Dumnezeu lucrează prin intermediul oamenilor și oricine trezește conștiința semenilor săi, stimulându-i să facă fapte bune și să manifeste un interes real față de înaintarea cauzei adevărului, nu face de la el acest lucru, ci prin Duhul lui Dumnezeu care lucrează în el. Promisiunile făcute în astfel de situații sunt sacre, fiind rodul lucrării Duhului lui Dumnezeu. Dacă promisiunile sunt respectate, Cerul acceptă darul și acești lucrători darnici sunt apreciați pentru comoara cea mare pe care au investit-o în banca cerului. Ei își „strâng pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru a moșteni adevărata viață.” [...]
Lipsa integrității
Unul dintre cele mai mari păcate ale lumii creștine contemporane este ipocrizia și lăcomia în relația cu Dumnezeu. Mulți manifestă o nepăsare tot mai mare față de împlinirea angajamentelor pe care și le-au luat față de diferite instituții și asociații religioase. Mulți consideră că angajamentul luat nu îi obligă să și facă ce au promis. Dacă își închipuie că banii le vor aduce un profit considerabil, în cazul în care îi investesc în vreo bancă sau în mărfuri, sau dacă au rezerve față de anumite persoane care au legături cu instituția pe care au promis că o ajută, mulți se simt absolut liberi să își folosească banii după bunul plac. Această lipsă de integritate predomină în mare măsură printre cei care mărturisesc a ține poruncile lui Dumnezeu și care așteaptă venirea iminentă a Domnului și Mântuitorului lor. [...]
Responsabilitatea bisericii
Biserica este responsabilă pentru angajamentele luate de fiecare dintre membrii ei. Dacă observă un frate care uită să se achite de o obligație asumată, ceilalți membri ar trebui să lucreze cu el cu amabilitate, dar ferm. Dacă acesta se află în imposibilitatea de a-și respecta promisiunile, dacă este un membru destoinic și dacă are o inimă deschisă, atunci membrii să-l ajute cu multă compasiune. În acest fel, vor depăși dificultatea și vor fi ei înșiși binecuvântați.
Dumnezeu dorește ca membrii bisericii Sale să considere că obligațiile față de El trebuie împlinite cu aceeași exactitate ca și cele față de un comerciant sau față de o instituție. Fiecare să-și revizuiască viața de până acum și să vadă dacă a uitat să se achite de anumite obligații, apoi să depună eforturi suplimentare pentru a plăti până și „cel din urmă bănuț” fiindcă toți ne vom confrunta cu sentința finală, rostită într-un tribunal unde numai integritatea și onestitatea vor trece testul. -- Testimonies for the Church 4:473-476.
O cauză a necazurilor
Unii dintre voi v-ați împotmolit în angajamentele luate. Ca răspuns la rugăciune, Duhul Domnului a fost prezent la întrunirea din _____ și, în timp ce inimile v-au fost mișcate prin puterea Sa, ați făcut o promisiune. În timp ce râul mântuirii se revărsa peste inimile voastre, ați simțit că trebuie să urmați exemplul Celui care mergea din loc în loc, făcea bine și și-a dat viața cu bucurie ca să-i răscumpere pe mulți din păcat și decădere. Sub influența cerească, înviorătoare, ați înțeles că egoismul și spiritul lumesc nu se potriveau cu caracterul creștin și că nu puteați trăi pentru voi înșivă și, în același timp, să fiți și asemenea lui Hristos. Dar când nu ați mai simțit atât de puternic influența dragostei și îndurării Sale îmbelșugate v-ați răzgândit și nu ați mai adus darurile, iar Dumnezeu și-a retras binecuvântarea de la voi.
Unii au trecut prin necazuri. Nu au avut ce să recolteze și, prin urmare, nu au avut cu ce să se achite de promisiuni, iar alții au ajuns în impasuri financiare. Astfel, evident, nu mai puteau să plătească. Dar dacă nu ar fi murmurat și dacă nu s-ar fi răzgândit, Dumnezeu ar fi lucrat pentru ei și ar fi găsit căi prin care toți să ofere sumele promise. Ei nu au așteptat cu credință, având încredere că Dumnezeu le va deschide o posibilitate de a-și respecta promisiunile.
Alții dispuneau de mijloace și, dacă ar fi avut aceeași disponibilitate ca atunci când au făcut promisiunea, dacă l-ar fi înapoiat lui Dumnezeu zecimile și darurile pe care le-au primit în acest scop, ar fi avut parte de o mare binecuvântare. Dar a venit Satana cu ispitele lui și ha determinat pe unii să pună la îndoială motivațiile și spiritul ce l-au determinat pe slujitorul lui Dumnezeu să facă un apel pentru bani. Unii s-au simțit înșelați și furați. În sinea lor, și-au negat jurămintele, iar tot ce au făcut după aceea a fost făcut din obligație și, de aceea, nu au primit nicio binecuvântare. -- Testimonies for the Church 5:281, 282.