Printre păzitorii Sabatului sunt unii care se agață cu disperare de comoara lor pământească. Ea este dumnezeul lor, idolul lor; ei își iubesc banii, fermele, vitele și mărfurile mai mult decât pe Mântuitorul lor, care, de dragul lor, S-a făcut sărac pentru ca ei, prin sărăcia Lui, să se îmbogățească. Ei își înalță comorile pământești, socotind că au o valoare mai mare decât sufletele oamenilor. Vor auzi aceștia aprobarea prin cuvintele: „Bine, rob bun și credincios”? Nu, niciodată. Ei vor auzi cu uimire sentința irevocabilă: „Duceți-vă!” Hristos nu are nevoie de astfel de oameni. Ei au fost niște robi leneși, strângând pentru ei mijloacele pe care le-au primit de la Dumnezeu, în timp ce semenii lor au pierit în întuneric și greșeli.
Sufletul meu este profund tulburat de această situație. Cei care dețin bani vor dormi până va fi prea târziu? Da, până când Dumnezeu îi va respinge împreună cu averea lor, spunându-le: „Ascultați acum voi, bogaților! Plângeți și tânguiți-vă din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi. Bogățiile voastre au putrezit și hainele voastre sunt roase de molii. Aurul și argintul vostru au ruginit, și rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea!” Ce descoperire se va face în Ziua Domnului, când comorile adunate și veniturile păstrate prin înșelăciune vor striga împotriva posesorilor lor, care mărturiseau a fi buni creștini și care își închipuiau că respectă Legea lui Dumnezeu, când, de fapt, iubeau mai mult câștigul decât sufletele oamenilor răscumpărate prin sângele lui Hristos.
Acum este timpul ca toți credincioșii să lucreze. [...] Ce răspuns vor da mulți în ziua Domnului, când El îi va întreba: „Ce ați făcut pentru Mine, care v-am dăruit bogățiile Mele, onoarea Mea , poruncile Mele și viața Mea, pentru a vă salva din ruină?” Cei care nu au făcut nimic vor fi fără glas în acea zi. Ei vor vedea păcatul neglijenței lor. L-au înșelat pe Dumnezeu prin faptul că nu l-au slujit toată viața, nu și-au exercitat influența spre bine, nu au adus niciun suflet la Isus. S-au mulțumit să nu facă nimic pentru Stăpânul lor și nu vor primi nicio răsplată, ci moartea veșnică. Ei vor pieri împreună cu cei nelegiuiți, deși au declarat că sunt urmași ai lui Hristos. -- The Review and Herald, 14 martie, 1878.
Marele păcat al celor care se pretind creștini
Fiecare om, indiferent de meseria sau de profesia pe care o are, ar trebui să pună cauza lui Dumnezeu pe primul loc; ar trebui nu numai să-și pună la lucru talanții pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu, ci și să-și cultive la maximum capacitățile pe care le are. Mulți oameni consacră luni și chiar ani de zile deprinderii unei meserii sau unei profesii pentru a putea deveni lucrători de succes în această lume, însă nu fac niciun efort special pentru a cultiva acei talanți care i-ar face lucrători de succes în via Domnului. Aceștia și-au folosit în mod greșit capacitățile și talanții și au arătat lipsă de respect față de Stăpânul lor ceresc. Acesta este marele păcat al celor care pretind a fi poporul lui Dumnezeu. Ei se slujesc pe ei înșiși și slujesc lumii. Poate că au reputația că sunt oameni de afaceri abili și de succes, dar ei își neglijează datoria de a întrebuința și a-și înmulți talanții pe care i-au primit de la Dumnezeu pentru lucrarea Sa. Deprinderea lumească se întărește prin exercițiu; cea spirituală devine mai slabă prin inactivitate. -- The Review and Herald, 1 ianuarie, 1884.
Păcatul neglijenței
Dacă cei ai căror talanți ruginesc acum din lipsă de activitate ar căuta ajutorul Duhului lui Dumnezeu și dacă ar pleca la lucru, am vedea că s-ar realiza mai mult. Apelurile urgente pentru ajutor ar trebui să sensibilizeze inimile și ar trebui să se facă auzit răspunsul: „Vom face tot ce vom putea, în slăbiciunea și în neștiința noastră, apelând la înțelepciunea Marelui învățător al înțelepciunii.” Este oare posibil ca înaintea tuturor acestor ocazii de a fi folositori, în timp ce se aud atâtea strigăte impresionante după ajutor, bărbații și femeile să stea cu brațele încrucișate sau să lucreze doar pentru ei înșiși, trudind pentru lucruri pământești?
„Voi sunteți lumina lumii” le-a spus Isus ucenicilor Săi. Dar cât de puțini oameni sunt conștienți de puterea și de influența lor; cât de puțini își dau seama de ceea ce ar putea să facă pentru a fi sprijin și binecuvântare pentru alții! Ei își pun talantul în ștergar și îl îngroapă în pământ, închipuindu-și că au o umilință vrednică de toată lauda. Însă cărțile din cer mărturisesc împotriva acestor slujitori leneși și răi, care păcătuiesc în mod grav față de Dumnezeu prin neglijarea lucrării care le-a fost încredințată. Când vor fi deschise rapoartele din cer, dezvăluindu-le neglijența grosolană, nu se vor mai scuza că au fost neputincioși.
Oricare ar fi talantul ce ne-a fost încredințat, ni se cere să îl întrebuințăm în slujba lui Dumnezeu, și nu a lui Mamona. [...]
Cei care își îngroapă talanții în pământ pierd șansa de a obține o coroană împodobită cu stele. Nu se va ști niciodată, până la marea descoperire din Ziua Judecății finale, câți bărbați și câte femei au procedat astfel și nici câte vieți s-au pierdut în întuneric din cauza talanților îngropați în afaceri, în loc să fie folosiți în slujba Dătătorului. [...]
Oamenii... pot fi interesați de minele care aduc un mare câștig de argint și aur. Ei își pot consacra întreaga viață obținerii acestor comori, însă vor muri și vor lăsa totul în urmă. Nu vor putea lua cu ei nici măcar un dolar care să îi poată face bogați în lumea de dincolo. Sunt ei înțelepți? Nu sunt ei nesăbuiți când pierd prețioasele ore ale timpului de probă fără să se pregătească pentru viața viitoare? Cei înțelepți își vor strânge „o comoară nesecată în ceruri” -- „pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viață.” Dacă vrem să ne strângem comori nepieritoare, ar trebui să începem de acum să ne transferăm comoara în ceruri, iar inima noastră va fi acolo unde ne este și comoara. -- The Review and Herald, 7 octombrie, 1884.