Dumnezeu îi cheamă pe cei care au în proprietate terenuri și case să le vândă și să investească banii acolo unde vor putea suplini marile nevoi ale lucrării misionare. Odată simțită marea satisfacție în urma acestei experiențe, ei își vor păstra sufletul deschis, iar banii pe care îi primesc de la Domnul vor ajunge continuu în vistieria Sa, pentru ca sufletele multora să fie convertite. La rândul lor, aceste suflete vor manifesta tăgăduirea de sine, chibzuință și simplitatea de dragul lui Hristos, pentru ca și ei să-l poată aduce daruri lui Dumnezeu. Prin acești talanți, investiți cu înțelepciune, și alte suflete pot fi convertite. În acest fel lucrarea continuă, demonstrând că darurile lui Dumnezeu sunt prețuite. Este recunoscut Dătătorul, iar slava îi este atribuită prin credincioșia ispravnicilor Lui.
Când le adresăm aceste apeluri în numele cauzei lui Dumnezeu și când le înfățișăm lipsurile financiare ale lucrării misionare, sufletele cinstite ale celor care cred adevărul sunt profund mișcate. La fel ca văduva săracă pe care Hristos a lăudat-o și care a pus doi bănuți în vistierie, ei dau cât pot mai mult din sărăcia lor. Astfel, există oameni cărora nu le sunt împlinite nici cele mai elementare nevoi ale vieții, în timp ce unii bărbați și unele femei care dețin case și terenuri țin strâns, cu tenacitate și egoism, de comoara lor pământească și nu au suficientă credință în solie și în Dumnezeu ca să-și ofere banii pentru lucrarea Sa. Acestora ii se aplică foarte bine cuvintele lui Hristos: „Vindeți ce aveți și dați milostenie.”
Așteptați să fiți călăuziți în mod individual
Primesc scrisori de la unii bărbați și de la unele femei sărace care mă întreabă dacă să își vândă casa și să dea banii în lucrare. Ei spun că apelurile pentru daruri le mișcă sufletul și că vor să facă ceva pentru învățătorul care a făcut totul pentru ei. Pe aceștia i-aș sfătui astfel: E posibil să nu fie de datoria voastră să vă vindeți chiar acum micile voastre case, dar Întrebați-L voi înșivă pe Dumnezeu; Domnul va auzi rugăciunile voastre fierbinți în care îi cereți înțelepciune ca să pricepeți ce datorie aveți. -- Testimonies for the Church 5:733, 734.
Averile să scadă, în loc să se mărească
Acum e momentul ca frații noștri să își reducă, nu să își mărească avuția. Suntem pe punctul de a ne muta într-o țară mai bună, cerească. De aceea, să nu ne stabilim casa pe pământ, ci să ne restrângem bunurile cât mai mult posibil.
Vine vremea când nu vom mai putea vinde deloc. În curând va fi dat decretul care le va interzice să vândă sau să cumpere celor care nu au semnul fiarei. -- Testimonies for the Church 5:152.
Pregătirea pentru vremea de strâmtorare
Casele și terenurile nu le vor fi de folos sfinților în vremea de strâmtorare, pentru că atunci vor fi nevoiți să fugă dinaintea mulțimilor înfuriate și nu vor mai avea posibilitatea de a le dona pentru înaintarea cauzei adevărului prezent. Mi 5-a arătat că voia lui Dumnezeu este ca, înainte de sosirea vremii de strâmtorare, sfinții să se desprindă de orice povară și să facă legământ cu Dumnezeu prin sacrificiu personal. Dacă își depun averile pe altar și dacă îl vor întreba pe Dumnezeu care le e datoria, El îi va instrui când să renunțe la aceste lucruri. Astfel vor fi liberi în timpul de strâmtorare și nu îi va mai împiedica nimic.
Am văzut că, dacă unii dintre ei își vor păstra avuțiile și nu îl vor întreba pe Domnul ce datorie au de îndeplinit, El nu le va spune ce trebuie să facă și li se va permite să își păstreze averile, iar în vremea de strâmtorare acestea li se vor părea asemenea unor munți gata să cadă peste ei, de care vor încerca să scape, însă nu vor putea, l-am auzit pe unii jelindu-se astfel: „Lucrarea stagna, poporul lui Dumnezeu tânjea după adevăr, iar noi nu am făcut nimic ca să ajutăm; acum averea nu ne mai e de folos. O, ce bine ar fi fost să fi renunțat la ea și să ne strângem comori în cer!”
Am văzut că sacrificiile nu se înmulțeau, ci se împuținau până nu mai rămânea nimic. Am mai văzut că Dumnezeu nu le-a cerut tuturor să renunțe la avuție în același timp, ci, în măsura în care voiau să fie îndrumați, El le arăta la timpul potrivit când și cât să vândă. În trecut, unora li s-a cerut să renunțe la averile lor pentru a susține cauza adventista, în vreme ce altora li s-a permis să și le păstreze până a apărut o anumită nevoie. Astfel, în funcție de necesitățile lucrării, datoria credincioșilor este să vândă ceea ce au. -- Early Writings, 56, 57.
Nimic să nu ne țină legați de pământ
Lucrarea lui Dumnezeu trebuie să se extindă. Dacă poporul va asculta sfatul Său, nu vor mai fi multe bunuri care să fie distruse în conflagrația finală. Toți își vor fi depus comoara acolo unde molia și rugina nu pot să o strice, iar inima lor nu va mai fi legată de nimic de pe pământ. -- Testimonies for the Church 1:197.