Este de cea mai mare importanță ca pastorii și lucrătorii să dea un exemplu bun. Dacă ci susțin și practică principii slabe, nedeslușite, exemplul lor va fi cotat de cei cărora le place să vorbească mai mult decât să practice, ca o justificare deplină pentru calea pe care o urmează. Fiecare greșeală care se face întristează inima lui Isus și face rău influenței adevărului, care este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Întreaga sinagogă a lui Satana urmărește greșelile care se fac în viața acelora care caută să-L reprezinte pe Hristos și face tot ce poate pentru a spori orice defect.
Luați seama ca nu cumva, prin exemplul vostru, să primejduiți alte suflete. Este un lucru teribil să-ți pierzi propriul tău suflet, însă este și mai teribil să trăiești astfel, încât să duci la pierzare și alte suflete. Este un gând teribil acela că influența noastră poate să fie o mireasmă de moarte către moarte și totuși acesta este un lucru posibil. Cu câtă gelozie sfântă ar trebui atunci să veghem asupra gândurilor noastre, asupra cuvintelor, a obiceiurilor, înclinațiilor și caracterelor noastre! Dumnezeu dorește mai multă sfințenie din partea noastră. Doar descoperind caracterul Său vom putea coopera cu El în lucrarea de salvare a sufletelor.
Valoarea unei vieți consecvente
Lucrătorii Domnului trebuie să fie atenți ca faptele lor să nu fie contrazise de cuvintele lor, căci numai o viață consecventă poate pretinde respect. Dacă viața practică este în armonie cu învățătura, cuvintele vor avea efect, însă o evlavie care nu se întemeiază pe principii consecvente este ca sarea tară gust. A vorbi și a nu face înseamnă a fi ca o aramă sunătoare și un chimval zăngănitor. Nu este de nici un folos să ne luptăm să recomandăm altora principii pe care noi nu le punem în practică cu conștiinciozitate.
Vegheați și rugați-vă, Doar pe această cale vă puteți pune toată ființa în slujba Domnului. Eul trebuie pus pe ultimul plan. Cei care acordă importanță eului dobândesc o astfel de educație care, în curând, devine o a doua natură pentru ei; și în curând, își vor da seama că, în loc să-L înalțe pe Isus, se înalță pe ei înșiși, că, în loc de a fi canale prin care apa cea vie să poată curge spre a-i împrospăta pe oameni, ei absorb simpatia celor din jurul lor la propria lor persoană. Aceasta nu înseamnă loialitate față de Domnul nostru Cel răstignit.
Epistole vii
Noi suntem ambasadori ai lui Hristos și trebuie să trăim nu pentru renumele nostru, ci pentru a salva sufletele de la pierzare. Străduințele noastre zilnice ar trebui îndreptate spre a le arăta că pot câștiga adevărul și neprihănirea. În loc să încercăm să ne atragem simpatia asupra noastră, dând impresia celor din jur că nu suntem apreciați cum se cuvine, noi trebuie să uităm complet de eul nostru; iar dacă dăm greș în a face acest lucru, prin lipsă de discernământ spiritual și evlavie vitală, Dumnezeu va cere din mâinile noastre sufletele pentru care ar fi trebuit să lucrăm. El S-a îngrijit ca fiecare lucrător din serviciul Său să aibă parte de har și înțelepciune spre a deveni o epistolă vie, cunoscută și citită de toți oamenii.
Prin veghere și rugăciune, noi vom putea îndeplini exact ceea ce Domnul dorește de la noi. Prin îndeplinirea cu credincioșie și sârguință a datoriei noastre, veghind pentru sufletele pentru care vom da socoteală, noi vom putea da la o parte orice piatră de poticnire din calea celorlalți. Prin rugăminți și avertizări serioase, preocupându-ne pentru cei care sunt gata să piară, noi putem câștiga suflete pentru Hristos.
Întristarea Duhului Sfânt
Aș vrea ca toate surorile și toți frații mei să fie conștienți că este un lucru serios să întristăm pe Duhul Sfânt și El este întristat atunci când unealta omenească lucrează de una singură și refuză să lucreze în serviciul Domnului, deoarece crucea este prea grea sau lepădarea de sine ce se cere este prea mare. Duhul Sfânt caută să locuiască în fiecare suflet. Dacă El este bine primit, ca un oaspete onorat, cei care Îl primesc pe El vor fi făcuți desăvârșiți în Hristos. Lucrarea cea bună începută va fi isprăvită; gândurile sfinte, simțămintele cerești și faptele asemenea celor ale lui Hristos vor lua locul gândurilor necurate, sentimentelor îndărătnice și faptelor răzvrătite.
Duhul Sfânt este un învățător divin. Dacă luăm seama la lecțiile pe care ni le dă El, vom deveni înțelepți în ceea ce privește mântuirea. Însă trebuie să veghem asupra inimilor noastre, căci prea adesea uităm învățătura cerească pe care am primit-o și căutăm și urmărim înclinațiile firești ale minții noastre neconsacrate. Fiecare trebuie să lupte în bătălia împotriva eului. Dați atenție îndemnurilor Duhului Sfânt. Dacă faceți acest lucru, ele vor fi repetate iar și iar, până când impresiile Lui vor deveni ca și când „ar fi săpate în stâncă pentru totdeauna.”
Indiferență și împotrivire
Domnul le-a dat celor din poporul Său o solie cu privire la reforma sănătății. Această lumină a strălucit pe cărarea lor timp de treizeci de ani, iar Domnul nu-i poate susține pe slujitorii Săi care trăiesc în opoziție față de aceasta. El este întristat atunci când slujitorii Săi se împotrivesc soliei în acest punct, solie pe care El le-a dat-o spre a o transmite altora. Poate fi Ei mulțumit când jumătate dintre lucrătorii dintr-un loc învață că principiile reformei sănătății sunt la fel de strâns legate de solia îngerului al treilea precum este brațul de trup, în timp ce alți lucrători, colegi de-ai lor, îi învață pe oameni principii care sunt cu totul opuse? Acest lucru este privit ca păcat în ochii lui Dumnezeu...
Nimic nu poate produce mai multă descurajare străjerilor Domnului decât faptul de a lucra cu cei ce au capacități intelectuale, care înțeleg temelia pe care este întemeiată credința noastră, dar care, prin cuvânt și exemplu, manifestă indiferență față de obligațiile morale.
Nu ne putem juca cu lumina pe care ne-a dat-o Dumnezeu în privința reformei sănătății fără să facem rău acelora care sunt ispitiți prin aceasta; și nici un om nu poate spera să aibă succes în lucrarea lui Dumnezeu în timp ce, prin cuvânt și exemplu, el acționează în opoziție cu lumină pe care a trimis-o Dumnezeu. Vocea datoriei este vocea lui Dumnezeu -- o călăuză lăuntrică, trimisă de cer -- și nu trebuie să ne jucăm cu Domnul în privința acestor subiecte. Acela care desconsideră lumina pe care a trimis-o Dumnezeu în ceea ce privește păstrarea sănătății se răzvrătește împotriva propriului său bine și refuză să-L asculte pe Acela care lucrează spre binele său cel mai mare.
Datoria creștinului
Este de datoria fiecărui creștin să trăiască așa cum a rânduit Domnul că este bine pentru slujitorii Săi. El trebuie să-și amintească întruna că Dumnezeu și veșnicia se află înaintea lui, că nu trebuie să-și desconsidere sănătatea fizică și spirituală, chiar dacă ar fi ispitit de către soție, copii sau rude să facă astfel. „Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El; iar dacă este Baal, mergeți după Baal” (1 Împărați 18, 21). (Special Testimonies, Series A 7:36-41 (1896)).