Satana se bucură când vede că păcătoșii intră în biserică sub mantia de păzitori ai Sabatului, în timp ce îi îngăduie lui să le stăpânească mintea și sentimentele, folosindu-i spre a întina și strica și pe alții.
În acest veac degenerat, vor fi mulți care sunt atât de orbiți de păcătoșenia păcatului, încât aleg o viață senzuală, pentru că aceasta face pe plac înclinațiilor firești și perverse ale inimii lor. în loc să se uite în oglinda Legii lui Dumnezeu și să-și aducă inimile și caracterele la înălțimea standardului lui Dumnezeu, ei îngăduie agenților lui Satana să înalțe standardul său în inimile lor. Oamenii stricați socotesc că este mai ușor să răstălmăcească Scripturile spre a-și susține nelegiuirile decât să renunțe la stricăciunea și păcatul lor și să fie cu inima și viața curate.
Sunt mai mulți oameni de acest fel decât își poate imagina cineva și aceștia se înmulțesc pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului. Dacă nu vor fi înrădăcinați și întemeiați pe adevărul Bibliei și nu vor avea o legătură vie cu Dumnezeu, mulți vor fi înnebuniți și înșelați. Pericole nevăzute ne asaltează calea. Unica noastră siguranță constă în veghere și rugăciune continuă. Cu cât trăim mai aproape de Isus, cu atât vom fi mai mult părtași ai caracterului Său curat și sfânt; și cu cât ne apare mai urâcios păcatul, cu atât vor apărea mai înalte și de dorit curăția și strălucirea lui Hristos...
Există întotdeauna o putere fermecătoare în erezii și destrăbălare. Mintea este atât de înșelătoare, încât nu poate gândi în mod inteligent, iar iluziile îndepărtează mereu de curăție. Vederea spirituală ajunge încețoșată, iar persoanele care avuseseră până atunci o moralitate nepătată au devenit confuze datorită sofistăriei amăgitoare a acelor agenți ăi lui Satana care susțin că sunt soli ai luminii. Tocmai aceste iluzii sunt cele care dau putere acestor agenți. Dacă s-ar arăta clar și și-ar face avansurile în mod deschis, ei ar fi respinși fără nici un moment de ezitare; însă ei lucrează mai întâi pentru a câștiga simpatie și a se asigura de încrederea pe care o au oamenii în ei, ca fiind niște oameni sfinți, care se sacrifică. Ca soli ai săi speciali, ei își încep atunci lucrul meșteșugit de a-i abate pe oameni de pe calea dreptății, încercând să zădărnicească Legea lui Dumnezeu.
Când pastorii profită în acest fel de încrederea pe care oamenii o au în ei și duc sufletele în ruină, ei sunt mult mai vinovați decât păcătosul obișnuit, deoarece profesiunea lor de credință este mai înaltă. În ziua lui Dumnezeu, când se va deschide cartea cea mare a cerului, aceasta va cuprinde numele tuturor pastorilor care au susținut că au o inimă și o viață curată și că li se poate încredința Evanghelia lui Hristos, dar care au profitat de poziția lor pentru a-i ispiti pe oameni să calce Legea lui Dumnezeu...
Dacă se alege compania unui om cu inima întinată și cu obiceiuri senzuale, și nu a unei persoane virtuoase și curate, acest lucru este un indiciu sigur că gusturile și înclinațiile se armonizează și că moralitatea a ajuns la un nivel scăzut. Acest nivel este numit de aceste suflete amăgite, înnebunite, o înaltă și sfântă afinitate a spiritului -- o armonie spirituală. Însă apostolul o numește „duhurile răutății din locurile cerești”, împotriva cărora noi trebuie să pornim o bătălie puternică.
Când își începe lucrarea de amăgire, înșelătorul găsește adesea neasemănări de gusturi și obiceiuri, însă, sub mari pretenții de evlavie, el câștigă încredere, iar când face acest lucru, puterea lui amăgitoare, înșelătoare, este exercitată în propriul său mod, pentru a-și aduce la îndeplinire planurile. Preluând acest element periculos, femeile ajung să respire atmosfera necurăției și, aproape iară să-și dea seama, ajung stăpânite de același spirit. Ele și-au pierdut identitatea; ele ajung umbra seducătorului lor.
Reformatori ipocriți
Oamenii care vor susține ca au o lumină nouă, pretinzând că sunt reformatori, vor avea o mare influență asupra unei anumite clase care sesizează ereziile existente în veacul prezent și care nu sunt mulțumiți de starea spirituală a bisericilor. Aceștia doresc să vadă o schimbare în bine în inimile sincere, o atingere a unui standard mai înalt. Dacă slujitorii credincioși ai lui Hristos ar prezenta adevărul curat și nealterat acestei clase de oameni, aceștia l-ar primi și s-ar curați prin ascultarea de el. Însă Satana, mereu treaz, este pe urma acestor suflete care își pun tot felul de întrebări. Persoane care pretind că sunt reformatori vin la ei, așa cum Satana a venit la Domnul Hristos, deghizat într-un înger de lumină, abătându-i de pe cărarea dreptății.
Starea de nenorocire și decădere ce urmează destrăbălării senzuale nu poate fi descrisă în cuvinte. Lumea este stricată de locuitorii ei, aceștia aproape au umplut măsura nelegiuirii lor; însă ceea ce are consecințele cele mai grave este practicarea nelegiuirii sub masca evlaviei. Mântuitorul lumii nu a desconsiderat niciodată adevărata pocăință, oricât de mare ar fi fost vinovăția, însă El a rostit învinuiri aprige împotriva fariseilor și fățarnicilor. Există mai multă nădejde pentru cei care păcătuiesc pe față decât pentru această clasă...
Ca ambasador al lui Hristos, vă rog stăruitor pe voi, cei care susțineți că sunteți de partea adevărului prezent, să respingeți orice ispită spre întinare și să părăsiți societatea acelora care respiră într-o atmosferă mânjită. Fie-vă scârbă de aceste păcate dezgustătoare și urâți-le. Fugiți de cei care, fie și numai în conversație, lasă mintea să alunece pe această pantă; „căci din prisosul inimii vorbește gura” (Matei 12, 34).
Pe măsură ce aceia care practică aceste păcate scârboase se înmulțesc cu repeziciune în lume și vor să se strecoare și în biserici, vă avertizez să nu le acordați nici un loc. Fugiți de seducător. Deși se pretinde un urmaș al lui Hristos, el este Satana cu chip de om; el a împrumutat podoaba cerului ca să-și poată sluji mai bine stăpânul. Nici măcar o clipă nu-i dați ocazia să vă ispitească cu lucruri necurate, ascunse; căci chiar și aceste ispite vor întina sufletul, așa cum apa murdară murdărește canalul prin care trece.
Alegeți mai degrabă sărăcia, ocara, despărțirea de prieteni sau orice suferință decât să vă mânjiți sufletul de păcat. Mai degrabă moartea decât dezonoarea sau călcarea Legii lui Dumnezeu, acesta trebuie să fie motoul fiecărui creștin. Ca popor care susține că este reformator și are drept comoară cele mai solemne și nobile adevăruri ale Cuvântului lui Dumnezeu, noi trebuie să ridicăm standardul mai sus decât este în prezent. Biserica trebuie să procedeze cu hotărâre cu păcatul și păcătoșii pentru ca să nu fie contaminați și alții. Adevărul și curăția necesită o lucrare mai deplină de curățire a taberei de Acani. Fie ca cei care au funcții de răspundere să nu tolereze păcatul la frați. Să li se arate că ori se lasă de păcat, ori se despart de biserică. (Testimonies for the Church 5:141-147 (1882)).