„Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare.” Vom asculta noi de Dumnezeu și vom aduce toate zecimile și darurile ca să fie hrană pentru satisfacerea nevoilor celor care flămânzesc după pâinea vieții? Dumnezeu vă invită să îl puneți la încercare acum, la încheierea anului, ca să întâmpinăm noul an cu vistieria lui Dumnezeu plină. [...]
El ne spune că va deschide zăgazurile cerului și că va turna peste noi belșug de binecuvântare. El făgăduiește pe Cuvântul Său: „Voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă [lăcusta] și nu vă va nimici roadele pământului și vița nu va fi neroditoare în câmpiile voastre, zice Domnul oștirilor.” Astfel, Cuvântul Său este asigurarea că ne va binecuvânta într-atât, încât vom avea zecimi și daruri tot mai mari de adus. „întoarceți-vă la Mine și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul oștirilor.”
Fraților, veți respecta condițiile? Veți dărui din toată inima, cu bucurie și în măsură bogată? Misiunile externe au nevoie de fonduri din America. Va fi apelul lor zadarnic? Misiunile interne se află într-o mare nevoie de bani, deoarece, prin credință, s-au înființat în multe zone. Vor fi ele lăsate să stagneze și să dispară? Nu ne vom trezi? Să ajute Dumnezeu ca poporul Său să facă tot ce poate mai bine!
Nici un risc de asumat
O, ce asigurări totale și pline de îndurare ni s-ar da, dacă am împlini ceea ce ne cere Dumnezeu! Priviți această chestiune din perspectiva încrederii că Domnul va face exact ce a făgăduit. Să îndrăznim, pe baza Cuvântului lui Dumnezeu! Din marea lor dorință de a fi bogați, mulți își asumă mari riscuri. Considerentele de ordin veșnic sunt ignorate, iar principiile nobile sunt sacrificate. Însă ei pot pierde totul în acest joc. Dar, atunci când dăm curs invitației divine, nu trebuie să ne asumăm niciun risc Trebuie să îl credem pe Dumnezeu pe cuvânt și, în simplitatea credinței, să mergem mai departe după făgăduință și să îi dăm Domnului ce îi aparține. -- The Review and Herald, 18 decembrie, 1888.
O cauză a adversităților
Mulți dintre cei care mărturisesc a fi creștini se îngrijesc de ei înșiși din plin, satisfăcându-și toate nevoile imaginare, în vreme ce nu iau aminte la nevoile cauzei lui Dumnezeu. Ei se gândesc că ar câștiga dacă L-ar înșela pe Dumnezeu prin păstrarea egoistă a tuturor darurilor sau a unei părți din acestea. Însă îi așteaptă pierderi, și nu câștig. Calea lor se sfârșește prin retragerea îndurărilor și a binecuvântărilor. Prin spiritul lor egoist și zgârcit, oamenii pierd multe. Dacă ar fi luat la cunoștință în totalitate și de bunăvoie cerințele lui Dumnezeu și dacă ar fi împlinit voința Sa, binecuvântarea Lui s-ar fi manifestat prin înmulțirea roadelor pământului. Secerișul ar fi fost mai mare. Lipsurile tuturor ar fi fost împlinite din abundență. Cu cât dăm mai mult, cu atât mai mult vom primi. -- The Review and Herald, 8 decembrie, 1896.
Făgăduințele ce însoțesc poruncile Lui Dumnezeu
Datoria e datorie și ar trebui îndeplinită de la sine. Însă Domnul are milă de noi, în starea decăzută în care ne aflăm, și își însoțește poruncile cu făgăduințe. El își cheamă poporul să îl pună la încercare, declarând că va răsplăti ascultarea cu cele mai mari binecuvântări. [...] El ne încurajează să îi aducem daruri, asigurându-ne că ceea ce ne va oferi în schimb va fi proporțional cu darurile pe care I le-am dat. „Cine seamănă mult, mult va secera.” Dumnezeu nu este nedrept, astfel încât să uite lucrarea și truda dragostei voastre.
Cât de blând și de credincios este Dumnezeu față de noi! El ne-a dat prin Hristos cele mai mari binecuvântări. Prin El, și-a pus semnătura pe contractul pe care L-a încheiat cu noi. -- The Review and Herald, 3 decembrie, 1901.