Sunt unii oameni, chiar și printre adventiștii de ziua a șaptea, care se află sub mustrarea Cuvântului lui Dumnezeu din cauza modului în care și-au strâns averea și din cauza modului în care o folosesc, comportându-se de parcă ar fi a lor și de parcă ei ar fi realizat-o, fără să se gândească la slava lui Dumnezeu și fără să se roage cu ardoare ca El să le arate cum să o obțină și cum să o folosească. Ei se prind cu toată puterea de un șarpe, care în cele din urmă îi va mușca.
Despre poporul Său, Dumnezeu spune: „Câștigul și plata lui vor fi închinate Domnului, nu vor fi nici strânse, nici păstrate.” Însă mulți dintre cei care pretind a crede adevărul nu îl primesc pe Dumnezeu în gândurile lor mai mult decât antediluvienii sau decât locuitorii Sodomei. Un singur gând chibzuit îndreptat spre Dumnezeu și inspirat de Duhul Sfânt le-ar distruge toate planurile. Eul, și iarăși eul, este pentru ei dumnezeul lor, începutul și sfârșitul.
Creștinii sunt în siguranță numai dacă obțin banii așa cum îi îndrumă Dumnezeu și dacă îi folosesc în domeniile pe care El le poate binecuvânta. Dumnezeu este de acord să întrebuințăm resursele Sale când avem în vedere slava Sa, spre binecuvântarea noastră, ca să putem fi și pentru ceilalți o binecuvântare. Cei care au adoptat principiul lumii, înlăturând preceptele lui Dumnezeu, care strâng tot ce pot din venituri sau din bunuri, sunt săraci, într-adevăr săraci, fiindcă Dumnezeu nu îi privește cu plăcere. Ei merg pe calea pe care și-au ales-o singuri și îi aduc dezonoare lui Dumnezeu, adevărului, bunătății Sale, milei și caracterului Său.
Acum, în timpul de probă, suntem cu toții puși la încercare. Satana acționează prin intermediul amăgirilor și înșelăciunilor lui, iar unii cred că prin aranjamentele lor au reușit să obțină un câștig extraordinar. Dar iată, când credeau că sunt pe deplin asigurați și când se purtau cu mândrie și egoism, au aflat că Dumnezeu poate risipi mai repede decât pot ei strânge. -- Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 335, 336.
Integritatea în afaceri
Așa cum ne purtăm față de semenii noștri, cu mici incorectitudini sau cu înșelăciuni mai îndrăznețe, ne purtăm și față de Dumnezeu, Oamenii care persistă într-un stil de viață lipsit de onestitate își vor pune în practică mai departe principiile, până când se vor înșela pe ei înșiși și vor pierde cerul și viața veșnică. Ei vor sacrifica onoarea și religia pentru un nesemnificativ câștig pământesc. Există astfel de oameni chiar printre noi, care vor trebui să trăiască experiența nașterii din nou ca să poată vedea împărăția lui Dumnezeu. Fiecare faptă a noastră trebuie să fie marcată de corectitudine, îngerii cerești cercetează lucrarea ce ni s-a încredințat, iar acolo unde a existat o îndepărtare de la principiile adevărului, în raport s-a scris „Lipsă”
Isus spune: „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții.” Comoara înseamnă acele lucruri care preocupă mintea și absorb atenția în așa măsură, încât Dumnezeu și adevărul Său nu mai au loc.
Iubirea de bani, care îl îndeamnă pe om să-și adune comoara pământească, era patima predominantă în vremea iudeilor. Considerentele nobile și veșnice erau subordonate considerentelor de ordin pământesc, de obținere a bogățiilor și a influenței. Spiritul lumesc se așezase în suflet, în locul cuvenit lui Dumnezeu și religiei. Lăcomia și avariția exercitau asupra oamenilor o influență atât de fascinantă și de captivantă, încât s-a ajuns la pervertirea generozității și denaturarea umanității până într-atât, încât oamenii au ajuns la pierzare. Mântuitorul nostru a rostit o avertizare categorică împotriva strângerii de comori pe pământ.
Toate tipurile de afaceri și toate profesiile se află sub privirea lui Dumnezeu și fiecare creștin a primit capacitatea de a face ceva pentru cauza Stăpânului Său. Fie că lucrează pe câmp, în atelier sau în casierie, oamenii îi vor da socoteală lui Dumnezeu pentru întrebuințarea înțeleaptă și cinstită a talanților lor. Ei sunt răspunzători față de Dumnezeu pentru activitatea lor în aceeași măsură ca pastorul, care are ca obiect Cuvântul și învățătura. Dacă oamenii își strâng bogății într-un mod neîncuviințat de Cuvântul lui Dumnezeu, le vor obține prin sacrificarea principiului onestității. Dorința exagerată după câștig îi va determina chiar și pe pretinșii urmași ai lui Hristos să copieze obiceiurile lumii. Ei vor fi tentați să își dezonoreze religia prin dobândirea de bunuri pe căi necinstite, prin oprimarea văduvei și a orfanului și prin încălcarea dreptului străinului. -- The Review and Herald, 18 septembrie, 1888.
Abilitate și corectitudine în toate acțiunile
Sfințenia era principala caracteristică a vieții Mântuitorului pe pământ, iar voia Sa este ca ea să fie și caracteristica vieții urmașilor Săi. Lucrătorii Lui trebuie să acționeze fără egoism, cinstit și ținând cont de utilitatea și de influența celorlalți lucrători. În lucrarea Sa nu trebuie să existe colțuri întunecate în care să fie săvârșite incorectitudini. Nedreptatea îi este extrem de neplăcută lui Dumnezeu. -- The Review and Herald, 24 iunie, 1902.
Împotrivire față de ispită
Dumnezeu arată foarte clar că toți cei care pretind a-l sluji trebuie să demonstreze superioritatea principiilor drepte. Adevăratul urmaș al lui Hristos va socoti fiecare tranzacție în afaceri ca parte integrantă din religia lui, la fel cum rugăciunea este parte a religiei lui. [...]
Satana îi oferă fiecărui suflet împărățiile acestei lumi în schimbul îndeplinirii dorinței lui. Aceasta a fost marea tentație pe care i-a înfățișat-o lui Hristos în pustia ispitirii. Tot la fel se adresează și multor urmași ai lui Hristos: „Dacă veți adopta metodele mele în afaceri, vă voi răsplăti cu bogăție.” Fiecare creștin este pus, la un moment dat, la încercare, ca să i se descopere punctele slabe din caracter. Dacă i se împotrivește ispitei, va obține biruințe prețioase. El trebuie să aleagă: să îi slujească lui Hristos sau să devină un urmaș al înșelătorului și un închinător al acestuia. -- Signs of the Times, 24 februarie, 1909.
Consemnările din cartea cerului
Obiceiurile lumii nu sunt un criteriu pentru creștin. Acesta nu trebuie să copieze practicile ei necinstite, înșelătoria și jaful la care se dedă ea. Fiecare faptă nedreaptă față de un semen reprezintă o încălcare a regulii de aur. Fiecare încercare de a profita de neștiința, de slăbiciunea și de nenorocirea altuia este consemnată ca înșelătorie în cartea cerului. Cel care se teme cu adevărat de Dumnezeu va trudi mai degrabă zi și noapte și va mânca pâinea sărăciei decât să se complacă în patima pentru câștig care asuprește pe văduvă și pe orfan sau care îl nedreptățește pe cel străin.
Cea mai mică abatere de la corectitudine înlătură barierele și pregătește inima pentru înfăptuirea unei nedreptăți și mai mari. Sufletul omului va deveni insensibil față de Duhul lui Dumnezeu exact în măsura în care își permite să obțină un câștig în detrimentul altui om. Câștigul obținut cu un astfel de preț este o pierdere îngrozitoare. -- Prophets and Kings, 651, 652.
Renunțarea la principiu
Adesea vedem oameni aflați în poziții de mare răspundere care sunt urmași ai lui Hristos, dar a căror credință a eșuat. Vine la ei o ispită, iar ei renunță la principiu și la privilegiile religioase pentru a-și asigura comoara pământească mult râvnită. Ei mușcă din momeala lui Satana. Hristos a biruit, făcând astfel posibilă și biruința omului; dar omul se așază sub conducerea dumnezeului lumii acesteia și pleacă de sub stindardul lui Isus Hristos ca să intre în rândurile vrăjmașului. Toate puterile lui sunt îndreptate spre câștig și se închină altor dumnezei, iar mai apoi Domnului.
Omul lumesc nu este satisfăcut cu ceea ce are în prezent, chiar dacă are din abundență, ținta lui permanentă este aceea de a dobândi tot mai mult și își îndreaptă fiecare gând și fiecare capacitate în această direcție. -- The Review and Herald, 1 martie, 1887.
Zgârcenia și egoismul
Fac un apel la frații mei de credință și îi îndemn să cultive blândețea. Indiferent de chemarea sau de poziția pe care o aveți, dacă nutriți egoismul și lăcomia, Domnul nu-și va găsi plăcere în voi. Nu faceți din lucrarea și din cauza lui Dumnezeu o scuză pentru a fi egoiști și zgârciți cu cineva, chiar dacă vă ocupați de afaceri legate de lucrarea Sa. Dumnezeu nu va accepta niciun câștig în vistieria Sa care a fost dobândit prin tranzacții egoiste. Fiecare faptă care are legătură cu lucrarea Sa va fi examinată de Domnul. Fiecare tranzacție necinstită, fiecare încercare de a profita de vreo persoană care se află într-o situație presantă, fiecare plan de a achiziționa terenuri sau bunuri materiale cu o sumă mai mică decât valoarea reală nu pot fi acceptate de Dumnezeu, chiar dacă banii câștigați sunt donați pentru cauza Sa. Prețul sângelui singurului Fiu ai lui Dumnezeu a fost oferit pentru toți oamenii și trebuie să ne purtăm cu onestitate și imparțialitate cu toți semenii noștri, pentru a respecta astfel principiile cuprinse în Legea lui Dumnezeu. [...] Dacă un frate care a lucrat în mod dezinteresat pentru cauza lui Dumnezeu ajunge să-și piardă puterea fizică și nu-și mai poate face datoria, să nu fie îndepărtat și forțat să se descurce singur. Dați-i un salariu suficient cât să se poată întreține; amintiți-vă că face parte din familia lui Dumnezeu și că toți sunteți frați. -- The Review and Herald, 18 decembrie, 1894.