Eficiența
Apatia și ineficiența nu înseamnă evlavie. Când ne vom da seama că lucrăm pentru Dumnezeu, vom avea un simțământ mai înalt decât am avut vreodată în fața sfințeniei serviciului spiritual. Această înțelegere pune viață, atenție și energie stăruitoare în împlinirea fiecărei datorii. Testimonies for the Church 9:150.
Timpul cere o mai mare eficiență și o mai profundă consacrare. O, sunt atât de preocupată de subiectul acesta, încât strig către Dumnezeu: „Ridică-Te și trimite soli plini de simțul răspunderii, în ale căror inimi idolatria de sine, care stă la temelia oricărui păcat, a fost crucificată”. Idem, 9:27.
Lucrarea încredințată ucenicilor cerea multă destoinicie, căci curentul adânc al răutății urma să vină cu putere asupra lor. Faptele Apostolilor, 31.
Vorbirea cultivată
Cultivarea și folosirea corespunzătoare a talentului vorbirii sunt importante în fiecare domeniu al activității creștine Trebuie să ne obișnuim să vorbim pe un ton plăcut, să folosim un limbaj corect și curat și să rostim cuvinte amabile și binevoitoare. Parabolele Domnului Hristos, 336.
Fiecare pastor și fiecare învățător trebuie să-și aducă aminte în permanență că ei le prezintă oamenilor o solie care implică interese veșnice. Adevărul rostit va fi o mărturie împotriva lor la judecata marii zile a răsplătirii finale. Iar în privința unora, modul în care le este vestită solia va decide dacă o vor accepta sau o vor respinge. Prin urmare, rostiți cuvintele în așa fel încât să facă apel la inteligență și să impresioneze inima. Trebuie să vorbiți rar, solemn și cu claritate și în același timp cu zelul și ardoarea pe care o impune importanța soliei. Parabolele Domnului Hristos, 336.
În timp ce căutați să-i atrageți pe alții în cercul iubirii Sale, faceți în așa fel încât puritatea exprimării voastre, altruismul slujirii voastre, bucuria ce strălucește pe înfățișarea voastră să dea mărturie despre puterea harului Său. Divina vindecare, 156.
Fiecare creștin este chemat să le descopere altora bogățiile inepuizabile ale Domnului Hristos, prin urmare trebuie să se străduiască să-și dezvolte o vorbire desăvârșită. Fiecare creștin trebuie să prezinte Cuvântul lui Dumnezeu, așa încât să fie considerat de ascultători ca demn de apreciere și vrednic de dorit. Dumnezeu nu a prevăzut ca slujitorii Săi omenești să fie niște persoane stângace și lipsite de educație. Nu este voia Sa ca omul să micșoreze valoarea binecuvântării cerești, care este revărsată în lume prin intermediul lui. Parabolele Domnului Hristos, 336.
Ei vor fi educați să fie răbdători, buni, plini de bunăvoință și dispuși să ofere ajutor. Ei vor manifesta adevărata amabilitate creștină, amintindu-și fără încetare că Domnul Hristos, tovarășul lor, nu poate aproba cuvinte sau simțăminte aspre și nepoliticoase. Cuvintele lor vor fi curate. Puterea vorbirii va fi considerată un talant prețios, care le-a fost încredințat pentru a îndeplini o lucrare sfântă și nobilă. Slujitorii evangheliei, 97.
Cultura intelectuală
Avem nevoie, ca popor, de cultura intelectuală pe care trebuie s-o dobândim, ca să venim în întâmpinarea cerințelor timpului. Testimonies for the Church 4:414.
În serviciul lui Hristos este nevoie de aceeași tactică cum este necesară și pentru batalioanele unei oștiri care ocrotește viața și libertatea poporului. Nu oricine poate să lucreze în mod judicios pentru salvarea de suflete. Testimonies for the Church 4:67.
Unele femei au nevoie să-și instruiască mintea prin exercițiu. Ele trebuie să se forțeze să cugete. Cât timp depind de cineva care să cugete pentru ele, să le rezolve dificultățile, refuzând să-și determine mintea să cugete, incapacitatea de aducere-aminte, de a privi înainte și de a face deosebire, va continua. Fiecare ins trebuie să facă eforturi spre a-și educa mintea. Testimonies for the Church 2:188.
Dumnezeu nu vrea să ne mulțumim cu o minte leneșă, nedisciplinată, cu gânduri ușoare și cu memorie slabă. Sfaturi pentru părinți, profesori și elevi, 506.
Oamenii lui Dumnezeu trebuie să fie harnici la studiu, serioși în dobândirea de cunoștințe, să nu piardă nici măcar o oră. Prin efort stăruitor, ei se pot ridica aproape la orice grad de distincție ca creștini, ca bărbați cu putere și influență. Testimonies for the Church 4:411.
Prețuiți fiecare clipă ca pe o comoară. Câteva clipe aici, câteva clipe acolo, care pot fi risipite în conversații lipsite de sens, orele de dimineață care sunt irosite atât de adesea rămânând în pat, timpul petrecut în călătorie cu tramvaiul sau cu trenul sau așteptând în stații, momentele de așteptare înainte de servirea mesei, timpul petrecut în așteptarea celor care întârzie la o întâlnire -- dacă toate aceste fragmente de timp ar fi folosite studiind, citind o carte păstrată la îndemână sau meditând asupra unui subiect, cât de mult s-ar putea realiza. Parabolele Domnului Hristos, 343, 344.
Un scop bine determinat, o perseverență stăruitoare și o economisire atentă a timpului îi vor face pe oameni în stare să acumuleze cunoștințe și să dobândească o disciplină intelectuală, care îi vor califica pentru a ocupa aproape orice poziție influentă și folositoare. Idem, 344.
Bărbații din poziții de răspundere trebuie să se dezvolte continuu. Ei nu trebuie să ancoreze pe o experiență veche și să presupună că nu este necesar să devină lucrători savanți. Omul, deși cea mai neajutorată dintre făpturile create de Dumnezeu când vine pe lume și cel mai stricat în natura lui, este cu toate acestea capabil de înaintare constantă. El poate fi educat prin conștiință, înnobilat prin virtute și poate progresa prin demnitate mintală și morală, până când atinge o perfecțiune a înțelepciunii și a curăției de caracter numai cu puțin mai jos decât desăvârșirea și curăția îngerilor. Testimonies for the Church 4:93.
Cei care doresc să fie împreună-lucrători cu Dumnezeu trebuie să lupte pentru desăvârșirea fiecărui organ al trupului și a fiecărei însușiri a minții. Adevărata educație constă în pregătirea capacităților fizice, intelectuale și morale pentru îndeplinirea oricărei îndatoriri. Ea înseamnă cultivarea trupului, a minții și a sufletului pentru o lucrare divină. Aceasta este educația care va dăinui pentru viața veșnică. Parabolele Domnului Hristos, 330.
Mecanici, avocați, negustori, oameni de toate ocupațiile și profesiunile se instruiesc să poată deveni stăpâni pe afacerea lor. Să fie, oare, urmașii lui Hristos mai puțin cunoscători și, în timp ce sunt angajați în serviciul Lui, să fie necunoscători ai căilor și mijloacelor care să fie folosite? Câștigarea vieții veșnice este mai presus de orice considerație pământească. Spre a conduce sufletele la Hristos, este nevoie de cunoașterea naturii umane și de studiul minții omenești. Se cere multă cugetare atentă și rugăciune fierbinte spre a ști cum să te apropii de bărbați și femei cu marele subiect al adevărului. Testimonies for the Church 4:67.
Demnitatea și politețea creștină
Lipsa adevăratei demnități și a curăției creștine în rândurile păzitorilor Sabatului este împotriva noastră ca popor și face ca adevărul pe care-l mărturisim să fie dezgustător. Lucrarea de educare a minții și a manierelor poate fi continuată spre desăvârșire. Dacă cei care mărturisesc adevărul nu folosesc acum privilegiile și ocaziile lor spre a crește până la statura plinătății de bărbați și femei în Hristos Isus, ei nu vor fi o cinste pentru cauza adevărului și nici pentru Hristos. Idem, 4:358, 359.
Nu uitați să păstrați demnitatea lucrării, printr-o viață ordonată și o conversație evlavioasă. Să nu vă fie teamă niciodată să ridicați standardul prea sus Să ne ferim de orice asprime. Trebuie să cultivăm amabilitatea, noblețea și politețea creștină. Vegheați pentru a nu fi brutali și tăioși. Nu priviți astfel de trăsături ca fiind niște virtuți, deoarece Dumnezeu nu le privește așa. Străduiți-vă să nu ofensați pe nimeni fără a fi necesar. The Review and Herald, 25 noiembrie, 1890.
Este foarte mare nevoie ca aceia care cunosc voia lui Dumnezeu să învețe să devină lucrători cu succes în cauza Lui. Ei trebuie să fie persoane cu maniere alese, înțelegătoare, nu având o strălucire exterioară înșelătoare, dar cochetând cu cele lumești, ci acea amabilitate și acea curăție care au savoarea cerului și pe care le va avea fiecare creștin, dacă este părtaș al naturii divine. Testimonies for the Church 4:358.
Noi avem cel mai mare adevăr și cea mai mare speranță care i-au fost vestite lumii noastre vreodată și cea mai mare credință. De aceea, dorim să-i prezentăm lumii acest caracter înalt. Nu vrem să adoptăm o atitudine, ca și când am trece printre oameni cerându-le iertare că îndrăznim să credem acest adevăr prețios și sfânt, ci dorim să umblăm umiliți cu Dumnezeu și să ne comportăm ca și când am fi copiii Dumnezeului celui Preaînalt și ca și când am trata subiectele cele mai importante și mai interesante, mai înalte și mai nobile decât orice subiecte lumești. The Review and Herald, 26 iulie, 1887.
Cel care lucrează pentru suflete are nevoie de consacrare, integritate, inteligență, hărnicie, energie și tact. Dacă deține aceste calități, nimeni nu poate fi inferior, dimpotrivă, o astfel de persoană va avea o influență impresionantă spre bine. Slujitorii evangheliei, 111.
În lucrare trebuie să fie oameni dispuși să învețe care sunt căile cele mai bune de a se apropia de persoane și familii. Îmbrăcămintea lor trebuie să fie plăcută, și nu spilcuită, iar manierele lor să nu îi dezguste pe oameni. Este o mare lipsă de politețe adevărată în rândurile poporului nostru. Aceasta trebuie să fie cultivată de toți cei care fac lucrare misionară. Testimonies for the Church 4:391, 392.
Onestitatea
Nu trebuie să fie prefăcătorie în viața celor care au de vestit o solie așa de sfântă și de solemnă cum avem noi. Lumea îi privește pe adventiștii de ziua a șaptea, deoarece cunoaște ceva despre mărturisirea lor de credință, despre înaltele lor idealuri și, când îi vede pe aceia care nu trăiesc potrivit cu mărturisirea lor, îi arată cu dispreț. Testimonies for the Church 9:23.
Oamenii pot avea daruri excelente, capacități bune, aptitudini splendide; dar un defect, un păcat tainic îngăduit se va dovedi a fi pentru caracter ceea ce este scândura mâncată de viermi pentru corabie -- dezastru și ruină totală. Idem, 4:90.
Apostolul Pavel ducea cu el pretutindeni atmosfera cerului. Toți cei care erau asociați cu el simțeau influența unității lui cu Domnul Hristos. Faptul că propria viață exemplifica adevărul pe care îl proclama conferea o putere convingătoare lucrării sale de predicare. În aceasta constă puterea adevărului. Influența naturală și neconștientizată a unei vieți sfinte constituie cea mai convingătoare predică în favoarea creștinismului. Argumentele, chiar și atunci când sunt incontestabile, pot provoca doar opoziție, dar un exemplu evlavios are o putere întru totul irezistibilă. Slujitorii evangheliei, 59.
Adevăratul caracter nu este ceva ce se realizează în afara noastră și care ne acoperă, ci el radiază dinăuntru. Dacă dorim să-i conducem pe alții pe calea neprihănirii, principiile neprihănirii trebuie să se găsească mai întâi în inima noastră. Mărturisirea noastră de credință poate face cunoscută teoria religiei, dar religia noastră practică este aceea care proclamă cuvântul adevărului. O viață consecventă, o purtare sfântă, o integritate neclintită, un spirit activ și binevoitor, o pildă de evlavie, toate acestea sunt mijloacele prin care se dă lumii lumină. Hristos, Lumina lumii, 307.
Rugăciunile, îndemnul și conversația sunt roade ieftine, care adesea sunt asociate; dar roadele care sunt arătate prin fapte bune, în purtarea de grijă pentru cei nevoiași, orfani și văduve, sunt adevăratele roade, care cresc în mod natural într-un pom bun. Testimonies for the Church 2:24.
Entuziasmul
În general, Dumnezeu nu face minuni pentru înaintarea adevărului Său. Dacă gospodarul neglijează să cultive solul, Dumnezeu nu face nici o minune pentru a schimba rezultatele sigure. El lucrează în conformitate cu marile principii pe care ni le-a făcut cunoscute, iar partea noastră este să dezvoltăm planuri înțelepte și să investim mijloacele prin care Dumnezeu va aduce rezultate sigure. Cei care nu fac nici un efort hotărât, ci așteaptă pur și simplu ca Duhul Sfânt să-i constrângă să acționeze vor pieri în întuneric. Voi nu trebuie să stați pe loc și să nu faceți nimic în lucrarea lui Dumnezeu. The Southern Watchman, 1 decembrie, 1903.
Unii care se angajează în lucrarea misionară sunt slabi, fricoși, fără viață, ușor de descurajat. Lor le lipsește impulsul. Ei nu au acele trăsături pozitive de caracter, care le dau puterea de a face ceva -- spiritul și energia care aprind entuziasmul. Cei care vor să aibă succes trebuie să fie curajoși și plini de speranță. Ei trebuie să cultive virtuțile care îi fac să fie activi. Slujitorii evangheliei, 290.
Domnul are nevoie de lucrători care să ducă mai departe biruințele crucii lui Hristos. The Review and Herald, 6 mai, 1890. Solia nu trebuie să fie prezentată în expuneri lipsite de foc și de viață, ci în expuneri clare, hotărâte, mișcătoare. Testimonies for the Church 8:16.
Nu avem acum nevoie de oratori cu limbă de argint pentru a vesti această solie. Adevărul trebuie rostit în toată severitatea lui. Sunt necesari oameni de acțiune -- oameni care să lucreze cu zel, cu o energie neîntreruptă pentru curățirea bisericii și pentru avertizarea lumii. Idem, 5:187.
Dumnezeu n-are nici un folos de oamenii leneși în cauza Lui. El dorește lucrători precauți, amabili, afectuoși și serioși. Idem, 4:411.
Hotărârea
Cei ce sunt în slujba lui Dumnezeu trebuie să dea pe față vioiciune și hotărâre în lucrarea de câștigare de suflete. Aduceți-vă aminte că sunt suflete care ar pieri, dacă noi, ca unelte ale lui Dumnezeu, nu lucrăm cu o hotărâre care să nu se lase și nici să nu se descurajeze. Testimonies for the Church 6:418.
El ne-a dat o mare lucrare de făcut. Să o facem în chip desăvârșit și cu hotărâre. Să arătăm prin viața noastră ce a făcut adevărul pentru noi. Ibidem
Zelul
Ceea ce se dorește este zel creștin serios -- un zel care va fi manifestat prin a face ceva. Acum, toți trebuie să lucreze pentru ei înșiși, și când Îl au pe Isus în inimile lor, Îl vor mărturisi și altora. Un suflet care Îl are pe Hristos nu mai poate fi oprit să-L mărturisească, precum nu pot fi oprite apele Niagarei să curgă în cascadă. Idem, 2:233.
Oricine Îl acceptă pe Hristos ca Mântuitor personal va dori nespus privilegiul de a-L sluji pe Dumnezeu. Prin contemplarea a ceea ce a făcut Cerul pentru el, inima îi este mișcată de o iubire nemărginită și o recunoștință plină de adorare. El este dornic să-și manifeste recunoștința, consacrându-și calitățile în slujba lui Dumnezeu. El este însuflețit de dorința fierbinte de a-și arăta dragostea pentru Hristos și pentru proprietatea Sa răscumpărată. El râvnește munca grea, greutățile, sacrificiul. Divina vindecare, 502.
Cei asemenea Martei, cu zelul lor pentru lucrarea religioasă, au un câmp întins în fața lor. Dar ei trebuie să stea mai întâi ca Maria, la picioarele lui Isus. Sârguința, promptitudinea și energia trebuie să fie sfințite prin harul lui Hristos și atunci viața va fi o putere neînfrântă spre bine. Hristos, Lumina lumii, 525.
În Numele Domnului, cu stăruința și cu zelul neobosit pe care Hristos le-a avut în lucrările Sale, trebuie să ducem mai departe lucrarea Domnului. Testimonies for the Church 9:25.
Trebuie să punem capăt monotoniei activității noastre religioase. Noi facem o lucrare în această lume, dar nu dăm pe față destul zel și destulă activitate. Dacă vom fi mai zeloși, oamenii vor fi convinși de adevărul soliei noastre. Lipsa de viață și monotonia lucrării slujirii noastre pentru Dumnezeu resping multe suflete din înalta societate, care au nevoie să vadă un zel profund, călduros și sfințit. Testimonies for the Church 6:417.
Răbdarea
Dacă vrei să fii conlucrător cu Hristos, trebuie să ai toată răbdarea cu cei pentru care lucrezi, nu să disprețuiești simplitatea lucrării, ci să privești spre rezultatul cel binecuvântat. Când cei pentru care lucrezi nu corespund exact cu dorința ta, în inima ta spui adesea: „Lasă-i să plece; ei nu sunt vrednici de mântuire”. Ce-ar fi fost dacă Hristos i-ar fi tratat pe cei nenorociți într-un fel asemănător? El a murit spre a salva păcătoșii nenorociți, și dacă tu lucrezi în același spirit și în același fel arătat prin pilda Celui pe care tu Îl urmezi, lăsând rezultatul pe seama lui Dumnezeu, nu poți niciodată măsura în această viață cantitatea de bine pe care ai îndeplinit-o. Idem, 4:132.
Lucrați dezinteresat, iubitor, răbdător, pentru toți cei cu care veniți în contact. Nu dovediți nici o nerăbdare. Nu rostiți nici un cuvânt lipsit de bunătate. Lăsați ca iubirea lui Hristos să fie în inima voastră și legea bunătății, pe buzele voastre. Idem, 9, 41.
Tactul
Cei care se dedică pe deplin lui Dumnezeu își vor desfășura activitatea cu înțelepciune, rugăciune, seriozitate și cu un tact consacrat. Signs of the Times, 29 mai 1893.
Dacă un om are tact, este harnic și plin de entuziasm, va avea succes în afacerile trecătoare și aceleași calități, consacrate lucrării lui Dumnezeu, se vor dovedi de o îndoită eficiență; căci puterea divină va fi combinată cu efortul omenesc. Testimonies for the Church 5:276.
În lucrarea de salvare a sufletelor este nevoie de înțelepciune și de mult tact. Mântuitorul nu Se abținea niciodată să spună adevărul, dar îl rostea întotdeauna cu iubire. În relația Sa cu alții, El exercita cel mai mare tact și era întotdeauna bun și atent. El nu era niciodată nepoliticos, nu adresa niciodată cuvinte aspre fără a fi necesar și nu i-a produs niciodată o durere inutilă unui suflet sensibil. Domnul nu mustra slăbiciunea omenească. El denunța fără teamă ipocrizia, necredința și nelegiuirea, dar, când rostea mustrările usturătoare, vocea Sa era plină de lacrimi. El nu a făcut niciodată ca adevărul să pară dur, ci a manifestat întotdeauna o duioșie profundă față de oameni. Fiecare suflet era prețios în ochii Săi. Domnul Isus se comporta cu o demnitate divină, și totuși Se cobora la fiecare membru al familiei lui Dumnezeu, arătându-i atenția și mila cea mai duioasă. El i-a considerat pe toți ca fiind sufletele pentru care avea misiunea de a le mântui. Slujitorii evangheliei, 117.
Unii, grăbiți, impulsivi, totuși suflete oneste, îi vor aborda pe cei care nu au adevărul printr-o discuție ascuțită, și-i vor acosta pe cei care nu sunt cu noi într-o manieră neașteptată ceea ce face ca adevărul pe care dorim ca ei să-l primească să li se pară respingător. „Căci fiii veacului acestuia, față de semenii lor, sunt mai înțelepți decât fiii luminii”. Oamenii de afaceri și politicienii studiază politețea. Tactica lor este să fie cât se poate mai atrăgători. Ei studiază să transmită mesajul și manierele lor în așa fel încât să poată avea cea mai mare influență asupra minții celor din jurul lor. Ei își folosesc cunoștința și capacitățile cât mai iscusit posibil pentru a câștiga acest obiectiv. Testimonies for the Church 4:68.
Solia aceasta trebuie să fie vestită, dar în același timp trebuie să fim cu luare-aminte să nu atacăm, să nu facem presiuni și să nu-i osândim pe aceia care nu au lumina pe care o avem noi. Nu trebuie să ne abatem din calea noastră și să-i atacăm cu asprime pe catolici. Printre catolici, mulți sunt niște creștini cât se poate de conștiincioși, care umblă în toată lumina ce luminează asupra lor, și Dumnezeu va lucra în favoarea lor. Idem, 9:243.
Consecvența
Creștinul adevărat lucrează pentru Dumnezeu nu din impuls, ci din principiu, nu pentru o zi sau o lună, ci tot timpul vieții. Sfaturi pentru părinți, profesori și elevi, 518.
Mântuitorul era un lucrător neobosit. El nu-și măsura munca cu orele. Timpul Lui, inima Lui, tăria Lui erau consacrate lucrării pentru binele omenirii. Zile întregi erau devotate lucrului și nopți întregi erau petrecute în rugăciune, ca să poată fi întărit spre a face față vrăjmașului viclean în toată lucrarea lui înșelătoare și fortificat pentru a face lucrarea Sa de a înălța și reface omenirea.
Omul care-L iubește pe Dumnezeu nu-și măsoară lucrarea după sistemul celor opt ore. El lucrează în toate orele și niciodată nu e liber. Când are prilejul, face binele. Pretutindeni, în toate timpurile și în toate locurile, el găsește prilej de a lucra pentru Dumnezeu. El duce mireasma cu sine oriunde merge. Testimonies for the Church 9:45.
Acela care, printr-o faptă de neatenție, expune cauza lui Dumnezeu la batjocură sau slăbește mâinile colaboratorilor lui aduce asupra caracterului său o pată care nu poate fi îndepărtată cu ușurință și așază o piedică serioasă în calea eficienței lui viitoare. Profeți și regi, 659.
„Luați jugul Meu asupra voastră”, zice Isus. Jugul este un instrument al servirii. Vitele sunt înjugate pentru muncă și jugul este absolut necesar pentru ca lucrul lor să fie eficient. Prin ilustrația aceasta, Hristos ne învață că noi suntem chemați să servim tot timpul vieții noastre. Trebuie să luăm jugul Lui asupra noastră, ca să putem fi împreună-lucrători cu El. Hristos, Lumina lumii, 329.
Simpatia și sociabilitatea
În fiecare departament al lucrării lui Dumnezeu, este nevoie de bărbați și femei cărora le este milă de nenorocirea omenirii, dar o asemenea simpatie este rară. The Review and Herald, 6 mai, 1890.
Avem nevoie de mai multă simpatie creștinească, nu doar față de cei care ni se par a fi fără greșeală, ci față de sufletele sărmane, suferinde, care luptă și cad adesea în greșeli, păcătuind și pocăindu-se, ispitite și descurajate. Noi trebuie să mergem la semenii noștri, asemenea Marelui nostru Preot milos, cu duioșie, având milă de slăbiciunile lor. Slujitorii evangheliei, 141.
Ca popor, noi pierdem mult prin lipsa de simpatie și sociabilitate unii față de alții. Cel care vorbește despre independență și se închide în sine nu ocupă poziția pe care Dumnezeu a intenționat să o adopte. Noi suntem copii ai lui Dumnezeu, dependenți unul de altul pentru fericire. Asupra noastră sunt cerințele lui Dumnezeu și ale umanității. Toți trebuie să ne facem partea în această viață. Educarea trăsăturilor sociabilității din natura noastră este cea care ne aduce în simpatie cu frații noștri și ne oferă fericire în eforturile de a-i binecuvânta pe alții. Testimonies for the Church 4:71, 72.
Mântuitorul era oaspete la sărbătoarea unui fariseu. El accepta invitații, atât din partea celor bogați, cât și a celor săraci, și după cum Îi era obiceiul, lega învățăturile Sale cu privire la adevăr de scenele la care asista. Parabolele Domnului Hristos, 219.
Simplitatea
Când Domnul Hristos le-a spus ucenicilor: „Mergeți în Numele Meu spre a-i aduna în biserică pe toți aceia care cred”, El le-a pus în față, în mod lămurit, nevoia de a rămâne la cele simple. Cu cât avea să fie mai puțină paradă și spectacol, cu atât influența lor spre bine avea să fie mai mare. Ucenicii trebuia să vorbească în același mod simplu în care a vorbit Hristos. Faptele Apostolilor, 28.
Mii de persoane pot fi abordate în maniera cea mai simplă și mai umilă. Adesea, intelectualii cei mai educați, cei care sunt priviți de lume ca fiind oamenii cei mai talentați, sunt înviorați de cuvintele simple ale unei persoane care Îl iubește pe Dumnezeu și care poate vorbi despre iubirea Sa, la fel de natural precum vorbesc oamenii lumești despre lucrurile de care sunt cel mai profund interesați. Deseori, cuvintele pregătite și plănuite cu atenție au doar o mică influență. Dar vorbirea sinceră și onestă a unui fiu sau a unei fiice a lui Dumnezeu, rostită cu o simplitate naturală, are puterea de a debloca ușa acelor inimi care sunt închise de multă vreme față de
Domnul Hristos și iubirea Sa. Parabolele Domnului Hristos, 232.
Credința
Lucrătorii lui Dumnezeu au nevoie de credință în El. Dumnezeu nu este nepăsător față de munca lor. El prețuiește lucrarea lor. Îngerii din cer sunt rânduiți să coopereze cu aceia care sunt împreună -- lucrători cu Dumnezeu. Dacă credem că Dumnezeu nu va face așa cum a spus și că El nu are timp să-i observe pe lucrătorii Săi, noi Îl dezonorăm pe Creatorul nostru. The Southern Watchman, 2 august, 1904.
Cel care lucrează pentru Dumnezeu are nevoie de o credință puternică. Aparențele pot părea neprielnice, dar, în ceasul cel mai întunecat, există o lumină de sus. Puterea celor care Îi slujesc lui Dumnezeu cu credință și iubire va fi înnoită zi de zi. Slujitorii evangheliei, 262.
În credința adevărată există o voioșie, o statornicie în principii și o fermitate în atingerea scopului propus, pe care nici timpul, nici oboseala nu le pot slăbi. Parabolele Domnului Hristos, 262.
Adesea, viața creștină este înconjurată de primejdii, iar împlinirea datoriei pare greu de adus la îndeplinire. Imaginația întrezărește o iminentă ruină în față și sclavie sau moarte în urmă. Totuși vocea lui Dumnezeu rostește clar: „Mergeți înainte”. Noi trebuie să ascultăm de porunca aceasta, chiar dacă ochii noștri nu pot pătrunde prin întuneric și chiar dacă simțim la picioarele noastre valurile reci ale mării. Obstacolele care stau în calea înaintării noastre nu vor dispărea niciodată înaintea unui spirit zăbavnic și îndoielnic. Cel care amână ascultarea, până când fiecare umbră de nesiguranță va dispărea și până când nu va mai fi nici un risc de a da greș sau de a fi înfrânt, nu va asculta niciodată. Necredința șoptește: „Să așteptăm până când sunt date la o parte toate piedicile și până când vom putea vedea în mod clar drumul nostru”; dar credința plină de curaj îndeamnă la înaintare, nădăjduind și crezând totul. Patriarhi și profeți, 290.
Curajul
O mare lucrare trebuie să fie înfăptuită; trebuie să fie făcute planuri vaste; o voce trebuie să meargă să trezească națiunea. Oameni a căror credință este slabă și șovăitoare nu sunt potriviți să ducă mai departe lucrarea în această importantă criză. Avem nevoie de curajul eroilor și de credința martirilor. Testimonies for the Church 5:187.
Când ne prindem în credință de puterea Lui, El va schimba în mod minunat perspectivele cele mai lipsite de nădejde și mai descurajatoare. El va face aceasta pentru gloria Numelui Său. Dumnezeu îi cheamă pe credincioșii Săi, care cred în El, să exprime curaj față de cei care nu cred și sunt fără nădejde. Fie ca Domnul să ne ajute să ne sprijinim unii pe alții și să-L punem la încercare printr-o credință vie. Idem, 8:12.
Nădejdea și curajul sunt esențiale unei slujiri desăvârșite pentru Dumnezeu. Profeți și regi, 164.
Ei trebuie să aibă curaj, energie și perseverență. Deși în calea lor pot apărea obstacole aparent imposibil de trecut, ei trebuie să meargă înainte prin harul Său. În loc de a deplânge dificultățile, ei sunt chemați să le depășească. Ei nu trebuie să dispere pentru nimic, ci să spere totul în toate. Domnul i-a legat de tronul lui Dumnezeu cu lanțul de aur al iubirii Sale fără egal. Scopul Său este ca influența cea mai înaltă din univers, care se revarsă din Izvorul puterii, să fie a lor. Ei trebuie să aibă puterea de a se împotrivi răului, o putere pe care nici pământul, nici moartea, nici iadul nu o pot învinge, o putere care îi va face în stare să biruiască așa cum a biruit Hristos. Slujitorii evangheliei, 39.
Consacrarea
Adevărata sfințire este dedicarea totală în slujba lui Dumnezeu. Aceasta este condiția unei vieți creștine veritabile. Domnul Hristos pretinde o consacrare fără rezerve pentru o slujire neîmpărțită. El cere inima, mintea, sufletul și toată puterea ființei. Dorințele sinelui nu trebuie satisfăcute. Cel care trăiește pentru sine nu este creștin. Parabolele Domnului Hristos, 48, 49.
Cel dintâi lucru pe care trebuie să-l învețe toți aceia care vor să devină lucrători împreună cu Dumnezeu este lecția neîncrederii în sine; atunci sunt pregătiți să li se dea caracterul lui Hristos. Acesta nu se poate primi prin educație în școlile cele mai înalte. Este rodul înțelepciunii, care se poate primi numai de la Învățătorul ceresc. Hristos, Lumina lumii, 249, 250.
Faptul că un om, în împrejurări deosebite, dă pe față extaz spiritual nu este o dovadă convingătoare că este creștin. Sfințenia nu este extaz, răpire sufletească, ea este o deplină predare a voinței lui Dumnezeu; ea înseamnă a trăi prin orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu; înseamnă a face voia Tatălui nostru ceresc; înseamnă încredere în Dumnezeu în vreme de încercare, în timp de întuneric, ca și în vreme luminoasă; înseamnă a umbla prin credință și prin vedere; înseamnă sprijinire pe Dumnezeu cu o încredere neclătinată și rămânere în iubirea Sa. Faptele Apostolilor, 51.
Dedicarea totală
Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie deosebit ca un popor care-I servește Lui pe deplin, din toată inima, neînsușindu-și vreo onoare și amintindu-și că, printr-un legământ cât se poate de solemn, s-a angajat să-I servească Domnului și numai Lui. Testimonies for the Church 9:17.
Cei ce vor rezista acum sunt bărbații și femeile pe deplin hotărâți, care s-au dedicat cu toată inima. Domnul Hristos și-a cernut urmașii din nou, până când, la un moment dat, au rămas numai unsprezece și câteva femei credincioase care să pună temelia bisericii creștine. Vor fi și din aceia care se vor da înapoi atunci când trebuie să fie purtate poveri, dar când biserica este fierbinte, aceștia sunt plini de entuziasm, cântă, strigă și sunt bucuroși, dar priviți la ei. Când zelul acesta trece, numai puțini Calebi credincioși vor ieși înainte și vor da pe față principii neabătute. Aceștia sunt sarea care dă gust. Atunci când lucrarea merge greu, comunitățile își dezvoltă adevărații susținători. Idem, 5:130.
Nici un om nu poate să aibă succes în serviciul lui Dumnezeu, dacă nu e cu toată inima la lucru și dacă nu socotește toate lucrurile o pierdere pentru a ajunge la înalta cunoaștere a lui Hristos. Nici un om care își face rezerve nu poate fi ucenic al lui Hristos, cu atât mai puțin colaborator al Lui. Hristos, Lumina lumii, 273.
Ei nu trebuie să se angajeze în speculații, nici nu trebuie să intre în legături de afaceri cu necredincioșii, deoarece aceasta i-ar împiedica în lucrarea încredințată lor de Dumnezeu. Testimonies for the Church 9:19.
Mântuitorul nu va accepta o slujire parțială. Cel care lucrează pentru Dumnezeu trebuie să învețe zi de zi ce înseamnă renunțarea la sine. Slujitorii evangheliei, 113.
Loialitatea
Domnul urăște indiferența și necredincioșia în timp de criză pentru lucrarea Sa. Universul întreg așteaptă cu un interes de nedescris scenele de încheiere ale marii lupte dintre bine și rău. Poporul lui Dumnezeu se apropie de hotarele lumii veșnice; ce poate fi de mai mare importanță pentru ei decât să fie loiali Dumnezeului cerului? De-a lungul tuturor veacurilor, Dumnezeu a avut eroi și îi are și acum -- aceia care, asemenea lui Iosif, Ilie și Daniel, nu se rușinează să se recunoască drept poporul Său pus deoparte. Binecuvântările Lui deosebite însoțesc lucrările oamenilor de acțiune; persoane care nu vor fi abătute de la calea cea dreaptă a datoriei și care cu energie divină vor întreba: „Cine este de partea Domnului?” persoane care nu se vor opri doar să întrebe, ci vor vrea ca aceia care aleg să se identifice cu poporul lui Dumnezeu să pășească înainte și să dea pe față în mod limpede atașamentul lor față de Împăratul împăraților și Domnul domnilor. Astfel de persoane fac ca voința și planurile lor să se subordoneze Legii lui Dumnezeu. Din dragoste pentru El, ei nu vor socoti viața lor ca fiindu-le scumpă. Lucrarea lor este să prindă lumină din Cuvânt și să o lase să strălucească înaintea lumii în raze clare și strălucitoare. Credincioșia față de Dumnezeu, acesta este motoul lor. Profeți și regi, 148.
Abilitatea
Fiecare creștin are datoria de a deprinde obiceiul ordinii, al conștiinciozității și al promptitudinii. Nu există nici o scuză pentru o lucrare superficială și insuficientă, indiferent de domeniul în care este făcută. Când o persoană este întotdeauna la lucru, dar lucrarea nu este niciodată realizată, aceasta se întâmplă din cauza faptului că nu-și pune mintea și inima la contribuție. Cel care este încet la lucru și muncește fără spor trebuie să înțeleagă faptul că acestea sunt niște greșeli care trebuie corectate. El trebuie să-și folosească mintea, plănuind cum să-și administreze timpul în așa fel încât să obțină rezultatele cele mai bune. Cu tact și aplicând o metodă corespunzătoare, unii vor realiza în cinci ore la fel de mult cât alții în zece ore. Unii dintre cei care desfășoară munci gospodărești lucrează fără încetare, nu pentru că au așa de mult de făcut, ci pentru că nu își planifică activitatea în așa fel încât să fie eficienți. Prin maniera lor înceată de a lucra, ei muncesc mult pentru lucrări care ar trebui să le ia timp foarte puțin. Dar toți cei care își vor exercita voința în această privință vor putea birui obiceiul de a munci dezorganizat și ineficient. Ei trebuie să aibă o țintă precisă în lucrarea pe care o întreprind. Să decidă cât timp este necesar pentru o anumită sarcină și apoi să depună toate eforturile ca să o îndeplinească în timpul stabilit. Exercitarea puterii voinței va face ca mâinile să se miște cu abilitate. Parabolele Domnului Hristos, 344.
Lucrarea în slujba lui Hristos cere o ascultare promptă. The Southern Watchman, 9 august, 1904.
Domnul cere ca în servii Săi să fie găsit un duh care să fie ager, să simtă valoarea sufletelor, să-și dea seama de datoriile care trebui să fie îndeplinite, să răspundă la obligațiile pe care Domnul le pune asupra lor. Testimonies for the Church 9:123.
Hărnicia în datoria încredințată de Dumnezeu este o parte importantă a religiei adevărate. Oamenii să folosească împrejurările, ca fiind uneltele lui Dumnezeu, cu care să împlinească voia Sa. Acțiuni prompte și hotărâte, împlinite la timpul potrivit, vor câștiga biruințe glorioase, în timp ce amânarea și neglijența vor avea ca urmare nereușita și dezonoarea lui Dumnezeu. Profeți și regi, 676.
Menținerea înaltelor standarde
Mulți care sunt calificați pentru a face o lucrare excelentă realizează puțin, deoarece încearcă puțin. Mii de oameni trec prin viață, ca și când nu ar avea nici un scop pentru care să trăiască, nici un standard înalt pe care să-l atingă. Un motiv al acestui fapt este nivelul scăzut de apreciere pe care îl au cu privire la ei înșiși. Domnul Hristos a plătit un preț infinit pentru noi și dorește să ne prețuim în conformitate cu prețul plătit. Slujitorii evangheliei, 291.
În tot timpul vieții Sale pe pământ, Isus a fost un lucrător zelos și statornic. El Se aștepta să realizeze mult, de aceea a lucrat mult. Hristos, Lumina lumii, 72.
Cei care sunt angajați în slujba Domnului au nevoie de o experiență mai înaltă, mai adâncă și mai vastă, la care mulți încă nici nu s-au gândit că ar putea să o aibă. Mulți care sunt deja membri ai marii familii a lui Dumnezeu știu doar puțin despre ce înseamnă a privi la slava Sa și a fi schimbați din slavă în slavă. Când ajung să înțeleagă puțin din excelența caracterului lui Hristos, mulți simt că inima le tresaltă de bucurie. Ei doresc nespus o înțelegere mai adâncă și vastă a iubirii Mântuitorului. Acești oameni trebuie ajutați să găsească împlinirea dorinței sufletului lor după Dumnezeu. Slujitorii evangheliei, 274.
Am de adus o solie pentru predicatori, medici, învățători și pentru toți ceilalți angajați în vreo ramură a lucrării pentru Domnul. Domnul vă îndeamnă să vă ridicați mai mult, să atingeți un standard mai înalt. Trebuie să aveți o experiență mai profundă chiar decât v-ați fi gândit să aveți. Mulți dintre cei care sunt deja membri ai marii familii a lui Dumnezeu știu puțin din ce înseamnă a privi slava Sa și a fi schimbat din slavă în slavă. Mulți dintre voi au o înțelegere vagă a măreției lui Hristos, dar sufletele voastre tresaltă de bucurie. Aveți dorul după un simțământ deplin și profund al iubirii Mântuitorului. Sunteți nemulțumiți. Însă nu disperați. Dați-I lui Isus cele mai frumoase și mai sfinte simțăminte de dragoste. Adunați orice rază de lumină. Nutriți fiecare dorință a sufletului după Dumnezeu. Înzestrați-vă cu o cultură a gândurilor spirituale și a legăturilor sfinte. Voi n-ați văzut decât primele licăriri ale slavei Sale. Continuând să-L cunoașteți pe Domnul, veți afla că „El Se ivește ca zorile”. „Cărarea celor neprihăniți este ca lumina strălucitoare a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei”. După ce ne-am căit de păcatele noastre, după ce le-am mărturisit și am găsit iertare, noi trebuie să învățăm despre Hristos, până ce ajungem în strălucirea luminii de amiază a unei desăvârșite credințe a Evangheliei. Testimonies for the Church 8:318.
Prudența și spiritul de prevedere
Deși a implorat ajutorul lui Dumnezeu, Neemia nu și-a împreunat mâinile, crezând că nu mai are nici o grijă și nici o responsabilitate în ce privește aducerea la îndeplinire a planului său de a reface Ierusalimul. Cu o chibzuială și o prevedere admirabile, el început să facă toate aranjamentele necesare pentru succesul întreprinderii sale. Fiecare acțiune a fost caracterizată de o mare prudență. The Southern Watchman, 15 martie, 1904.
Exemplul acestui om sfânt [Neemia] trebuie să fie o lecție pentru toți cei din poporul lui Dumnezeu, și anume că nu trebuie doar să se roage cu credință, ci și să lucreze cu sârguință și credincioșie. Cât de multe dificultăți întâlnim, cât de des împiedicăm lucrarea Providenței în favoarea noastră, pentru că prudența, spiritul de prevedere și efortul istovitor sunt privite ca neavând legătură cu religia! Aceasta este o greșeală gravă. Datoria noastră este să cultivăm și să exercităm toate puterile care ne vor face niște lucrători mai eficienți pentru Dumnezeu. Judecata atentă și planurile bine gândite sunt tot atât de esențiale pentru succesul întreprinderilor sfinte din zilele noastre, ca și în timpul lui Neemia. The Southern Watchman, 15 martie, 1904.
Cum să învingem descurajarea
Slujitorii Domnului trebuie să se aștepte la tot felul de descurajări. Ei vor fi încercați nu numai prin furia, disprețul și cruzimea vrăjmașilor, dar și prin nepăsarea, inconsecvența, răceala și trădarea prietenilor și a ajutoarelor lor Chiar și unii care par să aibă dorința ca lucrarea lui Dumnezeu să prospere, vor slăbi totuși mâinile slujitorilor Săi, ascultând, crezând pe jumătate și răspândind mai departe calomniile, pretențiile arogante și amenințările vrăjmașilor lor În mijlocul marilor descurajări, Neemia s-a încrezut în Dumnezeu, și în aceasta constă apărarea noastră. Amintirea lucrurilor pe care Domnul le-a făcut pentru noi se vor dovedi un mijloc de susținere în orice pericol. „El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” și „dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” Oricât de iscusite ar fi uneltirile lui Satana și ale slujitorilor lui, Dumnezeu le poate descoperi și poate anula toate sfaturile lor. The Southern Watchman, 19 aprilie, 1904.
Aceia care se găsesc în prima linie de luptă și care sunt îndemnați de Duhul Sfânt să facă o lucrare deosebită, adesea, vor simți o reacție atunci când apăsarea este îndepărtată. Descurajarea poate clătina credința cea mai eroică și poate slăbi voința cea mai statornică. Dar Dumnezeu înțelege și are încă milă și iubește. El citește motivele și scopurile inimii. Lecția pe care conducătorii din lucrarea lui Dumnezeu trebuie să o învețe este să aștepte cu răbdare să se încreadă atunci când totul pare întunecat. Cerul nu-i va lăsa să cadă în ziua încercării. Nimic nu este în aparență mai fără ajutor și cu toate acestea mai de neînvins ca sufletul care, simțindu-și nimicnicia, se sprijină întru totul pe Dumnezeu. Profeți și regi, 174, 175.
Domnul cheamă soldați care nu vor cădea și nici nu vor fi descurajați, ci vor accepta lucrarea cu toate aspectele ei neplăcute. El dorește ca noi toți să-L avem ca model pe Domnul Hristos. The Review and Herald, 17 iulie, 1894.
Cei care azi învață adevăruri nepopulare nu trebuie să se descurajeze dacă vreodată întâmpină, chiar din partea acelora care se pretind a fi creștini, o atitudine la fel de ostilă ca aceea de care Pavel și tovarășii lui au avut parte în mijlocul oamenilor printre care lucrau. Solii crucii trebuie să se înarmeze cu veghere și rugăciune și să înainteze cu credință și curaj, lucrând totdeauna în Numele lui Isus. Faptele Apostolilor, 230.
Blândețea
Spiritul care rămâne blând sub provocare vorbește cu mai multă forță în favoarea adevărului decât oricare argument, oricât de puternic. Hristos, Lumina lumii, 353.
Așa cum roua și ploile liniștite cad asupra plantelor care se ofilesc, tot așa de blânde să fie și cuvintele voastre, când căutați să-i scoateți pe oameni din întunericul în care se află. Planul lui Dumnezeu este ca mai întâi să atingă inima. Trebuie să rostim adevărul cu iubire, având încredere că El le va da putere pentru transformarea vieții. Duhul Sfânt va lipi de suflet cuvântul care este rostit cu iubire. Divina vindecare, 157.
Un spirit blând și amabil, un comportament curtenitor și plăcut îl pot salva pe cel ce greșește și poate acoperi nenumărate păcate. Manifestarea lui Hristos în caracterul tău va exercita o influență transformatoare puternică asupra tuturor celor cu care ajungi în legătură. Domnul Hristos trebuie să fie vizibil zi de zi în comportamentul și viața ta, iar El Își va descoperi prin tine puterea creatoare a Cuvântului Său, care exercită o influență duioasă și sensibilă, dar suficient de convingătoare și de puternică pentru a reface în sufletul omului caracterul frumos al Domnului Dumnezeului nostru. Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 129.
Nepărtinirea
Tot timpul cât a trăit printre oameni, Mântuitorul nostru a împărtășit soarta celor săraci. Din propria viață cunoștea grijile și poverile lor și putea să-i mângâie și să-i încurajeze pe toți lucrătorii umili. Aceia care au o adevărată concepție despre învățătura pe care ne-o dă viața Sa nu vor considera niciodată că trebuie să se facă o deosebire între clase, că bogații trebuie să fie onorați mai mult decât săracii valoroși. Hristos, Lumina lumii, 73.
Când le întorci spatele celor care nu îți par simpatici și promițători, îți dai tu seama că neglijezi tocmai sufletele pe care le caută Domnul Hristos? Poate că ei au cea mai mare nevoie de înțelegerea ta chiar în momentul când le întorci spatele. În fiecare adunare de rugăciune și închinare, există suflete care doresc cu disperare pace și odihnă. Poate că par să aibă o viață neglijentă, dar ele nu sunt insensibile față de influența Duhului Sfânt. Multe dintre ele ar putea fi câștigate pentru Hristos. Parabolele Domnului Hristos, 191.
Chemarea Evangheliei nu trebuie să fie restrânsă și prezentată numai câtorva aleși, despre care noi credem că ne-ar face onoare dacă ar primi-o. Solia trebuie să fie adresată tuturor. Oriunde se găsesc inimi deschise pentru a primi adevărul, Hristos este gata să le dea învățătură. Hristos, Lumina lumii, 194.
Cinstea, credincioșia, hărnicia
Când sunt răspunderi de încredințat cuiva, întrebarea nu este dacă persoana respectivă este elocventă sau bogată, ci dacă este cinstită, credincioasă și harnică, pentru că, oricare ar fi aptitudinile ei, fără aceste calități nu este întru totul potrivită pentru vreo poziție de încredere. Testimonies for the Church 4:413.
Altruismul
Lucrarea lui Hristos trebuie să fie exemplul nostru. Fără încetare, El a mers încoace și încolo, făcând bine. În templu și în sinagogi, pe străzile orașelor, în piețe și în ateliere, la marginea lacului și printre dealuri, El predica Evanghelia și-i vindeca pe bolnavi. Viața Lui era o viață de serviciu neegoist și trebuie să fie manualul nostru de lucru. Iubirea Lui duioasă și milostivă mustră egoismul și lipsa noastră de simpatie. Idem, 9:31.
Motivul care să ne îndemne la lucrare pentru Dumnezeu nu trebuie să conțină nimic care tinde către slujirea de sine. Consacrarea neegoistă și un spirit de jertfire de sine au fost și vor fi întotdeauna prima condiție a unei slujiri primite de Dumnezeu. Domnul și Învățătorul nostru dorește ca nici un fir de egoism să nu fie țesut în lucrarea Sa. În străduințele noastre trebuie să punem tactul și priceperea, precizia și înțelepciunea pe care Dumnezeul desăvârșirii le-a cerut de la clăditorii tabernaculului pământesc, însă, în toate lucrările noastre, trebuie să ne amintim că cele mai strălucite talente sau cele mai scumpe servicii sunt primite numai atunci când eul este mistuit pe altar, ca o jertfă vie. Profeți și regi, 65.
Dintre toți oamenii din lume, reformatorii ar trebui să fie cei mai dezinteresați, cei mai blânzi, cei mai politicoși. În viețile lor, ar trebui să se vadă adevărata bunătate a faptelor dezinteresate. Divina vindecare, 157.
A înceta să ne îngrijorăm
Din cauza lucrătorilor neconsacrați, lucrurile vor merge rău. Puteți să vărsați lacrimi pentru rezultatul acestui fapt, dar nu vă îngrijorați. Binecuvântatul Domn are sub controlul Său înțelept întreaga Sa lucrare, de la început și până la sfârșit. Tot ce ne cere El este ca lucrătorii să vină la El, ca să-și primească poruncile și să asculte de îndrumările Sale. El are pe inima Sa divină totul -- bisericile noastre, centrele noastre misionare, școlile noastre de Sabat și instituțiile noastre. De ce să ne îngrijorăm? Dorința arzătoare de a vedea că biserica este o lumină vie și strălucitoare, așa cum dorește Dumnezeu, trebuie să fie egalată de o încredere deplină în Dumnezeu. The Review and Herald, 14 noiembrie, 1893.
Cultivați un duh de liniște și de odihnă și încredințați-I paza sufletelor voastre lui Dumnezeu, ca unui Creator credincios. El va păzi ce este dat în grija Lui. Lui nu-I face plăcere ca noi să acoperim altarul Lui cu lacrimile și cu plângerile noastre. Aveți deja destule lucruri pentru a-L proslăvi pe Dumnezeu, chiar dacă nu vedeți încă un suflet convertit. Dar lucrarea cea bună va merge înainte, numai dacă voi înșivă veți merge înainte și nu veți încerca să ajustați totul după propriile idei. Lăsați ca pacea lui Dumnezeu să stăpânească în inimile voastre și fiți recunoscători. Lăsați ca Domnul să aibă loc liber să lucreze. Nu-I blocați calea. El poate să lucreze și va lucra, dacă Îl veți lăsa. Testimonies for the Church 9:136.
Acreditarea divină
Dumnezeu poate folosi orice persoană numai în măsura în care poate pune Duhul Său în templul sufletului. Lucrarea pe care El o va accepta este lucrarea care reflectă chipul Său. Urmașii Lui urmează să poarte, ca scrisoare a lor de acreditare în fața lumii, caracteristicile de neșters ale principiilor Lui nemuritoare. Idem, 7:144.
Numele lui Hristos trebuia să constituie parola, cuvântul lor de ordine, semnul prin care să fie deosebiți, legătura unirii lor, autoritatea activității lor, cum și izvorul succesului lor. Nimic nu avea să fie recunoscut în Împărăția Sa, dacă nu purta Numele Său și semnătura Sa. Faptele Apostolilor, 28.
Promptitudinea
Fiți niște oameni prompți și credincioși, gata în orice clipă să vestiți laudele Aceluia care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. The Review and Herald, 24 ianuarie, 1893.
Servii lui Dumnezeu să fie pregătiți de acțiune, gata oricând să meargă înainte, de îndată ce Providența deschide calea. Orice zăbavă din partea lor îi dă lui Satana timp să le pregătească înfrângerea. Patriarhi și profeți, 423.
Poporul Lui, care ține poruncile, trebuie să fie totdeauna gata de slujire. Testimonies for the Church 8:247.
Cei care sunt cu adevărat reprezentanții Domnului Hristos lucrează pentru binele altora. Ei se bucură de înaintarea cauzei lui Dumnezeu atât acasă, cât și în depărtare. La adunările de rugăciune, ei sunt văzuți și auziți, iar influența lor este simțită. Ei vor încerca să suplinească pastorul de a cărui lucrare nu pot beneficia. Acești credincioși nu caută să-și înalțe eul sau să primească merite pentru îndeplinirea unei mari lucrări, ci lucrează cu umilință, cu blândețe și credincioșie, indiferent dacă fac mici servicii sau o mare lucrare, când este necesar, pentru că Domnul Hristos a făcut așa de mult pentru ei. The Review and Herald, 6 septembrie, 1881.
Curajul și loialitatea
În aceste zile primejdioase, biserica are nevoie de o armată de lucrători care, asemenea lui Pavel, s-au educat pentru a fi de folos, care au o profundă experiență în lucrurile lui Dumnezeu și care sunt plini de sinceritate și zel. Este nevoie de oameni sfințiți și gata de sacrificiu de sine; oameni care nu vor ocoli încercările și responsabilitatea; oameni care sunt curajoși și devotați; oameni în a căror inimă Hristos este „Nădejdea slavei” și care, cu buzele atinse de focul sfânt, vor „propovădui Cuvântul”. Lucrarea lui Dumnezeu duce lipsă de astfel de lucrători, și greșeli fatale, asemenea unei otrăvi de moarte, întinează morala și întunecă speranțele unei mari părți a neamului omenesc. Faptele Apostolilor, 507.
Prin luptă ofensivă în mijlocul împotrivirii, al pericolului, al pierderii și suferinței omenești, lucrarea de salvare de suflete trebuie continuată. Într-o anumită bătălie, când unul dintre regimentele armatei care ataca era împins înapoi de oștile inamicului, steagul din frunte a rămas pe locul lui, în timp ce trupele se retrăgeau. Căpitanul a strigat la el să aducă steagul înapoi, dar răspunsul a fost: „Aduceți oamenii la steag!” Aceasta este lucrarea care îi revine fiecărui purtător credincios de steag -- să aducă oamenii la steag. Domnul cere zel. Noi toți știm că păcatul multora care mărturisesc a fi creștini este faptul că le lipsește curajul și energia de a se aduce pe ei și pe cei legați de ei la steag. Testimonies for the Church 9:45, 46.
Dumnezeu nu poate folosi pe oamenii care, în vreme de primejdie, când sunt necesare puterea, curajul și influența tuturor, se tem să ia o atitudine hotărâtă pentru dreptate. El cheamă bărbați care vor putea purta cu credincioșie bătălia împotriva celui rău, luptând împotriva domniilor și puterilor, împotriva stăpânirilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. Unora ca aceștia, El le va spune: „Bine, rob bun și credincios, intră în bucuria stăpânului tău”. Profeți și regi, 142.
Dumnezeu cheamă bărbați ca Ilie, Natan și Ioan Botezătorul -- oameni care vor duce solia Sa cu credincioșie, indiferent de urmări, oameni care vor rosti curajos adevărul, chiar dacă acesta cere să jertfească tot ce au. Profeți și regi, 142.
Grija unui păstor
Păstorul care descoperă că lipsește una dintre oile sale nu privește nepăsător la turma care este adăpostită în siguranță, spunând: „Am nouăzeci și nouă de oi și mă va costa prea mult necaz ca să merg în căutarea celei rătăcite. Să vină singură înapoi și eu îi voi deschide poarta și o voi lăsa să intre”. Nu, ci îndată ce oaia s-a rătăcit, păstorul devine plin de îngrijorare și durere. El numără oile din nou și din nou. Când este sigur că s-a pierdut o oaie, nu-și găsește somnul. Le lasă pe cele nouăzeci și nouă în staul și pleacă în căutarea oii rătăcite. Cu cât noaptea este mai întunecată și mai furtunoasă și cu cât calea este mai periculoasă, cu atât mai mare este îngrijorarea păstorului și cu atât mai stăruitoare este căutarea lui. El face orice efort posibil pentru a găsi oaia pierdută.
Câtă ușurare sufletească simte păstorul când aude în depărtare primul strigăt slab al oii pierdute. Orientându-se după sunet, se cațără pe stâncile cele mai abrupte și merge chiar până la marginea prăpastiei, riscându-și propria viață. El își continuă căutarea, în timp ce strigătul, din ce în ce mai slab, îi spune că oaia lui este gata să moară. În cele din urmă, efortul său este răsplătit. Oaia pierdută este găsită. După aceea, păstorul nu o ceartă pentru că i-a pricinuit atâta necaz. El nu o mână cu biciul. Nici măcar nu încearcă să o îndemne spre staul. Ci, plin de bucurie, ia pe umerii săi creatura care tremură. Dacă este rănită sau lovită, o ia în brațe, strângând-o la pieptul său, pentru ca, din căldura inimii lui, să-i poată da viață. Mulțumit că eforturile lui de a o căuta nu au fost zadarnice, păstorul poartă oaia rătăcită înapoi la staul. Parabolele Domnului Hristos, 187, 188.
Umilința
Când alege bărbați și femei pentru slujba Sa, Dumnezeu nu întreabă dacă au învățătură, elocvență sau bogăție lumească. El întreabă: „Umblă ei într-o așa umilință ca Eu să-i pot învăța calea Mea? Pot pune cuvintele Mele pe buzele lor? Mă vor reprezenta ei pe Mine?” -- Testimonies for the Church 7:144.
Când căutați să-i ajutați pe săraci, pe cei disprețuiți și pe cei părăsiți, nu lucrați pentru ei urcați pe picioroangele demnității și superiorității voastre, pentru că în felul acesta nu veți realiza nimic. Idem, 6:277.
Ceea ce va conferi comunităților noastre vigoare și succes în eforturile lor nu este o lucrare agitată, ci una liniștită, umilă, nu o lucrare de paradă, ceva bombastic, ci un efort plin de răbdare, cu rugăciune și perseverent. Idem, 5:130.
Adesea, umilința înfrângerii se dovedește o biruință, prin aceea că ne arată cât de puțin capabili suntem să împlinim voia lui Dumnezeu fără ajutorul Lui. Patriarhi și profeți, 633.
Talentele modestului țăran sunt necesare în lucrarea din casă în casă, și poate realiza mai mult în această lucrare decât darurile strălucite. Testimonies for the Church 9:38.
Tot cerul este interesat de această lucrare pe care o îndeplinesc solii lui Dumnezeu în lume, în Numele lui Isus Hristos din Nazareth. Frați și surori, aceasta este o lucrare mare, iar noi trebuie să ne umilim înaintea lui Dumnezeu zi de zi și să nu credem că înțelepciunea noastră este desăvârșită. Să ne îndeplinim lucrarea cu seriozitate. Să nu ne rugăm ca Dumnezeu să ne umilească, deoarece, dacă Dumnezeu se va ocupa de lucrul acesta, El ne va umili într-o modalitate care nu ne va fi pe plac. Dar noi trebuie să ne umilim singuri zilnic sub brațul puternic al lui Dumnezeu. Deși Dumnezeu este cel care lucrează în noi și voința, și înfăptuirea după buna Sa plăcere, noi trebuie să cooperăm cu El, în timp ce El lucrează prin noi. The Review and Herald, 12 iulie, 1887.
Noi trebuie să ne străduim să intrăm pe poarta cea strâmtă. Dar această poartă nu se balansează liberă în balamale. Ea nu va lăsa să intre niște caractere îndoielnice. Acum, trebuie să luptăm pentru viața veșnică, manifestând o stăruință proporțională cu valoarea premiului care se află în fața noastră. Nu banii, pământurile sau proprietățile, ci a avea un caracter asemenea Domnului Hristos este faptul care va deschide pentru noi porțile Paradisului. Nu demnitatea sau realizările intelectuale vor câștiga pentru noi o cunună a nemuririi. Numai cei blânzi și smeriți, care au făcut din Dumnezeu izvorul puterii lor, vor primi acest dar. The Southern Watchman, 16 aprilie, 1903.
Când te întorci de la lucrarea misionară, nu te lăuda, ci înalță-L pe Hristos; înalță crucea Golgotei. Testimonies for the Church 5:595.
Înainte de onoare este umilința. Pentru a sta într-un loc înalt înaintea oamenilor, Dumnezeu îl alege pe lucrătorul care, asemenea lui Ioan Botezătorul, ia un loc umil în fața lui Dumnezeu. Ucenicul care seamănă mai mult cu un copil este lucrătorul care are mai mult succes în lucrarea lui Dumnezeu. Inteligențele cerești pot să conlucreze cu acela care nu caută să-și înalțe eul, ci să salveze suflete. Hristos, Lumina lumii, 436.
Cumpătarea
Ar fi bine ca fiecare copil al lui Dumnezeu să poată fi impresionat de necesitatea de a fi cumpătat în ce privește mâncarea, îmbrăcămintea și munca, așa încât să poată îndeplini cea mai bună lucrare pentru Dumnezeu. Când s-a aflat un timp sub presiunea muncii și a grijii și este suprasolicitat fizic și intelectual, lucrătorul trebuie să se retragă și să se odihnească puțin, nu pentru satisfacția egoistă, ci pentru a fi mai bine pregătit în vederea îndatoririlor viitoare. Noi avem un dușman vigilent, care se află mereu pe urmele noastre pentru a profita de orice slăbiciune, ca să-și facă ispitele eficiente spre a produce răul. Când mintea este obosită și trupul este slăbit, el poate să profite și să asalteze sufletul cu ispitele cele mai înverșunate, așa încât să poată determina căderea copilului lui Dumnezeu. Cel care lucrează pentru Dumnezeu să-și administreze cu grijă puterea, iar când este obosit de munca pe care trebuie să o aducă la îndeplinire, să se retragă pentru a se odihni și pentru a intra în comuniune cu Domnul Isus. The Review and Herald, 14 noiembrie, 1893.
Folosirea greșită a puterilor fizice scurtează timpul în care viața noastră poate fi folosită pentru slava lui Dumnezeu și ne face incapabili să aducem la îndeplinire lucrarea pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu. Prin îngăduința de sine care duce la formarea unor obiceiuri dăunătoare, culcându-ne la ore târzii și satisfăcându-ne apetitul în dauna sănătății, noi punem bazele slăbiciunii. Neglijarea exercițiului fizic și suprasolicitarea minții sau a trupului dezechilibrează sistemul nostru nervos. Cei care își scurtează viața prin desconsiderarea legilor naturii și devin incapabili pentru slujire sunt vinovați de jaf față de Dumnezeu. De asemenea, ei îi jefuiesc și pe semenii lor. Prin comportamentul lor, posibilitatea de a-i binecuvânta pe alții și însăși lucrarea pentru care Dumnezeu i-a trimis în lume sunt micșorate. Acești oameni devin incapabili să îndeplinească până și lucrarea pe care ar fi putut să o realizeze într-un timp mai scurt. Dacă, prin obiceiurile noastre dăunătoare, lipsim lumea de binele de care ar fi putut să beneficieze, Domnul ne consideră vinovați. Parabolele Domnului Hristos, 346, 347.
Dumnezeul nostru este întotdeauna plin de milă și înțelept în toate cerințele Sale. El nu ne cere să mergem pe o cale care va duce la pierderea sănătății noastre sau la slăbirea puterilor minții. El nu ar dori să lucrăm sub presiune până la epuizare totală și la cădere nervoasă. Domnul ne-a dat capacitatea de a gândi și se așteaptă să o folosim și să lucrăm în armonie cu legile vieții, pe care le-a pus în ființa noastră, respectându-le, ca să putem avea constituție echilibrată. Zilele se succed, și fiecare aduce cu ea responsabilitățile și datoriile ei, dar munca de mâine nu trebuie făcută astăzi. Cei ce lucrează pentru Dumnezeu trebuie să înțeleagă cât de sfânt este caracterul lucrării și să se pregătească pentru munca zilei de mâine, folosindu-și astăzi puterile cu înțelepciune. The Review and Herald, 7 noiembrie, 1893.
Odihna și meditația
Ucenicii lui Isus trebuie să fie educați în așa fel încât să știe cum să lucreze și cum să se odihnească. În zilele noastre, este nevoie ca lucrătorii aleși ai lui Dumnezeu să asculte porunca lui Hristos de a se retrage și a se odihni puțin. Multe vieți prețioase au fost sacrificate și nu ar fi trebuit să fie, prin ignorarea acestei porunci Deși secerișul este mare și lucrătorii sunt puțini, prin sacrificarea sănătății și a vieții, nu se obține nimic Există mulți lucrători obosiți și slăbiți, care sunt adânc tulburați când văd cât de mult trebuie să fie făcut și cât de puțin pot face ei. Ei doresc nespus o putere fizică mai mare pentru a realiza mai mult, dar celor din această categorie, Domnul Isus le spune: „Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin”. The Review and Herald, 7 noiembrie, 1893.
Viața creștinului nu este alcătuită dintr-o activitate neîncetată sau dintr-o meditație continuă. Creștinii trebuie să lucreze stăruitor pentru salvarea celor pierduți, dar de asemenea trebuie să-și ia timp pentru meditație, rugăciune și studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Nu este de folos a fi în permanență sub presiunea muncii și a agitației, deoarece, în felul acesta, evlavia personală este neglijată și puterile minții și ale trupului sunt prejudiciate. The Review and Herald, 7 noiembrie, 1893.
Toți cei care sunt învățați de Dumnezeu au nevoie de ora liniștită de comuniune cu propria inimă, cu natura și cu Dumnezeu. În ei trebuie să fie descoperită o viață care nu este în armonie cu lumea, cu obiceiurile sau cu practicile ei; și ei au nevoie de o experiență personală în obținerea unei cunoașteri a voinței lui Dumnezeu. Trebuie să-L auzim în mod individual adresându-Se inimii. Când orice alt glas este redus la tăcere și când așteptăm în liniște înaintea Sa, tăcerea sufletului scoate și mai mult în evidență glasul lui Dumnezeu. El ne poruncește: „Stați liniștiți și să știți că Eu sunt Dumnezeu”. Aceasta este pregătirea eficientă în vederea oricărei lucrări pentru Dumnezeu. În mijlocul unei mulțimi grăbite și al încordării activităților presante ale vieții, cel care este împrospătat astfel va fi învăluit de o atmosferă de lumină și pace. El va primi o nouă provizie de tărie fizică și mintală. Viața Sa va răspândi un miros plăcut și va da pe față o putere divină care va ajunge la inimile oamenilor. Divina vindecare, 58.