Atenția față de cei orbi
Îngerii sunt trimiși să slujească acelor copii ai lui Dumnezeu care sunt orbi din punct de vedere fizic. Îngerii le păzesc pașii și îi scapă din mii de primejdii care, necunoscute lor, le sunt presărate în cale. Testimonies for the Church 3:516.
El nu va asculta rugăciunea poporului Său în timp ce orfanii, cei șchiopi, cei orbi și cei bolnavi sunt neglijați printre ei. Idem, 3:518.
Dacă în comunitate sunt unii care îi fac pe orbi să se poticnească, ar trebui să fie aduși înaintea judecății, pentru că Dumnezeu ne-a pus să veghem asupra celor orbi, năpăstuiți, asupra văduvelor și orfanilor. Piatra de poticnire, la care se face referință în Cuvântul lui Dumnezeu, nu înseamnă un butuc pus înaintea picioarelor celor orbi pentru a-i face să se poticnească, ci înseamnă mult mai mult. Înseamnă orice cale care ar putea fi urmată pentru a prejudicia influența fratelui lor orb, înseamnă a lucra împotriva interesului său, ori a-i împiedica prosperitatea. Idem, 3:519.
Cel orb are de întâmpinat dezavantaje din toate părțile din pricina pierderii vederii. Acea inimă în care mila și compasiunea nu sunt provocate la vederea unui om orb care bâjbâie pe calea sa, într-o lume înveșmântată în întuneric, acea inimă este cu adevărat împietrită și trebuie înmuiată prin harul lui Dumnezeu. Idem, 3:521.
Grija față de orfani
Până când moartea va fi înghițită de biruință, vor exista orfani de care trebuie să avem grijă și care vor suferi în multe feluri, dacă mila duioasă și bunătatea iubitoare ale membrilor bisericii noastre nu vor fi exercitate față de ei. Domnul ne îndeamnă: „Adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost”. Creștinismul trebuie să asigure tați și mame pentru cei fără cămin. Mila față de văduvă și față de orfan, manifestată în rugăciuni și în fapte, va fi ținută minte de Dumnezeu și va fi răsplătită din când în când. The Review and Herald, 27 iunie, 1893.
Când îi ajuți pe cei săraci, când simpatizezi cu cei îndurerați și asupriți, și te împrietenești cu cei orfani, te afli într-o mai strânsă legătură cu Isus. Testimonies for the Church 2:25.
Există orfani care trebuie să fie îngrijiți, dar mulți nu vor îndrăzni să-și asume o asemenea lucrare, deoarece ea implică mai multă muncă decât sunt ei dispuși să facă, așa încât nu le mai lasă decât puțin timp pentru a-și face pe plac lor înșiși. Dar, când Împăratul va face judecata, aceste suflete egoiste, lipsite de generozitate, care nu fac nimic, vor vedea că locurile cerești sunt pentru cei care au fost lucrători adevărați și care au renunțat la ei înșiși pentru cauza lui Hristos. Pentru aceia care au avut mereu o deosebită grijă să se iubească pe ei înșiși și să-și împlinească dorințele, nu s-a făcut nici o pregătire. În cazul acestora, pedeapsa teribilă cu care Împăratul i-a amenințat pe cei de la stânga Sa nu este din cauza păcatelor lor mari. Ei nu sunt condamnați pentru lucrurile pe care le-au făcut, ci pentru cele pe care nu le-au făcut. Ei nu au îndeplinit acele lucruri pe care Cerul li le-a rânduit. Ei și-au plăcut lor înșiși și au avut grijă să-și aibă partea împreună cu iubitorii de plăceri. The Review and Herald, 16 august, 1881.
Sunt orfani pe care urmașii Domnului au fost îndemnați să-i primească la ei ca pe o moștenire din partea lui Dumnezeu. Prea adesea aceștia sunt trecuți cu vederea și neglijați. Poate că sunt îmbrăcați în zdrențe, lipsiți de educație și par respingători din toate punctele de vedere, totuși ei sunt proprietatea lui Dumnezeu. Ei au fost cumpărați cu un preț și sunt la fel de prețioși în ochii Săi ca și noi. Ei sunt membri ai marii familii a lui Dumnezeu, iar creștinii, ca administratori ai Săi, sunt răspunzători pentru ei. „Sufletele lor”, spune El, „le voi cere din mâna voastră”. Parabolele Domnului Hristos, 386, 38.
Dumnezeu cheamă fiecare membru al bisericii să-și îndeplinească datoria față de acești orfani. Totuși nu lucrați pentru ei doar din simțul datoriei, ci pentru că îi iubiți și pentru că Domnul Hristos a murit ca să-i mântuiască. Hristos a răscumpărat aceste suflete care au nevoie de grija voastră și așteaptă să le iubiți așa cum v-a iubit El pe voi, când erați în păcatele și îndărătnicia voastră. The Review and Herald, 27 iunie, 1893.
El nu va asculta rugăciunea poporului Său în timp ce orfanii, cei șchiopi, cei orbi și cei bolnavi sunt neglijați printre ei. Testimonies for the Church 3:518.
Toți cei care vor lucra pentru Domnul, îngrijindu-se de acești copii și tineri lipsiți de prieteni, așezându-i într-o poziție favorabilă pentru formarea unui caracter corect, așa încât să poată deveni copii ai lui Dumnezeu, au în față un vast câmp de lucru. Există copii lipsiți de perspective, care au nevoie de o îngrijire duioasă, mulți care, dacă nu li s-ar purta de grijă, ar crește în ignoranță și ar aluneca în tovărășii care duc la viciu și la crimă, dar care pot fi aduși în situații favorabile și, sub o îngrijire atentă și creștinească, ar putea să fie salvați pentru Hristos Această lucrare pentru alții va necesita efort, renunțare la sine și sacrificiu, dar ce este micul sacrificiu pe care îl putem face noi, în comparație cu marele dar al lui Dumnezeu, prin faptul că L-a dat pe singurul Său Fiu? Dumnezeu ne-a acordat privilegiul de a deveni împreună-lucrători cu El. The Review and Herald, 27 iunie, 1893.
Populația de culoare
În țara aceasta este un câmp mare, nelucrat. Rasa celor de culoare numără mii și mii de suflete și apelează la considerația și simpatia oricărui credincios sincer și practic în Hristos. Acești oameni nu trăiesc într-o țară străină și nu se închină la idoli de lemn și de piatră. Ei trăiesc printre noi și, de repetate ori, prin mărturiile Spiritului Său, Dumnezeu ne-a atras atenția asupra lor, spunându-ne că ei sunt ființe omenești neglijate. Acest câmp întins stă înaintea noastră nelucrat, cerând lumina pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu. Testimonies for the Church 8:205.
Între albi și populația de culoare au fost ridicate ziduri de despărțire. Când creștinii ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu, care le poruncește iubirea supremă față de Creatorul lor și o iubire nepărtinitoare față de semenii lor, aceste ziduri ale prejudecății se vor prăbuși de la sine, așa cum s-au prăbușit zidurile Ierihonului Fiecare biserică ai cărei membri pretind a crede adevărul pentru timpul acesta să privească la acest neam neglijat și călcat în picioare care, ca rezultat al sclaviei, a fost lipsit de privilegiul de a gândi și de a acționa pentru el însuși. The Review and Herald, 17 decembrie, 1895.
Să începem să facem o lucrare pentru oamenii din sud. Să nu ne mulțumim doar să privim, doar să luăm hotărâri care nu vor fi puse niciodată în aplicare, ci să facem o lucrare din toată inima pentru Domnul spre a alina necazul fraților noștri de culoare. Idem, 4 februarie, 1896.
Numele oamenilor de culoare este scris în cartea vieții, alături de numele celor albi. Toți sunt egali în Hristos. Nașterea, poziția socială, naționalitatea sau culoarea nu pot să înalțe, ori să înjosească un om. Caracterul este cel care o face. Dacă un om cu pielea roșie, un chinez sau un african îi dă inima lui Dumnezeu, în ascultare și credință, Isus nu-l iubește mai puțin pentru culoarea lui. El îl numește fratele Meu preaiubit. The Southern Work, 8, 20 martie, 1891.
Vine ziua când regii și domnitorii pământului vor fi bucuroși să schimbe locul cu africanul cel mai umil care și-a pus speranța în Evanghelie. Ibidem.
Lui Dumnezeu nu-I pasă cu nimic mai puțin de sufletele din rasa africană, care pot să fie câștigate pentru a-I sluji, decât I-a păsat pentru poporul Israel. El cere de la poporul Său cu mult mai mult decât I-a oferit El în lucrarea misionară printre oamenii din toate clasele sociale din sud, și îndeosebi printre cei de culoare. Oare nu avem noi o obligație mai mare de a lucra pentru oamenii de culoare, decât pentru cei care au fost cu mult mai favorizați? Cine i-a ținut pe acești oameni în sclavie? Cine i-a ținut în ignoranță?... Dacă rasa lor este înjosită, dacă au obiceiuri și maniere respingătoare, cine i-a făcut să fie așa? Oare, se datorează într-o mare măsură oamenilor albi? După ce li s-a făcut o nedreptate așa de mare, nu ar trebui să fie făcut un efort stăruitor pentru a fi ridicați? Adevărul trebuie să le fie vestit. și ei trebuie să fie mântuiți ca și noi. The Southern Work, 11, 12, 20 martie, 1891.
Reforma în ce privește cumpătarea
Adventiștii de ziua a șaptea trebuie să fie în primele rânduri între toți cei care se declară prietenii temperanței. Slujitorii evangheliei, 384.
În domeniul temperanței, pe lângă prezentările în public, noi mai avem de făcut și o altă lucrare. Trebuie să expunem aceste principii în articolele din publicațiile noastre. Să folosim orice mijloace posibile pentru a-i sensibiliza pe membrii noștri și pentru a-i face să-și înțeleagă datoria de a intra în legătură cu aceia care nu cunosc adevărul. Succesul pe care l-am avut în lucrarea misionară a fost întru totul proporțional cu renunțarea la sine și cu sacrificiul manifestat în eforturile pe care le-am făcut. Numai Domnul știe cât de mult am fi putut realiza, dacă ne-am fi umilit înaintea Sa, ca popor, și am fi proclamat adevărul despre temperanță într-o manieră clară și directă. Idem, 385.
Subiectul temperanței trebuie să beneficieze de o susținere hotărâtă din partea poporului lui Dumnezeu. Necumpătarea luptă pentru supremație, îngăduința de sine sporește, iar publicațiile care tratează reforma sănătății sunt foarte necesare. Literatura cu privire la acest subiect este un ajutor pentru Evanghelie, îndrumându-i pe oameni să cerceteze Biblia pentru o înțelegere mai bună a adevărului. Avertizarea împotriva marelui rău al necumpătării trebuie să răsune cu putere, și, pentru a îndeplini această lucrare, toți cei care respectă Sabatul trebuie să studieze și să aplice în practică învățătura conținută în publicațiile și cărțile noastre cu privire la sănătate. De asemenea, ei trebuie să facă mai mult de atât, să depună eforturi stăruitoare pentru a răspândi aceste publicații printre semenii lor. The Southern Watchman, 20 noiembrie, 1902.
Prezentați-le varianta stăpânirii desăvârșite, cerându-le ca banii pe care i-ar da pe băuturi alcoolice, tutun sau îngăduințe asemănătoare să fie folosiți pentru îngrijirea bolnavilor săraci sau pregătirea copiilor și a tineretului pentru ceva util în lume. Divina vindecare, 211.
Importanța culegerii rezultatelor
Ca rezultat al prezentării adevărului în adunări mari, s-a stârnit un spirit de cercetare și este deosebit de important ca acest interes să fie urmat de o lucrare personală. Cei care doresc să cerceteze adevărul au nevoie să fie învățați să studieze Cuvântul lui Dumnezeu cu sârguință. Cineva trebuie să-i ajute să zidească pe o temelie sigură. În acest timp critic din experiența lor religioasă, cât de însemnat lucru este acela ca lucrătorii biblici, înțelept îndrumați, să le vină în ajutor și să le deschidă înțelegerii lor tezaurul Cuvântului lui Dumnezeu? -- Testimonies for the Church 9:111.
Momentul de aur este pierdut. Nu s-a stăruit asupra impresiilor făcute. Ar fi fost mai bine să nu se fi stârnit nici un interes, pentru că, dacă convingerile au fost înăbușite, este foarte greu să impresionezi mintea din nou cu adevărul. Idem, 2:118.
Administrarea banilor
În toate cheltuielile noastre, trebuie să ne străduim să împlinim scopul Aceluia care este Alfa și Omega al oricărui efort creștin. Idem, 9:49.
Banii au o mare valoare, deoarece cu ajutorul lor se poate face mult bine. În mâinile copiilor lui Dumnezeu, banii sunt hrană pentru cei flămânzi, apă pentru cei însetați și îmbrăcăminte pentru săraci.
Ei sunt o apărare pentru cei oprimați și un mijloc de ajutorare a celor bolnavi. Dar, dacă nu sunt folosiți pentru împlinirea nevoilor vieții, pentru binecuvântarea altora și pentru progresul lucrării Domnului Hristos, banii nu sunt mai valoroși decât nisipul. Parabolele Domnului Hristos, 351.
Dumnezeu Însuși a trasat planuri pentru înaintarea lucrării Sale și El a înzestrat poporul Său cu un surplus de mijloace pentru ca, atunci când cere ajutor, să poată răspunde zicând: „Doamne, polul Tău a mai a dus alți poli”. Testimonies for the Church 9:58.
Banii nu pot fi duși în viața viitoare. Acolo nu sunt necesari, dar faptele bune, făcute prin câștigarea de suflete pentru Domnul Hristos, sunt purtate în curțile cerești. Cei care irosesc în mod egoist darurile Domnului, folosindu-le pentru ei înșiși, în timp ce îi lasă pe semenii lor fără ajutor și nu fac nimic pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu în lume, Îl dezonorează pe Creatorul lor. În cărțile cerului, în dreptul numelui lor, este scris că L-au jefuit pe Dumnezeu. Parabolele Domnului Hristos, 266.
Care este valoarea banilor în acest timp, în comparație cu valoarea sufletelor? Fiecare dolar din rezervele noastre trebuie să fie considerat ca aparținându-I Domnului, nu nouă, și, fiind o înzestrare prețioasă încredințată de Dumnezeu, nu trebuie risipit pentru plăceri inutile, ci folosit cu atenție pentru cauza lui Dumnezeu și în lucrarea de salvare a oamenilor de la pierzare. Schițe din viața mea, 214.
Oare nu este lucrarea misionară ce trebuie să fie făcută în lumea noastră suficient de importantă pentru a cere toată influența și susținerea noastră? Nu ar trebui să renunțăm la orice risipă și să punem darurile noastre în vistieria lui Dumnezeu, pentru ca adevărul să poată fi trimis în alte țări și pentru ca misiunile de acasă să poată fi susținute? Nu va primi această lucrare aprobarea Cerului? Lucrarea pentru aceste zile din urmă nu a fost susținută prin moșteniri bogate, și nici promovată prin influență lumească. Ea a fost susținută prin darurile care erau rezultatul renunțării la sine și al spiritului de sacrificiu. Dumnezeu ne-a dat privilegiul de a deveni părtași cu Hristos în suferințele Sale aici și a prevăzut ca noi să avem o moștenire pe noul pământ. The Review and Herald, 2 decembrie, 1890.
Mi-a fost arătat că îngerul raportor înregistrează cu fidelitate fiecare dar dedicat lui Dumnezeu și pus în trezorerie, precum și rezultatul final al mijloacelor astfel dăruite. Dumnezeu ia cunoștință de fiecare bănuț consacrat cauzei Sale și de bunăvoința sau repulsia dătătorului. Motivul dăruirii este de asemenea înregistrat. Cei jertfitori de sine și consacrați, care Îi redau lui Dumnezeu lucrurile care sunt ale Lui, când El le cere de la ei, vor fi răsplătiți după faptele lor. Chiar dacă mijloacele consacrate astfel vor fi greșit folosite, astfel încât ele nu îndeplinesc scopul avut în vedere de dăruitor -- spre slava lui Dumnezeu și salvarea de suflete -- cei care au făcut sacrificiile cu sinceritate de suflet, vizând numai slava lui Dumnezeu, nu-și vor pierde răsplata. Testimonies for the Church 2:518, 519.
Fiecare ocazie de a ajuta un frate aflat în nevoie sau de a sprijini lucrarea lui Dumnezeu de răspândire a adevărului reprezintă o perlă pe care o poți trimite dinainte și depozita în banca cerului, pentru a fi păstrată în siguranță. Dumnezeu te pune la probă și te verifică. El ți-a dat binecuvântările Sale cu mână largă, iar acum așteaptă să vadă cum le vei folosi, să vadă dacă îi vei ajuta pe aceia care au nevoie de ajutor, dacă vei simți valoarea sufletelor și vei face tot ce poți cu mijloacele pe care ți le-a încredințat. Folosirea fiecărei astfel de ocazii va însemna un plus la comoara cerească. Idem, 3:249,250.
Sistemul de raportare al cerului
Îngerii țin un raport exact al fiecărei fapte a omului -- Idem, 1:198.
Fiecare act de iubire, fiecare cuvânt de bunătate, fiecare rugăciune în favoarea celor suferinzi și oprimați sunt raportate înaintea tronului veșnic și păstrate în raportul nepieritor al cerului. Idem, 5:133.
În ceruri, se duce un raport despre fiecare străduință încununată cu succes, depusă de noi spre a risipi întunericul și spre a răspândi cunoștința despre Hristos. Când fapta este raportată înaintea Tatălui, bucuria se răspândește prin toată oștirea cerului. Faptele Apostolilor, 154.
Îngerii sunt însărcinați să fie ajutoarele noastre. Ei călătoresc între cer și pământ, ducând raportul faptelor oamenilor. The Southern Watchman, 2 aprilie, 1903.
Ar fi bine pentru unii ca aceștia să-și aducă aminte de raportul păstrat sus în cartea aceea, în care nu sunt omisiuni, nici greșeli, și după care vom fi judecați. Acolo este raportată orice ocazie neglijată de a face un serviciu lui Dumnezeu; și tot acolo este ținută spre veșnică amintire orice faptă de credință și de iubire. Profeți și regi, 639.