Lucrarea din casă în casă
De egală importanță cu eforturile speciale publice, este lucrarea din casă în casă. În orașele mari, sunt anumite categorii de oameni la care nu se poate ajunge prin adunări publice. Aceștia trebuie să fie căutați cum caută păstorul oaia pierdută. În favoarea lor ar trebui să fie făcute eforturi sârguincioase, personale. Când se neglijează lucrarea personală, se pierd multe ocazii prețioase, care, dacă ar fi bine folosite, ar face ca lucrarea să înainteze în mod hotărât. Testimonies for the Church 9:111.
Sunt necesare fapte și cuvinte de simpatie. Domnul a preferat ca solia Sa să fie dusă prin fapte de iubire și de bunătate. Lucrătorii aceștia să meargă din casă în casă, ajutând acolo unde este necesar, iar când se oferă prilejul, să vorbească despre istoria crucii. Hristos trebuie să fie textul lor. Nu e nevoie să stăruiască asupra subiectelor doctrinare, ci să vorbească despre lucrarea și jertfa Domnului Hristos. Să înalțe neprihănirea Lui în viața lor, dând pe față curăția Lui. Idem, 7:228.
Dumnezeu nu caută la fața omului. El va folosi creștini smeriți și devotați, chiar dacă nu au o educație atât de desăvârșită ca alții. Unii ca aceștia să se angajeze în slujba Lui, făcând lucrare din casă în casă. șezând la gura sobei, dacă sunt umili, curtenitori și evlavioși, ei pot face mult mai mult pentru a satisface nevoile reale ale familiilor, decât ar putea face un predicator consacrat. Idem, 7:21.
Printre membrii comunităților noastre, ar trebui să se desfășoare mai multă lucrare din casă în casă, în prezentarea de lecturi biblice și distribuirea de literatură. Testimonies for the Church 9:127.
Cei care se angajează în lucrarea din casă în casă vor găsi prilej de a sluji în multe feluri. Ei ar trebui să se roage pentru bolnavi și să facă tot ce pot pentru a-i scăpa de suferințele lor. Să lucreze printre cei umili, săraci și apăsați. Noi ar trebui să ne rugăm cu cei și pentru cei neajutorați, care n-au tăria și voința de a-și stăpâni poftele pe care patima le-a degradat. Trebuie să se facă eforturi serioase, stăruitoare, pentru mântuirea celor în a căror inimă s-a trezit un interes. La mulți se poate ajunge numai prin fapte de bunătate dezinteresată. Mai întâi, trebuie să li se dea un ajutor în nevoile lor trupești. Atunci când au dovezi ale unei iubiri neegoiste din partea noastră, va fi mai ușor pentru ei să creadă în iubirea lui Hristos. Idem, 6:83, 84.
Lucrătorii să meargă din casă în casă, explicându-le oamenilor Biblia, răspândind publicații, vorbindu-le altora despre lumina care le-a binecuvântat propriul suflet. Idem, 9:123.
Mântuitorul nostru a mers din casă în casă, vindecându-i pe cei bolnavi, mângâindu-i pe cei ce plângeau, liniștindu-i pe cei tulburați și aducându-le pace acelora care erau nemângâiați. El a luat copilașii în brațele Sale, i-a binecuvântat și le-a adresat mamelor istovite cuvinte de speranță și mângâiere. Cu o duioșie și o delicatețe neobosită, El a răspuns la toate necazurile și suferințele omenești. El nu a trudit pentru Sine, ci pentru alții. Domnul Isus a fost un slujitor al tuturor. Mâncarea și băutura Sa au fost să le aducă speranță și putere tuturor celor pe care îi întâlnea. Slujitorii evangheliei, 188.
Prezentarea adevărului, în iubire și simplitate, din casă în casă, este în armonie cu instrucțiunile pe care Hristos le-a dat ucenicilor Săi, când i-a trimis în primul lor turneu misionar. Prin cântări de laudă, prin rugăciuni umile, sincere, mulți vor fi influențați. Lucrătorul divin va fi de față pentru a transmite convingere inimilor. „Eu sunt cu voi în toate zilele” e făgăduința Sa. Cu asigurarea prezenței statornice a unui astfel de ajutor, noi putem lucra cu credință, nădejde și curaj. Testimonies for the Church 9:34.
Este nevoie de lucrători din casă în casă. Dumnezeu face apel pentru eforturi hotărâte în locuri în care oamenii nu știu nimic despre adevărul Bibliei. În casele oamenilor, este nevoie de cântare, rugăciune și lecturi biblice. Acum, chiar acum, este timpul să răspundem însărcinării: „învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit”. Aceia care fac această lucrare trebuie să aibă o cunoaștere exactă a Scripturilor. „Stă scris” trebuie să fie arma lor de apărare. Sfaturi pentru părinți, profesori și elevi, 540.
Fraților și surorilor, vizitați-i pe aceia care locuiesc în apropiere de voi și, prin simpatie și amabilitate, căutați să le influențați inimile. Asigurați-vă că lucrați într-un chip care va înlătura prejudecata, în loc de a o crea. și aduceți-vă aminte că aceia care cunosc adevărul pentru acest timp, și totuși își restrâng eforturile la propriile biserici, refuzând de a lucra pentru vecinii lor neconvertiți, vor fi trași la răspundere pentru datorii neîmplinite. Testimonies for the Church 9:34.
În această primă călătorie, ucenicii urmau să meargă numai acolo unde Isus fusese mai înainte și câștigase prieteni. Pregătirea lor pentru călătorie avea să fie cât se poate de simplă. Nimic nu trebuia să le abată mintea de la marea lor lucrare sau să trezească în vreun fel opoziția și să închidă poarta pentru lucrarea lor viitoare. Nu trebuia ca ei să adopte îmbrăcămintea învățătorilor religioși, nici să folosească ceva în înfățișarea lor pentru a se deosebi de sătenii umili. Nu trebuia să intre în sinagogi și să-i invite pe oameni la slujbe publice; stăruința lor trebuia să fie depusă în lucrarea din casă în casă. Ei nu trebuiau să piardă timpul cu saluturi nefolositoare sau să meargă din casă în casă pentru plăcerea lor. Dar în fiecare loc aveau să primească ospitalitatea celor ce erau vrednici, aceia care aveau să-i primească din toată inima, ca pe Hristos Însuși. Ei trebuiau să intre în casă cu frumoasa salutare: „Pacea să fie peste această casă”. Casa aceasta urma să fie binecuvântată prin rugăciunile lor, prin cântările lor de laudă și prin desfășurarea Scripturilor în cercul familiei. Hristos, Lumina lumii, 351, 352.
Vizitați-i pe vecinii voștri într-o manieră prietenoasă și cunoașteți-i îndeaproape Cei care nu-și asumă această lucrare și care se comportă cu indiferența pe care unii au manifestat-o își vor pierde curând dragostea dintâi și vor începe să-i critice și să-i condamne pe frații lor. The Review and Herald, 13 mai, 1902.
Eforturile apostolului nu s-au mărginit numai la vorbirea în public; erau mulți la care nu s-ar fi putut ajunge în felul acesta. El a folosit mult timp pentru lucrarea din casă în casă, în felul acesta ajutându-se de legăturile de înrudire ale cercului familiei. El i-a vizitat pe bolnavi și pe cei necăjiți, i-a îmbărbătat pe cei îndurerați și i-a mângâiat pe cei obidiți. și, în tot ceea ce a spus și a făcut, el a preamărit numele lui Isus. Astfel, el a lucrat „în slăbiciune, în frică și cutremur”. El se cutremura la gândul ca nu cumva învățătura lui să descopere mai mult chipul omenescului decât al Dumnezeirii. Faptele Apostolilor, 250.
Mergeți la toți vecinii voștri, unul după altul, și apropiați-vă de ei, până când inima lor va fi încălzită de interesul vostru neegoist și de iubirea voastră. Arătați-le simpatie, rugați-vă cu ei, așteptați ocazia de a le face bine și, dacă puteți, adunați câțiva și deschideți Cuvântul lui Dumnezeu pentru mintea lor întunecată. Continuați să vegheați, ca unii care vor trebui să dea socoteală pentru sufletul oamenilor, și folosiți cât mai bine privilegiile pe care vi le dă Dumnezeu de a lucra împreună cu El în via Sa spirituală. Nu neglijați să le vorbiți vecinilor voștri și să vă purtați cu ei cu toată bunătatea pe care puteți să o manifestați, „ca să mântuiți pe unii cu orice chip”. Trebuie să căutăm spiritul care l-a determinat pe apostolul Pavel să meargă din casă în casă și să-i implore pe oameni cu lacrimi, învățându-i „să se întoarcă la Dumnezeu și să creadă în Domnul Isus Hristos”. The Review and Herald, 13 martie, 1888.
Domnul mi-a prezentat lucrarea care urmează să fie făcută în orașele noastre. Credincioșii din aceste orașe urmează să lucreze pentru Dumnezeu în vecinătatea căminelor lor. Ei trebuie să lucreze în liniște și în smerenie, ducând cu ei atmosfera cerului, oriunde merg. Testimonies for the Church 9:128.
Lucrarea personală
Lucrarea lui Hristos era în mare măsură alcătuită din întrevederi personale. El prețuia mult auditoriul alcătuit dintr-o singură persoană. De la acel singur suflet, cunoștința primită era dusă la mulți alții. Testimonies for the Church 6:115.
Domnul era obosit și flămând, cu toate acestea, nu a neglijat ocazia de a vorbi unei singure femei, deși era străină, fără legături cu Israel, și ducea o viață de păcat fățiș. Hristos, Lumina lumii, 194.
Mântuitorul nu a așteptat să se adune lume multă. Adesea, începea să dea învățătură fiind de față numai câțiva, dar, unul câte unul, trecătorii se opreau să asculte, până când o mulțime de oameni ascultau cu uimire și temere cuvintele lui Dumnezeu vorbite de Învățătorul trimis de sus. Cel care lucrează pentru Hristos nu trebuie să se lase dus de ideea că n-ar putea vorbi cu aceeași râvnă la câțiva ascultători, ca și la o mare adunare. S-ar putea întâmpla să fie un singur ascultător al soliei; dar cine poate spune cât de mare va fi influența acestuia? Pare un lucru mic chiar și pentru ucenici ca Mântuitorul să-și petreacă vremea cu o femeie din Samaria. Dar El a discutat mai serios și mai elocvent cu ea decât cu împărații, sfetnicii sau marii preoți. Învățăturile pe care i le-a spus acelei femei au fost repetate până în cele mai îndepărtate părți ale pământului. Ibidem
Legătura personală apropiată
Este nevoie să ne apropiem de oameni prin eforturi personale. Dacă am petrece mai puțin timp predicând și mai mult timp în lucrare personală de slujire, s-ar vedea rezultate mai mari. Divina vindecare, 143.
Domnul dorește ca solia harului Său să ajungă la fiecare suflet. Într-o mare măsură, această misiune trebuie îndeplinită printr-o lucrare personală. Aceasta a fost metoda de lucru a Domnului Hristos. Parabolele Domnului Hristos, 229.
Lucrătorii care au avut cel mai mare succes în câștigarea de suflete au fost bărbații și femeile care nu s-au mândrit cu propria abilitate, ci au căutat, cu umilință și credință, să-i ajute pe cei din jurul lor. Domnul Isus a făcut tocmai această lucrare. El s-a apropiat de cei cu care a dorit să intre în legătură. Slujitorii evangheliei, 194.
Trebuie să ne apropiem de fiecare persoană, într-un spirit de simpatie și iubire creștinească, și să ne străduim să-i trezim interesul pentru marile adevăruri privitoare la viața veșnică. Chiar dacă inima oamenilor poate fi tot atât de tare precum este pământul bătătorit de lângă drum și chiar dacă ni se pare că a le vorbi despre Mântuitorul ar însemna un efort inutil, totuși, acolo unde raționamentele logice nu reușesc să impresioneze, iar argumentele nu au nici o putere de a convinge, iubirea lui Hristos, dezvăluită printr-o lucrare de slujire personală, este capabilă să înmoaie inima de piatră, așa încât semințele adevărului să poată prinde rădăcini în ea. Parabolele Domnului Hristos, 57.
Prin lucrare personală, căutați să-i influențați pe cei din jurul vostru. Faceți cunoștință cu ei. Predicarea nu va face lucrarea care necesită să fie făcută. Îngeri de la Dumnezeu vă însoțesc în locuințele celor pe care îi vizitați. Lucrarea aceasta nu se poate face prin delegație dată altuia. Banii împrumutați sau dați nu o pot săvârși. Predicile nu o vor face. Prin vizitarea oamenilor, prin vorbirea, rugăciunea și simpatizarea cu ei, veți câștiga inimi. Aceasta este lucrarea misionară de cel mai înalt grad pe care o puteți face. Pentru a o face, aveți nevoie de credință hotărâtă și stăruitoare, de răbdare neobosită și de o adâncă iubire pentru suflete. Testimonies for the Church 9:41.
Prin chemarea lui Ioan, a lui Andrei și a lui Simon, a lui Filip și a lui Natanael, a început întemeierea bisericii creștine. Ioan a îndrumat la Hristos pe doi dintre ucenicii Săi. Apoi, unul dintre aceștia, Andrei, l-a găsit pe fratele lui și l-a chemat la Mântuitorul. După aceea a fost chemat Filip, și acesta s-a dus să-l caute pe Natanael. Exemplele acestea trebuie să ne arate ce importanță au eforturile personale de a face un apel la rudele noastre, la prietenii și vecinii noștri. Sunt oameni care toată viața L-au cunoscut pe Hristos, dar n-au făcut niciodată vreun efort personal să aducă măcar un singur suflet la Mântuitorul. Ei lasă toată lucrarea pe seama slujitorului Evangheliei. Se poate ca acesta să fie bine înzestrat, dar nu poate face ceea ce Dumnezeu a lăsat în seama membrilor bisericii.
Sunt mulți oameni care au nevoie de lucrarea unor inimi iubitoare de creștini. Mulți oameni ruinați ar fi putut totuși să fie salvați, dacă vecinii lor, oameni obișnuiți, ar fi făcut un efort personal pentru ei. Mulți așteaptă ca cineva să li se adreseze direct. Chiar în familie, între vecini, în orașul în care trăim, este de lucru pentru noi ca misionari ai lui Hristos. Dacă suntem creștini, lucrul acesta va fi plăcerea noastră. Un om nu este cu adevărat convertit câtă vreme în inima lui nu s-a născut dorința de a face cunoscut și altora ce prieten scump a găsit el în Isus. Adevărul care mântuiește și sfințește nu poate fi ascuns în inimă. Hristos, Lumina lumii, 141.
Unul dintre mijloacele cele mai de succes în a transmite lumina este efortul particular și personal. În cercul familiei, la gura sobei vecinului, la patul celui bolnav, în liniște, puteți citi Scripturile și rosti un cuvânt despre Isus și adevăr. În felul acesta, puteți semăna semințe prețioase, care vor răsări și vor aduce roadă. Testimonies for the Church 6:428, 429.
Pentru a conserva, sarea trebuie să se amestece cu substanța la care este adăugată, să pătrundă și să o impregneze. Tot astfel, prin asocierea cu alții și prin relațiile personale, oamenii vin în legătură cu puterea mântuitoare a Evangheliei. Ei nu sunt mântuiți în masă, ci ca indivizi. Influența personală este o putere, de aceea trebuie să ne apropiem de cei pe care dorim să-I binecuvântăm. Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 59.
Isus vedea în orice persoană un om căruia trebuia să-i fie prezentată chemarea la Împărăția Lui. El câștiga inima oamenilor, trăind între ei ca Unul care le dorea binele. El îi căuta pe străzi, prin case, pe corăbii, în sinagogă, pe țărmurile lacului și la ospățul de nuntă. Stătea de vorbă cu ei la ocupațiile lor zilnice și Se interesa de nevoile lor pământești. El aducea învățătura Lui în familii, făcând ca în casa lor să simtă influența prezenței Lui dumnezeiești. Iubirea puternică pe care o arăta față de fiecare om ajuta la câștigarea inimilor. Hristos, Lumina lumii, 151.
Numai metoda lui Hristos va aduce un succes real în încercarea de a ajunge la inima oamenilor. Mântuitorul S-a unit cu oamenii ca unul care le dorea binele. El și-a arătat simpatia față de ei, a îngrijit de nevoile lor și le-a câștigat încrederea. Apoi le-a spus: „Urmați-Mă!” -- Divina vindecare, 143.
Să facem această lucrare așa cum a făcut-o Domnul Hristos. Oriunde Se afla, în sinagogă, pe drum, în corabia pe care ucenicii au îndepărtat-o puțin de țărm, la ospățul fariseului sau la masa vameșului, El le vorbea oamenilor despre lucruri care aparțineau unei vieți mai înalte. El lega cuvintele adevărului de lucrurile din natură sau de evenimentele vieții de zi cu zi. Inima ascultătorilor era atrasă spre Domnul Hristos, deoarece El îi vindecase pe bolnavii lor, îi mângâiase pe cei necăjiți și luase copiii lor în brațele Sale, binecuvântându-i. Când începea să vorbească, atenția lor era îndreptată spre El, și fiecare cuvânt era pentru ei ca o mireasmă de viață spre viață.
Tot așa ar trebui să procedăm și noi. Oriunde suntem, trebuie să căutăm ocazii de a le vorbi altora despre Mântuitorul. Dacă urmăm exemplul Domnului Hristos în ce privește facerea de bine, inimile se vor deschide față de noi, așa cum s-au deschis față de El. Adresându-ne cu un tact izvorât din iubirea divină și fără a-i brusca, noi le putem vorbi oamenilor despre Acela care este „Cel dintâi între zecile de mii” și „plin de farmec”. Aceasta este cea mai înaltă lucrare în care putem folosi talentul vorbirii. El ne-a fost dat că să-L putem prezenta pe Domnul Hristos ca fiind Mântuitorul care iartă păcatele. Parabolele Domnului Hristos, 338, 339.
Prezența Lui aducea o atmosferă mai curată în familie și viața Lui era ca un aluat care lucra între elementele societății. Blând și nepătat, umbla printre oamenii nepăsători, neciopliți și necuviincioși, printre vameși nedrepți, printre risipitori nesocotiți, samariteni păcătoși, soldați păgâni și țărani brutali, prin gloata aceea așa de amestecată. El spunea ici și colo cuvinte de mângâiere când îi vedea pe oameni obosiți și cu toate acestea siliți să-și poarte poverile. El împărtășea greutățile lor și le repeta lecțiile pe care le învățase din natură despre iubirea, mila și bunătatea lui Dumnezeu.
El îi învăța pe toți să se socotească înzestrați cu talente prețioase, care, dacă erau bine folosite, aveau să le asigure comori veșnice. El a curățat viața de deșertăciuni și, prin exemplul Său, i-a învățat pe oameni că fiecare clipă aduce după sine urmări veșnice, că fiecare clipă trebuie prețuită ca o comoară și folosită pentru scopuri sfinte. El n-a trecut pe lângă nici o ființă umană ca și cum ar fi fost fără valoare, ci a căutat să dea fiecăreia leacul mântuitor. Oriunde Se găsea, El știa să dea o învățătură potrivită cu locul și împrejurările. Căuta să inspire nădejde celui mai decăzut și celui lipsit de perspective, asigurându-i că pot ajunge și ei copii neprihăniți și nevinovați ai lui Dumnezeu. Adesea, îi întâlnea pe aceia care se aruncaseră în stăpânirea lui Satana și care nu aveau putere să se desfacă din mrejele lui. Unora ca acestora, descurajați, bolnavi, ispitiți și decăzuți, Isus le spunea cuvinte de cea mai duioasă milă, cuvinte de care ei aveau nevoie și pe care le puteau înțelege. Pe alții îi găsea în luptă pe viață și pe moarte cu vrăjmașul sufletelor. Pe aceștia îi încuraja să stăruie, asigurându-i că vor birui, pentru că îngerii lui Dumnezeu erau de partea lor și aveau să le dea biruința. Hristos, Lumina lumii, 90-92.
Asocierea înviorării spirituale cu lucrarea personală
Când în biserici are loc o înviorare, aceasta se datorează faptului că unii membri caută stăruitor binecuvântarea lui Dumnezeu. Ei flămânzesc și însetează după Dumnezeu, cer cu credință și primesc. Ei merg să lucreze cu seriozitate, simțindu-și marea dependență de Domnul, oamenii sunt determinați să caute o binecuvântare asemănătoare, iar asupra inimii lor vine o perioadă de înviorare. Lucrarea de extindere nu va fi neglijată. La timpul potrivit, se vor alcătui planuri mai vaste, dar efortul și interesul individual pentru prietenii și vecinii voștri vor realiza mai mult decât poate fi estimat. Sufletele pentru care Domnul Hristos a murit pier tocmai din lipsa unui asemenea fel de lucrători.
Un singur suflet este de o valoare infinită, deoarece Golgota ne spune care este valoarea lui. Un singur suflet câștigat pentru adevăr va fi mijlocul de câștigare a altora, iar rezultatul în ce privește binecuvântarea și mântuirea va fi mereu crescător. Lucrarea voastră poate să realizeze mai mult bine decât cele mai mari adunări publice, lipsite de un efort personal. Când cele două sunt asociate, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, se poate înfăptui o lucrare deplină și cuprinzătoare. Dar, dacă nu putem îndeplini decât una dintre cele două lucrări, aceasta să fie lucrarea individuală de prezentare a Sfintelor Scripturi în cămin, adresând apeluri personale și vorbind într-o manieră apropiată cu membrii unei familii, nu despre lucruri de mică importanță, ci despre marile subiecte ale mântuirii. Faceți-i să vadă că inima voastră este profund interesată de mântuirea oamenilor. The Review and Herald, 13 martie, 1888.
A merge la oameni
Nu trebuie să așteptăm ca oamenii să vină la noi, ci să-i căutăm acolo unde se află. Predicarea Cuvântului la amvon este doar începutul lucrării. Există o mulțime de oameni la care Evanghelia nu va ajunge niciodată, dacă nu le este dusă. Parabolele Domnului Hristos, 229.
Însărcinarea Evangheliei este marea cartă misionară a Împărăției lui Hristos. Ucenicii urmau să lucreze cu sârguință pentru suflete, adresând invitația harului. Nu trebuiau să aștepte ca oamenii să vină la ei, ci să meargă la oameni cu solia lor. Faptele Apostolilor, 28.
Invitați-i acasă pentru studii biblice
Invitați-vă vecinii acasă și citiți împreună cu ei din prețioasa Biblie și din cărți care îi explică adevărurile. Invitați-i să vi se alăture în cântare și rugăciune. Însuși Hristos va fi prezent la aceste mici adunări, după cum a făgăduit, iar inimile vor fi atinse de harul Său. Divina vindecare, 152.
În timp ce se afla în Efes, Apolo „a început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă”. Printre ascultătorii săi erau Acuila și Priscila, care, înțelegând că încă nu primise deplina lumină a Evangheliei, „l-au luat la ei și i-au arătat mai cu de-amănuntul calea lui Dumnezeu”. Fiind învățat de ei, el a dobândit o mai clară înțelegere a Scripturilor și a ajuns unul dintre cei mai puternici apărători ai credinței creștine. Faptele Apostolilor, 270.
Sociabilitatea
Tuturor celor care lucrează pentru Hristos, aș dori să le spun: Ori de câte ori puteți câștiga interesul oamenilor, vorbind cu ei la gura sobei, folosiți ocazia. Luați Biblia și descoperiți-le marile ei adevăruri. Succesul vostru nu va depinde așa de mult de cunoștințele și de realizările voastre, ci de abilitatea voastră de a găsi calea spre inimi. Fiind sociabili și, apropiindu-vă de oameni, puteți orienta cursul gândurilor lor mai repede decât prin discursul cel mai abil. Prezentarea lui Hristos în familie, la gura sobei, și în micile adunări din case particulare, este adesea mai plină de succes în ce privește câștigarea de suflete pentru Isus, decât sunt predicile ținute în aer liber, în fața unei mari mulțimi de ascultători, sau chiar în săli publice și în biserici. Slujitorii evangheliei, 193.
Pilda lui Hristos, care era preocupat de ceea ce îi interesa pe oameni, ar trebui să fie urmată de toți aceia care vestesc Cuvântul Lui și de toți aceia care primesc Evanghelia harului Său. Noi nu trebuie să renunțăm la legătura cu societatea. Nu trebuie să ne separăm de ceilalți oameni. Pentru a lucra cu toate clasele, trebuie să-i găsim pe oameni acolo unde sunt. Rareori ne vor căuta din proprie inițiativă. Nu numai de la amvon e atinsă inima oamenilor de adevărul dumnezeiesc. Mai este un alt câmp de lucru, poate mai umil, dar îmbelșugat și roditor, și anume în căsuța celor umili și în palatul celor mari; acolo ni se dă ospitalitate și în adunările pentru bucurii sociale nevinovate. Hristos, Lumina lumii, 152.
Domnul Hristos nu era exclusivist, și, în privința aceasta, iarăși îi supărase pe farisei, pentru că Se depărtase de regulile lor aspre. El a găsit domeniul religiei închis cu ziduri de despărțire, ca pe ceva prea sfânt spre a fi pus în viața de toate zilele. El a dărâmat aceste ziduri de despărțire. În legăturile Lui cu oamenii, nu întreba: Care este crezul tău? Din ce biserică faci parte? El Își folosea puterea de a-i ajuta pe toți aceia care aveau nevoie de ajutor. În loc să Se închidă într-o chilie de monah, ca astfel să arate ce caracter sfânt are, El a lucrat plin de râvnă pentru binele omenirii. El a statornicit principiul că religia Bibliei nu constă în mortificarea corpului. I-a învățat pe alții că religia curată și neîntinată nu este făcută numai pentru anumite zile sau pentru ocazii speciale. În orice timp și în orice loc, El Se interesa cu iubire de oameni și răspândea în jurul Său lumina unei evlavii fericite. Hristos, Lumina lumii, 86.
În ciuda prejudecăților lor, El a primit ospitalitatea acestui popor disprețuit. A dormit sub acoperișul lor, a mâncat cu ei la mesele lor -- gustând din hrana pregătită și servită de mâinile lor -- a învățat pe străzile lor și i-a tratat cu cea mai mare amabilitate și curtenie. Hristos, Lumina lumii, 193.
Manifestarea unui interes plin de simpatie
Aceia care duc lupta vieții din greu pot fi înviorați și întăriți prin mici atenții care nu costă nimic. Cuvinte amabile spuse simplu, mici atenții oferite vor alunga norii ispitei și ai îndoielii, care se adună asupra sufletului. Adevărata simpatie creștină, exprimată din inimă, făcută cu simplitate, are putere să deschidă inimile care au nevoie de atingerea simplă, delicată, a spiritului lui Hristos. Testimonies for the Church 9:30.
Mii de inimi pot fi atinse în modul cel mai simplu și umil. Persoanele cele mai instruite, aceia care sunt priviți și apreciați, ca fiind bărbații și femeile cele mai dotate din lume, sunt adesea înviorați de cuvintele simple care se revarsă din inima cuiva care-L iubește pe Dumnezeu și care poate vorbi despre această iubire tot atât de firesc după cum cel din lume vorbește despre lucrurile pe care mintea lui le contemplă și cu care ea se hrănește. Adesea, cuvintele bine pregătite și studiate au o mică influență. Dar cuvintele sincere și cinstite ale unui fiu sau ale unei fiice a lui Dumnezeu, rostite cu o simplitate naturală, vor deschide ușa inimii lor, care multă vreme a fost închisă. Testimonies for the Church 6:115.
Prezentarea experienței personale
Cei care L-au primit pe Hristos își vor relata experiența, descriind pas cu pas modul în care au fost conduși de Duhul Sfânt, foamea și setea lor după cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos pe care L-a trimis El, rezultatele studiului lor asupra Sfintelor Scripturi, rugăciunile, agonia sufletului lor și cuvintele pe care li le-a adresat Domnul Hristos: „Păcatele îți sunt iertate”. Nu este ceva normal ca o persoană să păstreze în taină toate aceste lucruri, iar cei care sunt plini de iubirea lui Hristos nu vor proceda astfel. În măsura în care Domnul i-a făcut deținătorii adevărului sfânt, ei vor dori tot atât de mult ca și alții să primească aceeași binecuvântare. Iar, în timp ce le prezintă altora comorile bogate ale harului lui Dumnezeu, acest har le va fi oferit într-o măsură din ce în ce mai mare. Parabolele Domnului Hristos, 125.
Străduiți-vă să-i treziți pe bărbați și pe femei din insensibilitatea lor spirituală. Spuneți-le cum L-ați găsit voi pe Isus și cât de fericiți sunteți de când ați căpătat o experiență în serviciul Lui. Spuneți-le ce binecuvântare primiți când ședeți la picioarele lui Isus și învățați lucruri prețioase din Cuvântul Lui. Spuneți-le despre bucuria și fericirea care există în viața de creștin. Cuvintele voastre calde și fierbinți îi vor convinge că ați găsit mărgăritarul de mare preț. Cuvintele voastre vesele, încurajatoare, arată că voi ați aflat fără îndoială calea mai înaltă. Aceasta este adevărata lucrare misionară, și, când e făcută, mulți se vor trezi ca dintr-un vis. Testimonies for the Church 9:38.
Aceia pe care Dumnezeu îi întrebuințează ca unelte ale Sale ar putea fi priviți de unii ca fiind neroditori dar, dacă se pot ruga, dacă în simplitate pot rosti adevărul pentru că au plăcere de el, ei pot avea acces la inima oamenilor prin puterea Duhului Sfânt. Atunci când prezintă adevărul în simplitate, citind din Cuvânt sau povestind lucruri din experiență, Duhul Sfânt le va impresiona mintea și caracterul. Voința lor ajunge subordonată voinței lui Dumnezeu; adevărul, care până aici nu era înțeles, pătrunde în inimă cu putere de convingere și devine o realitate spirituală. Testimonies for the Church 6:444.
Ilustrațiile eficiente
Soliile pline de har erau făcute să se potrivească ascultătorilor Lui. știa „să învioreze cu vorba pe cel doborât de întristare”, căci harul era turnat pe buzele Lui, ca să poată transmite oamenilor în chipul cel mai atrăgător comorile adevărului. El avea tact ca să întâmpine mintea plină de prejudecăți și îi surprindea cu ilustrații prin care le câștiga atenția. Prin imaginație ajungea la inimă. Ilustrațiile Lui erau luate din lucrurile vieții zilnice și, cu toate că erau simple, aveau în ele un înțeles minunat de adânc. Păsările cerului, crinii de pe câmp, sămânța, păstorul și oile -- cu aceste exemple a ilustrat Hristos adevăruri nemuritoare; iar după aceea, ori de câte ori aveau să vadă aceste lucruri ale naturii, ascultătorii Lui își reaminteau de cuvintele Sale. Ilustrațiile lui Hristos repetau neîncetat învățăturile Lui. Hristos, Lumina lumii, 254.
Apostolii s-au străduit să le împărtășească acestor idolatri cunoștința despre Dumnezeul Creator și despre Fiul Său, Mântuitorul neamului omenesc. Mai întâi, ei le-au îndreptat atenția către lucrurile minunate ale lui Dumnezeu -- Soarele, Luna și stelele, frumoasa rânduială în care se succed anotimpurile, munții cu crestele înzăpezite, pomii cei mândri și înalți, cum și alte felurite minuni ale naturii -- care arată o înțelepciune mai presus de a fi cuprinsă de mintea omenească. Prin aceste lucrări ale Atotputernicului, apostolii au condus mintea păgânilor la meditare asupra marelui Conducător al universului. Faptele Apostolilor, 180.
Prezentarea principiilor fundamentale practice
Pavel era un orator iscusit. Înainte de convertirea sa, deseori căutase să-i impresioneze pe ascultătorii săi prin avânturi oratorice. Acum, însă, el a pus la o parte toate acestea. În loc să se lase prins în descrieri și reprezentări poetice, care poate ar fi fost plăcute simțurilor și ar fi hrănit imaginația, dar care nu ar fi avut nici o legătură cu experiența zilnică, Pavel a căutat ca, prin folosirea unei vorbiri simple, să facă simțite în inimă adevărurile care sunt de o importanță vitală. Prezentarea artistică a adevărului poate da loc la un extaz al simțurilor, dar, de cele mai multe ori, adevărurile prezentate în felul acesta nu aduc hrana necesară întăririi și fortificării credinciosului pentru luptele vieții. Nevoile imediate, încercările prezente ale sufletelor ce se luptă, acestea trebuie întâmpinate cu instruiri trainice și practice, întemeiate pe principiile fundamentale ale creștinismului. Faptele Apostolilor, 251, 252.
Rămâneți la adevărul pozitiv
Adesea, când căutați să prezentați adevărul, se va isca opoziție, dar, dacă încercați să întâmpinați opoziția cu discuție, doar o veți spori, și lucrul acesta nu vă puteți îngădui să-l faceți. Rămâneți de partea afirmativă. Îngeri de la Dumnezeu veghează asupra voastră, și ei se pricep cum să-i impresioneze pe aceia a căror opoziție voi refuzați s-o întâmpinați cu discuție. Nu stăruiți asupra părților negative ale problemelor care s-ar ivi și adunați în mintea voastră adevăruri pozitive și fixați-le acolo prin mult studiu, multă rugăciune zeloasă și consacrare a inimii. Testimonies for the Church 9:147, 148.
Reprezentanțe în centrele turistice
Aceia care, ca răspuns la chemarea timpului, au intrat în slujba Marelui Maestru lucrător pot studia cu bun folos metodele Lui de lucru. În cursul lucrării Sale pe pământ, Mântuitorul S-a folosit de ocaziile care se puteau găsi pe marile căi de comunicație. Isus locuia la Capernaum în intervalele dintre călătoriile Sale într-o parte sau alta, și el a ajuns să fie cunoscut ca „cetatea Lui”. Cetatea aceasta era bine adaptată pentru a fi centrul lucrării Mântuitorului. Fiind pe șoseaua principală de la Damasc la Ierusalim și Egipt și la Marea Mediterană, era o mare arteră de călătorie. Oameni din multe țări treceau prin cetate sau zăboveau pentru odihnă în călătoriile lor într-o parte sau alta. Aici, Isus putea să întâlnească toate națiunile și toate straturile sociale, pe cei bogați și cei mari, ca și pe săraci și smeriți, și învățăturile Lui urmau să fie duse în alte țări și în multe familii. În felul acesta, urma să fie stârnit interesul pentru cercetarea profețiilor, atenția urma să fie îndreptată către Mântuitorul, și misiunea Lui urma să fie adusă înaintea lumii. Testimonies for the Church 9:121.
În stațiunile climaterice și balneare cu renume mondial și în centrele de trafic turistic, aglomerate de mii de oameni care caută sănătate și plăcere, ar trebui să fie plasați predicatori și colportori în stare să atragă atenția mulțimilor. Lucrătorii aceștia trebuie să vegheze asupra ocaziei pe care o au de a prezenta solia pentru timpul de față și să țină adunări când au ocazie. Ei să fie ageri pentru a prinde ocazia de a le vorbi poporului. Însoțiți de puterea Duhului Sfânt, să întâmpine poporul cu solia dusă de Ioan Botezătorul: „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape” (Matei 3, 2). Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie prezentat cu claritate și putere, pentru ca aceia care au urechi de auzit să poată auzi adevărul. În felul acesta, Evanghelia adevărului prezent va fi așezată în calea celor care nu o cunosc, și nu puțini vor fi aceia care o vor accepta și o vor duce în propria patrie din toate părțile lumii. Idem, 9:122.
Cărțile Divina vindecare și Parabolele Domnului Hristos sunt în chip deosebit adaptate pentru a fi folosite în centrele de turism, și ar trebui să se facă tot ce se poate pentru a pune exemplare din aceste lucrări în mâinile celor care au timp liber și înclinație spre citit. Idem, 9:85.
Ar trebui să se înființeze restaurante igienice și săli de tratament. Eforturile noastre în direcția aceasta ar trebui să includă și marile stațiuni de pe litoral. „Pregătiți calea Domnului”, așa ar trebui să se audă glasul solilor lui Dumnezeu în marile stațiuni turistice și în cele de pe litoral. Idem, 7:55, 56.
Trimiși doi câte doi
Chemându-i pe cei doisprezece în jurul Său, i-a trimis să meargă doi câte doi prin orașe și prin sate. Nici unul nu a fost trimis singur, ci frate a fost asociat cu frate și prieten, cu prieten. În felul acesta, se puteau ajuta și încuraja unul pe altul, se puteau sfătui și ruga împreună, tăria unuia venea în ajutorul slăbiciunii celuilalt. În același fel i-a trimis mai târziu pe cei șaptezeci. ținta Mântuitorului a fost ca solii Evangheliei să fie asociați în felul acesta. Chiar în zilele noastre, lucrarea de evanghelizare ar avea mult mai mare succes, dacă acest exemplu ar fi urmat mai de aproape. Hristos, Lumina lumii, 350.
Turnee de evanghelizare medicală
Din instrucțiunea pe care mi-a dat-o Domnul din timp în timp, știu că ar trebui să fie lucrători care fac turnee de evanghelizare medicală prin orașe și sate. Cei care fac lucrul acesta vor aduna o recoltă bogată de suflete, atât din clasele de sus, cât și din cele de jos. Drumul pentru lucrarea aceasta e cel mai bine pregătit de eforturile colportorului credincios. Testimonies for the Church 9:172.
Misionarii medicali
Sunt necesari acum lucrători -- misionari medicali. Nu vă puteți permite să cheltuiți mulți ani în pregătire. În curând, uși care acum sunt deschise pentru adevăr vor fi închise pentru totdeauna. Vestiți solia acum. Nu așteptați, îngăduindu-i vrăjmașului să pună stăpânire pe teritorii care acum vă sunt deschise. Grupele mici să facă lucrarea la care Hristos i-a rânduit pe ucenicii Săi. Să lucreze ca evangheliști, răspândind publicațiile noastre și vorbind despre adevăr cu aceia pe care îi întâlnesc. Să se roage pentru bolnavi, slujind nevoilor lor, nu cu medicamente, ci prin remedii naturale, și învățându-i cum să-și recâștige sănătatea și să se ferească de boli. Ibidem.
Fraților și surorilor, consacrați-vă Domnului pentru lucrare. Nu lăsați nici o ocazie să treacă nefolosită. Vizitați-i pe bolnavi și pe suferinzi și arătați un interes amabil față de ei. Dacă e cu putință, faceți ceva ca ei să se simtă mai bine. Prin mijloacele acestea, puteți să le influențați inima și să le rostiți un cuvânt pentru Hristos. Numai veșnicia va da la iveală cât de cuprinzător poate fi un astfel de mod de lucrare. Alte căi de a se face de folos se vor deschide înaintea celor ce sunt dispuși să împlinească datoria care este cea mai aproape de ei. Testimonies for the Church 9:36.
Învățarea meseriilor
Există o mulțime de familii sărace pentru care nici o lucrare misionară n-ar fi mai bună decât aceea de a-i ajuta să se instaleze la țară și să învețe cum să lucreze pământul, ca să-și scoată cele necesare traiului de pe urma sa. Necesitatea unui asemenea ajutor nu se restrânge numai la cei care vin de la oraș. Chiar și la țară, cu toate posibilitățile unei vieți mai bune care există acolo, mulți dintre cei săraci sunt în mare încurcătură. Comunități întregi sunt lipsite de educație pe linia sănătății și a lucrării practice. Sunt familii care trăiesc în cocioabe, cu mobilier și îmbrăcăminte sărace, fără unelte, fără cărți, lipsite atât de confort și bunuri utilitare, cât și de mijloace culturale. Suflete abrutizate, trupuri slabe și deformate arată rezultatele unei eredități sărace și ale unor obiceiuri greșite. Acești oameni trebuie educați pornind de la zero. Ei au dus o viață de lenevie, lipsită de energie, stricată, și au nevoie să fie învățați să-și schimbe obiceiurile. Divina vindecare, 192.
Ar trebui să se dea atenție creării unor locuri de muncă diferite, astfel încât familiile sărace să găsească de lucru. Dulgherii, fierarii și practic oricine cunoaște o anumită meserie ar trebui să simtă răspunderea de a-i învăța și ajuta pe cei necunoscători și lipsiți de ocupație. Idem, 194.
Fermierii creștini pot face o reală lucrare misionară, ajutându-i pe cei săraci să-și găsească niște cămine la țară și să-i învețe cum să lucreze pământul și să-l facă productiv. Învățați-i cum să folosească uneltele agricole, cum să cultive diferitele soiuri de plante, cum să sădească și să îngrijească livezile. Idem, 193.
În lucrarea pentru cei săraci, există un câmp larg de slujire, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Bucătăreasa eficientă, gospodina, croitoreasa, sora medicală -- este nevoie de ajutorul tuturor. Membrii unor gospodării sărace să fie învățați cum să gătească, să-și confecționeze și să-și repare propria îmbrăcăminte, cum să îngrijească de cei bolnavi, cum să aibă grijă de cămin în mod corespunzător. Băieții și fetele să fie învățați foarte bine o meserie sau să fie formați într-o ocupație utilă. Divina vindecare, 194.
Invitați-i la adunările de evanghelizare
Există multe lucruri pe care oamenii pot să le facă, dar nu au dorința să lucreze. Sunt mulți care nu vor merge la biserică pentru a asculta adevărul predicat. Printr-un efort personal, făcut cu simplitate și cu înțelepciune, ei ar putea să fie convinși să-și întoarcă pașii spre casa lui Dumnezeu. Prima dată când vor auzi o cuvântare cu privire la adevărul prezent, convingerea poate să se întipărească în mintea lor. Chiar dacă invitațiile voastre vor fi refuzate, nu vă descurajați. Perseverați, până când eforturile voastre vor fi încoronate de succes. The Review and Herald, 10 iunie, 1880.
Adunarea în școala de Sabat
O altă lucrare în care toți se pot implica este să-i adune pe copii și pe tineri în școala de Sabat. În felul acesta, tinerii pot să lucreze eficient pentru Mântuitorul lor drag. Ei pot îndruma destinul sufletelor. Ei pot să facă o lucrare pentru biserică și pentru lume, a cărei extindere și măreție nu vor fi cunoscute niciodată, până în ziua judecății finale, când celor buni și credincioși li se va spune „Bine”. Ibidem
Prin scris și prin vorbire
Atât prin scris, cât și prin viu grai, proclamați că Isus trăiește, ca să mijlocească pentru noi. Uniți-vă cu Marele Meșter Lucrător, urmați-L în peregrinajul iubirii Sale pe pământ pe Răscumpărătorul care Se jertfește. Idem, 24 ianuarie, 1893.
Unii vor lucra într-un fel, alții, în altul, așa cum îi va chema și îi va conduce Domnul. Dar toți trebuie să depună eforturi comune, căutând să facă lucrarea un tot desăvârșit. Ei trebuie să lucreze pentru Domnul, prin scris și prin vorbire. Testimonies for the Church 9:26.
„Hristos, și El răstignit” -- vorbiți despre acest subiect, amintiți-l în rugăciunile voastre, cântați despre el și veți zdrobi și câștiga inimi. Testimonies for the Church 6:67.
În mâna celui care simte că adevărul arde pe altarul inimii sale și care are un zel înțelept pentru Dumnezeu și o gândire echilibrată și rațională, instrumentul de scris este o adevărată putere. Pana înmuiată în izvorul curat al adevărului poate transmite razele luminii până în cele mai întunecate colțuri ale pământului, de unde se vor reflecta înapoi, adăugând o nouă putere și răspândind o lumină mai mare, care se va răspândi pretutindeni. Schițe din viața mea, 214.
Pastorii noștri nu ar trebui să-și dedice toate energiile în scopul predicării, și cu aceasta să-și încheie lucrarea. Ei trebuie să-i învețe pe membrii bisericii să-și asume și să aducă la îndeplinire cu succes această ramură de activitate [corespondența misionară], care este ca o roată înăuntrul altei roți pentru societatea noastră misionară și de tratate. Mișcarea acestei roți dinăuntru menține sănătoasă și puternică acțiunea roții dinafară. Dacă această roată dinăuntru își va înceta activitatea, rezultatul va fi văzut prin micșorarea activității și a vieții societății misionare și de tratate. The Review and Herald, 10 iunie, 1880.
Nu obosiți în îndeplinirea unei lucrări misionare atente. Aceasta este o lucrare în care toți vă puteți angaja cu succes, dacă veți fi în legătură cu Dumnezeu. Înainte de a scrie scrisori cu întrebări, înălțați-vă întotdeauna inima spre Dumnezeu în rugăciune, ca să puteți avea succes în a aduna câteva ramuri sălbatice pentru a fi altoite în adevărata viță, ca să aducă roade spre slava lui Dumnezeu. Toți cei care iau parte cu umilință la această lucrare se vor educa neîncetat în calitate de lucrători în via Domnului. Ibidem.