Când este împletită cu dragostea și cu binefacerea și când este sfințită prin Duhul lui Isus, compasiunea umană devine un factor ce poate aduce un mare bine. Cei care cultivă binefacerea le fac un bine nu numai altora, fiind pentru aceștia o binecuvântare, ci au ei înșiși de câștigat prin faptul că își expun inima influenței blânde a adevăratei binefaceri.
Fiecare rază de lumină revărsată asupra celorlalți se va reflecta asupra noastră. Fiecare cuvânt amabil și de împreună-simțire rostit față de cei îndurerați, fiecare act împlinit pentru cei năpăstuiți și fiecare dar adus pentru satisfacerea nevoilor semenilor noștri, din dorința de a-l aduce slavă lui Dumnezeu, vor avea ca rod binecuvântarea dătătorului. Cei care lucrează astfel, ascultă de porunca cerului și vor primi aprobarea lui Dumnezeu. Plăcerea de a face bine altora le conferă sentimentelor noastre o vioiciune care va acționa asupra nervilor, va îmbunătăți circulația sângelui și va avea ca efect sănătate mintală și fizică. -- Testimonies for the Church 4:56.
O binecuvântare vindecătoare
Legătura dintre minte și trup este foarte strânsă. Când una este afectată, cealaltă simte împreună cu ea. Starea minții depinde în mare măsură de sănătatea organismului. Dacă mintea este liberă și mulțumită, având convingerea că s-a făcut ce e corect și având satisfacția că s-a adus o contribuție la fericirea celorlalți, va produce o bucurie care va influența întregul organism, contribuind la o circulație mai fluentă a sângelui și la o revigorare a întregului corp. Binecuvântarea lui Dumnezeu are un efect vindecător, iar cei care contribuie în mare măsură la binele altora vor recunoaște această binecuvântare minunată în inima și în viața lor. -- Testimonies for the Church 4:60, 61.
Lucrarea de binefacere este binecuvântată de două ori
Înțelepciunea divină s-a folosit, în Planul de Mântuire, de legea cauzei și a efectului, făcând ca lucrarea de binefacere să fie, în toate aspectele ei, o binecuvântare dublă. Dumnezeu ar fi putut să-și împlinească planul de salvare a păcătoșilor fără ajutorul omului, dar El știa că omul nu putea fi fericit dacă nu participa la marea lucrare de răscumpărare. Pentru ca omul să nu piardă roadele binecuvântate ale binefacerii, Răscumpărătorul nostru a conceput un plan prin care să îl coopteze pe om în calitate de conlucrător cu El. -- The Review and Herald, 23 martie, 1897.
Atracția lumii de pe pământ ia sfârșit
Hristos a venit ca să le dea oamenilor comoara veșniciei, pe care noi trebuie să o primim și să o împărtășim cu alții, prin legătura cu El. Hristos le spune nu numai pastorilor, ci tuturor credincioșilor: „Lumea este învăluită în întuneric Lăsați ca lumina voastră să lumineze înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri. Oricine li iubește cu adevărat pe Dumnezeu va fi o lumină în lume.”
Cel care e cetățean al împărăției cerești va privi mereu spre lucrurile nevăzute. Pământul nu va mai avea putere asupra minții și caracterului. El se va bucura continuu de prezența Oaspetelui ceresc, după făgăduința: „Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.” Va umbla cu Dumnezeu, în părtășie permanentă, la fel ca Enoh. -- The Review and Herald, 10 noiembrie, 1910.
Viața pământească devine mai frumoasă
Nicio strategie de afaceri și niciun plan de viitor nu poate fi sigur sau complet dacă are în vedere numai anii scurți ai acestei vieți și dacă nu ia în calcul și viitorul nesfârșit. Tinerii să fie învățați să țină cont și de eternitate. Să fie învățați să fie selectivi cu principiile după care se ghidează și să caute valorile nepieritoare -- să își strângă acea „comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoțul și unde nu roade molia” ; să își facă prieteni „cu ajutorul bogățiilor nedrepte” pentru ca atunci când vor muri, aceștia să îi primească „în corturile veșnice” (Luca 12, 33; 16, 9).
Toți cei care fac acest lucru se pregătesc cel mai bine posibil pentru viața din această lume. Nimeni nu-și poate strânge comoara în cer, dacă viața lui de pe pământ nu este astfel înfrumusețată și înnobilată.
„Evlavia este folositoare în orice privință, întrucât ea are făgăduința vieții de acum și a celei viitoare” (1 Timotei 4, 8). -- Education, 145.
Inima dătătorului devine mai darnică
Darurile săracilor, date cu sacrificii pentru a contribui la răspândirea luminii prețioase a adevărului mântuitor, vor fi pentru Dumnezeu o mireasmă plăcută și cu totul vrednică de primit ca dar consacrat, iar pentru inima dătătorului un prilej de a deveni mai darnic prin chiar actul dăruirii, legându-l mai strâns de Răscumpărătorul lumii. -- The Review and Herald, 31 octombrie, 1878.
Făgăduința neschimbătoare a lui Dumnezeu
De fiecare dată când a împlinit cu bucurie și din toată inima planul divin referitor la binefacerea sistematică și la aducerea de daruri și jertfe, poporul lui Dumnezeu din orice perioadă a istoriei lumii a înțeles făgăduința neschimbătoare potrivit căreia prosperitatea va însoți truda în aceeași măsură în care au fost respectate cerințele lui Dumnezeu. Când credincioșii au recunoscut cerințele lui Dumnezeu și s-au conformat, cinstindu-L cu averile lor, grânarele le-au fost mereu pline. -- Testimonies for the Church 3:395.