Planul divin
Nu e planul lui Dumnezeu ca poporul Său să întemeieze colonii, sau să se stabilească la un loc, în centre mari. Ucenicii lui Hristos sunt reprezentanții Lui pe pământ și Dumnezeu intenționează ca ei să fie răspândiți prin toată țara, prin târguri, orașe și sate, ca lumini în mijlocul întunericului lumii. Testimonies for the Church 8:244.
Planul de colonizare sau de mutare din diferite localități, unde există doar puțină putere sau influență, și concentrarea influenței multora într-o singură localitate înseamnă a îndepărta lumina din locurile în care Dumnezeu dorea ca ea să strălucească. Idem, 2:633.
Dacă biserica lui Hristos ar fi îndeplinit obiectivul avut în vedere de Domnul nostru, lumina ar fi strălucit peste toți cei care se află încă în întuneric, în ținutul morții și al umbrelor ei. În loc de a se grupa în comunități sociale închise, evitând astfel să-și îndeplinească responsabilitatea și să poarte crucea, membrii bisericii ar fi trebuit să se răspândească în toate țările, lăsând ca lumina lui Hristos să strălucească prin ei și lucrând asemenea Lui pentru mântuirea oamenilor. Dacă ar fi procedat în acest fel, „Evanghelia aceasta a împărăției” ar fi fost dusă cu rapiditate în toată lumea. Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 42, 43.
Frați și surori, de ce stați nepăsători în preajma bisericilor? Cercetați parabola oii pierdute și mergeți ca niște păstori adevărați, în căutarea celor pierduți în pustia păcatului. Salvați-i pe cei care pier. The Review and Herald, 12 decembrie, 1893.
Membrii laici ai comunităților noastre pot săvârși o lucrare pe care până acum abia dacă au început-o. Nimeni nu ar trebui să se mute în alte locuri numai de dragul unor foloase lumești, dar, acolo unde se deschide posibilitatea de a-și câștiga existența, să meargă familii bine întemeiate în adevăr, una sau două familii la un loc, pentru a lucra ca misionari. Acești credincioși ar trebui să simtă iubire pentru suflete și responsabilitatea de a lucra pentru ele și să studieze cum să le aducă la adevăr. Ei pot să distribuie publicațiile noastre, să țină adunări în casele lor, să se împrietenească cu vecinii și să-i invite să vină la adunările acestea. În felul acesta, ei pot face ca lumina lor să strălucească prin fapte bune. Testimonies for the Church 8:245.
Frații care doresc să-și schimbe reședința, care au în vedere slava lui Dumnezeu și simt că asupra lor zace răspunderea individuală de a le face altora bine, de a salva suflete pentru care Hristos nu și-a cruțat viața, ar trebui să se mute în orașe și sate unde există doar puțină lumină sau deloc și unde pot fi de un real folos și binecuvântare pentru alții cu lucrarea și experiența lor. Este de dorit ca misionarii să se ducă în orașe și sate și să înalțe steagul adevărului, pentru ca Dumnezeu să poată avea martori de-ai Lui, răspândiți peste tot în țară, pentru ca lumina adevărului să poată pătrunde acolo unde până acum n-a ajuns, iar stindardul adevărului să fie înălțat acolo unde încă nu este cunoscut. Idem, 2:115.
Nimic nu va trezi un zel plin de jertfire de sine, nu va lărgi și întări caracterul într-o așa măsură ca angajarea în lucrarea pentru alții. Mulți dintre cei ce mărturisesc că sunt creștini, căutând legături în cadrul bisericii, se gândesc numai la ei înșiși. Ei doresc să se bucure de tovărășie în sânul bisericii și de grijă pastorală. Devin membri ai unor biserici mari și prospere și se mulțumesc să facă puțin pentru alții. În acest fel, ei își răpesc cele mai prețioase binecuvântări. Mulți ar avea un mare câștig dacă și-ar sacrifica prieteniile lor plăcute, care îi conduc la comoditate. Ei trebuie să meargă acolo unde este nevoie de descătușarea energiei lor în lucrarea creștină și unde pot învăța să poarte răspunderi. Divina vindecare, 151.
În America, există mii de locuri unde stindardul adevărului nu a fost ridicat niciodată și unde propovăduirea adevărului nu a fost auzită niciodată. Trebuie să mergem în aceste locuri. Mii de credincioși, care acum sunt niște inactivi religios, ar fi putut să meargă în câmpul gata pentru seceriș, iar ca rezultat, ei merg șchiopătând pe calea spre ceruri, nefiind siguri dacă sunt cu adevărat creștini. Ei au nevoie de o legătură vitală cu Isus Hristos. Dacă o vor avea, despre ei se va putea spune: „Voi sunteți niște împreună-lucrători cu Dumnezeu”. Multora vreau să le spun: Voi așteptați ca altcineva să vă ducă în vie și să vă pună la lucru, sau să aducă via la voi, ca să nu suportați nici o dificultate în muncă. Veți aștepta în zadar. Dacă vă veți ridica ochii, oriunde veți privi, veți vedea holdele coapte și gata pentru seceriș și veți găsi de lucru în apropiere și în depărtare. Dar, câți vor fi cei cărora Domnul Hristos le va spune la judecată: „Bine rob bun și credincios”? Mă gândesc cum trebuie să se simtă îngerii, când văd sfârșitul apropiindu-se, iar aceia care afirmă că au o cunoaștere a lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos, pe care L-a trimis El, se adună în grupuri numeroase, întemeiază colonii, participă la adunări și sunt nemulțumiți că nu există suficiente predici care să le binecuvânteze sufletul și să întărească biserica, în timp ce ei nu fac realmente nimic Deși perspectivele lor trecătoare, financiare, nu sunt așa de promițătoare prin mutarea în localități unde adevărul nu a fost propovăduit sau unde există doar o pâlpâire de lumină, totuși vor face aceeași lucrare pe care Domnul Isus a făcut-o prin prezentarea adevărului celor care nu-l cunosc? -- The General Conference Bulletin, 1893, 131.
Vedem că marea nevoie de lucrare misionară în vederea vestirii adevărului nu este prezentă doar în țările străine, ci și în țările aflate în apropierea noastră. În jurul nostru, sunt orașe și sate în care nu se face nici un efort pentru mântuirea oamenilor. De ce familiile care cunosc adevărul prezent nu se stabilesc în aceste orașe și sate pentru a ridica acolo stindardul lui Hristos, lucrând cu umilință, nu după voia lor, ci după voia lui Dumnezeu, spre a le duce lumina celor care nu o cunosc deloc?
Când vor avea cu adevărat spiritul soliei, cei din biserică își vor investi toate energiile în lucrarea de salvare a sufletelor pentru care a murit Domnul Hristos. Ei vor merge în teritorii noi. Unii care nu sunt pastori hirotoniți vor fi conlucrători cu Dumnezeu, prin vizitarea bisericilor, încercând să întărească ce rămâne și este gata să moară. Vor exista membri laici care se vor muta în orașe și sate și în locuri aparent izolate, ca să poată face să strălucească pentru alții lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu. Unii dintre cei pe care îi vor cunoaște nu vor părea a fi printre persoanele cele mai promițătoare, dar singura lor întrebare pe care ar trebui să și-o pună este: Doresc ei să ajungă în armonie cu Domnul Hristos? Doresc ei să ajungă părtași ai spiritului Său, așa încât influența lor, prin învățături și prin exemplul personal, să prezinte frumusețea Autorului adevărului și al neprihănirii?
În locurile unde adevărul nu este cunoscut, frații care sunt potriviți pentru această lucrare ar putea să închirieze o sală publică sau un alt loc corespunzător pentru adunare și să-i invite acolo pe toți cei ce doresc. Apoi, să-i învețe pe oameni adevărul. Ei nu trebuie să predice, ci să ia Biblia și să-L lase pe Dumnezeu să vorbească direct din Cuvântul Său. Dacă numărul ascultătorilor este mic, pot să citească un „Așa a zis Domnul”, fără mare paradă sau agitație, doar să citească și să explice adevărul simplu al Evangheliei, să cânte și să se roage cu ei. The Review and Herald, 29 septembrie, 1891.
Exemplul lui Avraam
N-a fost deloc ușoară încercarea prin care a trecut Avraam, și sacrificiul ce se cerea din partea lui nu era nicidecum dintre cele mai mici. Erau legături puternice care îl legau de țara sa, de rudeniile și familia sa. Dar el n-a ezitat să asculte chemarea. El nu avea nici o întrebare de pus în legătură cu țara făgăduinței, dacă solul era fertil și clima sănătoasă, dacă țara avea locuri plăcute și dacă îi oferea posibilitatea să strângă avere. Dumnezeu a vorbit, și slujitorul Său trebuia să asculte; locul cel mai fericit de pe pământ pentru el era locul în care Dumnezeu voia ca el să fie.
Sunt mulți aceia care, asemenea lui Avraam, sunt puși la probă. Ei nu aud vocea lui Dumnezeu vorbindu-le în mod direct, din ceruri, ci El îi cheamă prin învățăturile Cuvântului Său și prin evenimentele providenței Sale. Acestora poate că li se cere să părăsească legăturile apropiate și aducătoare de folos, să se despartă de rude și să pornească pe o cale ce pare a fi numai o cale a lepădării de sine, a greutăților și sacrificiului. Dumnezeu le-a rânduit o lucrare pe care s-o facă; dar o viață lipsită de griji, cum și influența prietenilor și a rudelor, i-a împiedicat în dezvoltarea trăsăturilor de caracter esențiale pentru împlinirea ei. El i-a chemat undeva departe de influența și ajutorul omenesc și-i conduce să simtă nevoia după ajutorul Său și să depindă numai de El, pentru ca El să li se poată descoperi.
Cine este oare gata ca, la chemarea Providenței, să renunțe la planurile la care ținea cu drag și să se despartă de legăturile familiale? Cine este gata să accepte noi răspunderi și să pășească în câmpuri necunoscute de activitate, aducând la îndeplinire lucrarea lui Dumnezeu cu hotărâre și inimă binevoitoare, socotind -- de dragul lui Hristos -- pagubele ca un câștig? Cel care va face astfel are credința lui Avraam și va împărtăși cu el acea „greutate veșnică de slavă”, cu care „suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături”. Patriarhi și profeți, 126, 127.
Ce faci tu aici?
Depinde mult de activitatea neîncetată a acelora care sunt credincioși și sinceri, și, pentru motivul acesta, Satana face toate eforturile posibile pentru a zădărnici planul divin pe care cel ascultător l-ar putea aduce la îndeplinire. El îi determină pe unii să piardă din vedere misiunea lor înaltă și sfântă și să se mulțumească cu plăcerile acestei vieții. El îi determină să se așeze comod sau, de dragul avantajelor lumești mai mari, să se mute din locurile unde ar putea fi o putere spre bine. Pe alții îi face să fugă descurajați de la datorie, din cauza împotrivirii sau a persecuției. Dar toți aceștia sunt priviți de cer cu milă duioasă. Fiecărui copil al lui Dumnezeu al cărui glas a fost adus la tăcere de vrăjmașul sufletului, i se adresează întrebarea: „Ce faci tu aici?” Te-am împuternicit să mergi în toată lumea și să predici Evanghelia, să pregătești un popor pentru ziua Domnului. De ce ești aici? Cine te-a trimis? Profeți și regi, 171, 172.
Întrebarea care li se pune atât familiilor, cât și indivizilor este: „Ce faci tu aici?” În multe comunități, sunt familii bine educate în adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu, care ar putea lărgi sfera lor mutându-se în locurile în care este nevoie de slujirea pe care o pot da. Idem, 172.
Chemarea adresată familiilor creștine
Este nevoie de familii misionare care să se stabilească în zone mai puțin populate. Fermieri, oameni pricepuți în afaceri, constructori și toți cei care sunt calificați în diferite meserii și îndeletniciri să desțelenească pământul, să creeze locuri de muncă, să-și construiască și pentru ei case modeste și să-și ajute vecinii. Divina vindecare, 194.
Dumnezeu cheamă familii creștine să meargă în localități care sunt în întuneric și rătăcire și să lucreze cu înțelepciune și stăruitor pentru Domnul. Se cere sacrificiu de sine pentru a răspunde la această chemare. În timp ce mulți așteaptă ca orice obstacol să fie înlăturat, suflete pier fără nădejde și fără Dumnezeu, în lume. Mulți, foarte mulți, de dragul unor foloase lumești, de dragul acumulării de cunoștințe științifice, se aventurează în regiuni primejdioase și îndură greutăți și lipsuri. Unde sunt aceia care sunt gata să facă aceasta din dorința de a vorbi altora despre Mântuitorul? Unde sunt bărbații și femeile care se vor muta în regiuni care au nevoie de Evanghelie, pentru ca să poată îndrepta atenția celor din întuneric la Mântuitorul? -- Testimonies for the Church 9:33.
Sunt familii întregi care ar putea fi misionari, angajându-se în lucrare personală, muncind pentru Domnul cu mâini harnice și creiere active, inventând noi metode pentru succesul lucrării Sale. Testimonies for the Church 9:40.
Dacă unele familii s-ar așeza în locurile întunecate ale pământului, unde oamenii sunt învăluiți de confuzia spirituală, și ar lăsa să strălucească prin membrii lor lumina vieții lui Hristos, o mare lucrare s-ar putea face. Ei ar trebui să înceapă lucrarea într-un mod liniștit și fără a fi împiedicați cu ceva, fără a folosi bani din fondurile conferinței, până când lucrarea s-ar dezvolta atât de mult încât ei nu ar mai putea să continue fără ajutorul unui pastor. Idem, 6:442.
Nevoia de grădinari pricepuți
Pregătiți lucrători spre a merge la drumuri și la garduri! Avem nevoie de grădinari pricepuți, care să planteze pomi în diferite localități și să le dea posibilități avantajoase de a crește. Este datoria clară a poporului lui Dumnezeu să meargă în regiunile îndepărtate. Să fie puse la lucru forțe care să defrișeze terenuri noi, să înființeze centre noi de influență, oriunde se poate găsi ocazie favorabilă. Adunați lucrători care au adevărat zel misionar și trimiteți-i pentru a face cunoscut lumina și cunoștința în apropiere și în depărtare. Idem, 9:118.
Mulți dintre membrii comunităților noastre mari nu fac relativ nimic. Ei ar putea face o lucrare bună, dacă, în loc de a se aduna într-un singur loc, s-ar răspândi în locuri care încă nu au fost atinse de adevăr. Pomii sădiți prea des nu se dezvoltă bine. Ei sunt transplantați de grădinar, pentru ca să aibă spațiu să crească și să nu se pipernicească și să se îmbolnăvească. Aceeași regulă se aplică la comunitățile noastre mari. Mulți dintre membri mor spiritual din lipsa acestei lucrări. Ei ajung bolnăvicioși și incapabili să lucreze. Dacă ar fi răsădiți, ar avea spațiu să crească puternici și viguroși. Idem, 8:244.
Asigurarea rezultatelor
Dacă membrii laici ai bisericii se vor ridica să facă lucrarea pe care pot să o facă, pornind la luptă pe propria cheltuială, fiecare urmărind să vadă cât poate face mai mult în câștigarea de suflete la Isus, îi vom vedea pe mulți care părăsesc rândurile lui Satana pentru a sta sub steagul lui Hristos. Dacă poporul nostru va proceda după lumina dată în aceste câteva cuvinte de învățătură, cu siguranță vom vedea mântuirea lui Dumnezeu. Vor urma redeșteptări minunate. Păcătoșii vor fi convertiți și multe suflete vor fi adăugate la biserică. Atunci când aducem inimile noastre în unire cu Hristos, Spiritul care S-a coborât peste ucenici în Ziua Cincizecimii Se va coborî și peste noi. Testimonies for the Church 8:246.
Membrii bisericii noastre ar trebui să simtă un adânc interes pentru misiunea internă și externă. Mari binecuvântări vor veni asupra lor dacă fac eforturi pline de jertfire de sine pentru a sădi adevărul în câmpuri noi. Banii investiți în lucrarea aceasta vor aduce dobânzi bogate. Noii convertiți, bucurându-se în lumina primită din Cuvânt, la rândul lor, vor da din mijloacele lor pentru ca lumina adevărului să fie dusă și la alții. Idem, 9:49.
În câmpurile în care condițiile sunt atât de vădit rele și descurajatoare, încât mulți lucrători refuză să meargă acolo, se pot realiza multe schimbări remarcabile în bine prin străduințele membrilor laici jertfitori de sine. Acești lucrători umili vor realiza mult, deoarece ei depun eforturi răbdătoare și stăruitoare, întemeindu-se nu pe puterea omenească, ci pe Dumnezeu, care le acordă favoarea Sa. Mărimea binelui pe care-l realizează acești lucrători nu va fi niciodată cunoscută în lumea aceasta. Idem, 7:22, 23.
O învățătură din greșeala Israelului din vechime
Când au intrat în Canaan, israeliții n-au realizat planul lui Dumnezeu de a lua în stăpânire întreaga țară. După o cucerire parțială, ei s-au așezat pentru a se bucura de rodul victoriilor lor. În necredința și iubirea lor de tihnă, s-au îngrămădit în părțile cucerite până atunci, în loc să înainteze și să ocupe teritorii noi. În felul acesta, au început să se îndepărteze de Dumnezeu. Prin faptul că nu au ajuns să realizeze scopul Lui, ei au făcut să fie cu neputință pentru Dumnezeu să împlinească față de ei făgăduința Lui de binecuvântare.
Nu face biserica de astăzi același lucru? Având în față întreaga lume care duce lipsă de Evanghelie, așa-zișii creștini se îngrămădesc acolo unde pot să se bucure de privilegiile Evangheliei. Ei nu simt nevoia de a ocupa teritorii noi, ducând solia mântuirii în regiunile îndepărtate. Ei refuză să împlinească însărcinarea lui Hristos: „Mergeți în toată lumea și predicați Evanghelia la orice făptură”. Sunt ei mai puțin vinovați decât era biserica iudeilor? -- Testimonies for the Church 8:119.