Dependența de slujitorii omenești
Ca reprezentanți ai Săi printre oameni, Dumnezeu nu alege îngeri care nu au căzut niciodată, ci ființe omenești, oameni având aceleași patimi ca și cei pe care doresc să-i salveze. Hristos a luat trup omenesc pentru a putea veni în contact cu oamenii. Era nevoie de un Mântuitor divin-omenesc pentru a aduce lumii mântuirea. și bărbaților, și femeilor le-a fost încredințată însărcinarea sacră de a face cunoscut despre „bogățiile nepătrunse ale lui Hristos”. Faptele Apostolilor, 134.
Priviți această scenă mișcătoare. Priviți Maiestatea cerului înconjurată de cei doisprezece pe care i-a ales. Este gata să-i pună deoparte pentru lucrarea lor. Prin aceste unelte slabe, prin Cuvântul și Spiritul Său, El plănuia să așeze mântuirea la îndemâna tuturor. Cu bucurie și fericire, Dumnezeu și îngerii priveau această scenă. Tatăl știa că, de la acești oameni, lumina cerului va străluci în lume, că acele cuvinte rostite de ei, în timp ce dădeau mărturie despre Fiul Său, aveau să răsune din generație în generație, până la încheierea timpului. Idem, 19.
„Trimite acum niște oameni la Iope și cheamă-l pe Simon.” În felul acesta, Dumnezeu a scos în evidență modul în care privește El lucrarea Evangheliei și biserica Sa organizată. Îngerul nu a fost însărcinat să-i spună lui Corneliu istoria crucii. Un om, supus, ca și sutașul, slăbiciunilor și ispitelor, trebuia să fie acela care să-i spună despre Mântuitorul Cel răstignit și înviat. Faptele Apostolilor, 134.
Îngerul trimis la Filip ar fi putut face singur lucrarea pentru etiopian, dar nu acesta este modul lui Dumnezeu de a lucra. Planul Său este acela ca oamenii să lucreze pentru semenii lor. Idem, 109.
„Comoara aceasta -- a continuat apostolul -- o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu de la noi.” Dumnezeu ar fi putut vesti adevărul Său prin îngeri fără păcat, dar nu acesta este planul Său. El a ales ființe omenești, oameni supuși slăbiciunilor, ca unelte pentru înfăptuirea planurilor Sale. Comoara aceasta de mare preț este așezată în vase de lut. Binecuvântările Sale trebuie să fie duse lumii prin oameni. Prin ei, slava Lui urmează să strălucească în întunericul păcatului. Într-o slujire plină de iubire, ei trebuie să-i întâmpine pe cei păcătoși și nevoiași și să-i conducă la cruce. și, în toată lucrarea lor, ei trebuie să-I atribuie slava, cinstea și lauda Aceluia care este mai presus de toți și deasupra tuturor. Idem, 330.
Hristos a venit pe pământ să sufere și să moară, pentru ca, prin exercitarea credinței în El și prin însușirea meritelor Lui, să putem ajunge împreună-lucrători cu Dumnezeu. Intenția Mântuitorului era ca, după ce El avea să se înalțe la cer pentru a deveni Mijlocitorul omului, urmașii Lui să ducă mai departe lucrarea pe care El o începuse. N-ar trebui ca unealta omenească să dovedească un interes special în a duce lumina soliei Evangheliei celor care stau în întuneric? Sunt unii care sunt gata să meargă până la capătul pământului pentru a duce oamenilor lumina adevărului, dar Dumnezeu cere ca fiecare suflet care cunoaște adevărul să caute să-i câștige pe alții, să iubească adevărul. Dacă nu suntem dispuși să facem sacrificii pentru a salva sufletele care sunt gata să piară, cum putem fi socotiți vrednici de a intra în cetatea lui Dumnezeu? -- Idem, 103.
În înțelepciunea Sa, Domnul îi aduce pe aceia care caută adevărul și-i pune în legătură cu semeni de-ai lor care cunosc adevărul. Este planul cerului ca aceia care au primit lumina să o împărtășească celor ce se află în întuneric. Omul, primindu-și destoinicia din marele Izvor al înțelepciunii, este făcut instrumentul, unealta lucrătoare, prin care Evanghelia își exercită puterea ei transformatoare asupra minții și inimii. Faptele Apostolilor, 134.
Dumnezeu putea să aducă la îndeplinire lucrarea de salvare a păcătoșilor și fără ajutorul nostru; dar, pentru ca să ne formăm un caracter ca al lui Hristos, noi trebuie să fim părtași la lucrarea Lui. Pentru a putea intra în bucuria Lui, bucuria de a vedea ființe răscumpărate prin jertfa Sa, trebuie să luăm parte la eforturile Lui pentru răscumpărarea lor. Hristos, Lumina lumii, 142.
Ca reprezentanți ai Lui între oameni, Hristos nu alege îngeri care n-au căzut niciodată, ci ființe omenești, oameni cu aceleași patimi ca aceia pe care caută să-i salveze. Hristos S-a îmbrăcat cu natura omenească pentru a putea ajunge la oameni. Dumnezeirea avea nevoie de natura omenească, deoarece trebuia să se împletească divinul cu umanul pentru a aduce lumii mântuirea. Dumnezeu avea nevoie de natura omenească, pentru ca să ofere un mijloc de comuniune între Dumnezeu și om. Idem, 296.
Cu o ardoare aproape nerăbdătoare, îngerii ne așteaptă să conlucrăm cu ei, deoarece omul trebuie să fie mijlocul prin care să se comunice cu omul. și, atunci când ne predăm lui Hristos cu devotament, din toată inima, îngerii se bucură că pot să vorbească prin glasul nostru, pentru a descoperi iubirea lui Dumnezeu. Idem, 297.
Noi trebuie să fim împreună-lucrători cu Dumnezeu, deoarece Dumnezeu nu-și va încheia lucrarea fără slujitorii omenești. The Review and Herald, 1 martie, 1887.
O chemare adresată fiecărei persoane
Fiecărui creștin îi este desemnată o lucrare distinctă. The Southern Watchman, 2 august, 1904.
Dumnezeu îi cere fiecăruia să fie un lucrător în via Sa. Trebuie să vă asumați lucrarea care v-a fost încredințată și să o faceți cu credincioșie. The Bible Echo, 10 iunie, 1901.
Dacă fiecare dintre voi ar fi un misionar activ, solia pentru timpul prezent ar fi grabnic vestită în toate țările, la fiecare popor, națiune și limbă. Testimonies for the Church 6:438.
Fiecare ucenic adevărat este născut în Împărăția lui Dumnezeu ca misionar. Acela care bea din apa vie devine un izvor de viață. Primitorul devine un dătător. Harul lui Hristos în suflet este ca un izvor în pustie, curgând pentru a-i răcori pe toți și făcându-i pe cei care sunt gata să piară doritori să bea din apa vieții. Hristos, Lumina lumii, 196.
Dumnezeu așteaptă serviciu personal de la fiecare dintre aceia cărora El le-a încredințat o cunoaștere a adevărului pentru acest timp. Nu toți pot merge ca misionari în țări străine, dar toți pot fi misionari în patrie, în familiile lor și în vecinătățile lor. Testimonies for the Church 9:30.
Când le-a încredințat ucenicilor misiunea Sa, Domnul Hristos se afla doar la câțiva pași de tronul ceresc. Incluzându-i în rândul misionarilor pe toți cei ce vor crede în Numele Său, El a spus: „Mergeți în toată lumea și predicați Evanghelia la orice făptură”. Puterea lui Dumnezeu urma să fie cu ei. The Southern Watchman, 20 septembrie, 1904.
Salvarea de suflete ar trebui să fie lucrarea de-o viață întreagă a fiecăruia care-L mărturisește pe Hristos. Noi suntem datori față de lume pentru harul dat de Dumnezeu, pentru lumina care a strălucit asupra noastră și pentru frumusețea și puterea adevărului. Testimonies for the Church 4:53.
Există pretutindeni o tendință ca lucrarea organizațiilor să înlocuiască efortul individual. Înțelepciunea omenească tinde spre concentrare, centralizare, spre construirea unor mari biserici și instituții. Mulțimile lasă lucrarea de binefacere în grija instituțiilor și a organizațiilor, își scuză prin acest lucru lipsa de legătură cu lumea, iar inimile lor se răcesc. Devin preocupați de ei înșiși și ajung nepăsători. Iubirea de Dumnezeu și de oameni moare în suflet. Hristos le încredințează urmașilor Săi o lucrare individuală -- o lucrare care nu poate fi înfăptuită prin procură. Slujirea celor bolnavi și a celor săraci, vestirea Evangheliei celor pierduți nu trebuie lăsate în seama comitetelor sau organizațiilor de binefacere. Răspunderea individuală, efortul individual, sacrificiul personal, aceasta este cerința Evangheliei. Divina vindecare, 147.
Toți aceia care au primit lumina dumnezeiască trebuie să lumineze cărarea acelora care nu cunosc Lumina vieții. Hristos, Lumina lumii, 152.
Fiecărei persoane i-a fost rânduită o lucrare și nimeni nu poate să fie înlocuitorul altuia. Fiecare are o misiune importantă, pe care nu o poate neglija sau ignora, deoarece îndeplinirea ei implică binele unui suflet, iar neglijarea ei înseamnă nenorocirea unuia pentru care a murit Domnul Hristos. The Review and Herald, 12 decembrie, 1893.
Noi toți trebuie să fim împreună-lucrători cu Dumnezeu. Nici o persoană leneșă nu este recunoscută ca slujitor al Său. Fiecare membru al bisericii trebuie să înțeleagă faptul că viața și prosperitatea bisericii sunt afectate de conduita și faptele lui. Idem, 15 februarie, 1887.
Fiecare suflet pe care l-a salvat Domnul Hristos este chemat să lucreze în Numele Său pentru salvarea celor pierduți. Această lucrare fusese neglijată în poporul Israel. Dar oare nu este ea neglijată și astăzi de aceia care pretind a fi urmașii lui Hristos? -- Parabolele Domnului Hristos, 191.
Există câte ceva de lucru pentru fiecare. Fiecare suflet care aude adevărul trebuie să stea la locul rânduit lui, zicând: „Iată-mă, trimite-mă” (Isaia 6, 8). Testimonies for the Church 6:49.
Este privilegiul fiecărui creștin, nu numai să aștepte, ci și să grăbească venirea Domnului Isus Hristos (2 Petru 3, 12). Parabolele Domnului Hristos, 69.
Cel care devine copil al lui Dumnezeu ar trebui ca de atunci înainte să se privească pe sine ca o verigă în lanțul coborât pentru a mântui lumea, una cu Hristos în planul Său plin de îndurare, înaintând cu El pentru a-i căuta și salva pe cei pierduți. Divina vindecare, 105.
Toți pot găsi ceva de făcut. Nimeni nu trebuie să simtă că nu există nici un loc în care să poată lucra pentru Hristos. Divina vindecare, 104.
Aceia care s-au unit cu Domnul prin legământ de slujire sunt datori să se asocieze cu El în marea și grandioasa lucrare de salvare a sufletelor. Testimonies for the Church 7:19.
Atât de vast este câmpul, atât de cuprinzător este planul, încât fiecare inimă sfințită va fi recrutată și pusă la lucru ca un instrument al puterii divine. Idem, 9:47.
Oamenii sunt instrumente în mâna lui Dumnezeu, folosiți de El pentru împlinirea planurilor Sale de har și de milă. Fiecare are o parte de îndeplinit; fiecăruia îi este acordată o măsură de lumină, adaptată la nevoile timpului său și îndestulătoare spre a-l face în stare să împlinească lucrarea pe care Dumnezeu i-a dat s-o facă. Tragedia veacurilor, 343.
Dumnezeu a așteptat multă vreme ca spiritul de slujire să pună stăpânire pe întreaga biserică, astfel încât fiecare om să lucreze pentru El potrivit destoiniciei sale. Faptele Apostolilor, 111.
Când i-a trimis pe cei doisprezece și, mai târziu, pe cei șaptezeci să vestească Împărăția lui Dumnezeu, El i-a învățat datoria pe care o aveau -- să le împărtășească și altora ce le făcuse El cunoscut. În toată lucrarea Sa, El îi instruia pentru o lucrare individuală, și aceasta urma să se întindă pe măsură ce numărul membrilor creștea, ajungând până la cele mai îndepărtate colțuri ale pământului. Idem, 32.
Nu numai asupra predicatorilor consacrați stă răspunderea de a merge și a împlini această însărcinare. Oricine L-a primit pe Hristos este chemat să lucreze pentru mântuirea semenilor săi. Însărcinarea de a da glas acestei invitații cuprinde întreaga biserică. Idem, 110.
Adevăratul caracter al bisericii este măsurat nu după înaltele declarații pe care le face, nu după numele înscrise în registrele ei, ci după lucrarea pe care o îndeplinește în realitate pentru Domnul,după numărul lucrătorilor ei perseverenți și credincioși. Preocuparea personală și vigilentă și efortul individual vor realiza mai mult pentru cauza lui Hristos, decât se poate realiza prin predici sau mărturisiri de credință. The Review and Herald, 6 septembrie, 1881.
Oriunde se înființează o comunitate, toți membrii ar trebui să se angajeze activ în lucrarea misionară. Ei ar trebui să viziteze fiecare familie din vecinătate și să le cunoască situația lor spirituală. Testimonies for the Church 6:296.
Nu toți membrii bisericii sunt chemați să lucreze în țări străine, dar toți au o parte de îndeplinit în marea lucrare de răspândire a luminii în lume. Evanghelia lui Hristos este vie și lucrătoare. Ea este puternică și pătrunzătoare. În Ziua lui Dumnezeu, nimeni nu va fi scuzat pentru că s-a ocupat doar de propriile interese egoiste. Pentru fiecare minte și pentru fiecare mână există o lucrare de făcut. Există o varietate de activități, adaptate pentru minți și aptitudini diferite. Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 290, 291.
El [Dumnezeu] v-a încredințat adevărul sfânt. Locuind în inima fiecărui membru al bisericii, Domnul Hristos este „un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică”. Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 291.
În calitate de creștini, noi nu facem nici a douăzecea parte din lucrarea pe care am putea să o facem în ce privește câștigarea sufletelor pentru Domnul Hristos. Întreaga lume trebuie să fie avertizată și fiecare creștin va fi un îndrumător și un exemplu pentru ceilalți în ce privește credincioșia, purtarea crucii, acțiunea promptă și energică, loialitatea neșovăitoare față de cauza adevărului și sacrificiile și munca pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu. The Review and Herald, 23 august, 1881.
În măsura în care se extind ocaziile sale, fiecare om care a primit lumina adevărului este sub aceeași răspundere ca și profetul lui Israel căruia i s-a adresat cuvântul: „Fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculți Cuvântul care iese din gura Mea și să-i înștiințezi din partea Mea. Când zic celui Rău: «Răule, vei muri negreșit!» și tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele îl voi cere din mâna ta. Dar dacă vei înștiința pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, și el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul” (Ezechiel 33:7-9). Testimonies for the Church 9:19, 20.
Fiecărui om care devine părtaș al harului, Domnul îi încredințează o lucrare pentru alții. Trebuie să stăm fiecare în locul nostru, cu sarcina ce ne revine, zicând: „Iată-mă, trimite-mă” (Isaia 6, 8). Răspunderea stă asupra tuturor -- asupra slujitorului Cuvântului, infirmierei misionare, medicului creștin, creștinului de rând, fie el comerciant sau fermier, jurist sau mecanic. Este lucrarea noastră aceea de a le descoperi oamenilor Evanghelia mântuirii lor. Orice întreprindem ar trebui să servească drept mijloc pentru atingerea acestui scop. Divina vindecare, 148.
Când și-a chemat robii, stăpânul casei i-a dat fiecăruia lucrarea lui. Întreaga familie a lui Dumnezeu este inclusă în responsabilitatea de a folosi bunurile pe care le-a primit de la Domnul. Fiecare persoană, de la cea mai umilă și neînsemnată până la cea mai importantă și mai distinsă, este un agent moral înzestrat cu abilități pentru care este răspunzătoare față de Dumnezeu. The Bible Echo, 10 iunie, 1901.
Unirea eforturilor creștine
Frați și surori în credință, se ivește în inima voastră întrebarea: „Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Dacă pretindeți că sunteți copiii lui Dumnezeu, atunci sunteți păzitorii fraților voștri. Domnul consideră biserica răspunzătoare pentru sufletele celor pentru care trebuie să fie un mijloc al mântuirii. Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 291.
Mântuitorul și-a dat prețioasa Sa viață pentru a întemeia o biserică în stare să le slujească celor suferinzi, celor întristați și celor ispitiți. Unii credincioși pot fi săraci, needucați și necunoscători; cu toate acestea, ei pot face o lucrare, în cămin, în comunitate și chiar în alte țări, ale cărei rezultate se vor măsura cu etalonul veșniciei. Divina vindecare, 106.
Slabă și cu defecte, după cum ar părea, biserica este singurul obiect asupra căruia Dumnezeu Își îndreaptă atenția, într-un chip deosebit. Ea este locul descoperirii harului Său, în care găsește plăcere să dea pe față puterea Sa de a transforma inimi. Faptele Apostolilor, 12.
Cineva trebuie să îndeplinească însărcinarea dată de Hristos, cineva trebuie să aducă la îndeplinire lucrarea pe care El a început-o pe pământ; iar bisericii i s-a dat privilegiul acesta. Pentru scopul acesta a fost ea organizată. Atunci, pentru ce nu au acceptat membrii bisericii răspunderea aceasta? -- Testimonies for the Church 6:295.
Dumnezeu cheamă biserica să ia asupra ei lucrarea ce i-a fost încredințată, ținând sus stindardul adevăratei reforme în câmpul lor, lăsându-i pe lucrătorii formați și cu experiență să înainteze în câmpuri noi. Idem, 6:292.
Credincioșii tesaloniceni erau adevărați misionari Inimi erau câștigate prin adevărurile prezentate și suflete se adăugau la numărul credincioșilor. Faptele Apostolilor, 256.
Cu ocazia binecuvântării celor doisprezece, s-a făcut primul pas pentru organizarea bisericii, care, după înălțarea lui Hristos, avea să ducă mai departe lucrarea Sa pe pământ. Idem, 18.
Biserica lui Dumnezeu este locul trăirii unei vieți sfinte, pline de diferite daruri și înzestrată cu Spiritul Sfânt. Membrii ei trebuie să-și găsească fericirea în fericirea acelora pe care îi ajută și îi binecuvântează. Minunată este lucrarea pe care Domnul dorește să o aducă la îndeplinire prin biserica Sa, pentru ca Numele Său să fie proslăvit. Idem, 12, 13.
Lucrarea noastră este prezentată clar în Cuvântul lui Dumnezeu. Creștinii trebuie să fie uniți între ei, bisericile trebuie să fie unite, mijloacele omenești să coopereze cu cele divine, fiecare slujitor să fie subordonat Duhului Sfânt și toți să fie uniți în lucrarea de a-i duce lumii veștile bune ale harului lui Dumnezeu. The General Conference Daily Bulletin, 28 februarie, 1893, p. 421.
Comunitățile noastre trebuie să conlucreze în lucrarea de cultivare spirituală, în speranța unei apropiate recolte Terenul este bătătorit, dar pământul înțelenit trebuie să fie arat, semințele neprihănirii trebuie să fie semănate. Nu vă opriți, învățători iubiți ai lui Dumnezeu, ca și cum v-ați îndoi să aduceți la îndeplinire o lucrare care va crește pe măsură ce o săvârșiți. Testimonies for the Church 6:420.
Biserica este instrumentul ales de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Ea a fost organizată pentru slujire, iar misiunea ei este aceea de a duce lumii Evanghelia. De la început, planul lui Dumnezeu a fost acela ca, prin biserica Sa, să descopere lumii plinătatea și desăvârșirea Lui. Membrii bisericii, aceia pe care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată, au datoria să vestească lauda Sa. Faptele Apostolilor, 9.
Nici o biserică să nu creadă că este prea mică pentru a exercita o influență și pentru a îndeplini un serviciu în marea lucrare din timpul acesta. Mergeți la lucru, fraților! Nu numai adunările de tabără mari sau convențiile și consiliile vor avea favoarea specială a lui Dumnezeu, ci efortul cel mai umil, care arată iubirea neegoistă, va fi încununat cu binecuvântările Sale și își va primi răsplata. Faceți ce puteți, iar Dumnezeu va mări capacitatea voastră. The Review and Herald, 13 martie, 1888.
Martorii
Noi suntem martorii lui Hristos și nu trebuie să îngăduim ca interese și planuri lumești să ne absoarbă timpul și atenția. Testimonies for the Church 9:53, 54.
„Voi sunteți martorii Mei, zice Domnul, voi și Robul Meu pe care L-am ales, ca să știți, ca să Mă credeți și să înțelegeți că Eu sunt; înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu, și după Mine nu va fi. Eu, Eu sunt Domnul, și afară de Mine nu este nici un Mântuitor! Eu am vestit, am mântuit, am proorocit, nu sunt străin între voi; voi Îmi sunteți martori, zice Domnul, că Eu sunt Dumnezeu.” „Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire și Te voi lua de mână, Te voi păzi și Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor, să deschizi ochii orbilor, să scoți din temniță pe cei legați”. Faptele Apostolilor, 10.
Tot așa trebuie să se întâmple și în zilele noastre. Popoarele lumii se închină unor dumnezei falși. Ele trebuie întoarse de la închinarea lor falsă, nu prin condamnarea idolatriei lor, ci prin prezentarea unei închinări mai bune. Ele trebuie ajutate să cunoască bunătatea lui Dumnezeu. „ Voi Îmi sunteți martori, zice Domnul, că Eu sunt Dumnezeu” (Isaia 43, 12). Parabolele Domnului Hristos, 299.
Toți cei care vor să intre în cetatea lui Dumnezeu trebuie ca, în cursul vieții lor pământești, să-L prezinte pe Hristos în comportarea lor. Tocmai aceasta îi face soli ai lui Hristos, martorii Lui. Ei trebuie să aducă o mărturie clară, hotărâtă, tuturor practicilor rele, îndreptând atenția păcătoșilor la Mielul lui Dumnezeu, care îndepărtează păcatele lumii. Testimonies for the Church 9:23.
Trebuia ca ucenicii să meargă ca martori ai lui Hristos, spre a vesti lumii ceea ce au văzut și au auzit de la El. Slujba lor era cea mai importantă slujbă ce le-a fost încredințată vreodată ființelor omenești, după aceea a lui Hristos. Ei aveau să fie lucrători împreună cu Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Faptele Apostolilor, 19.
Învățătorul divin zice: Numai Duhul Meu este competent să învețe și să convingă de păcat. Cele exterioare fac numai o impresie trecătoare asupra minții. Eu voi așeza adevărul în conștiință, iar oamenii trebuie să fie martorii Mei, susținând în toată lumea cerințele Mele asupra timpului, banilor și intelectului omului. Testimonies for the Church 7:159.
Mărturia noastră despre credincioșia Sa e mijlocul pe care Cerul l-a ales pentru a-L descoperi lumii pe Hristos. Noi trebuie să recunoaștem harul Său, așa cum este făcut cunoscut prin sfinții din vechime; dar ceea ce are într-adevăr efect este mărturia propriei experiențe. Suntem martori pentru Dumnezeu atunci când descoperim în noi lucrarea unei puteri dumnezeiești. Fiecare om are o viață deosebită de a tuturor celorlalți și o experiență cu totul deosebită de a lor. Dumnezeu dorește ca laudele noastre să se înalțe către El, purtând amprenta individualității noastre. Toate aceste recunoașteri prețioase pentru lauda slavei harului Său, când sunt susținute de o viață curată, creștinească, au o putere de neînvins, care lucrează pentru salvarea oamenilor. Hristos, Lumina lumii, 347.
Dumnezeu nu poate prezenta voința Sa și minunile harului Său în lumea necredincioasă, dacă nu are martori răspândiți peste tot pământul. Este planul Lui ca aceia care sunt părtași la această mare mântuire prin Isus Hristos să fie misionarii Săi, oameni ai luminii peste tot în lume, ca să fie ca semne pentru popor, epistole vii, cunoscute și citite de toți oamenii, credința și faptele lor mărturisind despre apropiata venire a Mântuitorului și arătând că ei n-au primit în zadar harul lui Dumnezeu. Oamenii trebuie să fie avertizați să se pregătească pentru judecata care vine. Testimonies for the Church 2:631, 632.
Meditând la viața Lui curată și sfântă, ei au simțit că nici o strădanie nu va fi prea grea, nici un sacrificiu, prea mare, ca să poată da mărturie în viața lor despre caracterul plin de iubire al lui Hristos. O, gândeau ei, dacă le-ar fi fost cu putință să mai trăiască din nou cei trei ani petrecuți cu Învățătorul, cu cât zel s-ar fi străduit să-I dovedească cât de mult Îl iubeau și cât de sinceri erau în mâhnirea lor că L-au întristat cândva, printr-un cuvânt sau printr-o faptă de necredință! Dar se mângâiau la gândul că fuseseră iertați. și s-au hotărât ca, pe cât le era cu putință, să-și ispășească necredința printr-o curajoasă mărturie despre El înaintea lumii. Faptele Apostolilor, 36.
Cei doi demonizați vindecați au fost cei dintâi misionari pe care i-a trimis Hristos să predice Evanghelia în regiunea Decapole. Oamenii aceștia avuseseră prilejul să asculte învățăturile lui Hristos numai câteva clipe. Nu avuseseră niciodată ocazia să asculte o predică a Lui. Ei nu puteau să-i învețe pe oameni ca ucenicii care fuseseră zilnic cu Hristos. Dar purtau în propria persoană dovada că Isus era Mesia. Ei puteau spune ceea ce știau, ce văzuseră, ce auziseră și ce simțiseră din puterea lui Hristos. Lucrul acesta îl poate face oricine a fost atins în inima lui de harul lui Dumnezeu. Ioan, ucenicul iubit, scria: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieții”.... Ca martori ai lui Hristos, trebuie să spunem ce știm, ce am văzut, ce am auzit și am simțit. Dacă L-am urmat pe Isus pas cu pas, vom avea ceva foarte precis de spus cu privire la felul în care El ne-a condus. Putem spune cum am pus la probă făgăduința Lui și am văzut că este adevărată. Putem mărturisi ceea ce știm despre harul lui Hristos. Aceasta e mărturisirea pe care o cere Domnul și din lipsa căreia lumea piere. Hristos, Lumina lumii, 340.
Purtători de lumină și binecuvântare
Noi trebuie să fim oameni consacrați, prin care viața cerească să se reverse asupra altora. Duhul Sfânt trebuie să însuflețească și să umple întreaga biserică, curățind și legând laolaltă inimi. Testimonies for the Church 9:20.
Fiecare urmaș al lui Hristos are o lucrare de făcut ca misionar pentru Hristos în familie, în localitatea sau în orașul în care locuiește. Toți cei care sunt consacrați față de Dumnezeu sunt canale de lumină. Dumnezeu îi face unelte ale neprihănirii pentru a comunica altora lumina adevărului. Idem 2:632.
Rezultatul lucrării lui Isus, în timp ce stătea obosit și însetat la fântână, a fost o binecuvântare larg răspândită. Acel unic suflet pe care a căutat să-l ajute a devenit mijlocul de a ajunge la altele și de a le aduce la Mântuitorul. Aceasta a fost întotdeauna calea prin care lucrarea lui Dumnezeu a progresat pe pământ. Lăsați ca lumina voastră să strălucească, și astfel se vor aprinde și alte lumini. Slujitorii evangheliei, 195.
Mulți nutresc ideea că ei Îi datorează numai lui Hristos lumina și experiența pe care le au, independent de urmașii Săi recunoscuți de pe pământ. Isus este Prietenul păcătoșilor și inima Lui este mișcată de durerile lor. El are toată puterea atât în cer, cât și pe pământ; însă El îi îndrumă pe păcătoși la biserică, pe care El a făcut-o purtătoare de lumină pentru lume. Faptele Apostolilor, 122.
Primei biserici i se încredințase o lucrare de continuă creștere -- aceea de a întemeia centre de lumină și de binecuvântare oriunde erau suflete sincere ce doreau să se predea slujirii lui Hristos. Faptele Apostolilor, 90.
Așa cum razele soarelui străbat până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, tot astfel Dumnezeu plănuiește ca lumina Evangheliei să ajungă la fiecare locuitor al pământului. Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 43.
Fiecare suflet are privilegiul de a fi un canal viu, prin care Dumnezeu să-i poată transmite lumii comorile harului Său, bogățiile de nepătruns ale Domnului Hristos. Nimic nu dorește Domnul Hristos mai mult decât să aibă slujitori care să reprezinte spiritul și caracterul Său în lume. De nimic nu are nevoie lumea mai mult decât de manifestarea iubirii Mântuitorului prin oameni. Tot cerul așteaptă să existe unelte omenești prin care uleiul sfânt să poată fi revărsat spre a fi o bucurie și o binecuvântare pentru inima oamenilor. Parabolele Domnului Hristos, 419.
Slava bisericii lui Dumnezeu este evlavia membrilor ei, deoarece în ea se ascunde puterea lui Hristos. Influența copiilor sinceri ai lui Dumnezeu poate fi estimată ca fiind de mică valoare, dar ea va fi simțită de-a lungul timpului și va fi descoperită corect în ziua răsplătirii. Lumina unui creștin adevărat, care strălucește până departe, printr-o evlavie statornică și o credință neșovăitoare, îi va dovedi lumii puterea unui Mântuitor viu. În urmașii Săi, Domnul Hristos Se va descoperi ca un „izvor de apă, care țâșnește în viața veșnică”. Deși abia dacă sunt cunoscuți de lume, ei sunt recunoscuți de Dumnezeu ca fiind poporul Său deosebit, vasele Sale alese pentru mântuire, mijloacele Sale prin care lumina trebuie să vină în lume. The Review and Herald, 24 martie, 1891.
Membri ai bisericii, lăsați lumina voastră să strălucească. Lăsați glasul vostru să fie auzit în rugăciune umilă, în mărturie, împotriva necumpătării, a nebuniei și a distracțiilor acestei lumi și în proclamarea adevărului pentru timpul de față. Vocea voastră, influența voastră, timpul vostru -- toate aceste daruri sunt de la Dumnezeu și trebuie să fie folosite la câștigarea de suflete la Hristos. Testimonies for the Church 9:38.
Mi-a fost arătat că ucenicii lui Hristos sunt reprezentanții Săi pe pământ, și Dumnezeu intenționează ca ei să fie lumini în întunericul moral al acestei lumi, răspândiți peste tot în țară, în orașe, sate și metropole, „o priveliște pentru lume, îngeri și oameni”. Idem 2:631.
Urmașii lui Hristos trebuie să fie lumina lumii, dar Dumnezeu nu-i îndeamnă să facă un efort de a străluci. El nu aprobă nici o străduință a mulțumirii de sine de a etala o bunătate infatuată. El dorește ca sufletele lor să fie umplute cu principiile cerului; atunci, venind în contact cu lumea, ei vor da pe față lumina care este în ei. Fidelitatea lor statornică în fiecare faptă a vieții va fi un mijloc de iluminare. Divina vindecare, 36.
Când, în mijlocul oarbei lui rătăciri și prejudecăți, Saul a primit o descoperire a lui Hristos, pe care Îl prigonea, el a fost adus în directă legătură cu biserica, care este lumina lumii. În cazul acesta, Anania Îl reprezenta pe Hristos și, de asemenea, îi reprezenta pe slujitorii lui Hristos de pe pământ, care sunt aleși să lucreze pentru El. În locul lui Hristos, Anania a atins ochii lui Saul, pentru ca el să primească vederea. În locul lui Hristos, el și-a așezat mâinile asupra lui și, rugându-se în numele lui Hristos, Saul a primit Duhul Sfânt. Toate acestea sunt făcute în numele și prin autoritatea lui Hristos. Hristos este izvorul, iar biserica este mijlocul de comunicare. Faptele Apostolilor, 122.
Învățătura falsă predomină pretutindeni. Marele vrăjmaș al sufletelor își adună armatele. El pune în mișcare toate strategiile posibile cu scopul de a aduce confuzie în mintea oamenilor prin teorii amăgitoare, nimicind în felul acesta sufletele. Cei cărora Dumnezeu le-a încredințat comorile adevărului Său trebuie să lase ca lumina să strălucească în mijlocul întunericului moral. Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 290.
Dumnezeu îi cere poporului Său să lumineze ca lumini în lume. Nu li se cere numai pastorilor să facă acest lucru, ci fiecărui ucenic al lui Hristos. Conversația lor trebuie să fie cerească. și, în timp ce se bucură de părtășie cu Dumnezeu, ei vor dori să aibă legături cu semenii lor, cu scopul de a exprima, prin cuvintele și faptele lor, iubirea lui Dumnezeu, care le însuflețește inimile. În felul acesta, ei vor fi lumini în lume, și lumina transmisă prin ei nu se va stinge sau nu va fi îndepărtată. Testimonies for the Church 2:122, 123.
Urmașii lui Hristos trebuie să fie unelte ale dreptății, lucrători, pietre vii, transmițători de lumină, ca să poată încuraja prezența îngerilor cerești. Lor li se cere să fie niște mijloace, prin care să se reverse spiritul adevărului și al dreptății. Idem 2:126, 127.
Domnul a făcut biserica Sa deținătoarea puterii divine. Universul așteaptă ca membrii bisericii să devină niște canale prin care torentul de viață să se reverse în lume, așa încât mulți oameni să poată fi convertiți și să devină, la rândul lor, niște mijloace prin care harul lui Hristos să se reverse în zonele pustii ale viei Domnului. The Bible Echo, 12 august, 1901.
Toți cei care sunt legați de Dumnezeu le vor dărui lumina și altora. Dacă există cineva care nu are nici o lumină de oferit, aceasta este din cauza faptului că nu are nici o legătură cu Izvorul luminii. Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 291.
Dumnezeu a rânduit ca aceia care sunt copiii Săi să le dea lumină și altora și, dacă dau greș în a face acest lucru, iar oamenii sunt lăsați în întuneric din cauza faptului că ei nu au reușit să facă lucrarea pe care ar fi putut să o facă, dacă ar fi fost întăriți de Duhul Sfânt, copiii Săi vor fi răspunzători înaintea lui Dumnezeu. Am fost chemați să ieșim din întuneric la lumina Sa minunată, ca să putem vesti mărirea lui Hristos. The Review and Herald, 12 decembrie, 1893.
Toți cei consacrați lui Dumnezeu vor fi canale de lumină. Dumnezeu face din ei mijloacele Sale, prin care să dea și altora din bogățiile harului Său Influența noastră asupra altora nu depinde atât de mult de ceea ce spunem, cât de ceea ce suntem. Oamenii pot să combată și să desconsidere logica noastră, se pot împotrivi și apelurilor noastre, dar o viață plină de iubire dezinteresată este un argument căruia nu i se pot împotrivi. O viață în care faptele se potrivesc cu vorbele, caracterizată prin umilința lui Hristos, este o putere în lumea aceasta. Hristos, Lumina lumii, 141, 142.
Cei care ar fi trebuit să fie lumina lumii au răspândit doar niște raze firave și neputincioase. Ce este lumina? Ea este evlavia, bunătatea, adevărul, mila, iubirea; este descoperirea adevărului în caracter și în viață. Evanghelia este dependentă de evlavia personală a celor ce cred în ea pe temeiul puterii ei vii și lucrătoare, iar Dumnezeu a prevăzut ca, prin moartea iubitului Său Fiu, fiecărui suflet să i se poată asigura toată puterea pentru orice lucrare bună. Fiecare suflet trebuie să fie o lumină strălucitoare, care să transmită mai departe laudele Aceluia care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. „Noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu.” Da, lucrători, acest lucru înseamnă a îndeplini o slujire sârguincioasă în via Domnului. Există oameni care trebuie să fie mântuiți -- în bisericile noastre, în școlile noastre de Sabat, printre vecinii noștri. The Review and Herald, 24 martie, 1891.
Lucrarea pentru alții este mijlocul prin care [credincioșii] își vor păstra sufletul viu. Dacă vor dori să devină colaboratori cu Domnul Isus, vom vedea că, în bisericile noastre, lumina va străluci mai tare și tot mai tare, răspândindu-și razele până departe, pentru a străpunge întunericul care se află dincolo de granițele lor. Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 291.
„Voi sunteți lumina lumii.” Iudeii limitau binecuvântările mântuirii la națiunea lor; dar Hristos le-a arătat că mântuirea este ca lumina soarelui. Ea aparține întregii lumi. Hristos, Lumina lumii, 306.
Inimile care răspund influenței Duhului Sfânt sunt canalele prin care se revarsă binecuvântările lui Dumnezeu. Dacă aceia care Îl slujesc pe Dumnezeu ar fi luați de pe pământ și dacă Duhul Lui ar fi retras de la oameni, lumea aceasta ar fi lăsată pradă pustiirii și nimicirii, care sunt rodul stăpânirii lui Satana. Deși cei nelegiuiți nu recunosc, ei datorează chiar și binecuvântările vremelnice prezenței poporului lui Dumnezeu în lume, pe care ei îl disprețuiesc și îl apasă. Dar, dacă sunt creștini doar cu numele, ei sunt ca sarea care și-a pierdut gustul. Ei n-au nici o influență spre bine în lume. Pentru că Îl reprezintă greșit pe Dumnezeu, ei sunt mai răi decât necredincioșii. Hristos, Lumina lumii, 306.
Misiunea divină
Lucrarea pe care au făcut-o ucenicii trebuie s-o facem și noi. Fiecare creștin trebuie să fie un misionar. Trebuie să le slujim cu simpatie și compasiune celor ce au nevoie de ajutor, căutând cu o seriozitate lipsită de egoism să ușurăm necazurile omenirii suferinde. Divina vindecare, 104.
Înainte de înălțarea Sa la cer, Domnul Hristos le-a dat ucenicilor Săi o însărcinare, spunându-le că ei aveau să fie executorii testamentari prin care El lăsa lumii comorile vieții veșnice. Faptele Apostolilor, 27.
De însărcinarea dată primilor ucenici s-au împărtășit credincioșii din toate veacurile. Oricui a primit Evanghelia i s-a încredințat și adevărul sacru spre a-l răspândi în lume. Cei ce formează poporul credincios al lui Dumnezeu au fost totdeauna misionari plini de râvnă, consacrându-și forțele pentru onoarea Numelui Său și folosindu-și înțelepțește talentele în slujba Lui. Idem, 109.
Însărcinarea Evangheliei este marea cartă misionară a Împărăției lui Hristos. Ucenicii urmau să lucreze cu sârguință pentru suflete, adresându-le invitația harului. Nu trebuiau să aștepte ca oamenii să vină la ei, ci ei trebuiau să meargă la oameni cu solia lor. Idem, 28.
Solii lui Dumnezeu sunt însărcinați să ia asupra lor chiar lucrarea pe care a făcut-o Hristos pe când era pe acest pământ. Ei trebuie să se consacre oricărui fel de lucrare pe care El a îndeplinit-o. Cu zel și sinceritate, ei trebuie să le vorbească oamenilor despre bogățiile insondabile și despre comoara nepieritoare a cerului. Testimonies for the Church 9:130.
Misiunea încredințată ucenicilor ne este încredințată și nouă. și astăzi, ca și atunci, Mântuitorul crucificat și înviat trebuie să fie înălțat înaintea tuturor celor care sunt fără Dumnezeu și fără speranță în lume. Dumnezeu are nevoie de păstori, de învățători și de evangheliști. Slujitorii Săi trebuie să proclame solia mântuirii, mergând de la ușă la ușă. Vestea iertării prin Hristos trebuie să fie dusă la fiecare neam, la fiecare seminție, la fiecare limbă și la fiecare popor. Solia aceasta nu trebuie să fie vestită în cuvinte timide și lipsite de viață, ci într-o manieră clară, hotărâtă și răscolitoare. Sute de oameni așteaptă să fie avertizați să-și salveze viața. Lumea are nevoie să vadă în creștini o dovadă a puterii religiei lor. Soliile milei nu sunt necesare doar în câteva locuri, ci în întreaga lume. Gospel Workers, 29.
Când S-a înălțat la ceruri, Domnul Isus le-a încredințat lucrarea Sa pe pământ tuturor celor care primiseră lumina Evangheliei. Ei trebuiau să ducă lucrarea mai departe, până la realizarea ei deplină. Domnul nu a pregătit nici un alt mijloc pentru propovăduirea adevărului Său. „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură”. „și, iată că Eu sunt cu voi întotdeauna, până la sfârșitul veacurilor”. Această însărcinare solemnă ajunge până la noi, cei din veacul prezent. Dumnezeu îi lasă bisericii Sale responsabilitatea de a o accepta sau de a o respinge. Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 288.
Asupra noastră a fost pusă o sarcină sfântă. Ne-a fost dată însărcinarea: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28, 19.20). Voi sunteți consacrați lucrării de a face cunoscută Evanghelia mântuirii. Desăvârșirea cerului urmează să fie puterea voastră. Testimonies for the Church 9:20, 12.
Chemați de la ocupațiile obișnuite ale vieții
Oamenii simpli trebuie să-și ocupe locul lor ca slujitori ai lui Dumnezeu. Împărtășind necazurile semenilor lor, așa cum a împărtășit Mântuitorul necazurile omenirii, prin credință, ei Îl vor vedea pe Domnul lucrând alături de ei. Slujitorii evangheliei, 38.
În toate câmpurile, în apropiere și în depărtare, oamenii vor fi chemați de la plug și de la ocupațiile lor comerciale mai obișnuite, care, în mare măsură, ocupă mintea, și vor fi educați de către oameni cu experiență. Când vor învăța să lucreze eficient, vor proclama adevărul cu putere. Prin cele mai minunate lucrări ale Providenței, munți de dificultăți vor fi înlăturați și aruncați în mare. Solia care înseamnă atât de mult pentru locuitorii de pe pământ va fi auzită și înțeleasă. Oamenii vor ști ce este adevărul. Înainte și tot înainte, lucrarea va înainta, până când întregul pământ va fi avertizat; și atunci va veni sfârșitul. Testimonies for the Church 9:96.
Dumnezeu poate și îi va folosi pe cei care nu au beneficiat de o educație cuprinzătoare în școlile omenești. O îndoială cu privire la puterea Sa de a face aceasta este o necredință evidentă și limitează lucrarea atotputerniciei lui Dumnezeu, pentru care nimic nu este imposibil. Fiți atenți la această precauție necuvenită și lipsită de încredere! Ea lasă nefolosite multe puteri nevăzute ale bisericii și închide calea Duhului Sfânt, așa încât să nu-i poată folosi pe oameni. Ea îi lasă în inactivitate pe cei care sunt doritori și nerăbdători să lucreze pentru Domnul Hristos și descurajează implicarea în lucrare a multora care, dacă li s-ar acorda o șansă corectă, ar fi niște colaboratori eficienți ai lui Dumnezeu. Slujitorii evangheliei, 488, 489.
Este privilegiul fiecărui suflet de a progresa. Aceia care sunt în legătură cu Hristos vor crește în har și în cunoașterea Fiului lui Dumnezeu, până la statura deplină de bărbați și de femei. Dacă toți aceia care pretind a crede adevărul ar fi întrebuințat în modul cel mai eficient capacitățile și ocaziile lor pentru a învăța și lucra, ei ar fi devenit puternici în Hristos. Oricare le-ar fi fost ocupația -- fie că ar fi fost fermieri, mecanici, învățători sau pastori --, dacă s-ar fi consacrat pe deplin lui Dumnezeu, ei ar fi devenit lucrători cu succes pentru Învățătorul ceresc. Testimonies for the Church 6:423.
Cei care se află în biserică și au suficient talent pentru a se angaja în oricare dintre ocupațiile vieții, cum ar fi: învățământul, construcțiile, manufactura, creșterea animalelor, trebuie să fie pregătiți să lucreze pentru consolidarea bisericii, slujind în comitete, sau ca instructori la școala de Sabat, angajându-se în lucrarea misionară, sau ocupând diferite poziții în cadrul bisericii. The Review and Herald, 15 februarie, 1887.
Pentru a duce mai departe lucrarea Sa, Hristos nu i-a ales pe învățații și elocvenții membri ai Sinedriului iudaic și nici puterea romană. Trecând pe lângă învățătorii iudei, care aveau o mare doză de îndreptățire de sine, Maestrul a ales oameni umili și neînvățați, ca să vestească adevărurile care aveau să miște lumea. Pe acești oameni și-a propus El să-i instruiască și să-i educe spre a fi conducătorii bisericii Sale. La rândul lor, ei aveau să-i învețe pe alții și să-i trimită cu solia Evangheliei. Pentru a avea succes în lucrarea lor, urma să le fie dată puterea Duhului Sfânt. Nu prin putere sau înțelepciune omenească avea să fie vestită Evanghelia, ci prin puterea lui Dumnezeu. Faptele Apostolilor, 17.
Printre cei cărora Mântuitorul le-a dat însărcinarea: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile” (Matei 28, 19), mulți erau în poziții sociale umile -- bărbați și femei care au învățat să-L iubească pe Domnul lor și care erau hotărâți să urmeze exemplul Său de slujire neegoistă. Acestor oameni simpli, cât și ucenicilor care fuseseră cu Mântuitorul în timpul lucrării Sale pământești, le fusese încredințat un lucru prețios. Ei trebuia să ducă lumii vestea cea bună a mântuirii prin Hristos. Idem, 105, 106.
Viața care cucerește
Nu numai prin predicarea adevărului, nu numai prin distribuirea de literatură trebuie să fim martori pentru Dumnezeu. Să ne aducem aminte că o viață creștină este argumentul cel mai puternic ce poate fi adus în favoarea creștinismului și că un caracter creștin de mică valoare face mai mult rău în lume decât caracterul omului din lume. Testimonies for the Church 9:21.
Nici toate cărțile scrise nu pot răspunde scopului unei vieți sfinte. Oamenii nu vor crede ce predică pastorul, ci vor crede ce trăiește biserica. Prea adesea, influența predicii ținute de la amvon este combătută de predica ținută în viața celor care pretind a fi adepți ai adevărului. Ibidem
Viața Domnului Hristos a fost o influență nemărginită, mereu crescândă, care Îl lega de Dumnezeu și de întreaga familie omenească. Prin Domnul Hristos, Dumnezeu a înzestrat omul cu o influență care face să-i fie imposibil să trăiască pentru sine. Fiecare dintre noi este în legătură cu semenii lui, ca o parte a unui mare întreg care Îi aparține lui Dumnezeu, și cu toții avem obligații reciproce. Nici un om nu poate trăi independent de semenii lui, deoarece bunăstarea fiecăruia îi afectează pe ceilalți. Planul lui Dumnezeu este ca fiecare să se simtă important pentru bunăstarea altora și să caute să contribuie la fericirea lor. Parabolele Domnului Hristos, 339.
Religia Bibliei nu trebuie să fie mărginită între coperțile unei cărți, nici între zidurile unei biserici. Ea nu trebuie să fie scoasă la iveală cu anumite ocazii pentru folosul nostru și apoi să fie pusă cu grijă înapoi. Ea trebuie să sfințească viața de toate zilele și să se dea pe față în toate tranzacțiile de afaceri și în toate legăturile noastre sociale. Faptele Apostolilor 306, 307.
Scopul lui Dumnezeu este acela de a Se proslăvi în poporul Său în fața lumii. El așteaptă ca aceia care poartă Numele lui Hristos să-L reprezinte în gândire, în cuvânt și în faptă. Gândurile lor trebuie să fie curate și cuvintele lor, nobile și înălțătoare, atrăgându-i pe cei din jur tot mai aproape de Mântuitorul. Religia lui Hristos trebuie să fie întrețesută cu tot ceea ce ei fac și spun. Fiecare tranzacție de afaceri a lor trebuie să fie înmiresmată de prezența lui Dumnezeu. Testimonies for the Church 9:21.
Omul de afaceri să-și îndeplinească activitatea într-o manieră care Îi va aduce slavă Domnului său, datorită credincioșiei lui. Să-și trăiască religia în tot ce face și să le descopere oamenilor Spiritul lui Hristos. Mecanicul să fie un reprezentant sârguincios și credincios al Aceluia care a trudit în ocupațiile umile ale vieții, în cetățile din Iudeea. Fiecare persoană care poartă Numele lui Hristos să lucreze în așa fel încât, văzând faptele ei bune, oamenii să fie îndemnați să-L laude pe Creatorul și Răscumpărătorul ei. The Bible Echo, 10 iunie, 1901.
Femeile ca misionare
Femeile, ca și bărbații, pot să se angajeze într-o lucrare de a pune adevărul acolo unde poate să lucreze și să se dea pe față. Ele își pot ocupa locul în lucrare în timp de criză, și Domnul va lucra prin ele. Dacă sunt pătrunse de un simț al datoriei și lucrează sub influența Spiritului lui Dumnezeu, ele vor avea exact stăpânirea de sine care se cere pentru acest timp. Mântuitorul va reflecta lumina feței Sale asupra acestor femei jertfitoare de sine, și aceasta le va da o putere care o va întrece pe aceea a bărbaților. Ele pot face în familii o lucrare pe care bărbații nu o pot face, o lucrare care influențează viața lăuntrică. Ele se pot apropia de inima acelora pe care bărbații nu-i pot influența. Lucrarea lor este trebuincioasă. Femei pline de tact și umilință pot face o lucrare bună prin explicarea adevărului la oameni, în casele lor. Cuvântul lui Dumnezeu, explicat în felul acesta, își va face lucrare de transformare și, prin influența lui, familii întregi vor fi convertite. Testimonies for the Church 9:128, 129.
Toți aceia care lucrează pentru Dumnezeu ar trebui să aibă însușirile combinate ale Martei și ale Mariei, bunăvoința de a servi și iubirea sinceră pentru adevăr. Eul și egoismul trebuie date la o parte. Dumnezeu cheamă femei lucrătoare, sârguincioase, prudente, cu inima caldă, duioasă și credincioasă față de principii. El cheamă femei care stăruie, care vor depărta gândul de la eu și de la o viață personală comodă și îl vor îndrepta spre Hristos, rostind cuvintele adevărului, rugându-se cu persoanele la care pot avea acces, lucrând pentru convertirea sufletelor. Idem, 6:118.
Surorile pot lucra eficient în obținerea de abonamente pentru publicațiile noastre periodice, aducând în acest fel lumina în atenția multor minți. The Review and Herald, 10 iunie, 1880.
Sunt femei nobile care au avut curajul moral de a hotărî în favoarea adevărului pe temeiul dovezilor. Ele au acceptat adevărul în mod conștient. Aceste femei au tact, înțelegere și abilitate și vor fi niște lucrătoare pline de succes pentru Domnul lor. Femeile creștine sunt chemate în lucrare. Idem, 19 decembrie, 1878.
Surorile noastre pot sluji ca niște lucrătoare prevăzătoare în domeniul scrierilor și pot să scoată la lumină adevăratele simțăminte ale prietenilor care au primit broșurile și tratatele noastre Este nevoie de femei cu principii ferme și cu un caracter hotărât, care cred că trăim cu adevărat în zilele din urmă și că avem ultima solie de avertizare, care trebuie să-i fie vestită lumii Acestea sunt femeile pe care Dumnezeu le poate folosi în lucrarea misionară și de publicații Ele pot face o lucrare prețioasă pentru Dumnezeu în multe feluri, răspândind broșurile și împărțind cu înțelepciune Semnele Timpului -- The Review and Herald, 19 decembrie, 1878.
Nu recomand ca o femeie să caute să devină un membru al comitetului de conducere sau un funcționar administrativ, dar ea poate să facă foarte mult ca misionară, prezentând adevărul prin corespondență, distribuind tratate și solicitând înscrieri pentru abonamente la publicațiile care conțin adevărul solemn pentru acest timp. Ibidem.
Dacă acolo unde acum este doar una, ar fi fost douăzeci de femei care ar fi făcut din această misiune sfântă activitatea lor îndrăgită, am fi văzut mult mai mulți oameni convertiți la adevăr. Idem, 2 ianuarie, 1879.
Acum este nevoie de femei care pot să lucreze, care nu sunt pline de spiritul propriei importanțe, ci sunt blânde și smerite cu inima, femei care vor lucra cu blândețea lui Hristos oriunde pot găsi o lucrare de făcut pentru salvarea de suflete. Ibidem.
Sute dintre surorile noastre ar fi putut să fie în lucrare astăzi, dacă ar fi dorit. Ele ar trebui să se îmbrace pe ele și pe copiii lor cu haine curate și rezistente, fără podoabe, și să dedice pentru lucrarea misionară timpul pe care l-au irosit în scopul unei parade inutile. El pot să le scrie prietenilor aflați la distanță. Surorile noastre se pot aduna pentru a se consulta cu privire la modalitatea de lucru cea mai eficientă. Banii pot să fie economisiți spre a-I fi aduși lui Dumnezeu în dar, ca să fie investiți în scrieri și tratate, care să le fie trimise prietenilor lor. Cele care nu fac nimic ar trebui să înceapă să lucreze. Fiecare soră care pretinde că este o copilă a lui Dumnezeu trebuie să simtă cu adevărat responsabilitatea de a-i ajuta pe cei din apropierea ei. The Review and Herald, 12 decembrie, 1878.
Surorile noastre au fost prea doritoare să se scuze de îndeplinirea responsabilităților care cer gândire și o exercitare atentă a minții, totuși tocmai aceasta este disciplina de care au nevoie pentru a-și desăvârși experiența creștină. Ele pot să fie lucrătoare în câmpul misionar, manifestând un interes personal în ce privește distribuirea scrierilor și a tratatelor, care reprezintă corect credința noastră. Ibidem
Surorilor, nu obosiți în ce privește lucrarea misionară vigilentă. Aceasta este o lucrare în care toate vă puteți angaja cu succes, dacă veți fi în legătură cu Dumnezeu. Înainte de a scrie scrisori în care puneți întrebări, înălțați-vă întotdeauna inima în rugăciune spre Dumnezeu, ca să puteți avea succes în a aduna câteva mlădițe sălbatice, care pot fi altoite în adevărata viță și pot aduce roade pentru slava lui Dumnezeu. Toți cei care vor lucra cu inima umilă în acest domeniu se vor educa fără încetare în calitate de lucrători în via Domnului. Idem, 10 iunie, 1880.