Sfaturi privind administrarea creştină a vieţii

Capitolul 52

Instituțiile trebuie să evite împrumuturile

[AUDIO]

Dumnezeu nu vrea ca lucrarea Sa să fie mereu împiedicată de datorii. Când se dorește extinderea clădirilor sau a altor amenajări ale unei instituții, aveți grijă să nu depășiți sumele disponibile. Mai bine să amânați îmbunătățirile până când Providența vă va deschide calea să le realizați fără să contractați împrumuturi mari și fără să plătiți dobânzi.

Membrii bisericii au investit în casele de editură și astfel a fost posibilă furnizarea de mijloace pentru susținerea lucrării din diferite zone și pentru împlinirea altor nevoi. Acest lucru este bun. Niciodată nu se poate spune că s-a făcut prea mult în această privință. Domnul știe tot. Dar după cum mi s-a arătat, trebuie depuse toate eforturile necesare pentru a evita datoriile.

În Editură

Activitatea de publicare s-a început prin sacrificii și trebuie condusă după principii stricte de economisire. Problema finanțelor poate fi rezolvată dacă, atunci când e nevoie de bani, angajații vor accepta să li se reducă salariile. Domnul mi-a arătat că acesta este principiul ce trebuie introdus în instituțiile noastre. Când banii sunt puțini, ar trebui să fim gata sa ne restrângem nevoile.

Prețul materialelor publicate să fie evaluat corect și apoi toți angajații din casele de editură să vadă cum ar putea economisi pe orice cale, chiar dacă se produc în acest fel multe neplăceri. Aveți grijă la micile cheltuieli, împiedicați pierderile. Tocmai micile pierderi fac diferența la final. Strângeți firimiturile; nimic să nu se piardă. Nu vă pierdeți timpul stând de vorbă; minutele pierdute se transformă în ore pierdute. Hărnicia, perseverența, lucrul cu conștiinciozitate vor fi întotdeauna încununate de succes.

Unii consideră că se înjosesc dacă au grijă de lucrurile mărunte. Ei cred că în felul acesta dau dovadă de o minte limitată și de un spirit neputincios. Dar buturuga mică răstoarnă carul mare. Nimic din ceea ce ar putea să-și găsească vreun rost nu ar trebui lăsat sa se piardă. Dacă nu se fac economii, instituțiile noastre vor ajunge cu siguranță să facă împrumuturi. Deși poate că se primesc mulți bani, aceștia vor fi risipiți prin micile pierderi din fiecare ramură a producției. Economia nu înseamnă zgârcenie.

Fiecare angajat și fiecare angajată a casei de editură trebuie să fie un străjer credincios, care să vegheze ca nimic să nu se piardă. Toți trebuie să fie atenți la așa-zisele nevoi care presupun cheltuieli. Unii oameni trăiesc mai bine cu patru sute de dolari pe an, decât alții cu opt sute de dolari. La fel se întâmplă și în instituțiile noastre; unele persoane se pot descurca cu sume mult mai mici decât au altele. Dumnezeu dorește ca toți lucrătorii să dea dovadă de spirit economic șir în mod deosebit, să fie buni administratori. -- Testimonies for the Church 7:206, 207.

Reducerea cheltuielilor printr-o atentă administrare a sanatoriilor

Cei care lucrează în instituțiile noastre trebuie să învețe cum să reducă din cheltuieli, astfel încât instituțiile să nu fie nevoite să facă datorii. Trebuie dat dovadă de înțelepciune când se achiziționează ceva. Banii trebuie să ajungă cât mai mult timp posibil. Printr-o administrare atentă, pot fi economisiți mulți dolari.

Cheltuielile nu trebuie făcute decât dacă aveți toți banii în mână. Unii dintre cei ce se ocupă de instituțiile noastre fac datorii ce puteau fi evitate. Poate că se cheltuiește în mod inutil pentru înfrumusețarea clădirii. În multe cazuri, se cheltuiesc bani pentru satisfacerea poftelor și a mofturilor.

Fiecare lucrător să producă ceva

Fiecare persoană să se străduiască acum, cu zel și curaj, să economisească, nu să cheltuiască. Spuneți-le astfel celor care doresc să consume fără să producă nimic: Sunt dator să economisesc pe orice cale. Nu pot încuraja risipa. Nu pot să permit ca banii să se piardă pentru lucruri ce nu sunt necesare.

De la cel mai mare la cel mai mic, lucrătorii lui Dumnezeu trebuie să învețe să fie economi. Fiecare să-și spună:Trebuie să îmi impun să nu mai cheltuiesc pe lucruri inutile. Cei care sunt în slujba Domnului să fie atât producători, cât și consumatori. Priviți cât de mare este lucrarea și înfrânați-vă înclinația necreștinească de a cheltui pentru satisfacere personală. Luați în considerare prețul lucrului pe care doriți să îl cumpărați.

În acest mod, fiecare are ocazia de a-și îndeplini partea sa din lucrare. Fiecare să încerce să facă ceva. Cei implicați în lucrarea lui Dumnezeu ar trebui să fie dornici să dea ajutor oriunde e nevoie. Ei ar trebui să-și reducă cheltuielile cât mai mult posibil, fiindcă vor apărea nevoi pentru care va trebui folosit fiecare dolar în vederea lucrării Domnului.

Angajarea persoanelor pentru activități de interior și exterior trebuie luată în considerare cu multă atenție. Administratorii instituțiilor noastre trebuie să fie foarte prudenți. Ei nu ar trebui să angajeze un mare număr de persoane, dacă aceasta nu este o nevoie reală. În această privință se fac deseori greșeli.

Angajații fac parte din instituție

Angajații din instituțiile noastre ar trebui să considere că fac parte din respectivele instituții. Ei nu ar trebui să creadă că trebuie să muncească doar un anumit număr de ore pe zi. Când apar cazuri urgente și când e nevoie de muncă suplimentară, ei ar trebui să răspundă din toată inima și cu plăcere. Ar trebui să manifeste un interes intens față de succesul instituției unde lucrează. În acest fel, alții sunt încurajați să lucreze cu interes și conștiinciozitate.

Hristos a spus: „Strângeți firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.” Cei care au un rol în instituțiile noastre să ia aminte la această învățătură. Să aibă grijă să nu se risipească resursele spirituale și materiale pe care le primesc de la Domnul. Economia trebuie învățată de educatori, pentru ca ei să le-o prezinte angajaților. Prin învățătură și exemplu, părinții ar trebui să-și învețe copiii arta de a folosi cât mai îndelungat o sumă mică de bani. Multe familii sunt sărace din cauză că își cheltuiesc banii imediat ce îi primesc.

Cel care ocupă funcția de bucătar într-un sanatoriu ar trebui să fie deprins cu obiceiul de a economisi. El trebuie să știe că niciun aliment nu trebuie risipit.

„În sârguința, fiți fără preget”

Cuvântul inspirat ne spune cum trebuie să fim: „în sârguință, fiți fără preget. Fiți plini de râvnă cu duhul. Slujiți Domnului.” Cei care lucrează în sanatoriile noastre trebuie să muncească plini de interes și cu seriozitate. Dacă angajații nu stăpânesc arta de a fi rapizi, să înceapă să se instruiască în această privință sau să accepte ca salariul să fie pe măsura lucrului făcut. În fiecare zi, asistentele și ceilalți angajați ar trebui să devină tot mai eficienți, mai pricepuți la toate activitățile și mai operativi. Ei se pot strădui să ajungă la un nivel tot mai înalt, în calitate de ajutoare ale Domnului. Cei care sunt înceți din fire să se instruiască zilnic pentru a-și îndeplini sarcinile mai repede și în același timp cu grijă. [...]

Cei care sunt plătiți pentru activitatea lor ar trebui să fructifice ocazia. Ei trebuie să fie atât producători, cât și consumatori. Pe măsură ce vor fi educați în această privință, vor deveni tot mai capabili să-și îndeplinească sarcinile încredințate. Vor fi pregătiți să îndeplinească orice sarcină. -- Scrisoarea 87, 1901.

Economisirea în administrarea școlilor

Economisirea trebuie practicată în orice aspect, pentru a rămâne pe linia de plutire și pentru a nu ne afunda în datorii; însă ar trebui să existe o creștere a sumei plătite pentru școlarizare. Acest lucru mi-a fost prezentat când eram în Europa și de atunci v-am vorbit despre el în școlile voastre. Iar chestiunea „Cum vor reuși școlile noastre să nu facă datorii?” va rămâne întotdeauna o problemă, până când nu se vor face planuri mai înțelepte. Ridicați taxa pentru cursurile elevilor și angajați la bucătărie persoane care știu cum să facă economie. Angajați persoanele cele mai talentate, chiar dacă trebuie să plătiți salarii bune și convenabile. Este esențială consolidarea tuturor ramurilor. După ce au fost luate aceste măsuri de precauție, datoriile școlilor noastre nu vor mai crește. [...]

Elevii să coopereze

Unii vor spune: Vom avea mai puțini elevi. Acest lucru e posibil, dar cei pe care îi veți avea vor profita la maximum și vor înțelege că trebuie să muncească sârguincios pentru a ajunge în pozițiile pe care trebuie să le ocupe. Dacă Domnul le va fi mereu prezentat elevilor ca Unul la care trebuie să caute sfat, vor primi, la fel ca Daniel, cunoștință și înțelepciune de la El. Atunci toți vor fi canale de lumină. Vorbiți-le elevilor despre această problemă. Întrebați-i care dintre ei vrea să se sacrifice pentru a achita împrumutul deja contractat. Unii elevi nu au nevoie de altceva decât de o gândire binevoitoare.

Dumnezeu să îi ajute pe administratorii școlilor noastre să nu îngăduie vreodată ca sumele cheltuite să depășească venitul, caz în care școala va trebui închisă. Nu a existat talentul necesar în administrarea finanțelor școlilor noastre. Dumnezeu va cere aceste lucruri de la administratori. Orice obicei de prisos și costisitor și orice capriciu trebuie înlăturate. Datoriile nu se vor acumula când școlile își vor însuși cu seriozitatea necesară principiile atât de clar arătate în Cuvântul lui Dumnezeu. -- Scrisoarea 137, 1898.

Prudență în administrarea finanțelor școlilor

În primul rând, directorul școlii ar trebui să aibă grijă de finanțele instituției. El ar trebui să cunoască principiile fundamentale ale contabilității. El trebuie să dea un raport detaliat al modului în care au fost utilizate, în interesul școlii, sumele ce i-au trecut prin mână. Bugetul școlii nu trebuie cheltuit inutil, ci trebuie depuse eforturi pentru a mări utilitatea școlii. Cei cărora li s-a încredințat administrarea financiară a instituțiilor noastre de educație nu trebuie să-și permită să cheltuiască banii în mod nepăsător. Toate aspectele legate de banii școlilor noastre trebuie să aibă o transparență deplină. Calea Domnului trebuie urmată cu strictețe, chiar dacă ea nu corespunde căilor omului. [...]

Dacă sunteți tentați să întrebuințați banii din bugetul școlii într-un mod care nu este nicidecum benefic acesteia, standardul principiilor voastre va trebui examinat cu atenție, pentru ca atunci când va veni vremea să fiți verificați, să nu fiți găsiți cu lipsuri. Cine este contabilul? Cine este directorul economic? Cine este administratorul? Sunt ei atenți și competenți? Puneți-vă aceste întrebări. Este posibil ca banii să fi fost întrebuințați greșit, fără ca cineva să știe cum anume s-a întâmplat, și este posibil ca școala să iasă mereu în pierdere, din cauza cheltuielilor nechibzuite. Cei răspunzători poate că vor regreta foarte mult această pierdere și totuși vor crede că au făcut tot ce puteau mai bine. Dar de ce au îngăduit ca datoriile să crească? Cei care sunt responsabili pentru școală să verifice lunar situația financiară a acesteia. -- Manuscript 65, 1906.

Fugiți de datorii ca de lepră

Economia trebuie practicată în toate aspectele legate de școală. Cei care vin la școală lasă în general în urmă case modeste, unde au fost obișnuiți să mănânce o hrană simplă, fără multe feluri de mâncare. La prânz sunt obișnuiți să mănânce modest, dar consistent. Cel mai bine e ca toți să servească seara doar o masă ușoară. Trebuie să se facă economii cu strictețe, altminteri vor fi necesare împrumuturile. Mențineți-vă în limitele disponibile! Fugiți de datorii ca de lepră! -- Scrisoarea 60, 1896.