Pastorii, profesorii și studenții nu acordă suficientă atenție mișcării fizice în aer liber. Ei neglijează această datorie, care este una dintre cele mai importante pentru păstrarea sănătății. Ei își solicită mintea cu studiul cărților și mănâncă la fel de mult ca cei care lucrează fizic. În urma unor asemenea obiceiuri, unii ajung grași deoarece organismul este blocat. Alții ajung slabi, slăbiți fiindcă puterile lor vitale sunt epuizate în urma efortului de a elimina ceea ce este în exces în hrana; ficatul se împovărează și nu este în stare să dea afară impuritățile din sânge, iar urmarea este boala. Dacă s-ar fi împletit exercițiul fizic cu punerea la lucru a minții, circulația sângelui ar fi fost impulsionată, activitatea inimii ar fi fost mai desăvârșită, substanțele impure ar fi fost date -- afară și o nouă viață și vigoare ar fi fost experimentate în toate părțile corpului.
Sistemul nervos deranjat
Când mintea pastorilor, profesorilor din școli și a elevilor este continuu solicitată prin studiu și trupului i se îngăduie să fie inactiv, nervii care controlează sentimentele obosesc în timp ce nervii care controlează mișcarea fizică sunt inactivi. Pentru că povara este în întregime asupra organelor mintale, acestea sunt suprasolicitate și slăbite, în timp ce mușchii își pierd vigoarea din lipsă de ocupație. Nu există dorința de a pune în mișcare mușchii prin lucru fizic, deoarece acest lucru pare obositor.
Pastorii lui Hristos, care susțin că sunt reprezentanții Săi, ar trebui să urmeze exemplul Său și, mai presus de toți ceilalți, ar trebui să-și formeze obiceiuri de cea mai strictă cumpătare. Ei trebuie să mențină înaintea poporului viața și exemplul Domnului Hristos prin propriile lor vieți de tăgăduire de sine, sacrificiu de sine și generozitate activă. Domnul Hristos a biruit pofta în folosul omului și, în virtutea acestui lucru, ei trebuie să dea altora un exemplu vrednic de imitat. Cei care nu simt nevoia de a se implica în lucrarea de biruire a poftei vor pierde ocazia de a câștiga victoriile prețioase pe care le-ar fi putut câștiga și vor deveni sclavi ai poftei și patimii care umplu cupa de nelegiuire a celor care își au sălașul pe pământ.
Lepădarea de sine și eficiența
Oamenii care s-au angajat în transmiterea ultimei solii de avertizare către lume, o solie care va decide soarta sufletelor, trebuie să pună în practică în propriile lor vieți adevărurile pe care le predică altora. Ei trebuie să fie exemple pentru oameni în alimentația pe care o folosesc, în ceea ce beau, în conversațiile lor decente și în comportamentul lor. Lăcomia, îngăduința patimilor josnice și a păcatelor cumplite sunt ascunse sub mantia sfințeniei de către mulți dintre cei care susțin că sunt reprezentanți ai lui Hristos în lume. Există oameni cu capacități naturale extraordinare, dar care nu realizează nici măcar jumătate din ceea ce ar putea face dacă ar fi cumpătați în toate lucrurile. Îngăduirea poftei și patimii întunecă mintea, scade puterea fizică și slăbește tăria morală. Gândurile lor nu sunt clare. Cuvintele lor nu sunt rostite cu putere, nu sunt vitalizate prin Duhul lui Dumnezeu, astfel încât să ajungă la inimile ascultătorilor.
Deoarece primii noștri părinți au pierdut Edenul prin îngăduirea poftei, singura noastră speranță de a recâștiga Edenul este prin tăgăduirea cu hotărâre a poftei și patimii. Cumpătarea în mâncare și stăpânirea patimilor vor păstra intelectul și vor da tărie mintală și morală, determinându-i pe oameni să-și supună înclinațiile firești sub controlul puterilor mai înalte și să discearnă între ceea ce este bine și ceea ce este rău, între ceea ce este sacru și ceea ce este comun. Toți aceia care au un adevărat simț al sacrificiului făcut de Domnul Hristos prin părăsirea căminului Său din ceruri spre a veni în această lume, pentru ca, prin propria Lui viață, să-i poată arăta omului cum să se împotrivească ispitei, se vor lepăda de sine cu voioșie și vor alege să fie părtași ai suferințelor lui Hristos.
Cine să aibă controlul?
Frica de Domnul este începutul înțelepciunii. Cei care biruie așa cum a biruit Domnul Hristos va trebui să se păzească permanent împotriva ispitirilor lui Satana. Pofta și patimile trebuie ținute în frâu și sub controlul conștiinței luminate pentru a nu se face rău minții și pentru ca puterea de percepție să fie clară, astfel ca lucrările lui Satana și cursele lui să nu fie interpretate ca fiind providența lui Dumnezeu. Mulți își doresc răsplata și victoria finală care vor fi date biruitorilor, însă nu doresc să îndure truda, lipsurile și lepădarea de sine așa cum a făcut Răscumpărătorul lor. Doar prin ascultare și efort continuu vom putea birui așa cum a biruit Domnul Hristos.
Puterea stăpânitoare a poftei va ruina mii de oameni, atunci când, dacă ei ar fi biruit în acest punct, ar fi avut puterea morală de a obține biruința asupra tuturor ispitirilor lui Satana. Însă cei care sunt sclavi ai poftei nu-și vor putea desăvârși un caracter creștin. Continua călcare de lege a omului timp de șase mii de ani a produs ca rezultat boală, durere și moarte. Și pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, ispita lui Satana de a ne îngădui pofta va fi tot mai puternică și tot mai greu de biruit. (Testimonies for the Church 3:489-492 (1875)).