Lucrarea temperanței trebuie să înceapă în familiile noastre, la mesele noastre. Mamele au o lucrare importantă de făcut pentru a putea da lumii, printr-o disciplină și o educație corectă, copii care să fie în stare să ocupe orice poziție și să poată onora orice îndatorire a vieții de cămin.
Lucrarea mamei este foarte importantă și sacră. Încă din leagăn, ea trebuie să-și învețe copiii lepădarea de sine și stăpânirea de sine. Dacă ea își ocupă timpul doar cu nebuniile acestui veac decăzut, dacă rochiile și petrecerile îi ocupă timpul cel -- prețios, copiii ei nu vor primi acea educație care este esențială pentru a-și putea forma caractere drepte. Preocuparea mamei creștine nu trebuie să fie doar pentru cele exterioare, ci ea trebuie să aibă în vedere ca lăstarele ei să aibă corpuri sănătoase și principii morale bune.
Multe mame, care deplâng necumpătarea care există pretutindeni, nu privesc suficient de adânc spre a vedea cauza. Ele pregătesc zilnic o varietate de feluri de mâncare și mâncăruri foarte condimentate, care ispitesc pofta și încurajează mâncatul peste măsură. Mesele poporului nostru american sunt pregătite astfel încât stimulează consumul de alcool. Pofta este principalul ce stăpânește o mare categorie de oameni. Oricine își îngăduie pofta, mâncând prea des și alimente de o calitate nu prea bună, își slăbește puterea de a rezista protestelor poftei și patimii în alte privințe, în aceeași măsură în care și-a întărit înclinațiile spre obiceiuri incorecte de mâncare. Mamele trebuie să fie conștiente de obligațiile pe care le au față de Dumnezeu și față de copiii care au caractere frumos dezvoltate. Bărbații și femeile care trec la acțiune având principii puternice vor putea sta neîntinați în mijlocul stricăciunilor acestui veac mânjit. Este datoria mamelor de a-și folosi ocaziile de aur pentru a-și educa în mod corect copiii spre a fi utili și a-și putea îndeplini datoriile...
Unde începe necumpătarea
Repetăm, necumpătarea începe la mesele noastre. Apetitul este îngăduit până când îngăduirea acestuia devine o a doua natură. Prin folosirea ceaiului și a cafelei, se dezvoltă pofta pentru tutun, iar acesta încurajează pofta pentru băuturi îmbătătoare.
Mulți părinți, ca să scape de sarcina de a-și educa răbdători copiii, formându-le obiceiuri de lepădare de sine și învățându-i să folosească în mod corespunzător toate binecuvântările lui Dumnezeu, le îngăduie acestora să mănânce și să bea oricând le place. Pofta și îngăduința egoistă, dacă nu sunt ținute în frâu în mod constructiv, cresc pe măsură ce ei cresc și se întăresc o dată cu puterea lor. Când acești copii își încep ei înșiși viața și își ocupă locul în societate, ei sunt lipsiți de puterea de a se împotrivi ispitei. Necurăția morală și nedreptatea crasă abundă pretutindeni. Ispita de a-și îngădui gustul și a-și satisface înclinațiile firești nu s-a micșorat o dată cu creșterea în vârstă, și tinerii în general ajung să fie conduși de impuls, fiind robii poftei. In omul lacom, în cel ce iubește tutunul și în bețiv, noi vedem urmările rele ale unei educații deficitare.
Când auzim văicărelile triste ale creștinilor și creștinelor în privința consecințelor teribile ale necumpătării, se ridică deodată în minte aceste întrebări: Cine i-a educat pe tineri și le-a pus pecetea pe caracter? Cine le-a alimentat poftele pe care le-au dobândit?...
Am văzut că Satana, prin ispitele lui, născocește mereu mode care se tot schimbă și petreceri și distracții atractive, astfel ca mamele să fie determinate să-și folosească timpul de har dat de Dumnezeu cu lucruri de nimic, astfel încât să le rămână doar puțin timp pentru a-și educa și forma copiii în mod corespunzător. Tinerii noștri au nevoie de mame care să-i învețe încă din leagăn să-și stăpânească patima, să-și țină în frâu pofta și să-și învingă egoismul. Trebuie învățați cuvânt cu cuvânt, învățătură după învățătură, aici un pic, dincolo un pic.
Evreilor le-au fost date îndrumări cum să-și învețe copiii pentru a evita idolatria și nelegiuirea națiunilor păgâne: „Puneți-vă dar în inimă și în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legați ca un semn de aducere aminte pe mâinile voastre și să fie ca niște fruntarii între ochii voștri. Să învățați pe copiii voștri în ele și să le vorbești despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca și când te vei scula” (Deuteronom 11, 18.19).
Responsabilitatea mamei
Ne adresăm mamelor creștine. Vă rugăm fierbinte să fiți conștiente de responsabilitatea pe care o aveți ca mame și să trăiți nu pentru a vă plăcea vouă înșivă, ci pentru a aduce slavă lui Dumnezeu.... Poziția femeii în familie este mai sacră și mai înaltă decât cea a regelui pe tronul său. Marea lucrare constă în a face ca viața ei să fie un exemplu pe care copiii ei să-l dorească să-l imite. Și, prin cuvânt și exemplu, ea trebuie să le umple mintea de cunoștințe folositoare și să-i învețe să lucreze cu sacrificiu de sine pentru binele altora. Marele stimulent pentru mama care trudește, care este împovărată, ar trebui să fie acela că fiecare copil care este crescut în mod corespunzător și care are podoaba lăuntrică, podoaba unui duh blând și liniștit, va străluci în curțile Domnului...
Dacă tinerii și copiii ar fi învățați și educați în vederea unor obiceiuri de lepădare de sine și stăpânire de sine, dacă ar fi învățați că mănâncă pentru a trăi și nu trăiesc pentru a mânca, ar exista mai puțină boală și stricăciune morală. Ar fi nevoie de mai puține cruciade pentru temperanță,... dacă în tinerii care formează și modelează societatea ar fi înrădăcinate principii corecte cu privire la cumpătare. Atunci ei ar avea valoarea și integritatea morală de a se împotrivi, în puterea lui Isus, stricăciunilor acestor timpuri din urmă.
Cumpătarea în cămin
Unul dintre cele mai grele lucruri este acela de a te dezvăța de obiceiurile pe care ți le-ai îngăduit pe parcursul vieții. Demonul excesului are o putere uriașă și nu este ușor de învins. Însă, dacă părinții încep lupta împotriva acestuia chiar din casa lor, din propriile lor familii, prin principiile pe care le sădesc în copiii lor încă din pruncie, atunci pot nădăjdui că vor avea succes. Merită, mamelor, să folosiți prețioasele ore care v-au fost date de Dumnezeu pentru formarea caracterelor copiilor voștri și să-i învățați să adere strict la principiile de cumpătare în mâncare și băutură.
Părinții s-ar putea să fi transmis copiilor lor înclinații spre poftă și patimă, ceea ce va face și mai dificilă lucrarea de educare și instruire a acestor copii spre a fi cumpătați și a avea obiceiuri curate și virtuoase. Dacă pofta pentru alimente nesănătoase și pentru stimulente și narcotice le-a fost transmisă ca o moștenire de la părinții lor, ce răspundere înfricoșătoare și solemnă zace asupra părinților, pentru a contracara tendințele rele pe care le-au transmis copiilor lor! Cu câtă stăruință și seriozitate ar trebui să lucreze părinții spre a-și face datoria cu credință și nădejde, pentru vlăstarele lor nefericite!
Părinții trebuie să facă cea dintâi preocupare a lor din înțelegerea legilor vieții și sănătății, astfel ca nimic din ceea ce fac ei în ce privește pregătirea mâncării, sau alte obiceiuri, să nu dezvolte înclinații rele în copiii lor. Cu câtă grijă ar trebui să se preocupe mamele să pună pe mesele lor cea mai simplă și cea mai sănătoasă hrană, astfel ca organele digestive să nu fie slăbite, puterea nervilor să nu fie dezechilibrată, iar învățăturile pe care le dau copiilor lor să nu fie contracarate prin mâncarea pe care o așază în fața lor. Această hrană fie le slăbește, fie le întărește organele stomacului și are mult de-a face cu sănătatea fizică și morală a copiilor... Cei care îngăduie pofta copiilor lor și nu își stăpânesc patimile vor vedea greșeala teribilă pe care au făcut-o iubind tutunul, devenind robii băuturilor îmbătătoare, ajungând cu simțurile amorțite și rostind cu buzele lor minciuni și vorbe profane.
Când părinții și copiii se vor întâlni în ziua socotelilor finale, ce scenă va fi atunci! Mii de copii care au fost sclavii poftei și viciului degradant, ale căror vieți sunt niște epave morale, vor sta față în față cu părinții lor care i-au făcut să fie ceea ce sunt. Cine, dacă nu părinții, trebuie să-și asume această responsabilitate înfricoșătoare? (Testimonies for the Church 3:562-568 (1875). Pentru studiu suplimentar: The Ministry of Healing, 349-406, „Căminul”; Education, 195-201, „Studiul fiziologiei”).