Cel mai înalt obiectiv
Scopul școlii de Sabat ar trebui să fie salvarea de suflete. Se poate ca felul de a lucra să fie dintre cele mai bune, dar dacă copiii nu sunt aduși la Hristos, școala a dat greș. Dacă ei nu sunt atrași de Hristos atunci vor deveni tot mai indiferenți în cadrul unei religii formale. Profesorul trebuie să lucreze ca și când ar bate la ușa unuia care are nevoie de ajutor. Dacă elevul răspunde la apelul Duhului Sfânt și deschide ușa, atunci Isus poate intra și îi poate mări capacitatea de înțelegere ca să priceapă lucrurile lui Dumnezeu. Lucrarea instructorului dublată de cea a Duhului lui Isus o face să fie eficientă și profundă.
În școala de Sabat ar trebui să se lucreze mult individual. Acest tip de lucru nu este încă apreciat și recunoscut așa cum se cuvine. Cu inima plină de recunoștință pentru dragostea lui Dumnezeu, profesorul ar trebui să lucreze cu tandrețe și sinceritate pentru convertirea elevilor săi.
Salvarea personală și apoi serviciu
Ce dovadă prezentăm noi, lumii că lucrarea școlii noastre de Sabat nu este doar o pretenție? Vom fi judecați după roade, după caracterul și faptele elevilor. Tinerii creștini ar trebui să primească responsabilități în cadrul școlii de Sabat pentru ca ei să-și dezvolte aptitudinile și să capete putere spirituală. Mai întâi, tinerii să se predea pe ei înșiși lui Dumnezeu și apoi, în primele lor experiențe, să fie învățați să ajute și pe alții. Acest lucru va pune la lucru talentele lor și îi va învăța cum să facă planuri și cum să le realizeze spre binele tovarășilor lor. Să caute compania celor care au nevoie de ajutor, dar nu ca să se angajeze în conversații fără rost, ci ca să dea mărturie de caracterul creștin, să fie lucrători împreună cu Hristos, câștigând pe cei care nu s-au predat încă lui Dumnezeu.
Zel proporțional cu privilegiul
Noi depunem extrem de puține eforturi spre a-i ajuta pe tineri. Avem mare lumină, dar ne lipsește zelul și seriozitatea. Nu avem un zel proporțional cu privilegiile de care ne bucurăm. Trebuie să ne ridicăm deasupra atmosferei paralizante a necredinței ce ne înconjoară și să ne apropiem de Dumnezeu, ca El să vină aproape de noi.
Trebuie să-i educăm pe tineri ca ei să știe cum să lucreze pentru salvarea sufletelor; făcând așa vom învăța cum să ne facem lucrul nostru mai bine și vom fi niște unelte mai eficiente în mâna lui Dumnezeu în ceea ce privește convertirea elevilor noștri. Trebuie să fim îmbibați cu un spirit de seriozitate și să ne bazăm pe Hristos, singurul care ne poate da izbândă. Mințile noastre trebuie să se lărgească pentru a putea pricepe bucuriile referitoare la viața veșnică, inimile să se înmoaie și să se supună harului lui Hristos pentru ca să putem deveni adevărați educatori.
Atât conducătorii cât și instructorii școlii de Sabat să-și pună întrebarea: „Cred eu în Cuvântul lui Dumnezeu? M-am predat eu Lui, Celui care s-a dat pe cruce pentru mine, suferind moarte crudă ca eu să nu pier ci să am viață veșnică? Cred eu că Isus atrage la Sine sufletele celor din jurul nostru, chiar și ale acelora care nu au remușcări pentru faptele lor și care nu răspund încă dragostei Sale?” Apoi cu sufletul căit, să zici: „Doamne, voi lucra cu toate puterile mele, îi voi îndruma la Tine, ca Tu să atingi și să supui inima prin puterea Duhului Sfânt.” (Testimonies on Sabbath-School Work, 47-50.)
Lecția cea mai importantă
Dacă tinerii care sunt tari, își vor folosi la maximum puterile lor în cercetarea Bibliei, atunci vor avea mințile pline de cunoștințe valoroase care vor străluci ca lumina înaintea celor cu care ei au de a face. școala de Sabat este locul unde cei care au mai multe cunoștințe să le împărtășească și celorlalți idei proaspete cu privire la credința poporului lui Dumnezeu.
Atunci când cei care spun că sunt creștini și dovedesc astfel în faptă și în adevăr, școala de Sabat nu va mai fi doar o rutină. Atunci instructorii vor pricepe lecția dată lui Nicodim și tot ce este important în ea cu privire la destinul ființei umane și aceasta va face parte din ceea ce vor învăța pe alții. Isus i-a zis învățătorului de lege din Israel:„Adevărat îți spun că dacă un om nu se naște din nou, în nici un chip nu va vedea împărăția lui Dumnezeu”. Dacă un om nu se naște din nou, el nu poate să înțeleagă caracterul împărăției cerești și nici să priceapă natura sa spirituală. Hristos voia de fapt, să-i spună lui Nicodim că: „Tu ai nevoie de o renovare interioară mai mult decât de învățătură. Nu trebuie satisfăcută curiozitatea ci inima reînnoită, până nu are loc această schimbare, care face toate lucrurile noi, nu-ți folosește la nimic să discut cu tine autoritatea Mea ca fiind cel ce are acreditarea cerului”.
Să cunoști și să spui și altora
Fiecare instructor, fiecare lucrător al școlii de Sabat, fiecare tânăr sau copil are nevoie de lecția dată de Hristos lui Nicodim. Este foarte important să cunoști motivația credinței tale, dar este și mai important să știi din experiență ce înseamnă să fi născut din nou. Mare nevoie este de lumina vieții. În orice departament este nevoie de bărbați și femei care au învățat la picioarele lui Isus ce este adevărul și cum să-l prezinte altora. Educatorii tinerilor din școala de Sabat trebuie să fie bărbați și femei sfinte, care dau pe față umilință și care locuiesc în Hristos.
Cea mai mare nevoie
Nicodim venise la Domnul cu gândul să aibă o discuție mai lungă cu El, despre lucruri minore, dar Isus a scos în evidență principiile adevărului și i-a arătat că prima lui nevoie este umilința, disponibilitate de a primi învățătură și o inimă nouă, dacă vrea să intre în împărăția lui Dumnezeu trebuie să se nască din nou. Tot așa simt și cei care poartă răspunderi în școala de Sabat care s-ar supăra și s-ar simți jigniți dacă le-aș spune că deși sunt învățători ai legii în Israel, totuși au nevoie să se nască din nou. Nicodim s-a mirat că Hristos vorbea așa cu el, nerespectându-i poziția de învățător al Legii în Israel și n-a fost pregătit să primească adevărul astfel că I-a răspuns în cuvinte pline de ironie: „Cum poate să se nască din nou un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască din nou?”. Prin acest răspuns, el a arătat că atunci când adevărul tăios este adus în fața conștiinței, omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu. Nu este nimic în omul firesc care să răspundă duhurilor duhovnicești, pentru că lucrurile duhovnicești sunt judecate duhovnicește. Deși Nicodim nu a înțeles cuvintele Sale, Isus nici nu s-a enervat nici nu s-a descurajat ci a căutat să-i explice mai clar ceea ce El a spus, potrivit cu adevărul. Cu demnitate și calm, i-a explicat într-o formă care să-l convingă de adevărul divin: „Adevărat, adevărat îți spun că dacă un om nu se naște din apă și din duh, cu nici un chip nu poate intra în împărăția lui Dumnezeu. Ceea ce este născut din carne, este carne și ceea ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ți-am spus. Trebuie să te naști din nou”.
Ca o fântână cu apă vie
Fiecare creștin este o fântână vie, care primește mereu apă din izvoarele nesecate ale harului, având mereu apă vie și răcorind pe cei din jur. Cei care lucrează împreună cu Dumnezeu dau pe față un spirit misionar, pentru că ei primesc mereu ca să dea și altora binecuvântări cerești. Cei care își deschid larg inimile ca să primească, vor fi în stare să dea din belșug.2.
Ce trist este faptul că există atâta activitate, făcând în mod mecanic, în cadrul școlii de Sabat, în timp ce sunt puține dovezi de transformări morale ale celor care studiază. Atunci când Duhul Sfânt este revărsat peste inimi, vom vedea multe cazuri de oameni care caută mai întâi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui. Ca urmare lucrurile pământești își vor afla adevăratul lor loc, iar cele cerești vor fi pe primul loc în inimile și preferințele copiilor lui Dumnezeu. (Testimonies on Sabbath-School Work, 72) (Lucrătorul școlii de Sabat, August 1892)
De ce este mai multă nevoie?
Ce fel de experiență religioasă au cei care lucrează în cadrul școlii de Sabat? Lumina adevărului, a strălucit ea în mințile și inimile instructorilor și elevilor ca ei s-o împrăștie și la cei care nu-l cunosc pe Hristos? Vestea salvării trebuie dusă la cei care nu și-au deschis inimile pentru darul ceresc. Adevărul trebuie neapărat adus în atenția celor care par indiferenți. Dacă fiecare ar simți grijă pentru sufletele salvate de Hristos, ce interes viu s-ar face simțit în fiecare organizație folosită pentru salvarea sufletelor. Cât de puțină atenție am da atunci îngăduinței de sine, etalării de îmbrăcăminte și căutării de distracții. Ce puțini bani ar fi cheltuiți pentru plăceri dacă am realiza importanța investirii mijloacelor noastre în cauza lui Dumnezeu care cere fiecare bănuț ce nu este folosit pentru nevoi reale.
Rugați-vă ca Duhul Sfânt să umple inimile noastre, ca să purtați jugul lui Hristos, povara Lui și să creșteți spre o completă unire cu Isus. Vederile noastre sunt prea înguste; avem nevoie de o viziune mai largă, ca să putem vedea nevoile cauzei noastre.
Cel mai mult este nevoie de tineri consacrați, care simt o răspundere personală pentru avansarea lucrării și care să lucreze ca trimișii cerului pentru a duce lumină în întunecimea morală a lumii. (Testimonies on Sabbath-School Work, 57.)
Efectul adevărului
Principiile adevărului, implantate în inimă, rând cu rând și poruncă cu poruncă, va aduce acțiuni corecte. Biblia conține preceptele date de Dumnezeu omului, ca să-l călăuzească printre conflictele acestei vieți, spre ceruri. Rugăciunea lui Hristos era:„Sfințește-i prin adevărul Tău, Cuvântul Tău este adevărul”. Deși luminarea lor se poate face prin studiul biblic, totuși, dacă ei nu practică zilnic ceea ce știu, atunci eforturile lor de înălțare și înnobilare vor fi zadarnice. Părinții au o mare răspundere pe umerii lor și de aceea să coopereze cu instructorii școlii de Sabat.
Sunt inimi care au fost atinse de Duhul Sfânt. Harul și-a început lucrarea și inima s-a umilit, este cucerită; nu mai există luptă pentru supremație, mândria s-a dus. Inima nouă simte cât de mare este dragostea lui Hristos, care și-a dat viața pentru păcătos, așa că, nu mai are nici o dorință de înălțare. Cel transformat de Duhul Sfânt, vede că Mântuitorul lui a dus o viață umilă și dorește să meargă și el pe urmele Lui. Se aprinde în el spiritul misionar, și în timp ce merge cu umilință și cu grijă, conform cu credința lui, nu găsește pace până când nu se angajează în lucrarea pentru câștigarea de suflete. Vrea ca toată lumea să afle cât de prețioasă este dragostea Salvatorului. (Testimonies on Sabbath-School Work, 25.)
O întrebare pentru fiecare instructor și elev
Studiul Scripturii, faptele făcute după voia Salvatorului cu dragoste neegoistă te va ajuta să crești în har și în cunoașterea Domnului și Salvatorului nostru. Fiecare instructor și elev să se întrebe:„Ce să fac pentru a fi plăcut Lui, Cel care a murit ca eu să trăiesc?” Domnul răspunde: „Caută și salvează ce este pierdut”. Să lucrezi în felul lui Hristos, cu răbdare, cu pasiune, cu hotărâre și să nu te descurajezi pentru că tu lucrezi pentru eternitate, crezând că Isus poate face foarte mult prin intermediul capacităților umane consacrate în serviciul Său. Ce privilegiu mai mare ne-am putea dori, decât acela de a fi lucrători împreună cu Hristos, făcând ce putem mai bine cu ceea ce ni s-a încredințat, pentru ca să îndeplinim lucrarea.
Când tinerii sunt oameni consacrați, cumpătați care cultivă evlavia, lumina lor va străluci înaintea celorlalți și în biserică va fi putere. Ar fi bine să se stabilească o oră de studiu biblic unde tinerii convertiți și neconvertiți să se întâlnească, să se roage și să se relateze experiențele. Tinerii ar trebui să aibe ocazia să-și exprime sentimentele. În primul rând ar fi bine să se aleagă un conducător chibzuit, unul care să vorbească puțin și care să-i încurajeze printr-un cuvânt spus la momentul potrivit, care să-i ajute să se întărească pe parcursul primelor lor experiențe religioase. După ce adună puțină experiență, lăsați ca unul dintre ei să preia conducerea, și apoi altul, și în acest fel să fie educați lucrătorii într-un mod ce va primi aprobarea lui Dumnezeu. (Testimonies on Sabbath-School Work, 48, 49.)
Putere și înțelepciune făgăduite
Fie ca fiecare lucrător sincer să fie încurajat să lucreze, având în vedere faptul că fiecare va fi răsplătit după cum a fost lucrul său. Lucrați având un ochi ațintit spre slava lui Dumnezeu. Nu refuzați să purtați responsabilități doar pentru că aveți un simț al slăbiciunii și ineficienței voastre. Dumnezeu vă poate da tărie și înțelepciune dacă îi sunteți consacrați și rămâneți umili. Fie ca nimeni să nu refuze lucrul din lenevie și nimeni să nu se pripească grăbind slujirea atunci când aceasta nu este dorită.
Datoria de a lucra pentru alții
Fie ca orice adevărat lucrător să fie recunoscător lui Dumnezeu că este onorat prin a avea ocazia să lucreze pentru Stăpân. Urmăriți ocaziile pentru a face bine și dezvoltați-vă talentele date de Dumnezeu, căutând zilnic harul pentru a avea succes în facerea de bine.
Ocaziile pierdute de a face bine în trecut vă pot umili de-a binelea până în țărână și să vă conducă la a veghea cu atenție pentru ca cel puțin să nu mai lăsați să se piardă ocaziile de a fi o binecuvântare pentru alții. De câte ori a sosit ceasul cu lucrul său, însă lucrătorul nu era la postul datoriei sale! S-ar fi putut rosti cuvinte de încurajare care să ajute sau să întărească sufletele slabe în luptă cu ispitele, dare ele nu au fost niciodată rostite. Eforturi personale bine dirijate ar fi fost angajate și s-ar fi salvat un suflet de la moarte și ar fi acoperit o multitudine de păcate, dar acolo nu era nimeni care să depună efortul. Cei neglijenți vor trebui să se întâlnească cu neglijența lor în ziua lui Dumnezeu. Cel mai prețios este sângele lui Hristos care curățește de toate păcatele. Un simț al iubirii răscumpărătoare a lui Hristos ar trebui să ne conducă la a accepta orice ocazie de a face bine. Aceste momente sunt extrem de prețioase dacă adaugă valoare slavei lui Dumnezeu. Aceia care sunt în căutarea bogățiilor pământului urmăresc constant și precis ocaziile lor pentru a dobândi obiectul lor dorit; și lucrătorii pentru Hristos n-ar trebuie să fie mai puțin stăruitori în câștigarea sufletelor pentru El. Ei pot fi colaboratori cu Hristos dacă, prin imitarea exemplului lui Hristos, fac bine tuturor celor aduși în sfera lor de influență.
De dragul lui Hristos, vă îndemn ca instructorii și conducătorii școlii de Sabat să fie bărbați și femei care iubesc și se tem de Dumnezeu; bărbați și femei care sunt conștienți de răspunderea poziției pe care o ocupă, ca unii care veghează asupra sufletelor și trebuie să dea socoteală iui Dumnezeu pentru influența pe care au exercitat-o asupra celor ce i-au avut în grijă.
Credința în promisiunile lui Dumnezeu
Credința noastră trebuie să crească, altfel nu vom putea fi schimbați după chipul divin și nici nu vom putea iubi sau asculta de cerințele lui Dumnezeu. Rugați-vă cu buze neprefăcute: „Doamne, mărește credința mea, ajută-mă să înțeleg lucrurile căci fără ajutorul Tău nu pot face nimic”. Vino în umilință la Dumnezeu, deschide Biblia plină de făgăduințe, ia o hotărâre și fă un legământ cu Dumnezeu că vei respecta cererile Sale; spune-I că vei crede fără a avea nici o evidență afară de promisiune. Aceasta nu este o bănuială, dar dacă nu lucrezi cu zel, cu seriozitate și hotărâre, Satana va birui și tu vei fi lăsat în necredință și întuneric.
Singurul fundament al credinței noastre sunt cuvintele promisiunilor lui Dumnezeu. În cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărate, ca o voce reală care îți vorbește și ascultă cu credință de fiecare cerință. Dumnezeu care a promis este credincios. El va fi lângă instructori și conducători. Binecuvântările sunt micșorate de slăbiciunea credinței noastre. Dumnezeu este doritor să reverse binecuvântările Lui asupra noastră, căci El este un rezervor de putere. Să cultivării blândețea și sfințenia inimii. Putem vedea zilnic dovezile dragostei și milei Sale, în eforturile noastre neegoiste de a face bine altora. Rog fierbinte pe lucrătorii școlii de Sabat să-și pună toată armătura lui Dumnezeu și ca soldați credincioși ai lui Isus Hristos, să-și arate credincioșia lor, Dumnezeu va răsplăti fiecare lucru făcut spre gloria Sa. (Testimonies on Sabbath-School Work, 26-29.)
Exerciții pentru a deveni duhovnicesc
Pentru a cunoaște voia Sa trebuie să-i cercetăm Cuvântul, să-I cunoaștem învățăturile și apoi să putem pune în practică folosind toate capacitățile cu care am fost înzestrați. Trebuie să fim sârguincioși în rugăciune și zeloși în serviciul simplu și din toată inima, pentru Dumnezeu. Cei care sunt angajați în lucrarea școlii de Sabat ar trebui să fie înfometați și însetați după adevărul divin și să împărtășească din acest duh și celor care sunt în grija lor, conducând elevii să caute după adevăr ca după o comoară ascunsă. N-am vrea ca școlile de Sabat să fie astfel conduse încât să formeze niște oameni ipocriți, căci unii ca aceștia nu pot sluji intereselor religiei adevărate. Așa că, să se dea mai multă atenție căutării și cunoașterii lui Dumnezeu, ca Duhul Său să fie prezent în școlile noastre. Ca urmare, toate celelalte probleme se vor rezolva. Pretențiile de orice fel nu își au locul, nici rostui în lucrarea școlii de Sabat, iar lucrul făcut mecanic, sau din obișnuință, n-are nici o valoare dacă Duhul lui Dumnezeu nu înmoaie inimile instructorilor și elevilor. (Testimonies on Sabbath-School Work, 76).
Studiul individual
O corectă formă de predare a învățăturilor are în vedere și predarea individuală ca element esențial. Hristos a lucrat cu oamenii în mod individual. Pe cei 12 ucenici i-a instruit în urma contactelor și prieteniilor individuale cu ei. De multe ori El a dat cele mai prețioase îndemnuri la întâlnirile private, cu numai un ascultător. și-a deschis tezaurul cu cele mai scumpe bogății pentru învățătorul de lege, la conferința de noapte de pe Muntele Măslinilor și femeii disprețuite de la fântâna din Sihar, pentru că a văzut în acei ascultători, o inimă deschisă, un spirit receptiv. Chiar și mulțimea care atât de des se îngrămădea la picioarele lui, nu era pentru El o simplă masă de suflete umane. El vorbea direct fiecărei minți și bătea la ușa fiecărei inimi. Privea fețele ascultătorilor Săi și remarca fiecare luminare a fetei, fiecare strălucire din priviri, care răspundea cuvintelor Lui și-I spunea că adevărul a atins sufletul; iar inima Sa vibra de bucurie.
și astăzi în lucrarea de educare, este nevoie de același interes personal, aceeași atenție dată dezvoltării individuale. Mulți tineri aparent nepromițători, sunt înzestrați cu talente deosebite care nu sunt deloc folosite. Capacitățile lor lâncezesc ascunse din cauza lipsei de discernământ a educatorilor. în mulți băieți și fete care din afară par respingători ca o piatră brută, se pot găsi materiale prețioase care rezistă testului de foc și presiune. Adevăratul educator va avea în vedere ceea ce pot deveni elevii și va recunoaște valoarea materialului cu care lucrează. Se va interesa în mod personal de fiecare elev și va căuta să dezvolte toate puterile lui. Deși imperfect, fiecare efort de a se conforma principiilor drepte va fi încurajat. (Education, 231, 232.)
Lucrare personală pentru fiecare membru al clasei
Instructorii noștri trebuie să fie bărbați și femei care știu ce înseamnă să lupți alături de Dumnezeu, care nu au odihnă până când inimile copiilor nu s-au întors să laude, să iubească și să slăvească pe Dumnezeu. Cine vrea să fie un lucrător sârguincios în școlile noastre de Sabat? Cine va lua pe tineri deoparte să le vorbească, să se roage cu ei, cine va face apeluri personale la inimile lor, rugându-i să-și predea inima lui Isus, ca să fie ca o mireasmă plăcută înaintea lui Hristos?. În comparație cu însemnătatea lucrării, atât de puțin pare să fie prețuit și ne comportăm ca și când am murmura în noi zicând: „Cine poate să poarte aceste răspunderi și să vegheze asupra sufletelor, ca unii care să dea socoteală de ele?” Noi suntem reprezentanții lui Hristos pe pământ. Cum ne îndeplinim misiunea? Ambasadorii Lui vor fi în comuniune zilnică cu EL Cuvintele lor vor fi alese, vorbirea lor dreasă cu har, inimile lor pline de dragoste, eforturile lor sincere, hotărâte și perseverente ca să salveze suflete pentru care Hristos a murit.
Fie ca toți să facă totul pentru salvarea sufletelor scumpe ale copiilor și tinerilor, și din când în când vor auzi cu bucurie cuvintele lui Isus: „Bine rob bun și credincios ... intră în bucuria Domnului tău”. Ce este această bucurie? Este privilegiul de a privi sfinții mântuiți prin intermediul lor, prin sângele lui Isus Hristos. (Testimonies on Sabbath-School Work, 15.)
Vizite la domiciliu
Mă adresez vouă, instructori și lucrători din toate departamentele școlii de Sabat, mă adresez vouă în temere de Dumnezeu și vă spun că dacă nu aveți o legătură vie cu Dumnezeu și dacă nu veniți deseori la rugăciune înaintea Lui, nu veți putea să vă faceți lucru cu înțelepciune divină și nici să câștigați suflete pentru Hristos. Cel ce lucrează pentru Dumnezeu trebuie să fie îmbrăcat cu umilință ca și cu o haină. Dumnezeu va primi și binecuvântarea lucrătorului umil, gata să învețe, care are dragoste pentru adevăr și neprihănire, oriunde s-ar afla el. Dacă ești unul ca acesta, vei arăta o grijă deosebită pentru elevi, făcând eforturi pentru salvarea lor. Vei veni aproape de ei simțind împreună cu ei, îi vei vizita acasă, vei înțelege adevărata lor situație discutând cu ei despre experiențele lor cu privire la lucrurile lui Dumnezeu și îi vei purta pe brațele credinței spre tronul Tatălui. (Testimonies on Sabbath-School Work, 68, 69.)
Hrănind mielușeii
În cadrul sarcinii primite de Petru, Mântuitorul i-a spus: „Hrănește mielușeii Mei” și apoi: „Hrănește oile Mele” Adresându-se apostolului, Hristos spune tuturor slujitorilor Săi: „Hrăniți mielușeii Mei”. Când i-a mustrat pe ucenici, spunându-le să nu disprețuiască pe cei mici, El a vorbit tuturor discipolilor, din toate timpurile. Propria sa dragoste și grijă de copii este un exemplu prețios pentru urmașii Lui. Dacă instructorii ar avea dragostea care ar trebui s-o aibe față de mielușei, atunci mult mai mulți s-ar alătura turmei lui Hristos. Ori de câte ori este posibil, povestiți copiilor istorioara dragostei lui Isus pentru ei. În orice predică, spuneți ceva despre folosul lor și astfel slujitorii lui Hristos pot să-și facă, printre ei, prieteni pentru totdeauna, iar cuvintele spuse, să fie pentru cei mici ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint.
Nu neglijați copiii
Deși s-a făcut ceva pentru educarea și instruirea religioasă a tinerilor noștri, totuși mai este mult de făcut. Mai sunt mulți care au nevoie de încurajare și ajutor. Nu există încă acel interes personal în această lucrare. Nu numai păstorii au neglijat lucrarea solemnă de salvare a tinerilor ci și membrii bisericilor, care ar trebui să dea socoteală înaintea Domnului lor de indiferență și neglijarea datoriei lor.
Dumnezeu nu este onorat când copiii sunt neglijați și trecuți cu vederea. Ei trebuie să fie educați, disciplinați și instruiți cu răbdare. Este necesar mai mult decât o încurajare. Este nevoie de o muncă stăruitoare, cu multă rugăciune și grijă. Inima plină de dragoste și simpatie va atinge inima tinerilor care aparent sunt fără speranță și nepăsători. (Testimonies on Sabbath-School Work, 114, 115.)
Conducând turma cea mică
Conducătorii și instructorii școlii de Sabat ar trebui deseori să se roage, căci un cuvânt bun spus la vreme potrivită, poate fi ca o sămânță bună pusă în mintea tinerilor și poate să conducă piciorușele lor pe cărarea cea bună. Dar un cuvânt rău poate să-i ducă pe drumul pierzării. (Testimonies on Sabbath-School Work, 112.)
Strângeți copilașii
Chemați copilașii, tinerii și pe cei adulți și dați-le să caute răspunsul la unele „taine”, care nu au fost înțelese de oameni înțelepți ai lumii deși erau înzestrați cu capacități intelectuale deosebite. Adevărurile grele ale lui Dumnezeu sunt pentru cei umili și doritori să învețe la picioarele învățătorului ceresc. Inima lui Isus a săltat de bucurie la acest gând și a spus: „Îți mulțumesc Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit copiilor. Acest lucru este bun în ochii Tăi”.
Nu lăsați ca idei înguste să se lege de lucrarea voastră, „Câmpul este lumea”. Adevărul este clar descoperit pe fiecare pagină a Cuvântului lui Dumnezeu și totuși dușmanul are putere să orbească mințile celor mulțumiți cu sine astfel încât cele mai clare și simple învățături să nu poată fi înțelese. Învățați pe copii adevărul. înarmați-i cu descoperirea Lui. Ajutați-i să ajungă capabili să spună ce este scris în Scriptură cu privire la adevăr. Slujitorii Cuvântului, cu buzele atinse de cărbunele scos din altarul cerului să rostească din cuvintele vieții care vor arde în drumul lor, spre inimile celor care deși sunt înțelepți în felul lumii, nu înțeleg înțelepciunea care vine de sus.
Întrebați cu deosebit interes: „Ce este adevărul” Noi trebuie să răspundem poruncii lui Dumnezeu și să mergem de la o lumină mai mică la una mai mare. Nu se poate ca soldații lui Hristos să stea nepăsători și inactivi. Tot mereu se pot face îmbunătățiri. Providența divină ne conduce pas cu pas pe calea ascultării. Părinți și instructori întipăriți în mintea copiilor că Dumnezeu îi încearcă în această viață, să vadă dacă ei ascultă de El din dragoste și respect. Cei care nu-L ascultă aici nu-L vor asculta nici în veșnicie. Domnul nostru caută să-i pregătească pentru locuințele cerești pe care Isus s-a dus să le pregătească pentru cei ce-L iubesc. (Testimonies on Sabbath-School Work, 31-32.)
Experiențele religioase ale copiilor
Religia îi ajută pe copii să învețe mai bine și să-și facă lucrul lor mai bine. O fetiță de 12 ani, povestește în cuvinte simple, cum trăiește ea acum, astfel încât să se vadă că este o creștină: „Nu-mi plăcea să învăț, ci doar să mă fac. Aveam rezultate slabe ia școală și deseori lipseam de la ore. Acum învăț bine, fiecare lecție, de dragul lui Dumnezeu. La școală eram răutăcioasă; când profesorii nu mă băgau în seamă, îi distram pe copii ca nici ei să nu fie atenți. Acum vreau să fac voia lui Dumnezeu, purtându-mă frumos și respectând legile școlii. Acasă eram egoistă, și ursuză când mama mă chema de la joacă și mă ruga s-o ajut cu ceva. Acum este o adevărată plăcere s-o ajut pe mama și să-i arăt pe orice cale, că o iubesc”.
Nu-i învățați pe copii că atunci când vor fi mari trebuie să se pocăiască și să accepte adevărul. Dacă sunt bine instruiți, la o vârstă destul de fragedă, pot avea o corectă înțelegere a stării lor de păcat și despre posibilitatea salvării prin Hristos. (Testimonies on Sabbath-School Work, 112.)
Inimile copiilor sunt cele mai sensibile
Instructorii școlii de Sabat trebuie să pășească cu grijă și în rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Ei trebuie să lucreze ca unii care vor da socoteală. Li s-a dat ocazia să câștige suflete la Hristos și tinerii, cu cât trăiesc mai mult fără remușcări, pentru starea lor rea, cu atât se întăresc mai mult în rezistența lor contra Domnului Dumnezeu. Cu cât anii trec cu atât se poate să aibă loc o scădere a sensibilității pentru lucrurile sfinte și o diminuare a posibilității de a fi influențați de religie. În fiecare zi Satana lucrează pentru a-i întări în obiceiurile lor de neascultare, în rebeliune și astfel să fie șanse tot mai mici ca ei să devină, într-o zi creștini. Ce-I vor spune acei instructori indiferenți la ziua judecății? De ce să fie instructorul orbit de falsă modestie și șovăielnic în a depune eforturi pentru convertirea sufletelor scumpe ale tinerilor și copiilor lor? De ce să nu lăsați pe Duhul Sfânt să lucreze la inimile lor și să îndepărteze, întunecimea morală și să aducă în ei și prin ei lumină cerească? (Testimonies on Sabbath-School Work, 44, 45.)
Puterea tandreței asemenea celei lui Hristos
Domnul Isus Hristos are o mare afecțiune pentru cei pe care i-a cumpărat cu propriile-I suferințe în trup, ca ei să nu piară împreună cu cel rău și îngerii lui, ci să poată să-i scoată ca fiind „cei aleși ai Săi”. Ei sunt roadele dragostei Lui, simt proprietatea Lui și privește spre ei cu o afecțiune nespus de mare, iar celor ce cred în El le dă propria-i neprihănire. Este nevoie de tact, înțelepciune, dragoste de oameni și afecțiune sfințită pentru scumpii mielușei ai turmei, ca să fie conduși să vadă și să aprecieze privilegiul de a se preda conducerii tandre a păstorilor credincioși. Copiii lui Dumnezeu vor practica bunătatea lui Isus Hristos.
Instructorul poate să-și lege acești copii de inima lui, prin dragostea iui Hristos care locuiește în templul sufletului ca o mireasmă de viață spre viață. Prin harul lui Hristos dat lor, instructorii pot să fie unealta umană, lucrând împreună cu Dumnezeu pentru luminarea, înălțarea, încurajarea și ajutorarea sufletelor spre a se curăți de murdăria morală. Atunci imaginea lui Dumnezeu se va descoperi în sufletul copilului și caracterul se va transforma prin harul lui Hristos. (Testimonies on Sabbath-School Work, 87).
O bază de recrutare pentru lucrători creștini
Instructorii și elevii creștini sunt răspunzători înaintea lui Dumnezeu pentru deosebitele privilegii de care se bucură, pentru că ei sunt împreună lucrători cu El, ducând mărturia despre puterea salvatoare a harului Său, înaintea lumii și înaintea cerului. Influența și eficiența lucrătorilor lui Dumnezeu este direct proporțională cu curăția inimii și standardul lor moral. Adevărații instructori creștini vor desluși sensul lecțiunilor pentru că ei vor fi făcuți în stare să înțeleagă Evanghelia. Vor lăsa ca lumina lor să strălucească peste cei care nu sunt deloc interesați de prețioasele raze ale adevărului. Ușa inimii trebuie deschisă să primească lumina strălucind din Cuvânt. Dacă un tânăr primește lumina strălucind, el poate să fie o binecuvântare pentru ceilalți. Poate să fie altora de folos, dacă cu răbdare, amabilitate și seriozitate, va face lecțiunea cu cei care nu suni interesați de lucrurile lui Dumnezeu și ie va explica acestora, în cuvinte simple și hotărâte. La acest fel de exerciții este nevoie de înțelepciune de sus ca lucrătorul să se apropie așa cum trebuie de cei care au nevoie de ajutor și să-i conducă la Hristos, unde sunt satisfăcute toate nevoile sufletului.
Când se convertește un tânăr, nu-l lăsați inactiv, dați-i ceva de făcut în via Domnului. Folosiți-l conform capacității lui, pentru că Domnul a dat fiecăruia ceva de făcut. Să conlucrăm cu Domnul nostru în orice direcție și să folosim fiecare mijloc pentru dezvoltarea celor care sunt în legătura cu școala. Locuitorii pământului se aliniază sub drapelul a doi conducători: Hristos, prințul vieții și Satana, prințul întunericului. Este datoria instructorilor și elevilor să facă eforturi stăruitoare, ca să crească rândurile lui Hristos și să invite fiecare suflet să vină sub stindardul însângerat al Prințului Emanuel. (Testimonies on Sabbath-School Work, 50, 51.)
școala de Sabat, un factor în instruirea misionară
În câmpul misionar s-a dovedit că, oricare ar fi talentul de a predica, dacă oamenii nu au fost învățați cum să lucreze, cum să conducă întâlnirile, cum să-și facă partea în lucrarea misionară, cum să aibă succes în lucrarea cu oamenii, atunci lucrarea lor este aproape un eșec. Se poate face mult în cadrul școlii de Sabat, ajutând oamenii să-și dea seama de obligațiile lor și să înțeleagă care este partea lor. Dumnezeu îi cheamă la El și pastorii ar trebui să le călăuzească pașii în eforturile lor. (Testimonies for the Church 5:256.)
Instructaj pentru lucrul cu Biblia
Marea lucrare de a merge din casă în casă spre a citi Biblia aduce un plus de importanță lucrării școlii de Sabat și scoate în evidență faptul că instructorii trebuie să fie bărbați și femei care înțeleg Scripturile și pot împărtăși bine Cuvântul adevărului. Ideea de a merge să citești din Biblie este de origine cerească și oferă posibilitatea ca sute de tineri să meargă să facă o lucrare care altfel ar rămâne nefăcută.
Biblia nu este ținută în lanțuri. Poate fi dusă ia ușa fiecărui om și adevărurile ei pot fi prezentate fiecărei cunoștințe. Sunt multe persoane care, ca și cei din Bereea, vor căuta în Scriptură, în fiecare zi, să vadă dacă ceea ce le este prezentat este adevărat sau nu. Hristos a spus: „Cercetați Scripturile căci în ele socotiți că aveți viață veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine”. Isus, Mântuitorul lumii îndeamnă oamenii nu numai să citească și să o cerceteze. Aceasta este o lucrare mare și importantă și ne este încredințată nouă. Dacă facem așa vom avea mari beneficii întrucât ascultarea de porunca lui Hristos nu rămâne nerăsplătită. Acest act de loialitate față de lumina descoperită în Cuvântul Său, El îl va încununa cu însemnele favorii Sale speciale. (Testimonies on Sabbath-School Work, 29, 30.)
Uită-te după creștini în alte biserici
Nu face lecțiunea într-un mod lipsit de viață. Să predai astfel încât, să se întipărească în minte ideea că Biblia și numai Biblia este regula noastră de credință și că spusele și faptele oamenilor nu sunt criterii după care să judecăm învățătura și acțiunile noastre. Copiii trebuie să fie învățați o lecție mare și anume că ei trebuie să fie liberi de orice urmă de egoism și fanatism. învățați-i că Hristos a murit să salveze păcătoșii și că pentru cei care nu sunt de aceeași credință cu noi, trebuie să se lucreze cu mare bunătate și răbdare, pentru că sufletele lor sunt prețioase înaintea lui Dumnezeu.
Nimeni să nu fie privit cu dispreț. Să nu existe între noi fariseism sau îndreptățire de sine.
Sunt mulți creștini de alte credințe cu care venim în contact, care trăiesc conform cu lumina pe care o au ei și sunt văzuți mai bine de Dumnezeu decât cei care deși au o lumină mai mare nu lucrează conform cu aceasta și nu înaintează deloc.
Un spirit de toleranță
La un moment dat, ucenicii au găsit un om care predica în Numele lui Hristos. Ioan povestindu-i lui Isus despre el a zis: „I-am interzis să mai facă acest lucru pentru că nu venea după noi”, dar Isus a mustrat această atitudine spunând celor ce-L urmau că: „cel care nu este împotriva Mea, este de partea Mea”.
Calea, Adevărul și Viața vor fi clar descoperite în cuvintele, spiritul și comportamentul celor care cred în Isus și învață de la El. Părinții și instructorii ar trebui să dea pe față cel mai tandru interes și simpatie pentru cei care nu cred în adevăr. Ei nu trebuie niciodată să rănească vreun suflet, prin cuvânt sau faptă, căci a fost cumpărat cu sângele lui Hristos. Dacă cei mari manifestă un spirit rece, aspru și lipsit de simpatie, copiii vor face la fel, iar caracterul lor nu va mai fi modelat după modelul divin.
Trebuie să-i învățăm pe cei mici, cu răbdare, că Dumnezeu așteaptă ca ei să fie misionari, nu niște ființe egoiste, înguste și fanatice, ci cu idei largi și plini de simpatie. Dacă toți lucrează cu dragoste și simpatie, asemenea lui Hristos, vor fi câștigători de suflete și vor aduce la Domnul lor oi de mare valoare.
Puneți-vă ținte înalte
Un lucru e sigur și anume este prea puțină dragoste între adventiștii de ziua a șaptea, atât în biserică cât și în lucrarea școlii de Sabat. Se țintește spre ținte prea joase. Totul trebuie să fie lărgit, aspirații mai înalte și mai sfinte pentru a putea inspira o atmosferă mai curată.
Din școala de Sabat să iasă tineri care să studieze pentru a deveni misionari pentru Dumnezeu. Ei au nevoie de cele mai bune instrucțiuni și de cea mai bună pregătire religioasă. Ei au nevoie de destoinicia care vine de sus, care să se adauge la cunoașterea pentru a-i pregăti să ocupe poziții grele și pline de răspundere. Dezvoltarea intelectuală și spirituală ar trebui să fie tot așa de însemnată ca și cea a puterilor spirituale. Tânărul să-și dea seama de necesitatea de a fi puternic și competent atât pe plan intelectual cât și spiritual. Mulți nu reușesc să obțină această putere, nu pentru că nu au capacitatea necesară, ci pentru că nu se consacră cu hotărâre. Ei ar trebui să folosească la maxim ocaziile ce le au să devină oameni responsabili, ca să poată purta poveri și să împartă răspunderile cu cei care sunt copleșiți. Cel mai important lucru în lucrarea misionară este ca lucrătorii să fie instruiți să meargă în câmp și să predice Evanghelia la orice făptură. (Testimonies on Sabbath-School Work, 32-34).