Sfaturi privind administrarea creştină a vieţii

Capitolul 5

Binefacerea și sufletul în care locuiește Hristos

[AUDIO]

Când dragostea desăvârșită a lui Hristos se află în inima omului, se vor produce lucruri minunate. Hristos va fi în inima credinciosului asemenea unei fântâni de apă care va țâșni înspre viața veșnică. Dar cei care sunt indiferenți față de oamenii aflați în suferință vor fi acuzați de indiferență față de Isus Hristos în persoana sfinților Săi. Nimic nu subminează mai rapid spiritualitatea sufletului decât învăluirea lui în egoism și preocuparea de sine.

Cei care se preocupă de ei înșiși și neglijează sufletul și trupul celor pentru care Hristos și-a dat viața nu mănâncă din pâinea vieții și nu beau apă din izvorul mântuirii. Ei sunt la fel ca un copac fără rod: uscați și lipsiți de sevă. Din punct de vedere spiritual, sunt niște pitici care își consumă mijloacele doar pentru ei înșiși, însă „ce seamănă omul aceea va și secera.”

Principiile creștine vor ieși întotdeauna în evidență. Ele vor fi manifestate în mii de feluri. Hristos care locuiește în inimă este asemenea unui izvor care nu seacă niciodată. -- The Review and Herald, 15 ianuarie, 1895.

Când Hristos domnește în inimă

Dumnezeu îi încredințează omului bogății pentru ca acesta să poată înfrumuseța învățătura lui Hristos, Mântuitorul nostru, întrebuințând comorile pământești pentru avansarea împărăției Sale în lumea aceasta. El trebuie să-L reprezinte pe Hristos și, prin urmare, nu trebuie să trăiască pentru a-și satisface dorințele, pentru a se înălța pe sine sau pentru a primi lauda pentru bogățiile pe care le are.

După ce inima este curățată de păcat, Hristos se așază pe tronul ce a fost odată ocupat de îngăduința de sine și de iubirea pentru bogățiile pământești. Chipul lui Hristos se observă în expresia feței. Lucrarea de sfințire este continuată în suflet. Îndreptățirea de sine dispare. Omul devine o ființă nouă, asemănătoare cu Hristos -- îmbrăcat în neprihănire și sfințenie adevărată. -- The Review and Herald, 11 septembrie, 1900.

Biruința asupra lăcomiei și zgârceniei

Cei bogați ar trebui să-l consacre lui Dumnezeu tot ce au, iar cel al cărui trup, suflet și duh sunt sfințite prin adevăr își va închina averea lui Dumnezeu și va deveni un mijloc prin care se va ajunge la alte suflete. Prin experiența lui, se va dovedi că harul lui Hristos are puterea de a birui lăcomia și zgârcenia, iar bogatul care îi predă lui Dumnezeu bunurile ce i-au fost încredințate va fi considerat un slujitor credincios, care va putea face cunoscut altora faptul că fiecare dolar din averea acumulată are pe el amprenta chipului și semnătura lui Dumnezeu. -- The Review and Herald, 19 septembrie, 1893.