Unii dintre cei care au primit doar un talant se scuză spunând că nu au tot atât de mulți talanți ca și ceilalți. La fel ca ispravnicul necredincios, ei își îngroapă talantul în pământ. Le este frică să îi înapoieze Domnului ceea ce au primit de la El. Ei se implică în activități lumești și investesc cât mai puțin posibil în lucrarea pentru Dumnezeu. Ei se așteaptă ca cei cu mai mulți talanți să ducă povara lucrării, considerând că nu sunt responsabili pentru succesul și înaintarea ei. [...]
Mulți dintre cei care susțin că iubesc adevărul fac exact acest lucru. Ei se înșală pe ei înșiși, fiindcă Satana i-a orbit. Prin faptul că îl înșală pe Dumnezeu, se înșală pe ei înșiși mai mult. Ei pierd comoara cerească din cauza lăcomiei și din cauza inimii lor rele și necredincioase.
Fiindcă au doar un talant, le este teamă să i-l încredințeze lui Dumnezeu și îl îngroapă în pământ. Astfel, se simt eliberați de responsabilitatea ce le revine. Le place să vadă cum progresează adevărul, dar nu consideră că și ei sunt chemați să cultive tăgăduirea de sine și să ajute lucrarea prin efort personal și cu mijloace proprii, chiar dacă nu dețin o mare sumă. [...]
Toți oamenii au primit talanți
Toți oamenii, mari și mici, bogați și săraci, au primit talanți de la Stăpânul lor; unii mai mulți, alții mai puțini, fiecare după puterea lui. Binecuvântarea lui Dumnezeu va fi revărsată peste lucrătorii cinstiți, iubitori și sârguincioși. Investiția lor va avea succes și va câștiga suflete pentru împărăția lui Dumnezeu, iar ei vor obține o comoară nepieritoare. Toți oamenii sunt agenți morali și li s-au încredințat resursele cerului. Numărul talanților corespunde cu capacitățile pe care le deține fiecare.
Dumnezeu îi dă fiecăruia de îndeplinit o lucrare și așteaptă roade corespunzătoare, în funcție de ceea ce a primit. El nu îi cere celui căruia i-a încredințat un talant să aducă tot atât cât aduce cel care are zece talanți. El i-a dat numai un talant și nu se așteaptă ca un om sărac să facă binefacere la fel ca un om bogat. Nu așteaptă de la cel slab și suferind lucrarea și puterea pe care le are omul sănătos. Acel singur talant, întrebuințat cât mai bine posibil, va fi primit de Dumnezeu „avându-se în vedere ce are omul, nu ce n-are.”
Dumnezeu ne numește „robi” , ceea ce înseamnă că noi suntem numiți de El pentru o anumită lucrare și pentru a purta anumite responsabilități. El ne-a împrumutat un capital ce trebuie investit. Nu este al nostru, așa că, dacă adunăm pentru noi sau dacă risipim după bunul nostru plac resursele Sale, îl întristăm pe Dumnezeu. Suntem responsabili pentru utilizarea corectă sau incorectă a ceea ce Dumnezeu ne-a încredințat. Dacă acest capital rămâne nefolosit sau dacă îl îngropăm în pământ, fie el și un singur talant, ni se va cere să-l dăm socoteală Stăpânului. El pretinde să îi dăm nu ceea ce este al nostru, ci ceea ce îi aparține, cu dobândă.
Fiecare talant restituit Stăpânului va fi cercetat cu atenție. Faptele și îndatoririle slujitorilor lui Dumnezeu nu vor fi considerate de mică importanță. Fiecare om va fi abordat personal și i se va cere să dea socoteală de talanții ce i-au fost încredințați, dacă i-a fructificat sau dacă i-a folosit incorect. Răsplata va fi în funcție de talanții valorificați. Pedeapsa va fi în funcție de talanții folosiți incorect. -- The Review and Herald, 23 februarie, 1886.
Talanții încredințați trebuie folosiți
Nimeni nu trebuie să se plângă că nu are mai mulți talanți. Când talanții primiți sunt folosiți spre slava lui Dumnezeu, aceștia se vor înmulți. Nu este vremea acum să deplângem situația în care ne aflăm și să invocăm scuze pentru faptul că am neglijat să ne valorificăm capacitățile fiindcă nu am avut posibilitățile altuia, spunând: „O, dacă aș avea darul și capacitatea lui, aș investi mult capital pentru Stăpânul meu.” Dacă își vor întrebuința cu înțelepciune singurul lor talant, aceste persoane vor împlini tot ce cere Stăpânul de la ele. [...]
Sper că vor fi făcute eforturi în fiecare biserică pentru a-i trezi pe cei care nu fac nimic. Dumnezeu să îi ajute pe aceștia să înțeleagă că El le va cere acel singur talant împreună cu un profit, iar dacă ei nu vor obține alți talanți pe lângă cel primit, îl vor pierde și pe acesta și își vor pierde și sufletul. Sperăm să observăm în bisericile noastre o schimbare. Stăpânul casei se pregătește să se întoarcă și să-și cheme ispravnicii să dea socoteală pentru talanții pe care i-au primit de la El. Dumnezeu să aibă atunci milă de cei care nu fac nimic! Cei care aud aprecierea de bun venit: „Bine, rob bun și credincios” își vor fi valorificat cu succes capacitățile și mijloacele spre slava lui Dumnezeu. -- The Review and Herald, 14 martie, 1878.
Talanții nefolosiți
Unii doresc să dea potrivit cu ceea ce au și consideră că Dumnezeu nu le cere mai mult, dat fiind faptul că nu au multe mijloace. Ei sunt nevoiți să folosească pentru necesitățile familiei întregul lor venit. Însă mulți astfel de oameni ar trebui să-și pună întrebarea următoare: Aduc eu daruri corespunzătoare cu ceea ce aș fi putut avea? Dumnezeu a intenționat ca puterile trupului și ale minții lor să fie folosite. Unii nu și-au fructificat în cel mai înalt grad capacitatea ce le-a dat-o Dumnezeu. Truda este partea omului. Ea a fost însoțită de un blestem, fiindcă a fost făcută necesară din cauza păcatului. Bunăstarea fizică, mintală și morală a omului face necesară o viață de trudă utilă. „în sârguință, fiți fără preget!” ne îndeamnă, prin inspirație, apostolul Pavel.
Nicio persoană, fie ea bogată ori săracă, nu îi poate aduce slavă lui Dumnezeu printr-o viață caracterizată de indolență. Majoritatea oamenilor săraci nu au alt capital decât timpul și puterea fizică, iar acestea sunt deseori risipite în plăcerea de a lenevi, în nepăsare, astfel că nu au ce să-l aducă Domnului ca zecime și daruri. Dacă nu au înțelepciunea de a munci cât pot mai bine și de a-și folosi cu chibzuință capacitățile fizice și mintale, creștinii ar trebui să aibă o atitudine smerită și umilă, pentru a primi sfat și îndrumare de la frații lor, pentru ca judecata mai bună a acestora să suplinească deficiențele lor. Mulți oameni săraci, care acum se mulțumesc să nu facă nimic pentru binele semenilor și pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu, ar putea face multe dacă ar dori. Ei sunt la fel de răspunzători în fața lui Dumnezeu pentru capitalul puterii fizice, cum este bogatul răspunzător pentru capitalul banilor lui. -- Testimonies for the Church 3:400.
Răspunzători pentru puterea fizică
Am văzut că cei care nu au averi, dar au putere fizică, sunt răspunzători înaintea lui Dumnezeu pentru puterea lor. Ei ar trebui să lucreze cu sârguință și să fie zeloși în duh și nu ar trebui să îi lase să se sacrifice doar pe cei care au resurse materiale. Am văzut că și ei pot să facă sacrificii, și sunt datori să o facă, în aceeași măsură ca și cei care au mai multe bunuri materiale. Însă, adesea, cei care nu au bunuri materiale și bani nu înțeleg că se pot tăgădui pe ei înșiși în multe alte feluri, că pot să renunțe la unele haine, că pot să nu-și satisfacă gusturile și plăcerile și că pot să pună deoparte mai mult pentru lucrare, strângând astfel o comoară în cer. -- Testimonies for the Church 1:115.
Cei care au putere fizică trebuie să o întrebuințeze în slujirea lui Dumnezeu. Ei trebuie să lucreze cu mâinile lor și să obțină bani pentru lucrarea Domnului. Cei care pot obține un loc de muncă trebuie să lucreze cu conștiinciozitate și să valorifice oportunitățile pe care le observă, pentru a-l ajuta pe cei care nu pot avea un loc de munca. -- The Review and Herald, 21 august, 1894.
Indolența nu trebuie încurajată
Cuvântul lui Dumnezeu ne învață că cel care nu muncește nici nu mănâncă. Domnul nu vrea ca cel harnic să îi susțină pe cei care nu sunt sârguincioși. Pierderea vremii și lipsa efortului aduce sărăcie și lipsuri. Dacă aceste defecte nu sunt observate și corectate de cei care se complac în ele, tot ceea ce se face pentru ei este inutil, la fel cum ai pune o comoară într-o ladă găurită. Însă există o sărăcie ce nu poate fi evitată, iar noi trebuie să manifestăm bunătate și compasiune față de cei defavorizați. -- The Review and Herald, 3 ianuarie, 1899.