Dragă frate și soră, Simt împreună cu voi și mă rog să puteți vedea lucrurile exact așa cum sunt. Trebuie să înțelegeți că nimeni nu ar trebui să își administreze veniturile în așa fel, încât să fie nevoit să intre în datorii. [...]
Când vedeți că nu aveți succes, de ce nu vă îndreptați spre rugăciune sau de ce nu vă schimbați ocupația? Ne așteaptă vremuri tulburi, iar Domnul îi va primi pe toți cei ce conlucrează cu El. Practicați sacrificiul de sine! Faceți fiecare pas cu grijă și cu rugăciune! Umblați înaintea Domnului cu smerenie! Trebuie să rămânem consacrați lui Dumnezeu și să ne croim cărări drepte cu picioarele noastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale. -- Scrisoarea 63, 1897
Un sfat către un colportor
În scrisoarea ta te plângi de jugul datoriilor. Dar nu ai nicio scuză pentru faptul că ești îndatorat. [...] Ușurința cu care te împrumuți, fără să ai certitudinea că vei putea să înapoiezi banii, este o mare nedreptate față de ceilalți, lipsindu-i chiar și de puținul pe care îl au și aducând dezonoare la adresa lucrării lui Dumnezeu. Dacă ți-ai da seama de ceea ce faci la momentul respectiv, te-ai opri. Ai înțelege că e păcat să îi înșeli pe oameni, fie că sunt credincioși fie că nu, aducându-i la strâmtorare pentru a-ți împlini tu nevoile prezente.
Situația ta, frate _____, nu e de mică însemnătate. Prin modul tău de a acționa, influența pe care o exerciți asupra lucrării altor colportori este dăunătoare și îți va fi dificil să o ștergi. Cei care ar dori să se implice în colportaj și care ar lucra cu onestitate nu vor mai avea posibilitatea aceasta, pentru că, din pricina ta, vor fi considerați nedemni de încredere. Cei care au într-adevăr nevoie să li se acorde încredere nu o vor primi din cauza modului greșit de a acționa al unor colportori. și ținând cont de experiența pe care au avut-o unii, atunci când au pierdut din casierie sute de lire, cum să nu le fie teamă să își pună încrederea în cei care fac în așa fel, încât sustrag bani din casierie, privându-i pe alții de banii de care au atâta nevoie pentru a sprijini lucrarea lui Dumnezeu din acest timp? -- Scrisoarea 36, 1897
Eliberarea de datorii prin sacrificiu de sine
Luați hotărârea de a nu mai face alte datorii. Renunțați mai bine la mii de lucruri decât să vă îndatorați din nou. Acesta a fost blestemul vieții voastre: datoriile. Fugiți de ele ca de o boală contagioasă.
Fă un legământ cu Dumnezeu ca, prin binecuvântarea Sa, să îți plătești datoriile și atunci să nu datorezi nimănui nimic, chiar dacă ar trebui să trăiești doar cu terci și pâine. E atât de ușor când îți pregătești de mâncare să mai arunci din buzunar încă douăzeci și cinci de cenți pentru ceva pe deasupra. Ai grijă de mărunțiș căci banii vor avea ei înșiși grijă de ei. Câte un pic cheltuit pe una, pe alta și sumele cheltuite se transformă în bani. Țineți dorințele egoiste în frâu cel puțin atât cât ești împrejmuit de datorii.... Nu te poticni, nu te descuraja și nu da înapoi. Abține-te de a-ți face gusturile, nu-ți îngădui pofta, strânge bănuții și plătește-ți datoriile. Rezolvă cu acestea cât de repede posibil. Când vei putea sta din nou pe picioarele tale ca un om liber, fără a mai datora cuiva ceva, vei dobândi o mare biruință. -- Letter 4, 1877.
Datoriile personale să nu împiedice dărnicia
Unii nu s-au conformat planului de dăruire sistematică, aducând ca scuză faptul că mai au încă datorii. Ei spun că mai întâi trebuie să „nu datoreze nimănui nimic” Dar aceasta nu este o scuză. Am văzut că ei trebuie să dea cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Unii sunt conștienți că trebuie să „nu datoreze nimănui nimic” și socotesc că Dumnezeu nu le mai poate cere nimic până nu scapă de datorii. Însă se înșală în această privință. Ei nu reușesc să-l dea lui Dumnezeu ce îi aparține. Toți credincioșii trebuie să-i aducă Domnului o jertfă potrivită. Cei care sunt îndatorați ar trebui să ia suma datorată din ceea ce au, iar din ceea ce a rămas, să dea o parte. -- Testimonies for the Church 1:220