Planul lui Dumnezeu privitor la zecime este de o simplitate și de o uniformitate remarcabilă. Toți oamenii trebuie să îl accepte cu multă credință și curaj, întrucât are o origine divină. În el sunt îmbinate simplitatea și utilitatea și nu necesită cunoștințe profunde pentru a-l înțelege și pentru a-l pune în aplicare. Toți pot contribui în acest fel la înaintarea importantei lucrări de mântuire. Orice bărbat, orice femeie și orice tânăr pot deveni un trezorier pentru Domnul și un agent ce trebuie să împlinească nevoile trezoreriei. [...]
Prin acest sistem sunt îndeplinite obiective mari. Dacă l-ar accepta toți, până la ultimul, fiecare ar deveni un trezorier vigilent și cinstit pentru Dumnezeu și nu ar lipsi mijloacele financiare cu care să fie dusă mai departe marea lucrare de vestire a soliei finale de avertizare a lumii. Casieria ar fi plină dacă toți ar adopta acest sistem, iar cei ce ar contribui nu s-ar număra printre cei săraci. Cu fiecare investiție, ei se vor atașa mai mult de cauza adevărului prezent și „vor strânge pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viață.” -- Testimonies for the Church 3:388, 389.
și pentru bogat și pentru sărac
În sistemul biblic al zecimilor și darurilor, sumele aduse de diferite persoane vor varia desigur foarte mult, din moment ce sunt proporționale cu venitul. În cazul unui om sărac, zecimea va fi o sumă mică, în raport cu venitului lui, iar darurile vor fi pe măsura posibilităților sale. Însă nu mărimea darului hotărăște dacă Dumnezeu îl va primi sau nu, ci motivația inimii, spiritul de recunoștință și dragostea pe care o exprimă. Cei săraci să nu aibă impresia că darurile lor sunt prea mici pentru a se ține seama de ele. Ei să dăruiască pe măsura posibilităților lor, cu simțământul că sunt slujitorii lui Dumnezeu și că El le va accepta darurile.
Cel căruia i s-au încredințat fonduri mari și care îl iubește pe Dumnezeu și se teme de El nu va considera o povară împlinirea cerințelor conștiinței lui luminate potrivit cu poruncile lui Dumnezeu. Cei bogați vor fi ispitiți să își îngăduie egoismul și zgârcenia și să păstreze pentru ei ceea ce îi aparține Domnului. Dar cel care este cinstit cu Dumnezeu, când va fi ispitit, îi va spune lui Satana: „Stă scris: se cade să înșele un om pe Dumnezeu?” „și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” -- The Review and Herald, 16 mai, 1893.
Legat prin legământ
În marea lucrare de avertizare a lumii, cei care au adevărul în inimă și sunt sfințiți prin adevăr își vor face partea. Ei vor fi conștiincioși în aducerea zecimilor și a darurilor. Fiecare membru al bisericii s-a angajat înaintea lui Dumnezeu să își refuze orice întrebuințare excesivă a banilor. Nevoia de a economisi în viața de cămin să nu ne împiedice să contribuim la consolidarea lucrării începute deja și a celei de intrare în zone noi. -- The Review and Herald, 17 ianuarie, 1907.
Le cer stăruitor fraților și surorilor din toată lumea să ia în serios responsabilitatea ce le revine de a aduce zecimea cu credincioșie. [...] Să îi înapoiem lui Dumnezeu ceea ce îi datorăm. Să realizăm pe deplin importanța faptului de a fi cinstiți cu Cel care cunoaște totul dinainte. Fiecare să-și cerceteze inima cu sârguință. Să caute să vadă cu ce e dator și să afle în ce stare este relația lui cu Dumnezeu.
Cel care L-a dat pe singurul Său Fiu ca să moară pentru voi a făcut un legământ cu voi. El vă dă binecuvântările Lui, iar în schimb vă cere să îi aduceți zecimi și daruri. Nimeni nu va Îndrăzni să spună că nu a avut cum să înțeleagă acest aspect. Planul lui Dumnezeu referitor la zecimi și daruri este clar stabilit în capitolul 3 din Maleahi. Dumnezeu își cheamă agenții umani să fie cinstiți față de legământul încheiat de El cu ei. „Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile” spune El, „ca să fie hrană în Casa Mea.” -- The Review and Herald, 3 decembrie, 1901,
Nu e o lege aspră
Unii vor spune că aceasta este una dintre cele mai aspre legi ce le-au fost date evreilor. Dar ea nu era o povară pentru cel care avea o inimă dispusă și care îl iubea pe Dumnezeu. Numai după ce firea omenească egoistă s-a încăpățânat să rețină totul pentru sine, oamenii au pierdut din vedere considerentele veșnice și și-au prețuit comorile pământești mai presus de suflet. -- Testimonies for the Church 3:396.
E o povară doar pentru cel neascultător
Scriptura le cere creștinilor să participe activ la planul de zecimi și daruri, care le va menține treaz interesul față de mântuirea semenilor. Legea morală prevedea respectarea Sabatului, care nu era o povară decât atunci când oamenii încălcau legea și când erau constrânși de consecințele călcării ei. La fel, sistemul zecimii nu era o povară pentru cei care nu se îndepărtaseră de plan, Sistemul dat evreilor nu a fost nici anulat și nici ușurat de Cel care l-a instituit. Dimpotrivă, acum el trebuia să fie împlinit într-o mai mare măsură și pe o arie mai extinsă, la fel cum mântuirea doar prin Hristos trebuia, în era creștină, să fie scoasă la lumină în mai mare măsură. -- Testimonies for the Church 3:391, 392.
O sumă mică
Vorbesc despre sistemul zecimii, însă cât de mică mi se pare! Ce sumă neînsemnată! Cât de zadarnică e strădania de a socoti cu reguli matematice timpul, banii și dragostea în comparație cu dragostea și jertfa ce nu pot fi măsurate sau socotite! Zecimea pentru Hristos! Ce sumă neînsemnată, o răsplată rușinoasă pentru ceea ce a costat atât de mult! -- Testimonies for the Church 4:119.