Observăm că bisericile contemporane încurajează petrecerile, lăcomia și risipa prin organizarea de mese festive, bazaruri filantropice, seri de dans și serbări, cu scopul strângerii de bani pentru casieria bisericii. Aceasta este o metodă inventată de mințile omenești pentru a obține mijloace fără sacrificii.
Un astfel de exemplu îi influențează pe tineri. Ei observă că tombolele, bazarurile și jocurile sunt aprobate de biserică și cred că există ceva fascinant în această cale de obținere a banilor. Tinerii sunt înconjurați de ispite. Ei intră în sala de bowling și în cazinouri ca să se distreze. Văd cum câștigătorul ia banii. Acest lucru li se pare ademenitor. Pare a fi un mijloc mai simplu de a câștiga bani decât prin muncă asiduă, care necesită energie, perseverență și economisire strictă. Ei își închipuie că nu e niciun rău în aceste metode, întrucât s-a recurs la jocuri similare pentru a obține bani pentru biserică. Deci, de ce nu ar recurge la aceeași strategie?
Deși au bani puțini, se aventurează să îi pună în joc, crezând că ar putea câștiga o sumă destul de mare. Indiferent că pierd sau câștigă, ei se află pe cărarea care duce la ruină. Însă exemplul bisericii a fost cel care i-a condus pe o cale greșită.
Daruri pline de defecte
Să ne ferim de aceste stricăciuni, risipe și sărbători ale bisericii, care au o influență corupătoare asupra tinerilor și bătrânilor. Nu avem dreptul de a le acoperi cu mantaua sfințeniei pe motivul că mijloacele obținute sunt întrebuințate în scopuri bisericești. Astfel de daruri sunt pline de defecte și poartă blestemul lui Dumnezeu. Ele reprezintă prețul sufletelor.
Poate că aceste sărbători, seri de dans, loterii, bazaruri și mese îmbelșugate sunt încurajate de la amvon pentru a câștiga resurse pentru biserică, dar să nu participăm la niciuna dintre ele, căci, dacă vom participa, Dumnezeu nu ne va mai privi cu plăcere. Noi nu ne propunem să apelăm la satisfacerea poftelor sau la distracțiile lumești pentru a-i determina pe așa-numiții urmași ai lui Hristos să dăruiască din banii pe care i-au primit de la Dumnezeu. Dacă ei nu vor oferi de bunăvoie, din dragoste pentru Hristos, darul nu va fi nicidecum primit de Dumnezeu.
Caractere distruse
Moartea, înveșmântată în mantia cerului, pândește pe cărarea tinerilor. Păcatul este poleit cu sfințenia bisericii. Aceste forme diferite de distracție din bisericile contemporane i-au dus la ruină pe mii de tineri care, dacă nu ar fi fost acestea, ar fi rămas integri și ar fi devenit urmași ai lui Hristos. Caracterul lor a ajuns o epavă din cauza acestor petreceri bisericești la modă și a reprezentațiilor teatrale și mult mai mulți vor suferi din cauza aceasta. Totuși, oamenii nu vor să ia seama la pericol și nici la influențele teribile răspândite în acest mod. Mulți tineri și multe tinere și-au pierdut sufletul din cauza acestor influențe corupătoare. -- The Review and Herald, 21 noiembrie, 1878.
Darurile aduse din considerente egoiste
În pretinsele întruniri creștine, Satana îmbracă plăcerile înșelătoare și petrecerile nesfinte în haina religiozității, pentru a le da aparența sfințeniei. Conștiința multora este împăcată pentru că se adună fonduri pentru a acoperi cheltuielile bisericii, Oamenii refuză să dăruiască din dragoste pentru Dumnezeu, însă, din cauza iubirii de plăceri și a îngăduirii poftelor din considerente egoiste, ei vor pieri împreună cu banii lor,
Oare se recurge la astfel de mijloace de susținere a bisericii, din pricină că nu au putere lecțiile lui Hristos despre binefacere, exemplul și harul Său care îi determină pe oameni să îi aducă slavă lui Dumnezeu cu averile lor? Daunele provocate sănătății fizice, mintale și morale de către aceste scene de distracție și de lăcomie nu sunt deloc neînsemnate. Iar în ziua socotelilor finale, vor ieși la iveală suflete pierdute prin influența acestor scene de veselie și de nebunie.
Este deplorabil faptul că motivele sacre și veșnice nu au puterea de a le deschide inimile pretinșilor urmași ai lui Hristos, ca să aducă daruri de bunăvoie pentru susținerea Evangheliei, așa cum o au amăgirile ispititoare ale petrecerilor și ale amuzamentului în general. Stăm în fața tristei realități că aceste motivații vor avea întâietate, atunci când lucrurile sfinte și veșnice nu vor mai avea puterea de a exercita o influență asupra inimii, pentru a se implica în acte de binefacere.
Moise nu a înființat loteria
Metoda de strângere de bani aplicată de Moise în pustie a avut un foarte mare succes. Nu a fost nevoie să se impună nimic. Moise nu a organizat un mare ospăț; nu i-a invitat pe oameni la scene de veselie, la dansuri și la distracție generală. Nici nu a înființat loterii sau altceva la fel de lumesc pentru a obține mijloacele necesare înălțării tabernaculului lui Dumnezeu în pustie. Dumnezeu i-a spus lui Moise să îi îndemne pe copiii lui Israel să aducă daruri. Moise trebuia să accepte darurile oricui dădea cu bucurie și din toată inima. Darurile de bunăvoie au fost atât de multe, încât Moise a anunțat că sunt suficiente. Nu mai era nevoie să se aducă nimic, căci se adusese mult mai mult decât era necesar.
Ispitele lui Satana legate de îngăduirea plăcerilor și a poftelor au succes la așa-zișii urmași ai lui Hristos. Îmbrăcat asemenea unui înger de lumină, el va cita din Scriptură pentru a justifica ispitele înfățișate omului, ca acesta să-și îngăduie pofta și plăcerile pământești dorite de inima lui păcătoasă. Pretinșii urmași ai lui Hristos nu au putere morală și sunt fascinați de momelile ce le sunt prezentate de Satana, iar el obține biruința.
Cum privește Dumnezeu la bisericile care sunt susținute prin astfel de mijloace? Hristos nu poate accepta aceste daruri,fiindcă nu sunt dăruite din dragoste și consacrare față de El, ci din iubire de sine. Însă ceea ce mulți nu vor face din dragoste pentru Hristos, vor face din iubire pentru desfătările extravagante care le satisfac poftele și din iubire pentru distracțiile lumești care le încântă inima păcătoasă. -- The Review and Herald, 13 octombrie, 1874.
Repetarea păcatului lui Nadab și Abihu
Creștinii doar cu numele resping metoda Domnului de strângere a banilor pentru lucrarea Sa și la ce anume recurg în schimb? Dumnezeu cunoaște planurile periculoase pe care ei le adoptă. Locașurile de închinare sunt profanate prin tot felul de risipe idolatre, cu scopul de a fi câștigați câțiva bănuți de la iubitorii de plăceri egoiști, pentru plătirea datoriilor bisericii sau pentru susținerea lucrării. În învățăturile date de Dumnezeu referitoare!a susținerea lucrării Sale, găsim oare menționate bazarurile filantropice, concertele, târgurile extravagante și distracțiile de acest gen? Ar trebui oare ca lucrarea Domnului să depindă de exact lucrurile pe care le-a interzis în Cuvântul Său -- de acele lucruri care îndepărtează mintea de Dumnezeu, de cumpătare, de evlavie și de sfințenie?
și ce impresie rămâne în mintea necredincioșilor? Standardul sfânt al Cuvântului lui Dumnezeu este coborât în totalitate. Disprețul cade asupra lui Dumnezeu și asupra numelui de creștin. Prin această metodă nescripturistică de colectare de bani sunt puse în practică cele mai corupte principii. Tocmai aceasta este și dorința lui Satana. Oamenii repetă păcatul lui Nadab și Abihu. Ei întrebuințează în slujba lui Dumnezeu foc obișnuit, nu foc sacru. Domnul nu acceptă astfel de daruri.
Toate aceste metode de strângere a banilor în vistieria Domnului sunt pentru El o urâciune. Falsa consacrare este cea care pune în acțiune aceste planuri. O, câtă orbire, câtă îngâmfare îi caracterizează pe cei care pretind că sunt creștini! Membrii bisericii fac la fel ca locuitorii lumii din vremea lui Noe, când toate gândurile oamenilor erau îndreptate numai spre rău. Toți cei ce se tem de Dumnezeu vor detesta astfel de practici, considerându-le o reprezentate greșită a religiei lui Isus Hristos. -- The Review and Herald, 8 decembrie, 1896.
Dărnicia nemotivată de principii solide
E posibil ca un anume om bogat să prefere un anume pastor, față de care se poate dovedi a fi foarte darnic. Acest lucru îl satisface pe pastor, care, la rândul lui, îl laudă pe cel ce face acte de binefacere. Numele acestuia va fi elogiat poate în vreo publicație, dar, e posibil ca acel dătător binevoitor să fie cu totul nevrednic de încrederea ce i se acordă.
Dărnicia lui nu se bazează pe principiul solid și activ de a face binele prin mijloacele personale, de a contribui la înaintarea cauzei lui Dumnezeu pe motiv că o prețuiește, ci are la bază o motivație egoistă, din dorința de a fi considerat darnic. Poate că a dăruit dintr-un impuls de moment, iar dărnicia lui nu se întemeiază pe un principiu solid. Poate că a fost impresionat de auzirea adevărului tulburător, care, pentru moment, I-a determinat să-și deschidă portmoneul; însă, în ultimă instanță, dărnicia lui nu are o motivație profundă. El dăruiește sporadic; portmoneul lui se deschide și se închide ocazional. Nu merită nicio laudă, fiindcă este un om zgârcit, în deplinul sens al cuvântului, și dacă nu se convertește în întregime, cu tot cu portmoneu, va auzi învinuirea nimicitoare; „Ascultați acum, voi, bogaților! Plângeți și tânguiți-vă clin pricina nenorocirilor care au să vină peste voi. Bogățiile voastre au putrezit și hainele voastre sunt roase de molii.”
Oamenii de acest gen se vor trezi în final dintr-o autoînșelare teribilă.Cei care au lăudat dărnicia lor sporadică l-au ajutat pe Satana să îi amăgească și să îi determine să creadă că erau foarte darnici, gata să se sacrifice, când, de fapt, nu cunosc cele dintâi principii ale dărniciei și ale sacrificiului de sine. -- Testimonies for the Church 1:475, 476.