Făgăduința revărsării Duhului Sfânt
Nouă, celor de azi, ne aparține făgăduința Spiritului, tot atât de real ca și primilor ucenici. Dumnezeu va înzestra astăzi bărbați și femei cu putere de sus, așa cum i-a înzestrat pe aceia care, în Ziua Cincizecimii, au auzit Cuvântul mântuirii. Chiar în ceasul acesta, Duhul Său și harul Său sunt pentru toți aceia care au nevoie de ele și Îl cred pe Dumnezeu pe cuvânt. Testimonies for the Church 8:20.
Făgăduința Duhului Sfânt nu este mărginită la vreun anume veac sau la vreun neam de oameni. Hristos a declarat că influența divină a Duhului Său avea să fie cu urmașii Săi până la sfârșit. Din Ziua Cincizecimii și până acum, Mângâietorul a fost trimis la toți aceia care s-au predat pe ei înșiși întru totul lui Hristos și slujirii Lui. Faptele Apostolilor, 49.
Dumnezeu dorește să-și învioreze poporul prin darul Duhului Sfânt, botezându-l din nou cu dragostea Sa. Duhul Său cel Sfânt nu trebuie să lipsească din biserică. După înălțarea la cer a Domnului Hristos, asupra ucenicilor credincioși, care se rugau și așteptau, Duhul Sfânt a venit cu o deplinătate și o putere care a ajuns în fiecare inimă. În viitor, Pământul trebuie să fie luminat de slava lui Dumnezeu. O influență divină trebuie să străbată lumea, venind de la cei care sunt sfințiți prin adevăr. Pământul trebuie să fie înconjurat de o atmosferă de har. Duhul Sfânt va lucra asupra inimii oamenilor, descoperindu-le lucrurile lui Dumnezeu. The Southern Watchman, 5 septembrie, 1905.
Este adevărat că, în vremea sfârșitului, când lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ va merge spre încheiere, eforturile sârguincioase depuse de credincioși consacrați, sub călăuzirea Duhului Sfânt, vor fi însoțite de deosebite semne ale aprobării divine. Sub simbolul ploii timpurii și al celei târzii, care cad în țările Orientului, la vremea semănatului și a secerișului, proorocii evrei au profetizat despre revărsarea darului Duhului Sfânt asupra bisericii lui Dumnezeu într-o măsură extraordinară. Revărsarea Duhului Sfânt în zilele apostolilor a fost începutul ploii timpurii, și rezultatele ei au fost minunate. La sfârșitul timpului, Duhul Sfânt trebuie să fie prezent în adevărata biserică. Faptele Apostolilor, 54, 55.
Revărsarea Duhului în zilele apostolilor a fost ploaia timpurie, și cât de glorioase au fost rezultatele! Dar ploaia târzie va fi și mai îmbelșugată. Care este făgăduința pentru cei ce trăiesc în aceste zile de pe urmă? „Întoarceți-vă în cetățuie, prinși de război plini de nădejde!” „Cereți de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerele și vă trimite o ploaie îmbelșugată, pentru toată verdeața de pe câmp”. Testimonies for the Church 8:21.
Bunăvoința lui Dumnezeu de a revărsa Duhul Sfânt
Domnul este mult mai binevoitor să dea Duhul Sfânt celor care Îl slujesc decât sunt părinții să dea daruri bune copiilor lor. Faptele Apostolilor, 50.
Oricând și în orice loc, în toate întristările și în toate necazurile, când împrejurările sunt întunecoase și viitorul plin de tulburări, iar noi ne simțim fără putere și singuri, Mângâietorul va fi trimis ca răspuns la rugăciunea credinței. Împrejurările ne pot despărți de orice prieten pământesc; dar nici împrejurarea, nici depărtarea nu ne pot despărți de Mângâietorul ceresc. Oriunde am fi, oriunde am merge, El Se află totdeauna la dreapta noastră ca să ne sprijine, să ne ajute, să ne ridice și să ne îmbărbăteze. Hristos, Lumina lumii, 669, 670.
Dimineață după dimineață, când vestitorii Evangheliei îngenunchează înaintea Domnului și-și reînnoiesc legământul de consacrare, El le va da prezența Duhului Său, însoțită de puterea Lui înviorătoare și sfințitoare. Pornind la lucrările lor zilnice, ei au asigurarea că persoana nevăzută a Duhului Sfânt îi face în stare să fie „împreună-lucrători cu Dumnezeu”. Faptele Apostolilor, 56.
Trăim într-un timp al puterii Duhului Sfânt. Ea caută să se răspândească prin intermediul oamenilor, sporind astfel influența ei în lume. The Southern Watchman, 3 noiembrie, 1903.
Condițiile primirii
Duhul Sfânt va veni la toți aceia care cer cu rugăminte pâinea vieții pentru a o da și semenilor lor. Testimonies for the Church 6:90.
Atunci când aducem inimile noastre în unire cu Hristos, Spiritul care S-a coborât peste ucenici în ziua Cincizecimii Se va coborî și peste noi. Idem, 8, 246.
Faptul că bogățiile harului lui Dumnezeu nu se revarsă asupra oamenilor de pe pământ nu se datorează vreunei restricții din partea Sa. Parabolele Domnului Hristos, 419.
Duhul Sfânt așteaptă ca noi să-L cerem și să-L primim. Idem, 121.
Deoarece acesta este mijlocul prin care noi trebuie să primim putere, de ce nu flămânzim și nu însetăm după darul Duhului? De ce nu vorbim despre el, de ce nu ne rugăm pentru el și nu predicăm despre el? -- Faptele Apostolilor, 50.
Dacă împlinirea făgăduinței nu se vede așa cum ar putea fi văzută, aceasta este din cauza faptului că făgăduința nu este apreciată așa cum ar trebui să fie. Dacă ar voi, ar fi cu toții umpluți cu Duhul Sfânt. Ibidem.
Pentru botezul zilnic cu Duhul Sfânt, fiecare lucrător ar trebui să înalțe rugăciunile lui către Dumnezeu. Grupuri de lucrători creștini ar trebui să se adune pentru a cere un ajutor deosebit, înțelepciune cerească, pentru ca să știe cum să plănuiască și cum să aducă la îndeplinire, cu înțelepciune, aceste planuri. În mod deosebit, ei ar trebui să se roage ca Dumnezeu să-i boteze pe aleșii Săi, trimiși în câmpurile misionare, cu o bogată măsură a Duhului Său. Faptele Apostolilor, 50, 51.
Creștinii să dea la o parte orice neînțelegere și să se consacre lui Dumnezeu pentru mântuirea celor pierduți. Să ceară în credință binecuvântarea făgăduită, și ea va veni. Testimonies for the Church 8:21.
Ucenicii nu au cerut o binecuvântare pentru ei înșiși. Ei erau împovărați de responsabilitatea pentru suflete. Evanghelia trebuia să fie dusă până la marginile pământului, iar ei cereau înzestrarea cu puterea pe care Domnul Hristos o făgăduise. Atunci, Duhul Sfânt a fost revărsat și mii de oameni au fost convertiți într-o singură zi. The Southern Watchman, 1 august, 1905.
Hristos a făgăduit bisericii Sale darul Duhului Sfânt, și făgăduința ne aparține în aceeași măsură ca și celor dintâi ucenici. Dar, ca oricare altă făgăduință, și aceasta este dată în mod condiționat. Sunt mulți care cred și mărturisesc că au încredere în făgăduința Domnului; ei vorbesc despre Hristos și despre Duhul Sfânt și, cu toate acestea, n-au nici un folos. Ei nu-și supun sufletul pentru a fi îndrumat și călăuzit de puterile cerești. Noi nu putem folosi Duhul Sfânt. Duhul trebuie să ne folosească pe noi. Dumnezeu lucrează prin Duhul în poporul Său „și voința, și înfăptuirea după buna Lui plăcere”. Dar mulți nu vor să se supună acestei acțiuni. Ei doresc să se conducă singuri. Din cauza aceasta nici nu primesc darul ceresc. Duhul Sfânt este dat numai acelor care-L caută cu umilință pe Dumnezeu, care urmează călăuzirea și harul Său. Puterea lui Dumnezeu așteaptă să fie cerută și primită. Această binecuvântare făgăduită, dacă este cerută prin credință, aduce cu sine toate celelalte binecuvântări. Ea se dă potrivit cu bogățiile harului lui Hristos, și El este gata să-i dea fiecărui suflet atât cât poate să primească. Hristos, Lumina lumii, 672.
Marea revărsare a Duhului lui Dumnezeu, care luminează întregul pământ cu slava Sa, nu va veni până când noi nu le-am adus oamenilor lumina, pentru ca ei să știe din experiență ce înseamnă a fi împreună-lucrător cu Dumnezeu. Când vom fi consacrați cu toată inima în slujba lui Hristos, Dumnezeu va recunoaște acest fapt, revărsându-și Duhul fără măsură, dar acest lucru nu va avea loc până când cea mai mare parte a membrilor bisericii nu vor fi împreună-lucrători cu Dumnezeu. The Review and Herald, 21 iulie, 1896.
Condiția esențială pentru succes
Prezența Duhului Sfânt cu lucrătorii lui Dumnezeu va da vestirii adevărului o putere pe care nici toată puterea sau slava lumii n-o poate da. Faptele Apostolilor, 51.
Dumnezeu nu ne cere să îndeplinim prin propria putere lucrarea care se află în fața noastră. El a prevăzut ajutor divin pentru toate situațiile de urgență în care resursele noastre omenești sunt insuficiente. El dă Duhul Sfânt pentru a ajuta în fiecare dificultate, pentru a întări speranța și asigurarea noastră, pentru a ilumina mintea noastră și pentru a ne curăți inima. The Southern Watchman, 1 august, 1905.
După coborârea Duhului Sfânt, ucenicii au fost așa de plini de iubire față de El și față de aceia pentru care El a murit, încât inimile se înduioșau de cuvintele pe care ei le rosteau și de rugăciunile pe care le înălțau. Ei vorbeau în puterea Duhului Sfânt și, sub influența acestei puteri, mii au fost convertiți. Faptele Apostolilor 22.
Nu există nici o limită pentru capacitatea de a fi folositor a aceluia care, lăsând eul la o parte, face loc în inima lui pentru lucrarea Duhului Sfânt și trăiește o viață pe deplin consacrată lui Dumnezeu. The Southern Watchman, 1 August 1905.
Care a fost rezultatul revărsării Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii? Vestea bună a învierii Mântuitorului a fost dusă aproape până la cele mai îndepărtate granițe ale lumii cunoscute Prin lucrarea lor, în biserică au intrat oameni aleși, care, acceptând Cuvântul vieții, și-au consacrat viața în lucrarea de a le vesti altora speranța care a umplut inima lor cu pace și bucurie. „Împărăția cerurilor este aproape”. Ei nu puteau fi nici reținuți, nici intimidați de amenințări. Domnul vorbea prin ei și, oriunde mergeau, cei bolnavi erau vindecați, iar săracilor li se propovăduia Evanghelia. Când oamenii se încredințează conducerii Duhului lui Dumnezeu, El poate să lucreze cu tot atâta putere. The Southern Watchman, 1 august, 1905.
Duhul Sfânt este adierea vieții spirituale în suflet. Împărtășirea Duhului este împărtășirea vieții lui Hristos. Pe cel care-L primește, îl umple cu însușirile lui Hristos. Numai aceia care sunt învățați în felul acesta de Dumnezeu, aceia care se bucură de lucrarea lăuntrică a Duhului și în a căror viață se descoperă viața lui Hristos urmează să stea ca reprezentanți între oameni, pentru a sluji în folosul bisericii. Hristos, Lumina lumii, 805.
În curând vor avea loc schimbări deosebite și grabnice, iar poporul lui Dumnezeu trebuie să fie înzestrat cu Duhul Sfânt, așa încât, cu înțelepciune cerească, să poată face față grelelor încercări ale acestor vremuri și, pe cât este cu putință, să acționeze împotriva mișcărilor demoralizatoare ale lumii. Dacă biserica nu doarme, dacă cei ce urmează lui Hristos veghează și se roagă, ei pot avea lumină pentru a înțelege și aprecia mișcările vrăjmașului. Testimonies for the Church 6:436.
O făgăduință neapreciată
Domnul Hristos a declarat că influența dumnezeiască a Duhului urma să fie cu urmașii Săi până la sfârșit. Dar făgăduința nu este apreciată așa cum ar trebui și, de aceea, împlinirea ei nu se vede așa cum ar fi cu putință. Făgăduința cu privire la Duhul Sfânt este ceva la care se cugetă prea puțin, iar rezultatul este numai ceea ce s-ar putea aștepta -- secetă spirituală, întuneric spiritual, decădere și moarte spirituală. Lucruri mai mărunte ocupă atenția, iar puterea dumnezeiască necesară pentru creșterea și prosperitatea bisericii, care ar aduce după sine toate celelalte binecuvântări, lipsește, deși este oferită în plinătatea ei nemărginită. Idem, 8:21.
Unii așteaptă inactivi un timp de înviorare
Sunt unii dintre cei care, în loc să desăvârșească în mod înțelept ocaziile prezente, așteaptă în lenevie vreun timp special de înviorare spirituală, în care capacitatea lor de a-i lumina pe alții să crească mult mai mult. Ei neglijează astfel datoriile și privilegiile prezente și îngăduie ca lumina lor să ardă slab, în timp ce privesc înainte spre un timp când, fără nici un efort din partea lor, vor ajunge să primească o binecuvântare deosebită, prin care vor fi transformați și făcuți destoinici pentru lucrare. Faptele Apostolilor, 54.
Succesorul lui Hristos
Duhul Sfânt este reprezentantul lui Hristos, dar fără trup omenesc și deci independent de acesta. Împiedicat de corpul omenesc, Hristos nu putea să fie prezent peste tot, în același timp. De aceea, era spre binele lor ca El să meargă la Tatăl și să trimită Duhul Sfânt ca înlocuitor pe pământ. Nimeni nu mai putea spune că avea un avantaj din cauză că se găsea într-un anumit loc sau pentru că avea legătură personală cu Hristos. Prin Duhul, Mântuitorul putea fi în legătură cu toți. În felul acesta, era mai aproape de ei decât dacă nu S-ar fi înălțat. Hristos, Lumina lumii, 669.
Duhul Sfânt la lucru încă de la început
Prin Duhul Său Cel Sfânt, Dumnezeu a lucrat de la început prin unelte omenești, în vederea împlinirii planului Său în favoarea neamului omenesc căzut. Lucrul acesta s-a manifestat în viața patriarhilor. De asemenea, în biserica din pustie, în vremea lui Moise, Dumnezeu le-a dat Duhul Său cel bun ca să-i învețe. În zilele apostolilor, El a lucrat de asemenea cu putere pentru biserica Sa, prin mijlocirea Duhului Sfânt. Aceeași putere care i-a susținut pe patriarhi, care a dat lui Caleb și lui Iosua credință și curaj și care a făcut rodnică lucrarea bisericii apostolice, i-a susținut pe copiii credincioși ai lui Dumnezeu din toate veacurile următoare. Prin puterea Duhului Sfânt, în evul mediu, creștinii valdenzi au fost ajutați să pregătească calea spre Reformă. Aceeași putere, care a făcut să aibă succes eforturile bărbaților și ale femeilor nobile care au făcut lucrare de pionierat pe calea înființării de misiuni moderne, cum și pentru traducerea Bibliei în limbile și dialectele tuturor neamurilor și popoarelor. Faptele Apostolilor, 53.