Înțeleptul spune despre înțelepciune: „Căile ei sunt niște căi plăcute și toate cărările ei sunt niște cărări pașnice” (Proverbe 3, 17). Mulți nutresc gândul că devoțiunea față de Dumnezeu este în detrimentul sănătății și al fericirii și voioșiei în cadrul relațiilor sociale ale vieții. Însă cei care umblă pe calea înțelepciunii și a sfințeniei găsesc că „evlavia este folositoare în orice privință, întrucât ea are făgăduința vieții de acum și a celei viitoare” (1 Timotei 4, 8). Ei se bucură de toate plăcerile reale ale vieții și nu sunt tulburați de regrete deșarte cu privire la ore irosite sau diverse lucruri de care își amintesc cu oroare cei lumești, când nu sunt prinși în vreo distracție grozavă...
Evlavia nu este în conflict cu legile sănătății, ci în armonie cu ele. Dacă oamenii ar fi ascultat de Legea Celor Zece Porunci, dacă ar fi pus în practică principiile acestor zece precepte, sumedenia de boli care inundă acum lumea nu ar fi existat. Unii oameni susțin că distracțiile ușuratice sunt necesare pentru ca mintea să nu ajungă în deznădejde. Mintea s-ar putea să fie într-adevăr distrasă în acest fel pentru un timp; însă, după ce trece încântarea, urmează cugetarea cu calm. Conștiința se trezește și își face auzită vocea care spune: „Aceasta nu este calea prin care se obține sănătatea sau adevărata fericire.”
Există multe distracții care excită mintea, însă, cu siguranță, după ele urmează descurajarea. Alte moduri de distracție și recreare sunt nevinovate și sănătoase; însă munca folositoare, care dă posibilitatea efectuării de mișcare fizică, va avea adesea o influență mai benefică asupra minții și în același timp fortifică mușchii, îmbunătățește circulația și se dovedește un mijloc puternic pentru refacerea sănătății.
„Cine este omul care dorește viața și vrea să aibă parte de zile fericite? Ferește-ți limba de rău și buzele de cuvinte înșelătoare. Depărtează-te de rău și fa binele; caută pacea și aleargă după ea! Ochii Domnului sunt peste cei iară prihană și urechile Lui iau aminte la strigătele lor. Domnul își întoarce fața împotriva celor răi ca să le șteargă pomenirea de pe pământ. Când strigă cei fără prihană, Domnul aude și-i scapă din toate necazurile lor” (Psalmii 34, 12-17).
Facerea de bine -- cel mai bun medicament
Conștienta facerii de bine este cel mai bun medicament pentru trupurile și mințile bolnave. Binecuvântarea specială a lui Dumnezeu pe care o are cel ce o primește este sănătate și putere. Acela care are pace și mulțumire în minte în relația sa cu Dumnezeu este pe calea spre sănătate. A fi conștient că ochiul lui Dumnezeu este asupra noastră și că urechea Lui ne ascultă rugăciunile este într-adevăr o satisfacție. Să știm că avem un Prieten care nu dă greș niciodată, căruia ne putem încredința toate secretele sufletului, este o fericire pe care cuvintele nu o pot exprima niciodată. Cei ale căror facultăți morale sunt întunecate de boală nu sunt cei care pot prezenta în mod corect viața creștină sau frumusețea sfințeniei. Prea adesea, ei sunt aprinși de fanatism și sunt indiferenți sau mâhniți, apatici.
Cei care nu simt că este o îndatorire religioasă aceea de a-și disciplina mintea spre a zăbovi asupra unor subiecte optimiste, de obicei, vor fi găsiți într-una din cele două extreme: fie vor fi în culmea fericirii, datorită distracțiilor necontenite, îngăduindu-și conversații frivole, râsete și glume, fie vor fi deprimați, având încercări mari și lupte în minte, considerând că doar puțini sunt cei ce au trecut vreodată prin ceea ce trec ei ca să poată înțelege. Aceste persoane, deși susțin că sunt creștini, își amăgesc propriile suflete...
Lenevia și descurajarea
Sentimentele de descurajare vin adesea atunci când există prea mult timp liber. Mâinile și mintea trebuie sa fie ocupate cu lucru util, ușurând poverile semenilor; iar cei care sunt ocupați în acest fel vor avea și ei înșiși aceste foloase. Lenevia oferă timpul de a zăbovi asupra unor necazuri imaginare; și adesea, cei care nu au greutăți și încercări reale le vor împrumuta din viitor.
Sub masca religiei există multă înșelăciune. Patimile stăpânesc mintea multora care au ajuns destrăbălați în gând și simțământ ca urmare a „mândriei, viețuirii în belșug și trândăviei” (Ezechiel 16,49). Aceste suflete înșelate se amăgesc singure că sunt persoane spirituale și special consacrate, când de fapt experiența lor religioasă constă mai degrabă într-un sentimentalism bolnăvicios decât în curăție, bunătate adevărată și umilire a eului. Mintea trebuie abătută de la propria persoană; puterile ei trebuie exercitate în a face planuri spre a face pe alții fericiți, a urmări binele lor. „Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfan i ș i pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume” (Iacov 1,27).
Adevărata religie înnobilează mintea
Adevărata religie înnobilează mintea, rafinează gustul, sfințește judecata și face pe cel ce o posedă părtaș al curăției și sfințeniei cerurilor. Ea aduce îngerii mai aproape și se separă tot mai mult de spiritul și influența lumii. Ea pătrunde în toate domeniile și relațiile vieții și ne dă „duhul unei minți sănătoase”, iar urmarea sunt fericirea și pacea.
Apostolul Pavel a spus fraților filipeni: „Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească. Nu vă îngrijorați de nimic; ci în orice lucru aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice cunoștință, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4, 8.6.7). (Signs of the Times, 23 octombrie 1884. Pentru studiu suplimentar: Testimonies for the Church 4:552-554; „Sănătatea și religia”)
Un pas înainte
Lucrarea de educare în domeniul misionar medical constituie un pas înainte de o mare importanță în a-l trezi pe om față de responsabilitățile sale morale. Dacă pastorii ar fi preluat această lucrare în diferitele ei departamente în conformitate cu lumina pe care a dat-o Dumnezeu, ar fi existat o reformă mai hotărâtă în mâncare, băutură și îmbrăcăminte. Însă unii s-au așezat exact de-a curmezișul înaintării reformei sănătății. Ei au tras pe oameni înapoi prin remarcile lor condamnatoare sau prin nimicurile și glumele lor. Atât ei înșiși, cât și alții, în număr mare, au suferit până la moarte, însă nici unii, nici alții nu au fost înțelepți. (Testimonies for the Church 6:377 (1900)).