Sunt multe lucruri de spus referitor la privilegiul pe care îl au tinerii de a sprijini cauza lui Dumnezeu prin însușirea lecțiilor de economisire și lepădare de sine. Mulți cred că pot să-și satisfacă o plăcere sau alta și, pentru aceasta, se deprind să trăiască pe măsura venitului lor. Dar Dumnezeu vrea să facem mai mult în această privință. Păcătuim împotriva noastră când ne mulțumim să avem suficientă hrană, băutură și îmbrăcăminte. Dumnezeu dorește să ne ofere mai mult decât atât. Când suntem gata să renunțăm la dorințele noastre egoiste și să ne predăm capacitățile minții și ale inimii lucrării lui Dumnezeu, îngerii cerești vor coopera cu noi, făcându-ne o binecuvântare pentru omenire.
Chiar dacă e sărac, un tânăr harnic și econom poate strânge o sumă mică pentru cauza lui Dumnezeu. Când aveam doar 12 ani, eu știam ce înseamnă să economisești bani. Am învățat împreună cu sora mea o meserie și, deși câștigam 25 de cenți pe zi, puteam să punem deoparte ceva pentru misiune, Am economisit puțin câte puțin, până am adunat 30 de dolari. Apoi, când am auzit solia revenirii iminente a Domnului și când s-a făcut apel pentru bani, am considerat că avem privilegiul să îi dăm tatălui nostru cei 30 de dolari, rugându-l să îi investească în cărți și broșuri, pentru ca solia să ajungă și la cei ce nu o cunoșteau.
Toți cei care vin în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu au datoria de a învăța să economisească timp și bani. Cei care își îngăduie să lenevească demonstrează că acordă puțină importanță adevărurilor mărețe ce ne-au fost încredințate. Ei trebuie să deprindă obiceiul de a fi harnici și de a lucra numai spre slava lui Dumnezeu.
Sacrificiul de sine și valorificarea talentului
Cei care nu știu să-și folosească timpul și banii în mod rațional ar trebui să se sfătuiască cu cei care au experiență. Cu banii pe care îi câștigam împreună cu sora mea, ne cumpăram haine. Îi dădeam mamei banii, spunându-i: „Cumpără în așa fel încât, după ce ne-am plătit hainele, să ne mai rămână ceva și pentru lucrarea misionară.” Iar ea așa proceda, încurajându-ne spiritul misionar.
Când este rodul sacrificiului de sine, dăruirea îi este de mare ajutor dătătorului. Ea constituie o metodă de educație care ne ajută să înțelegem mai bine lucrarea Celui care umbla din loc în loc și care făcea bine, alinând suferința și întâmpinând nevoile celor sărmani. Mântuitorul nu a trăit pentru Sine. În viața Sa, nu a existat nicio urmă de egoism. -- Youth»s Instructor, 10 septembrie, 1907.
Copiii pot învăța ce înseamnă sacrificiul
Când fac sacrificii pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu, părinții ar trebui să-și învețe copiii să participe și ei la această lucrare. Copiii pot învăța să-și manifeste dragostea pentru Hristos prin renunțarea la lucrurile inutile, din cauza cărora le scapă printre degete mulți bani. Așa ar trebui să se procedeze în fiecare familie. E nevoie de mult tact, dar în acest fel copiii vor obține cea mai bună educație posibilă. și când toți copilașii își aduc darurile înaintea Domnului, chiar dacă darurile lor sunt ca niște pârâiașe, când se vor aduna, se vor transforma într-un râu.
Domnul îi privește cu plăcere pe copilașii care renunță la ei înșiși pentru a-l aduce un dar. El a fost mulțumit de văduva care a aruncat cei doi bănuți în vistierie, pentru că ea a dat cu bucurie. Mântuitorul a considerat că sacrificiul pe care l-a făcut ea când a dat tot ce avea era mult mai valoros decât sumele mari aduse de oamenii bogați, care nu s-au sacrificat pentru a dărui. El este bucuros când cei micuți sunt gata să renunțe la ei înșiși pentru a lucra împreună cu Cel care i-a iubit, care i-a luat în brațe și i-a binecuvântat. -- The Review and Herald, 25 decembrie, 1900.
țineți cont de venituri și de cheltuieli
Matematica trebuie învățată în mod practic, Fiecare tânăr și fiecare copil să învețe nu numai să rezolve probleme inventate, ci și să țină o evidență strictă a propriilor venituri și cheltuieli. Să învețe în mod practic cum să-și cheltuiască banii. Fie că îi primesc de la părinți, fie că îi câștigă singuri, băieții și fetele trebuie să învețe să își aleagă și să își cumpere singuri îmbrăcămintea, cărțile și celelalte lucruri necesare. Prin faptul că țin o evidență a cheltuielilor pe care le fac, ei vor învăța valoarea și utilitatea banilor mai bine decât prin orice altă metodă.
Acest obicei îi va ajuta să facă distincție între adevărata economie și zgârcenie, pe de o parte, și risipă, pe de altă parte, Dacă este direcționată corect, educația de acest fel va stimula actele de caritate. Ea îi va ajuta pe tineri să învețe să ofere nu din impulsul de moment, când sunt emoționați, ci în mod regulat și sistematic. -- Education, 238, 239.
Ascultarea sugestiilor lui Satana
Ce bine a reușit vrăjmașul să plaseze lucrurile efemere deasupra celor spirituale! Multe familii care oferă puțin pentru cauza lui Dumnezeu cheltuiesc totuși mulți bani pe mobilă scumpă și pe haine la modă. Cât de mulți bani se cheltuiesc pentru hrană și, deseori, pentru ceea ce nu este altceva decât poftă dăunătoare! Cât de mult se cheltuiește pentru cadouri care nu ajută pe nimeni cu nimic!
Mulți cheltuiesc sume considerabile pe fotografiile pe care le dau prietenilor lor. Fotografierea este dusă până la limitele extravaganței și încurajează un tip de idolatrie. Cât de mulțumit ar fi fost Dumnezeu dacă toți acești bani ar fi fost investiți în publicarea materialelor ce i-ar fi condus pe oameni la Hristos și la adevărurile prețioase din această vreme! Banii risipiți pe lucruri nefolositoare le-ar fi pus acestor oameni la dispoziție materiale despre adevărul prezent, care s-ar fi dovedit a fi pentru ei o „mireasmă de la viața spre viață”.
Sugestiile lui Satana sunt urmate în multe, multe lucruri. Aniversarea zilei de naștere, sărbătorile de Crăciun și de Ziua Recunoștinței sunt prea des dedicate plăcerilor egoiste, în loc mintea să fie îndreptată spre mila și bunătatea divină. Dumnezeu este nemulțumit că bunăvoința Sa, grija Sa constantă și dragostea Sa necurmată nu sunt luate în seamă cu ocazia acestor sărbători.
Dacă toți banii risipiți pe lucruri inutile ar fi aduși în vistieria lui Dumnezeu, am vedea bărbați, femei și tineri care s-ar preda lui Isus și și-ar face partea pentru a coopera cu Hristos și cu îngerii. Cea mai mare binecuvântare a lui Dumnezeu ar veni asupra bisericilor noastre și multe suflete ar fi convertite la adevăr. -- The Review and Herald, 23 decembrie, 1890.
Zile de naștere și aniversări
Părinții trebuie să-și educe copiii să se autocontroleze și să renunțe la dorințele proprii. Ei trebuie să le reamintească mereu copiilor că au obligația de a asculta de Cuvântul lui Dumnezeu și de a trăi pentru a-l sluji lui Isus. Părinții trebuie să-și educe copiii să trăiască având obiceiuri simple și evitând îmbrăcămintea și hrana scumpă, casele scumpe și mobila scumpă. Condițiile pe baza cărora vom primi viața veșnică sunt exprimate astfel: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta. [,.,] Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți,”
Părinții nu i-au învățat pe copiii lor preceptele Legii așa cum le-a lăsat Dumnezeu. Ei i-au deprins cu obiceiuri egoiste, l-au învățat să considere că aniversările și sărbătorile sunt ocazii când primesc daruri și când pot face ce face lumea. Aceste ocazii, care ar trebui să aibă ca țintă cunoașterea lui Dumnezeu și exprimarea recunoștinței inimii față de îndurarea și dragostea Sa, care S-a îngrijit de viața lor încă un an, devin ocazii pentru satisfacerea plăcerilor egoiste, pentru lăudarea copiilor. Ei au fost ținuți în viață clipă de clipă prin puterea lui Dumnezeu și totuși părinții nu îi învață să se gândească la acest lucru și să-și exprime recunoștința pentru îndurarea pe care le-a arătat-o Dumnezeu.
Dacă tinerii și copiii din acest timp ar fi educați corespunzător, ce slavă, ce laudă și ce recunoștință ar răsuna de pe buzele lor la adresa lui Dumnezeu! Cât de mulți copii și-ar aduce darurile lor mici de mulțumire în vistieria Sa! Dumnezeu nu ar mai fi dat uitării.
Părinții și copiii nu ar trebui să-și amintească de îndurarea Domnului doar cu ocazia zilelor de naștere, ci și Crăciunul și Anul Nou ar trebui să fie ocazii în care fiecare familie să-și amintească de Creatorul și de Răscumpărătorul ei. În loc să le fie oferite oamenilor numeroase cadouri și mulți bani, închinarea, onoarea și recunoștința ar trebui să-l fie aduse lui Dumnezeu, iar darurile ar trebui să ajungă în vistieria Sa. Să nu fie Dumnezeu mulțumit de o astfel de aducere aminte din partea copiilor Săi? Dar Dumnezeu este uitat cu ocazia acestor ocazii speciale! [...]
Când aveți o aniversare, faceți din ea o zi plăcută și veselă pentru copiii voștri și pentru cei săraci și suferinzi. Nu lăsați să treacă ziua fără să-l aduceți daruri de recunoștință și de mulțumire lui Isus. Părinții și copiii să depună un efort serios pentru a recupera timpul pierdut și a remedia ceea ce au neglijat în trecut. Ei să meargă pe o altă cale decât cea pe care umblă lumea.
Se pot face multe lucruri cu gust și mult mai ieftine decât cadourile inutile ce sunt atât de des oferite copiilor și rudelor, prin care se poate manifesta respectul și prin care se poate aduce bucuria în cămin. În timp ce le explicați motivul pentru care ați făcut o schimbare în valoarea cadourilor lor, îi puteți învăța pe copiii voștri o lecție, spunându-le că până în acel moment ați considerat că plăcerea lor ar fi mai importantă decât slava lui Dumnezeu. Spuneți-le că, în loc să vă gândiți la înaintarea cauzei lui Dumnezeu, v-ați gândit mai mult la propria voastră plăcere, la satisfacția lor și la conformarea cu obiceiurile și tradițiile lumii, când le făceați cadouri celor care nu aveau nevoie de ele.
Asemenea înțelepților din vechime,îi puteți aduce lui Dumnezeu darurile cele mai valoroase și puteți să arătați prin ele că prețuiți Darul oferit de El lumii păcătoase. Îndreptați gândurile copiilor spre un țel nou, altruist, stimulându-i să aducă daruri având ca motivație faptul că Dumnezeu L-a dat pe singurul Său Fiu. -- The Review and Herald, 13 noiembrie, 1894.