Puterea lui Dumnezeu se manifestă în bătăile inimii, în activitatea plămânilor și în fluxul de viață care circulă prin miile de vase diferite din corp. Lui îi datorăm fiecare moment al existenței noastre și toate înlesnirile vieții. Capacitățile care îl ridică pe om deasupra ființelor create inferioare lui i-au fost oferite de Creator.
El ne copleșește cu privilegiile Sale. Îi suntem datori pentru hrana pe care o mâncăm, pentru apa pe care o bem, pentru hainele pe care le purtăm, pentru aerul pe care-l respirăm. Fără providența Sa specială, aerul ar fi plin de molime și de otravă. El este binefăcătorul și susținătorul nostru generos.
Soarele care luminează pământul și care dă frumusețe întregii naturi, lumina stranie și solemnă pe care o radiază luna, măreția firmamentului pe care sclipesc stele strălucitoare, izvoarele care înviorează pământul și care fac vegetația să crească, lucrurile prețioase din natură, în toată varietatea și bogăția lor, copacii falnici, arbuștii și plantele, holdele unduitoare, cerul albastru, pământul înverzit, alternanța zilei cu noaptea, anotimpurile înnoitoare, toate îi vorbesc omului despre dragostea Creatorului.
El ne-a legat de Sine prin toate aceste dovezi pe care le-a pus în cer și pe pământ. El veghează peste noi cu o tandrețe mai mare decât cea a unei mame pentru copilul ei suferind. „Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.” -- The Review and Herald, 18 septembrie, 1888.
Cei care primesc permanent, să dăruiască permanent
După cum primim permanent binecuvântări de la Dumnezeu, tot la fel trebuie să dăruim permanent. Dacă Binefăcătorul nostru ceresc ar înceta să ne mai ofere, atunci am avea o scuză: nu am mai avea nimic de oferit. Dar Dumnezeu nu ne-a lipsit niciodată de dovezile dragostei Sale. [...] Suntem susținuți în fiecare clipă de grija lui Dumnezeu și prin puterea Sa. El ne umple masa cu hrană. El ne dă un somn liniștit și odihnitor. Săptămânal, ne aduce Sabatul, ca să ne oprim din ocupațiile trecătoare și să ne închinăm în casa Sa. El ne-a dat Cuvântul Său ca să ne fie candelă pentru picioare și o lumină pe cărare. Pe paginile lui sfinte, găsim sfaturile înțelepciunii și, de fiecare dată când ne înălțăm la El inimile, în răbdare și credință, El ne acordă binecuvântările harului Său. Mai presus de toate acestea este și darul infinit al scumpului Fiu al lui Dumnezeu, prin care primim toate celelalte binecuvântări pentru viața aceasta și pentru viața viitoare.
Fără îndoială că bunătatea și mila ne însoțesc la fiecare pas. Doar atunci când vom dori ca Tatăl nostru infinit să nu ne mai ofere darurile Sale, ar trebui să întrebăm nerăbdători: cât să mai dăruim? Nu numai că ar trebui să îi restituim cu credincioșie zecimile noastre, care sunt ale Lui, ci ar trebui de asemenea să aducem o sumă în trezoreria Sa ca dar de mulțumire. Să-I oferim Creatorului nostru cu bucurie primele roade din toate bogățiile Sale -- cele mai alese bunuri materiale, cea mai bună și cea mai sfântă slujire. -- The Review and Herald, 9 februarie, 1886.
Singurul mod de a ne manifesta recunoștința
Domnul nu are nevoie de darurile noastre. El nu Se îmbogățește prin ceea ce îi putem noi oferi. Psalmistul spune: „Totul vine de la Tine și din mâna Ta primim ce-ți aducem.” Cu toate acestea, Dumnezeu ne oferă ocazia să ne arătăm prețuirea față de îndurarea Sa, prin efortul de a le transmite și altora ceea ce primim de la El, punându-ne pe noi înșine pe locul doi. Acesta este singurul mod posibil prin care putem să ne manifestăm recunoștința și dragostea față de Dumnezeu. El nu ne-a pus la dispoziție un alt mod. -- The Review and Herald, 6 decembrie, 1887.
Argumentele lui Pavel împotriva egoismului
Pavel încerca să dezrădăcineze egoismul din inimile fraților lui, întrucât caracterul nu poate fi desăvârșit în Hristos atunci când iubirea de sine și lăcomia sunt păstrate în suflet. Dragostea lui Hristos din inimile credincioșilor ar fi trebuit să îi determine să îi ajute pe frații lor în nevoie. În încercarea lui de a le trezi dragostea, Pavel le îndrepta atenția spre jertfa pe care o adusese Hristos pentru ei.
„Nu vă spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă” zicea el, „ci pentru râvna altora și ca să pun la încercare curăția dragostei voastre. Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.”
Iată argumentul puternic al apostolului. Aceasta nu este porunca lui Pavel, ci a Domnului Isus Hristos. [...]
Cât de mare a fost darul pe care Dumnezeu i l-a dat omului și cu câtă bucurie i l-a oferit! Cu o dărnicie ce nu va putea fi vreodată întrecută, El a dat, ca să-i mântuiască pe fiii răzvrătiți ai oamenilor și ca să îi ajute să vadă scopul Său și să distingă dragostea Sa. Îi veți aduce voi darurile voastre, considerând că nimic din ceea ce aveți nu este prea bun pentru a-l oferi Celui care „a dat pe singurul Său Fiu născut”? -- The Review and Herald, 15 mai, 1900.
Spiritul dărniciei este spiritul cerului. Spiritul egoismului este spiritul lui Satana. -- The Review and Herald, 17 octombrie, 1882.