Sfaturi pentru o slujire creştină eficientă

Capitolul 27

Răsplata slujirii

[AUDIO]

O răsplată prețioasă

Slujirea lui Dumnezeu nu este degeaba. Există o răsplată neprețuită pentru cei care își consacră viața pentru serviciul Lui. Testimonies for the Church 4:107.

Orice sacrificiu făcut pentru lucrarea Lui va fi răsplătit după „nemărginita bogăție a harului Său”. Hristos, Lumina lumii, 249.

Răsplata noastră pentru că lucrăm împreună cu Domnul Hristos în lumea aceasta este o autoritate mai mare și un privilegiul mai înalt de a conlucra cu El în lumea viitoare. Parabolele Domnului Hristos, 361.

Temeiul evaluării

Valoarea slujirii lui Dumnezeu e măsurată după spiritul în care a fost făcută și nu după lungimea timpului petrecut în muncă. Testimonies for the Church 9:74.

Succesul lor în ce privește progresul vieții spirituale depinde de dezvoltarea talentelor care le-au fost încredințate. Răsplata lor viitoare va fi proporțională cu integritatea și seriozitatea cu care I-au slujit Stăpânului. The Review and Herald, 1 martie, 1887.

Domnul are o mare lucrare care trebuie îndeplinită, iar cei care Îi slujesc cu bunăvoință și credincioșie în viața aceasta vor primi de la El moștenirea cea mai mare în viața viitoare. Parabolele Domnului Hristos, 330.

Cei care au venit în vie în ceasul al unsprezecelea au fost mulțumiți că au avut ocazia să lucreze. Inima lor era plină de recunoștință față de acela care îi acceptase și, la încheierea zilei, când stăpânul i-a plătit pentru o întreagă zi de lucru, au fost foarte surprinși. Ei știau că nu merită asemenea salarii. Iar bunătatea exprimată de înfățișarea celui care îi angajase i-a umplut de bucurie. Acești lucrători nu au uitat niciodată bunătatea stăpânului și nici răsplata generoasă pe care au primit-o.

Tot așa se întâmplă și cu păcătosul care, cunoscându-și nevrednicia, intră în via Stăpânului în ceasul al unsprezecelea. Timpul lui de slujire pare atât de scurt, iar el simte că nu merită răsplata, dar este plin de bucurie, pentru că Dumnezeu l-a acceptat. El lucrează cu un spirit umil și încrezător, plin de recunoștință pentru privilegiul de a fi conlucrător cu Domnul Hristos. Acesta este spiritul pe care Dumnezeu îl onorează cu plăcere. Parabolele Domnului Hristos, 397, 398.

O răsplată sigură

Cel care i-a dat „fiecărui om lucrul său” după capacitatea sa nu-l va lăsa niciodată nerăsplătit pe cel care își îndeplinește cu credincioșie datoria. Fiecare act de loialitate și credință va fi încoronat cu dovezi deosebite ale aprobării și bunăvoinței lui Dumnezeu. Fiecărui lucrător îi este dată făgăduința: „Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânța se întoarce cu veselie când își strânge snopii”. Testimonies for the Church 5:395.

Oricât de scurt ar fi timpul nostru de slujire și oricât de umilă ar fi lucrarea noastră, dacă Îl urmăm pe Hristos cu o credință simplă, nu vom fi dezamăgiți în ce privește răsplata. Ceea ce nu pot câștiga nici chiar cei mai mari și mai înțelepți oameni, poate primi credinciosul cel mai slab și mai umil. Porțile de aur ale cerului nu se deschid pentru cel care se înalță pe sine. Ele nu se deschid pentru cel cu un spirit mândru. Dar porțile veșnice se vor deschide larg la atingerea plăpândă a unui copilaș. Cât de binecuvântată va fi răsplata harului pentru cei care au lucrat în slujba lui Dumnezeu, în simplitatea credinței și a iubirii. Parabolele Domnului Hristos, 404.

Fruntea celor care au făcut lucrarea aceasta va purta coroana sacrificiului. Dar ei își vor primi răsplata. Testimonies for the Church 6:348.

Gândul acesta ar trebui să servească drept stimulent și încurajare fiecărui lucrător pentru Dumnezeu. În viața aceasta, lucrarea noastră pentru Dumnezeu pare adesea să fie aproape fără rod. S-ar putea ca străduințele noastre de a face binele să fie sârguincioase și perseverente și, cu toate acestea, poate că nu ni se va îngădui să vedem rezultatele lor. Pentru noi s-ar părea că efortul este pierdut. Dar Mântuitorul ne asigură că lucrarea noastră este scrisă în cer și că recompensa nu poate să lipsească. Idem, 6:305.

Fiecare faptă de dreptate, de milă și de bunăvoință face să tresalte cerul de bucurie. Tatăl, de pe tronul Său, îl privește pe acela care o îndeplinește și îl consideră printre comorile Sale cele mai prețioase. „Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oștirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită.” Fiecare faptă miloasă făcută pentru cel nevoiaș sau pentru cel suferind este privită ca și când ar fi fost făcută pentru Domnul Isus. Oricine îi ajută pe cei săraci sau simpatizează cu cei necăjiți și oprimați și îi ocrotește pe orfani se așază într-o relație mai apropiată cu Domnul Isus. The Review and Herald, 16 august, 1881.

Hristos privește toate faptele de milă, de bunăvoință și considerație față de cei nenorociți, față de cei orbi, ologi, bolnavi, față de văduvă și orfan ca fiind făcute pentru Sine, iar aceste fapte sunt păstrate în cărțile de aducere-aminte ale cerului și vor fi răsplătite. Testimonies for the Church 3:512, 513.

O răsplată corectă

Domnul este bun. El este plin de duioșie și milă. El cunoaște îndeaproape fiecare copil al Său. El știe precis ce face fiecare dintre noi. El știe exact câte merite să-i atribuie fiecăruia. Nu vreți voi să puneți la o parte lista voastră cu merite și condamnări și să-L lăsați pe Dumnezeu să-și facă lucrarea? Dacă veți îndeplini lucrarea pe care v-a încredințat-o Dumnezeu, vi se va da o cunună de slavă. The Southern Watchman, 14 mai, 1903.

Domnul dorește să ne încredem în El, fără să punem nici o întrebare cu privire la măsura în care vom fi răsplătiți. Când în suflet locuiește Hristos, gândul răsplătirii nu este predominant. Nu acesta este motivul care determină slujirea noastră. Parabolele Domnului Hristos, 398.

Din mansarde, din bordeie, din închisori, de pe eșafoduri, din munți și pustiuri, din peșterile pământului și din adâncurile mărilor, Domnul Hristos îi va strânge la Sine pe toți copiii Săi. Pe pământ, ei au fost săraci, oprimați și chinuiți. Milioane de credincioși au coborât în mormânt acoperiți de acuzații infame, pentru că au refuzat să cedeze amăgirilor lui Satana. Copiii lui Dumnezeu au fost declarați de tribunalele omenești ca fiind cei mai ticăloși răufăcători. Dar este aproape ziua când „Dumnezeu va fi Cel care va judeca”. Atunci vor fi răsturnate hotărârile omenești. „Domnul Dumnezeu îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său.” Fiecăruia i se vor da haine albe. „Ei vor fi numiți popor sfânt, răscumpărați ai Domnului”. Idem, 179, 180.

Răsplata prezentă

Fericirea -- Aceia care își predau viața unei serviri creștine cunosc ce înseamnă adevărata fericire. Interesele și rugăciunile lor se întind dincolo de eul personal. Ei înșiși cresc atunci când caută să-i ajute pe alții. Ei se familiarizează cu cele mai mari planuri, cu cele mai înflăcărate acțiuni cutezătoare, și ce pot face ei decât să crească atunci când se așază în canalul divin al luminii și al binecuvântării? Unii ca aceștia primesc înțelepciune din cer. Ei ajung să se identifice din ce în ce mai mult cu Hristos în toate planurile Lui. Nu este prilej pentru stagnare spirituală. Testimonies for the Church 9:42.

Comunitatea care se angajează cu succes în această lucrare este o comunitate fericită. Acel bărbat sau acea femeie al cărei suflet este atras de împreuna-simțire și iubire pentru cei greșiți și care lucrează să-i aducă în staulul Marelui Păstor este angajată într-o lucrare binecuvântată. și, ah, ce mare încântare sufletească este aceea că, atunci când un păcătos este astfel recâștigat, în ceruri este mai mare bucurie decât pentru cele nouăzeci și nouă de persoane neprihănite! -- Testimonies for the Church 2:22.

Nici o muncă nu e prea grea și plicticoasă pentru cel care-și supune voința lui Dumnezeu. „A lucra pentru Domnul” e un gând care așază un farmec peste orice lucru pe care i-l dă Dumnezeu să-l facă. Idem, 9:150.

Lucrătorul creștin nu simte că munca sa este istovitoare și grea. Când vede sufletele eliberate din sclavia păcatului, el intră în bucuria Stăpânului Său, iar această bucurie îl răsplătește pentru fiecare renunțare la sine. The Southern Watchman, 2 aprilie, 1903.

A deveni un muncitor, a continua cu răbdare în facerea de bine, care cere muncă cu dăruire de sine, este o lucrare măreață, de care Cerul se bucură. Testimonies for the Church 2:24.

Domnului Hristos îi face plăcere să ia un material pentru care, după toate aparențele, nu mai e nici o nădejde, oameni pe care Satana i-a degradat și prin care a lucrat, și să facă din ei subiecte ale harului Său El face din copiii Săi uneltele Sale pentru realizarea acestei lucrări, și în succesele ei, chiar în viața aceasta, ei găsesc o prețioasă răsplătire. Idem, 6:308, 309.

Binecuvântarea -- Fiecare efort făcut pentru Domnul Hristos va avea ca rezultat o binecuvântare care se va întoarce asupra noastră. Parabolele Domnului Hristos, 354.

Fiecare datorie împlinită, fiecare sacrificiu făcut în Numele lui Isus aduce o extrem de mare răsplătire. Tocmai în actul datoriei, Dumnezeu vorbește și dă binecuvântarea Sa. Testimonies for the Church 4:145.

Trebuie să trăim în această lume ca să câștigăm suflete pentru Mântuitorul. Dacă îi rănim pe alții, ne rănim și pe noi înșine. Dacă îi binecuvântăm pe alții, ne binecuvântăm și pe noi, pentru că influența fiecărei fapte bune este reflectată asupra inimii noastre. Testimonies for the Church 4:72.

Fiecare rază de lumină revărsată asupra altora va fi reflectată asupra inimilor noastre. Fiecare cuvânt amabil și de simpatie spus celui întristat, fiecare faptă pentru ușurarea celui apăsat și fiecare dar spre a aproviziona nevoile semenilor noștri, dăruit cu gândul de a-L slăvi pe Dumnezeu, toate acestea vor avea ca rezultat binecuvântări pentru dătător. Cei care lucrează astfel ascultă de legea cerului și vor primi aprobarea lui Dumnezeu. Idem, 4:56.

și, în timp ce marea răsplătire finală este dată la a doua venire a lui Hristos, lucrarea sinceră pentru Dumnezeu aduce o răsplată chiar în viața aceasta. Lucrătorul va avea de înfruntat obstacole, împotrivire și descurajări amare și sfâșietoare de inimă. S-ar putea ca el să nu vadă rodul ostenelilor lui. Dar, în fața tuturor lucrurilor acestora, el găsește în lucrarea lui o recompensă fericită. Toți aceia care se predau lui Dumnezeu într-o slujire neegoistă pentru omenire sunt conlucrători cu Domnul slavei. Gândul acesta îndulcește orice trudă, dă puteri voinței, dă forță spiritului, orice ar fi să se întâmple. Idem, 6:305, 306.

A face binele este un remediu excelent pentru boală. Cei care se angajează în lucrare sunt invitați să-L cheme pe Dumnezeu, și El a făgăduit că le va răspunde. Sufletul lor va fi satisfăcut în timp de secetă și vor fi ca o grădină udată, căreia nu-i lipsește apa. Idem, 2:29.

În comuniunea cu Dumnezeu, cu Hristos și cu îngerii sfinți, ei sunt înconjurați de o atmosferă cerească, o atmosferă care aduce sănătate corpului, vigoare intelectului și bucurie sufletului. Idem, 6:306.

Plăcerea de a face bine altora împărtășește simțămintelor o înflăcărare care străbate nervii, înviorează circulația sângelui și produce sănătate mintală și fizică. Idem, 4:56.

Puterea -- Îndepărtați un bărbat puternic de la muncă, și el ajunge slab. Acea biserică sau acele persoane care nu poartă poveri pentru alții, care se închid în ei înșiși, în curând vor suferi de slăbiciune spirituală. Munca este cea care-l păstrează puternic pe bărbatul cel tare. Iar lucrarea spirituală, munca grea și purtarea de poveri sunt ceea ce va da putere bisericii lui Hristos. Testimonies for the Church 2:22.

Pacea -- Lucrând pentru alții, se va instala un simțământ de mulțumire, o pace lăuntrică, ceea ce va fi o răsplată suficientă. Mânați fiind de o înaltă și nobilă dorință de a face bine altora, ei vor găsi fericirea adevărată într-o credincioasă îndeplinire a multiplelor sarcini ale vieții. Aceasta va aduce mai mult decât răsplată pământească, pentru că fiecare îndeplinire credincioasă și neegoistă a datoriei este notată de îngeri și strălucește în raportul vieții. Idem, 2:132.

Răsplata viitoare

Viața veșnică -- Prin eforturi zeloase, precaute, de a ajuta acolo unde este nevoie de ajutor, creștinul dovedește iubirea lui pentru Dumnezeu și pentru semenii săi. S-ar putea să-și piardă viața în serviciu, dar, când Hristos vine să-și adune pietrele prețioase și să le ia la Sine, el o va găsi iarăși. Idem, 9:56.

Un bun venit călduros -- Stai în pragul veșniciei și ascultă urarea de bun venit plină de har, adresată celor care au cooperat cu Hristos în această viață, privind ca o onoare și ca un privilegiu faptul de a suferi pentru El Acolo, cei răscumpărați îi întâlnesc pe cei care i-au îndrumat către Mântuitorul înălțat. Ei se unesc în laudă pentru Cel ce a murit ca ființele omenești să poată avea viața care se măsoară cu viața lui Dumnezeu. Conflictul s-a sfârșit. Toate strâmtorările și luptele s-au isprăvit. Cântările de biruință umplu tot cerul, în timp ce răscumpărații stau în jurul tronului lui Dumnezeu. Toți încep să cânte refrenul vesel: „Vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat” și care ne-a răscumpărat pentru Dumnezeu.

Patria cerească -- Acum biserica este angajată în luptă. Acum ne confruntăm cu o lume aflată în întuneric, aproape în întregime cucerită de idolatrie. Dar vine ziua când se va da bătălia și se va câștiga victoria. Voia lui Dumnezeu urmează să fie înfăptuită pe pământ, așa cum este înfăptuită în ceruri. Națiunile celor mântuiți nu vor ști altă lege decât Legea cerului. Toți vor fi o familie fericită, unită, înveșmântată în haina laudei și a recunoștinței -- haina neprihănirii lui Hristos. Toată natura, în frumusețea ei de neegalat, Îi va aduce lui Dumnezeu un omagiu de laudă și adorare. Lumea va fi scăldată în lumina cerului. Lumina lumii va fi asemenea celei a soarelui, iar lumina soarelui va fi de șapte ori mai mare decât este acum. Anii se vor scurge în bucurie. La această priveliște, stelele dimineții vor cânta împreună, iar fiii lui Dumnezeu vor scoate strigăte de bucurie, în timp ce Dumnezeu și Hristos Se vor uni spunând: „Nu va mai fi păcat și nici moarte nu va mai fi”. Divina vindecare, 504.

Bucuria -- Răsplătirea lucrătorilor lui Hristos este aceea de a intra în bucuria Lui. Bucuria aceea, pe care Hristos o așteaptă cu mult dor, este prezentată în cererea Lui adresată Tatălui Său: „Vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu”. Testimonies for the Church 6:309.

În viața noastră de aici, așa cum este ea, pământească și limitată de păcat, descoperim cea mai mare bucurie și cea mai înaltă educație în slujire. Iar în condiția viitoare, neîncătușați de limitările impuse de firea omenească supusă păcatului, tot în slujire vom afla cea mai mare bucurie și cea mai înaltă educație -- dând mărturie și învățând iarăși, în timp ce mărturisim că „bogăția slavei tainei acesteia între Neamuri” este „Hristos în voi, nădejdea slavei”. Educație, 309.

Pentru că sunt părtași la suferințele lui Hristos, ei vor fi părtași și la slava Lui. Pentru că iau parte cu El în lucrarea Lui și beau împreună cu El cupa durerii, ei vor lua parte la bucuria Lui. Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 13.

Roadele semințelor semănate -- Fiecare impuls al Duhului Sfânt, care îi conduce pe oameni la bunătate și la Dumnezeu, este notat în cărțile din ceruri, și în ziua lui Dumnezeu, oricine s-a predat ca instrument pentru lucrarea Duhului Sfânt va avea îngăduința să privească ce a realizat viața lui. Testimonies for the Church 6:310.

Atunci când cei răscumpărați vor sta înaintea lui Dumnezeu, sufletele prețioase care sunt acolo datorită eforturilor credincioase și răbdătoare, depuse în folosul lor, datorită rugăminților și străduințelor călduroase de a fugi în Cetățuie, vor răspunde când li se vor striga numele. În acest fel, cei care în această lume au fost împreună-lucrători cu Dumnezeu își vor primi răsplata. Testimonies for the Church 8:196, 197.

Ce bucurie va fi când acești oameni mântuiți îi vor întâlni și îi vor saluta pe cei care au purtat o răspundere pentru ei! Cum va tresălta de mulțumire inima celor care nu au trăit cu scopul de a-și plăcea lor înșiși, ci spre a fi o binecuvântare pentru nefericiții care au avut parte de binecuvântări așa de puține! Ei vor înțelege făgăduința: „și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească, dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți”. Slujitorii evangheliei, 519.

În cer vom vedea tineretul pe care l-am ajutat, pe aceia pe care i-am invitat în casa noastră, pe care i-am abătut de la ispită. Vom vedea fața lor cum reflectă strălucirea slavei lui Dumnezeu. „Ei vor vedea fața Lui și Numele Lui va fi pus pe frunțile lor.” -- Testimonies for the Church 6:348.

A fi un împreună-lucrător cu Hristos și cu îngerii cerești în marele Plan de Mântuire! Ce lucrare poate suporta vreo comparație cu aceasta? Prin fiecare suflet mântuit, vine de la Dumnezeu o parte din slavă, spre a fi reflectată asupra celui mântuit și, de asemenea, și asupra uneltei care a contribuit la mântuirea lui. Testimonies for the Church 2:232.

Cei răscumpărați îi vor întâlni și îi vor recunoaște pe aceia a căror atenție au îndreptat-o spre Mântuitorul cel răstignit. Ce conversație binecuvântată vor avea acești oameni! Se va spune: „Eu am fost un păcătos, fără Dumnezeu și fără speranță în lume, iar tu ai venit la mine și mi-ai îndreptat atenția spre Mântuitorul cel prețios ca fiind singura mea nădejde. Eu am crezut în El. M-am pocăit de păcatele mele și am fost ajutat să stau împreună cu sfinții Săi în locurile cerești, prin Hristos Isus”. Alții vor spune: „Eu am fost un necredincios din țările păgâne. Tu ți-ai lăsat prietenii și căminul confortabil și ai venit să mă înveți cum să-L găsesc pe Isus și să cred în El ca fiind singurul Dumnezeu adevărat. Eu mi-am dărâmat idolii și m-am închinat lui Dumnezeu, iar acum Îl văd față în față. Sunt mântuit, pentru totdeauna mântuit, ca să-L privesc mereu pe Acela pe care Îl iubesc. Atunci, L-am văzut doar cu ochii credinței, dar acum Îl văd așa cum este. Acum pot să-mi arăt recunoștința pentru mila Sa răscumpărătoare Aceluia care m-a iubit și m-a curățit de păcatele mele cu sângele Său”. Slujitorii evangheliei, 518.

Alții își vor exprima recunoștința față de cei care i-au hrănit pe cei flămânzi și i-au îmbrăcat pe cei goi. Ei vor spune: „Când disperarea îmi cuprindea sufletul lipsit de credință, Domnul te-a trimis la mine, ca să-mi adresezi cuvinte de încurajare și de mângâiere. Tu mi-ai adus hrană pentru nevoile mele trupești și mi-ai explicat Cuvântul lui Dumnezeu, stârnindu-mi interesul față de nevoile mele spirituale. Tu m-ai tratat ca pe un frate. Ai simțit împreună cu mine în necazurile mele și ai tratat sufletul meu rănit, ca să mă pot prinde de brațul lui Hristos, care era întins spre mine pentru a mă salva. În neștiința mea, tu m-ai învățat cu răbdare, că aveam un Tată în ceruri, care Se îngrijea de mine. Tu mi-ai citit făgăduințele prețioase din Cuvântul lui Dumnezeu. Mi-ai inspirat credința că El mă va mântui. Când am contemplat sacrificiul pe care Domnul Hristos l-a făcut pentru mine, inima mea a fost sensibilizată, supusă și zdrobită. Eu am ajuns să flămânzesc după pâinea vieții, iar adevărul a fost prețios pentru sufletul meu. Sunt aici, mântuit, pentru totdeauna mântuit, ca să trăiesc mereu în prezența Sa și să-L laud pe Acela care și-a dat viața pentru mine”. Slujitorii evangheliei, 518, 519.

Așteptarea răbdătoare a răsplătirii

Dacă timpul de așteptare a venirii Eliberatorului nostru pare să fie lung, dacă, doborâți de necaz și istoviți de muncă, așteptăm cu nerăbdare ca misiunea noastră să se încheie și să fim eliberați în mod onorabil din război, să ne aducem aminte -- iar această amintire să stăvilească orice murmurare -- că Dumnezeu îngăduie să întâmpinăm furtuni și lupte pe pământ, ca să ne desăvârșim caracterul creștin, să-L cunoaștem mai bine pe Dumnezeu, Tatăl nostru, și pe Hristos, Fratele nostru mai mare, și să îndeplinim pentru Domnul lucrarea de câștigare a multor suflete pentru Hristos, așa încât să putem auzi cu inima plină de bucurie cuvintele: „Bine, rob bun și credincios, intră în bucuria Stăpânului tău”. The Review and Herald, 25 octombrie, 1881.

Ai răbdare, soldat creștin. Încă puțin, și Acela care trebuie să vină va veni. Noaptea de așteptare obositoare, de veghere și plâns este pe sfârșite. Răsplata va fi dată în curând, ziua veșnică va veni. Acum, nu este timp de dormit -- nu este timp pentru regrete inutile. Cel care îndrăznește să doarmă acum va pierde ocazii prețioase de a face bine. Nouă ne este acordat privilegiul binecuvântat de a aduna snopii în marele seceriș, și fiecare suflet salvat va fi încă o stea în coroana lui Isus, iubitul nostru Răscumpărător. Cine este dornic să lase armura, dacă va continua să lupte încă puțin, va câștiga noi biruințe și va obține noi trofee pentru veșnicie? -- Ibidem.