Sunt foarte preocupată de instruirea tinerilor studenți la medicină ca misionari. Acesta constituie mijlocul prin care putem introduce adevărul în locuri în care altfel nu am putea pătrunde.
Pot spune că, prin providența lui Dumnezeu, lucrarea misionară medicală poate fi un mijloc bun de intrare, prin care se poate ajunge la sufletele bolnavilor.
O, ce câmp cu rod bogat este deschis în fața lucrării misionare medicale! Domnul Isus Hristos a fost, în adevăratul sens al cuvântului, un misionar de gradul cel mai înalt, care a împletit lucrarea Lui misionară cu cea de Mare medic, vindecând tot felul de boli. Multe persoane din vremea Domnului Hristos nu au vrut să înțeleagă starea pierdută în care se aflau. Atunci, când Domnul Hristos Se afla în mijlocul lor ca vindecător atotputernic, atât al bolilor trupești, cât și al sufletului bolnav de păcat, au fost mulți care nu au vrut să vină la El ca să aibă viață. Ei au refuzat să fie luminați. La fel va fi și în zilele noastre. Unii nu vor fi vindecați de bolile lor sufletești.
Fiecare medic poate și trebuie să fie creștin, iar dacă este astfel, va duce cu el un leac atât pentru suflet, cât și pentru trup. Ei face lucrarea atât a unui apostol, cât și a unui medic. Cu cât mai mult este nevoie atunci de o religie curată și neîntinată, pentru ca învățătorul spiritual să poată sluji și nevoilor sufletești în timp ce alină suferințele trupești. Cât de înviorător este atunci ca sufletul suferind, clătinat de furtună, să audă cuvinte de nădejde, cuvinte pe care Dumnezeu le-a rostit celor în suferință, să asculte rugăciunile înălțate în favoarea sa! Cât de important este ca misionarul activ să înțeleagă bolile care afectează corpul omenesc, să îmbine partea medicală care se ocupă de bolile trupului cu lucrarea plină de credincioșie, conștiinciozitate a unui păstor al turmei, pentru a da un caracter sfânt și o eficacitate dublă slujirii sale!
Domnul, în marea Lui bunătate și în iubirea Lui fără seamăn, a făcut adesea cunoscut instrumentelor Lui omenești faptul că misionarii nu au o pregătire într-adevăr completă până când nu dobândesc cunoștințe legate de tratarea celor bolnavi și în suferință. Dacă s-ar fi ținut seama de acest importat aspect în lucrarea de instruire în. vederea lucrării misionare, mulți care și-au pierdut viețile ar fi putut trăi. Dacă ei ar fi știut să trateze bolile trupului și să studieze de la cauză la efect, ei ar fi putut, printr-o cunoaștere inteligentă a corpului omenesc și a modului cum să trateze bolile acestuia, să ajungă la multe suflete aflate în întuneric, la care altfel nu ar fi putut ajunge.
Marele Medic, alături de fiecare lucrător
Marele Medic conducător estre alături de fiecare lucrător credincios, serios și temător de Dumnezeu care acționează potrivit cunoștințelor pe care le are pentru a alina suferințele corpului omenesc. El, șeful medicilor, este gata să reverse balsamul din Galaad. El va asculta rugăciunile înălțate de medic și misionar dacă Numele Său va fi proslăvit prin aceasta; iar viața pacientului care suferă va fi prelungită. Dumnezeu este mai presus de toți. El este adevăratul conducător al misionarului medical, care este în strânsă legătură cu Medicul-șef și va fi cu adevărat binecuvântat, învățând de la El nu numai să trateze suferințele trupești, dar și să vegheze asupra sufletelor, sa înțeleagă cum să aplice rețeta și, ca un subpăstor, să folosească balsamul din Galaad pentru a vindeca rănile pe care păcatul le-a făcut atât sufletelor, cât și trupurilor oamenilor în suferință datorită înțepăturii șarpelui. O, cât este de important ca medicul să fie o persoană lipsită de egoism, o persoană care să aibă o înțelegere corectă în legătură cu ispășirea Domnului Isus Hristos, spre a-L putea înălța pe Domnul Isus în fața sufletului aflat în disperare, unul care să aibă o strânsă comuniune cu Dumnezeu! Ce comoară are el în cunoștințele despre tratamentul bolilor trupului și, de asemenea, cu privire la planul de mântuire. Bizuindu-se pe Isus ca Mântuitor al său personal, el poate conduce și pe alții la speranță, credință mântuitoare, odihnă și pace și o nouă viață în Isus Hristos...
Domnul primește eforturile făcute de lucrătorul consacrat, de adevăratul păstor. S-ar putea ca el să aibă puțin timp spre a ține predici, însă poate trăi predici care vor fi mult mai puternice. Adevărul trăit în viață, în fapte neegoiste, constituie cel mai puternic argument în favoarea creștinismului. Alinarea bolnavilor, ajutorarea celor în necaz înseamnă a lucra pentru Hristos și demonstrează cele mai puternice adevăruri ale Evangheliei care reprezintă misiunea și lucrarea Domnului Hristos pe pământ. Cunoașterea artei de a alina suferința omenească înseamnă deschiderea unor uși fără număr, prin care adevărul își poate face sălaș în inimă, iar sufletele pot fi salvate pentru viața veșnică. Chiar și cele mai încăpățânate suflete, cuprinse de păcat, pot fi abordate în acest fel și pot înțelege câte ceva din taina evlaviei și să devină atât de încântate de ceea ce află, încât să nu aibă odihnă până ce nu ajung să-L cunoască pe Domnul Isus Hristos și harul Său mântuitor...
Să se formeze o asociație de felul „Christian Endeavor Society” și să se vadă ce se poate face de către fiecare unealtă omenească responsabilă în a folosi ocaziile favorabile pentru a lucra pentru Mântuitorul. El are o vie în care fiecare poate face fapte bune. Oamenii în suferință au nevoie de ajutor pretutindeni. (Medical Missionary Work, 1893)