Sfaturi privind administrarea creştină a vieţii

Capitolul 19

Însușirea fondurilor speciale ale lui Dumnezeu

[AUDIO]

Domnul mi-a dat de curând mărturii speciale referitoare la avertizările și făgăduințele pe care ni le-a dat prin Maleahi. După ce i-am vorbit foarte deschis bisericii din Sydney [Australia], în timp ce îmi luam haina la garderobă am fost întrebată: „Sora White, credeți că tatăl meu ar trebui să dea zecime? În ultimul timp a suferit mari pierderi și spune că imediat ce va reuși să își plătească datoria, va da zecime.” Eu am întrebat: „Dar cum rămâne cu obligațiile pe care le avem față de Dumnezeu, care ne dă viață și suflare și toate binecuvântările de care ne bucurăm? Vreți ca datoria față de Dumnezeu să crească mereu? Îl veți înșela cu partea pe care ne-a dat-o să o folosim pentru niciun alt scop în afară de avansarea lucrării Sale și de susținerea slujitorilor Săi în lucrare? Ca răspuns la întrebarea noastră, Maleahi spune: «Se cade să înșele un om pe Dumnezeu? [...] Dar voi întrebați: Cu ce Te-am înșelat?» -- ca și cum v-ați preface că nu înțelegeți această problemă. Răspunsul este acesta: «Cu zeciuielile și darurile de mâncare. Sunteți blestemați câtă vreme căutați să Mă înșelați, tot poporul în întregime!» După o astfel de declarație, aș putea eu să îndrăznesc să vă spun: nu e nevoie să dați zecime atâta timp cât aveți de plătit o datorie? Să vă spun că trebuie să plătiți tot ce datorați oamenilor, deși făcând astfel, îl înșelați pe Dumnezeu?”

Dacă toți credincioșii ar lua cuvintele Scripturii exact așa cum sunt și dacă și-ar deschide inima să înțeleagă cuvântul Domnului, ei nu ar mai spune: „Nu înțeleg problema zecimii. Nu înțeleg de ce ar trebui să dau zecime în situația în care mă aflu.” „Se cade să înșele un om pe Dumnezeu?” Consecința acestui lucru este arătată clar și nu aș risca să mă expun ei. Toți cei care vor adopta din toată inima și cu hotărâre poziția de supunere față de Dumnezeu, cei care nu vor întrebuința fondurile speciale ale lui Dumnezeu -- banii Lui -- pentru a-și achita datoriile, cei care îi vor da lui Dumnezeu partea despre care El spune că este a Sa vor primi binecuvântarea pe care Dumnezeu le-a făgăduit-o tuturor celor care ascultă de El. -- Mărturie specială pentru Biserica din Battle Creek, 9, 10 [August 1896].

Adevăratul motiv al nerestituirii

Am văzut că unii se scuză pentru faptul că nu ajută cauza lui Dumnezeu, spunând că au datorii. Dacă și-ar cerceta îndeaproape inima, ei ar descoperi că adevăratul motiv pentru care nu îi aduc daruri de bunăvoie lui Dumnezeu este egoismul. Unii au tot timpul datorii. Din pricina lăcomiei lor, mâna prosperității lui Dumnezeu nu îi va însoți pentru a le binecuvânta activitățile. Ei iubesc lumea aceasta mai mult decât adevărul. Ei nu sunt potriviți și nici pregătiți pentru împărăția lui Dumnezeu. -- Testimonies for the Church 1:225.

Reținerea zecimii din cauza lipsei de încredere

Zecimea este sacră, rezervată de Dumnezeu pentru El însuși. Ea trebuie adusă la casieria Sa pentru a fi întrebuințată în susținerea activității lucrătorilor Evangheliei. Timp îndelungat, Domnul a fost înșelat de cei care nu înțeleg că zecimea este partea rezervată lui Dumnezeu.

Unii sunt nemulțumiți și spun: „Nu voi mai da zecime, pentru că nu mai am încredere în felul în care este administrată.” Dar îl veți înșela voi pe Dumnezeu întrucât considerați că administrarea lucrării nu este corectă? Aduceți la cunoștința celor în măsură nemulțumirile voastre în mod deschis și clar și într-un spirit pozitiv. Trimiteți plângerile voastre, pentru ca lucrurile să poate fi îndreptate și corectate, dar nu vă retrageți din lucrarea lui Dumnezeu și nu vă dovediți a fi incorecți, din cauză că alții nu fac ceea ce e corect. -- Testimonies for the Church 9:249.

Prima datorie față de Dumnezeu

Unii consideră că au o responsabilitate sfântă față de copiii lor. Ei trebuie să le dea fiecăruia o parte, dar consideră că nu pot strânge bani ca să ajute și cauza lui Dumnezeu. Se scuză spunând că au o datorie față de copiii lor. Poate că acest lucru este adevărat, dar prima lor datorie este cea față de Dumnezeu. [...] Nu permiteți nimănui să-și dea curs pretențiilor și să vă determine să îl înșelați pe Dumnezeu. Nu le îngăduiți copiilor voștri să vă fure darul de pe altarul lui Dumnezeu și să îi folosească pentru ei înșiși. -- Testimonies for the Church 1:220.