Scriptura ne vorbește despre o mare clasă de așa-ziși creștini cărora le lipsesc faptele. Mulți dintre cei care pretind a crede în Dumnezeu îl tăgăduiesc prin faptele lor. Închinarea la bani, la case și terenuri ne indică faptul că ei sunt idolatri și apostați. Orice fel de egoism este lăcomie și, prin urmare, idolatrie. Mulți dintre cei care au numele înscris în registrul bisericii, în calitate de credincioși în Dumnezeu și în Biblie, se închină lucrurilor pe care Domnul li le-a încredințat ca să facă milostenie. Poate că nu se închină efectiv înaintea comorii lor pământești, dar ea este idolul lor. Ei se închină la Mamona. Le aduc lucrurilor de pe acest pământ elogiul ce îi aparține Creatorului. Cel care vede și știe toate lucrurile consemnează falsitatea declarațiilor lor de credință.
Dumnezeu este exclus din templul sufletului creștinului lumesc pentru ca metodele lumești să poată avea suficient loc. Banii sunt dumnezeul unui astfel de creștin. Însă banii sunt ai lui lehova, iar cel căruia i-au fost încredințați refuză să îi dăruiască prin acte de binefacere. Dacă i-ar obține respectând planul lui Dumnezeu, tămâia faptelor lui bune s-ar înălța la cer și s-ar auzi mii de imnuri de laudă și de recunoștință din partea sufletelor convertite.
Pentru înaintarea împărăției lui Dumnezeu, pentru a-i învia pe cei morți în greșelile și păcatele lor, pentru a le vorbi păcătoșilor despre balsamul vindecător al dragostei Mântuitorului -- iată scopul în care ar trebui să ne întrebuințăm banii. Dar, prea adesea, sunt folosiți pentru câștigarea gloriei personale. În loc să fie un mijloc de a-i ajuta pe oameni să-L cunoască pe Dumnezeu și pe Hristos, aducând astfel laudă și mulțumire Dătătorului tuturor lucrurilor bune, valorile materiale sunt mijlocul prin care slava lui Dumnezeu și perspectiva cerului sunt puse în umbră. Prin folosirea greșită a banilor, lumea s-a umplut de practici rele. Ușa minții a fost închisă înaintea Răscumpărătorului.
Dumnezeu declară: „AI Meu este argintul și al Meu este aurul.” EI ține o evidență despre fiecare fiu și fiică a lui Adam, ca să vadă cum obțin ei banii. Poate că bărbații și femeile din lume vor spune: „Dar eu nu sunt creștin. Nu pretind că îl slujesc pe Dumnezeu.” însă acest lucru nu îi face mai puțin vinovați pentru faptul că îi îngroapă mijloacele, resursele, în activități lumești, pentru realizarea intereselor lor egoiste!
Mă adresez vouă, celor care nu îl cunoașteți pe Dumnezeu, care poate că citiți aceste rânduri, căci providențial vă vor fi supuse atenției. Ce faceți cu bunurile Domnului vostru? Ce faceți cu capacitățile fizice și mintale pe care vi le-a dat? Puteți să mențineți activ organismul uman fără ajutorul Său? Dacă Dumnezeu v-ar pronunța moartea printr-un singur cuvânt, ați muri pe loc. Zi după zi, ceas după ceas și minut după minut, Dumnezeu vă ține în viață prin puterea Sa infinită. El este Cel ce vă dă suflarea care vă menține corpul în viață. Dacă Dumnezeu l-ar neglija pe om așa cum omul îl neglijează pe Dumnezeu, ce s-ar întâmpla cu neamul omenesc?
Marele Medic Misionar este interesat de lucrarea mâinilor Lui. El le înfățișează oamenilor pericolul pe care îl presupune închiderea ușii inimii înaintea Mântuitorului, zicând: „întoarceți-vă, întoarceți-vă; pentru ce vreți să muriți?” -- The Review and Herald, 23 mai, 1907.
Titlul de proprietate al comorilor cerești
Vine ziua când „oamenii își vor arunca idolii de argint și idolii de aur pe care și-i făcuseră ca să se închine la ei, îi vor arunca la șobolani și la lilieci și vor intra în găurile stâncilor și în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui.” Bogățiile lumii nu vor fi de folos în ziua mâniei divine, numai credința și ascultarea vor aduce biruința.
Să ne manifestăm în fapte toată credința pe care o avem. Trebuie să ne deprindem să vorbim despre credință și să ne pregătim pentru viața viitoare. Ce eforturi mari depun oamenii pentru a obține titlul legal asupra proprietății lor! Ei trebuie să aibă dovezi care să întrunească cerințele legii. Proprietarul nu are liniște până nu se încredințează pe deplin că nu există nicio incertitudine pe titlul lui. O, dacă oamenii ar manifesta același zel și în vederea obținerii titlului de proprietate al comorilor cerești care să întrunească cerințele legii! Apostolul îl îndeamnă pe urmașul lui Hristos să dea dovadă de sârguință pentru a fi sigur de chemarea și alegerea sa de către Dumnezeu. Nu trebuie să existe nicio greșeală, nicio incertitudine în cererea pe care o faceți pentru a obține nemurirea. Mântuitorul ne spune: „Ferice de cei ce își spală hainele (de cei ce împlinesc poruncile Lui, KJV -- n. tr.), ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate.” -- The Review and Herald, 30 aprilie, 1889.
Desconsiderarea bogățiilor veșnice
Domnul îi privește cu milă pe cei care se împovărează singuri cu grijile gospodăriei și complicațiile afacerilor. Ei duc multele poveri ale slujirii și neglijează singurul lucru esențial. „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui” , ne spune Mântuitorul, „și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Prin aceasta ne spune, de fapt: îndreptați-vă privirea dinspre lumea aceasta înspre lumea veșnică. Preocupați-vă cu cea mai mare seriozitate de obținerea lucrurilor pe care le prețuiește Dumnezeu și pentru care Hristos și-a dat viața ca să le puteți avea. Jertfa Sa v-a deschis larg porțile cerului. Strângeți-vă comoara lângă tronul lui Dumnezeu, îndeplinind, prin capitalul ce v-a fost încredințat, lucrarea de a ajuta oamenii să cunoască adevărul. Acest lucru vă va asigura bogățiile veșnice. [...]
Când ne gândim la marele dar al cerului pentru răscumpărarea lumii noastre păcătoase și când luăm apoi în considerație darurile pe care le putem aduce noi, nu îndrăznim să mai facem comparații. Tot ce ar putea aduce Universul întreg nu se poate asemăna cu acest unic dar. Dragostea inestimabilă a fost manifestată când Cel egal cu Tatăl a venit să plătească prețul pentru sufletele oamenilor și să le ofere viața veșnică. Cei care mărturisesc Numele lui Hristos să nu fie oare atrași de Mântuitorul lumii, să fie ei indiferenți față de posibilitatea de a deține adevărul și neprihănirea și să desconsidere ei comoara cerească în favoarea celei pământești?
„și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vadă faptele. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”
Acest mesaj biblic reprezintă unul dintre cele mai valoroase pasaje din Noul Testament. Acceptat în viața credinciosului, va genera fapte bune, care sunt mult mai prețioase decât diamantele și aurul. El are puterea de a aduce bucuria și mângâierea în viața pământească și de a-i da credinciosului viața veșnică. O, dacă am avea înțelegerea într-atât luminată de har, încât să ne însușim întreaga lui semnificație! Tatăl ne spune: Vă voi da o comoară mai prețioasă decât orice valoare pământească, o comoară care vă va îmbogăți și binecuvânta pentru totdeauna. -- The Review and Herald, 5 martie, 1908.
Cât de discordantă! Cât de lipsită de valoare!
Hristos declară: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze.” Cei care s-au îmbrăcat cu haina de nuntă, haina neprihănirii lui Hristos, nu vor încerca să afle dacă ar trebui să își ia crucea și să meargă pe urmele Mântuitorului. Ei se vor supune poruncilor Lui cu plăcere și cu bucurie. Multe suflete pier fără să știe despre Hristos. Cât de discordantă este deci toată lupta pentru poziție și bogăție! Cât de firave sunt motivațiile pe care Satana ar putea să le prezinte, pe care egoismul și ambiția ar putea să le ofere, în comparație cu lecțiile pe care le-a dat Hristos în Cuvântul Său! Cât de lipsită de valoare este răsplata pe care o oferă lumea în comparație cu cea oferită de Tatăl nostru ceresc! -- The Review and Herald, 19 septembrie, 1899.
Dumnezeu va purta de grijă
În vreme ce ar trebui să înțeleagă că darurile Providenței nu trebuie risipite inutil, oamenii trebuie să știe și că spiritul zgârceniei și al avariției trebuie biruit. Această înclinație va avea ca rezultat folosirea căilor necinstite și incorecte, care sunt o urâciune pentru Dumnezeu. Creștinii nu ar trebui să își îngăduie să fie tulburați de grija și de neliniștea cu privire la lucrurile necesare vieții. Dacă îl iubesc și îl ascultă pe Dumnezeu și dacă își fac partea, El va avea grijă de nevoile lor. Chiar dacă va trebui să vă câștigați existența cu sudoarea frunții, nu trebuie să renunțați la încrederea în Dumnezeu, căci în marele plan al providenței Sale, vă va oferi zi după zi ceea ce aveți nevoie. Această lecție dată de Hristos este o mustrare pentru gândurile de neliniște, pentru problemele și îndoielile inimii neîncrezătoare. Nimeni nu poate adăuga nici măcar un cot la statura lui, oricât de mult și-ar dori acest lucru. Tot atât de absurd este să vă îngrijorați de ziua de mâine și de nevoile ei. Faceți ce sunteți datori și puneți-vă încrederea în Dumnezeu, căci El știe ce aveți nevoie. -- The Review and Herald, 18 septembrie, 1888.