Cea mai înaltă știință
Pentru a-L prezenta pe Isus și pe El răstignit, este nevoie de mult mai mult decât poate să-și imagineze o minte mărginită. „El a fost lovit pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre; pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, prin rănile Lui suntem vindecați.” „Căci El s-a făcut păcat pentru noi. El care n-a cunoscut păcatul, ca și noi să fim neprihăniți în El”. Aceasta trebuie să fie povara lucrării noastre. Dacă cineva crede că poate să fie instructor la școala de Sabat sau profesor la școală, unde se predau științele, mai întâi trebuie să învețe frica de Domnul, care este începutul înțelepciunii, ca să poată preda acest lucru, ca fiind cea mai înaltă știință. (Fundamentals of Christian Education, 272.)
Selecția profesorilor
Instruirea tinerilor și copiilor nu ar trebui tăcută superficial. Educatorii ar trebui să facă tot ce pot ca niște apărători ai adevărului, să ridice standardul. Nu poate fi lucru mai rău decât să fie numiți instructori la școala de Sabat, tineri care au dat pe față mari deficiențe în experiența lor religioasă. Nu coborâți standardul în școlile de Sabat. Copiii trebuie să aibă ca profesori pe cei al căror exemplu și influență să fie o binecuvântare pentru ei și nu o cursă. Cei ce învață pe alții să aibă mereu în vedere un înalt simț al virtuții, curățeniei și sfințeniei care trebuie să caracterizeze viața creștină. Nu lăsați ca înțelegerea acestor lucruri să devină confuză, nu lăsați pe nimeni să rămână ignorant sau neînțelept cu privire ia acest lucru. Nu încurajați pe nimeni, prin cuvânt sau în scris, care nu prezintă o garanție morală și al cărui trecut ridică semne de întrebare în ceea ce privește conștiința și integritatea sa. O persoană poate fi isteață, inteligentă și plină de viață, dar dacă inima nu este îmbibată cu Duhul lui Dumnezeu, dacă nu are un caracter integru, atunci influența ei va fi pământească și nu cerească și face mai mult rău oriunde merge și orice ar face.
Avem mare nevoie de oameni care înțeleg păcatul și urăsc nedreptatea; care au discernământ spiritual ca să realizeze nevoile cauzei lui Dumnezeu și să lucreze cu devotament, cu interes lipsit de egoism și să stea mereu ascuns în Isus. Este nevoie de bărbați și femei aprobați de Dumnezeu, care au o evlavie practică, a căror conștiință să simtă imediat pericolul; oameni care nu se vor înălța pe ei înșiși și nu vor căuta să-și ascundă diformitatea sub o formă de evlavie, ci oameni care își dau seama de slăbiciunile lor, de imperfecțiunile de caracter și care în slăbiciunile lor se agață de Hristos. Cei care se încred în ei înșiși, cred că sunt deasupra oricărei critici, vor face o lucrare imperfectă. Apostolul spune: „Când sunt slab, atunci sunt tare” în timp ce își dă seama de slăbiciune, se sprijină puternic pe Isus și pe harul Său.
Fiecare lucrător în școala de Sabat, care a trecut do la moarte la viață, datorită puterii transformatoare a harului lui Hristos, va arăta în viața lui cum inima i-a fost mișcată de Duhul lui Dumnezeu. Cei care vor să conducă pe alții, care vor să călăuzească suflete spre cărarea sfințeniei în timp ce în viața lui dă pe față mândrie, dragoste pentru plăceri și etalări, sunt robi necredincioși. Viața lor nu se potrivește cu profesia lor. Influența lor este o ofensă la adresa lui Dumnezeu. Ei au nevoie de o totală convertire. Inimile le au așa de pline de lucruri bune de aruncat încât nu mai este loc pentru adevărul înălțător și înnobilator. Templul inimii trebuie reparat și curățit pentru că mai degrabă Satana locuiește în el, decât Dumnezeu.
Este important ca să se aleagă cu grijă bărbați și femei, pentru posturile de încredere. Ar trebui să cunoașteți câte ceva din trecutul lor și să vă dați seama cum li s-a dezvoltat caracterul. Mai bine dublați numărul de elevi dintr-o clasă, decât să numiți profesori a căror influență nu este în conformitate cu adevărul pe care-l profesăm, întrucât influența lor este dăunătoare.(Testimonies on Sabbath-School Work, 22-26.)
Caracteristici esențiale
Cei care au datoria să numească instructorii trebuie să fie prudenți și să nu cheme pe cei care nu pot exercita o influență bună. Cum se compară profesorul (instructorul)? Este punctual? Este îmbrăcat curat și îngrijit? Aceste lucruri trebuiesc avute în vedere căci sunt caracteristici esențiale. Cum poate el să ceară însușirea acestor lucruri, dacă el însăși nu este un exemplu de punctualitate, îngrijire, calmitate și ordine? Exemplul unui profesor care vine târziu în clasă, alergând chiar și de-abia trăgându-și suflarea învață la nepunctualitate și dezordine. (Testimonies on Sabbath-School Work, 95, 96).
Minți echilibrate, caractere armonioase
La orice nivel, este nevoie de instructori cu minți echilibrate și caractere plăcute. Nu dați această lucrare (de a învăța pe alții) în mâinile tinerilor care nu știu să lucreze cu mințile umane.
Ei știu atât de puțin despre puterea harului care lucrează în inimă și formează caracterul, încât au nevoie să reînvețe lecțiile despre experiența creștină. Unii ca aceștia n-au învățat niciodată să-și țină sufletul și să-și formeze caracterul sub disciplina iui Isus Hristos, sau să-și aducă chiar și gândurile sub stăpânirea lui Hristos.
Educatorul are de a face cu tot felul de copii și tineri.... Mulți dintre ei nu au primit o educație corespunzătoare acasă. Ei au fost neglijați cât se poate de mult. Unii au fost lăsați să facă ce le-a plăcut. Alții au fost mereu pedepsiți și descurajați, au cunoscut puțină amabilitate, bucurie sau cuvinte de aprobare. Ei au moștenit caracterele nedesăvârșite ale părinților, la care s-a adăugat educația primită.
Nu este lucrare mai importantă decât educarea și instruirea acestor copii și tineri. Cei care lucrează în această parte a viei lui Dumnezeu, trebuie să învețe întâi cum să se stăpânească, cum să-și țină (simțămintele) resentimentele și firea sub controlul Duhului Sfânt a lui Dumnezeu. Ei ar trebui să facă dovada că au minți echilibrate, caractere armonioase și deci se poate avea încredere în ei, ca unii care sunt creștini conștiincioși, avându-l ca șef pe Marele Învățător. (Fundamentals of Christian Education, 266, 267.)
Îmbrăcăminte și comportament
Fiecare instructor al școlii de Sabat ar trebui să fie un urmaș al lui Hristos. Cei care nu s-au identificat cu urmașii lui Hristos, arătând prin viața lor că sunt creștini, nu ar trebui să fie solicitați ca instructori pentru că au nevoie ca alții să-i învețe pe ei principiile de bază ale dragostei și temerii lui Dumnezeu. „Fără Mine nu puteți face nimic!” -- spune Hristos. și apoi ce valoare poate să aibe învățătura venită de la unul care nu cunoaște din proprie experiență puterea lui Hristos? Ar însemna o mare lipsă de consecvență să soliciți o asemenea persoană să conducă o clasă la școala de Sabat. Un rău și mai mare este să permiți ca o clasă să fie sub influenții unui instructor a cărui îmbrăcăminte și comportament reneagă pe Mântuitorul pe care mărturisește că-L servește.
Cei care conduc studiul trebuie să aibe inimile încălzite și învigorate de adevărul lui Dumnezeu, fiind nu numai ascultător ci și împlinitor cu fapta al Cuvântului. Ei ar trebui să se hrănească precum mlădița din vie, asupra lor căzând rouă harului ceresc, ca inimile lor, ca niște plante care înfloresc, să răspândească parfumul prețios de mulțumire. Instructorii au nevoie să studieze, cu sârguință zilnic, Cuvântul lui Dumnezeu, să arate faptul că învață în fiecare zi în școala lui Hristos, că sunt în stare să comunice altora lumina primită de la Marele Profesor, Lumina lumii.
Ei trebuie să realizeze răspunderea ce o poartă și să folosească fiecare ocazie pentru a se perfecționa și a putea lucra la salvarea de suflete. Este important că atât instructorii cât și elevii să studieze Cuvântul lui Dumnezeu cu hărnicie și perseverență. Ei ar trebui să aibe o legătură mai strânsă cu Dumnezeu ca ispitele mici să nu-i controleze, să reziste cu succes împotriva apatiei și indolenței. Cei care mărturisesc că sunt creștini, n-ar trebui să admită în viața lor lenevia sau îngăduința de sine. (Testimonies on Sabbath-School Work, 54-55.)
Un reprezentant al adevăratei religii
Adevăratul lucrător din cadrul școlii de Sabat, nu se va modela după practicile și obiceiurile lumești. Viața lui va fi în concordanță cu profesia lui, ieșind din lume, separându-se de spiritul și chipul ei. El nu se va întoarce câtuși de puțin de la hotărârea fermă de a fi una cu Hristos și va rămâne fidel lui Dumnezeu care este contra mândriei, indulgenței și distracții egoiste, cheltuielii mijloacelor avute pentru mulțumirea înclinației spre etalare, ci a fi un exemplu în spirit, comportament și îmbrăcăminte.
Lucrătorule din școala de Sabat, ce standard urmărești, pe cel al lui Hristos sau pe cel al lumii? Vrei să cultivi tandrețea Sa atunci când încerci să ajungi la mintea și inima oamenilor, seriozitatea când îi povățuiești și să explici cu viața și caracterul tău ce poate face religia lui Hristos? Să nu ascultăm noi oare de îndemnul apostolului; „Rămâneți în Isus Hristos și nu purtați grijă de trup ca să-i stârniți poftele”?
Este nevoie de o reprezentare a adevăratei religii înaintea tinerilor. O asemenea religie se va dovedi o putere împotriva oricărei influențe care ar vrea să pătrundă. Religia pe care trebuie s-o vadă tinerii spre a fi atrași la Hristos este cea care dă bucurie, frăgezime, o continuă creștere și consacrare a inimii. O astfel de religie nu va lăsa urme în suflet și cel care o are va fi reînnoit mintal și fizic prin harul înnoitor al lui Dumnezeu.
Cei ce sunteți instructori la școala de Sabat sau profesori în școli, încercați acest lucru pentru un an de zile și vedeți dacă nu veți putea apoi zice: „Domnul a făcut lucruri minunate pentru noi și multe suflete au venit la pocăință”. (Testimonies on Sabbath-School Work, 45, 46.)
Cercetare de sine
Dumnezeu ar vrea ca instructorii să se cerceteze pe ei înșiși dacă mai sunt în dragostea Lui. Cei care lucrează pentru Dumnezeu, vor trece prin experiențe care vor testa caracterul lor. Profesorii ar trebui să învețe mereu și să se lupte pentru o completă înțelegere și o judecare corectă a adevărului lui Dumnezeu. Ei sunt în pericol de a deveni prea siguri pe ei și atât de plini de ei, încât să nu-și dea seama de lipsurile lor, de îngustarea felului lor de a vedea lucrurile și că de fapt nu înaintează, nu devin din ce în ce mai buni, ci din ce în ce mai plini de importanță. Ei nu aduc pe Isus în inimile lor și nu au experiențe cu El. Profesorul (instructorul) să-și cultive puterile, să-și pregătească expunerile, ca să vorbească clar și cu o dicție corectă. Puterile minții să fie cultivate și să ajungă atât de slabe și gândurile atât de confuze încât să nu poată explica și nici înțelege învățăturile credinței noastre. Dacă educatorul nu este caracterizat de evlavie sinceră, curăție, renunțare de sine și gata să îndure inconveniente, atunci nu este potrivit pentru această lucrare. Datoria oricărui profesor este să-și testeze spiritul și puterile sale și să înțeleagă adevărata sa poziție înaintea lui Dumnezeu, prin cercetare de sine.
Exemplul instructorului
Cel ce acceptă responsabilitatea de a fi instructor, dacă nu este cu totul pregătit, dar dacă simte răspunderea poziției sale, să facă tot ce-i va sta în putere ca să învețe, să cultive respectul, bucuria și fermitatea. Comportamentul să fie astfel încât clasa să învețe să aibă gânduri solemne și respect față de Dumnezeu. în timp ce vorbește în cuvinte simple despre Dumnezeu, Hristos,suferințele Sale, învierea Sa, ca și când sunt lucruri reale pentru el, mințile vor fi purtate deasupra lucrurilor pământești și cei ce ascultă vor simți că sunt în prezența Celui Infinit.
școala de Sabat nu este locul pentru a ține niște ore doar de formă, unde se vorbește frumos și cu ușurătate despre adevărurile eterne, care sunt mai înalte decât cerurile și mai mari decât lumile. Felul cum se comportă clasa reprezintă caracterul profesorului, care este exemplul viu din fața lor. Dacă sunt necuviincioși, nerespectuoși și continuă să fie așa, atunci trebuie să fie o cauză și problema trebuie rezolvată.
Respectuos și totuși vesel
Instructorul poate să aibă o atitudine respectoasă și totuși să fie vesel. În locul unei purtări ușoare, să caute după lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Lăsați ca elevii să primească mesajul că religia este o realitate de dorit pentru că aduce pace, odihnă și bucurie. Nu lăsați impresia că ea (religia) este ceva rece și neatractiv. Pacea și prezența plină de slavă a lui Hristos să fie pe fața voastră care să vorbească despre dragostea Sa, iar buzele să rostească cuvinte de mulțumire și laudă.
Cei care obișnuiesc să aibă o legătură strânsă cu Dumnezeu, vor reflecta lumina Sa în expresia feței. Copiii urăsc tristețea și fețele posomorâte. Inimile lor răspund la ceea ce strălucește, la voioșie și dragoste. Deși profesorul trebuie să fie ferm și hotărât, totuși n-ar trebui să fie rigid, exagerat și dictatorial. Este nevoie de o autoritate plină de demnitate, altfel va pierde aceea capacitate care-l poate face un educator cu succes. Copiii observă repede orice slăbiciune sau defect de caracter al instructorului. Comportamentul este cel care impresionează. Cuvintele spuse nu-și vor face efetul dacă ei (copiii) nu văd în caracterul celui din fața lor un model. Caracterul unui creștin adevărat, exemplificat în viața de toate zilele, va avea o mai mare influență în clădirea caracterului elevilor decât ar putea avea orice învățătură sau repetare de lecții. Dumnezeu ne-a legat unul de altul astfel încât, în mod inconștient, venind în contact cu alții, felul de a trăi este influențat, iar practicile și obiceiurile se schimbă. Dumnezeu vrea ca nici unul din acești micuți să nu fie pierduți, fie ca orice educator să posede acea sfințenie practică pentru ca dragostea și caracterul lui Isus să fie descoperit în el.
școala de Sabat nu este un loc de distracții, de amuzare sau recreere pentru copii, totuși condusă așa cum trebuie, copiii se vor simți bine. Este un loc unde copiii și tinerii sunt educați, unde se deschide Biblia înțelegerii lor, rând cu rând, aici puțin, colo puțin. Este locul unde se împarte lumina divină. Nu toți cei care predau în școala de Sabat sunt potriviți pentru această lucrare. Faceți ca fiecare instructor să simtă nevoia de a cunoaște mai mult, să cunoască pe cei cu care au de a face și să cerceteze pentru a găsi cele mai bune metode de a împărtăși cunoștința. (Testimonies on Sabbath-School Work, 95-98.)
Influența profesorului
Caracterul și experiența noastră proprie hotărăște ce fel de influență vom avea asupra altora. Pentru a convinge pe alții de puterea harului lui Dumnezeu, noi trebuie s-o fi experimentat în inima și viața noastră. Evanghelia pe care o recomandăm altora spre salvare, trebuie să fie cea prin care propriul suflet a fost salvat, Numai printr-o credința vie în Hristos ca Salvator personal este posibil să ne facem simțită influența într-o lume sceptică (necredincioasă). Dacă e să scoatem suflete din curentul lumii vijelios, atunci trebuie ca propriile noastre picioare să fie așezate ferm pe stânca Isus Hristos.
Semnul creștinismului nu este unul exterior și nici purtarea unei cruci sau coroană ci este ceea ce descoperă legătura între om și Dumnezeu. Prin puterea harului Său, manifestat prin transformarea caracterului, lumea va fi convinsă că Dumnezeu a trimis pe Fiul Său ca Mântuitor al ei. Nici o influență care poate înconjura sufletul uman nu are așa putere ca influența unei vieți neegoiste. Cel mai puternic argument în favoarea Evangheliei este un creștin plin de dragoste. (Testimonies on Sabbath-School Work, 115, 116.)
Răbdare cu cel îndărătnic
Aduceți-vă aminte că nu puteți citi inimile. Nu cunoașteți motivele care determină unele acțiuni pe care le considerați greșite. Sunt mulți care nu au primit o educație corectă; caracterele lor sunt deformate și ei sunt dificili, aspri și parcă nu au nimic bun în ei. Dar harul lui Hristos poate să-i transforme. Niciodată să nu-i dați la o parte, nu-i descurajați zicând: „Niciodată n-am să te mai ajut căci m-ai dezamăgit”. Câteva cuvinte spuse în grabă, la supărare -- ceea ce noi credem că merită -- poate rupe căile prin care noi am fi putut să-i atragem și să-i legăm de inimile noastre.
O viață consecventă, de stăpânire de sine, un spirit calm în provocări sunt întotdeauna cele mai convingătoare argumente și cel mai solemn apel. Dacă ai avut ocazii pe care alții nu le au, nu le uita și fi un profesor înțelegător, înțelept, grijuliu și amabil.
Când vrei să iei amprenta unui sigiliu, pe o bucată de ceară, nu cred că arunci grăbit și violent sigiliul în bucata de ceară, ci îl așezi cu grijă, îl apeși ușor și constant, până când s-a îngropat bine în ceară. Tot așa se procedează și cu sufletele umane. Secretul puterii stă într-o continuă influență creștină, iar aceasta depinde de o neîntreruptă manifestare a caracterului lui Hristos. Ajutați pe cei greșiți, povestindu-le despre experiența voastră. Arătați-le cum, atunci când ați greșit, răbdarea, amabilitatea și ajutorul prietenilor v-au dat curaj și speranță.
Până la ziua judecății nu veți ști niciodată ce influență au avut purtările amabile și considerația față de cel inconsecvent, irațional și fără valoare. Când ne întâlnim cu nerecunoștința și disprețuirea adevărului sacru, suntem tentați să ne exprimăm îndată disprețul și indignarea. Cel vinovat se așteaptă la o astfel de reacție și sunt pregătiți pentru ea. Dar o atitudine răbdătoare și plină de amabilitate îi va lua prin surprindere și deseori trezește în ei cele mai bune porniri și dorință după o viață mai nobilă. (Testimonies on Sabbath-School Work, 116, 117.)
Îngăduitor cu alții
Legăturile de-o viață cer exercitarea controlului de sine, îngăduința și simpatia. Există o diferență enormă între indivizi în ceea ce privește înclinațiile, obiceiurile, educația, astfel încât există diferite feluri de a vedea lucrurile. Noi judecăm diferit unul de altul. Nu toți înțelegem la fel adevărul și nici n-avem concepții de viață asemănătoare. Greutățile unuia nu sunt grele pentru altul, răspunderile care pentru unii sunt ușoare pentru alții sunt grele și complicate.
Natura umană este atât de slabă și ignorantă, atât de predispusă la concepții greșite încât fiecare ar trebui să fie foarte atent în aprecierea celorlalți. Noi ne dăm scama foarte puțin de influența faptelor noastre asupra experiențelor altora. Ceea ce facem sau zicem poate ni se pare de mai mică importanță dar dacă ni s-ar deschide ochii, am putea realiza că de fapt de aceasta a depins obținerea de rezultate spre bine sau spre rău. (Testimonies on Sabbath-School Work, 117.)
Propria perfecționare
Pentru că în jurul tinerilor există atâtea caractere rele și atâta falsitate, este mare nevoie ca lucrarea educatorului, atitudinea și comportamentul lui să reprezinte adevărul. Copiii sesizează foarte repede slăbiciunile sau defectele. Singura cale prin care profesorul poate să câștige respectul elevilor, este descoperirea în propriul caracter a principiilor pe care vrea să-i învețe.
Dar rodnicia unui educator nu depinde atât de mult de cantitatea de cunoștințe cât de standardul spre care țintește. Adevăratul profesor nu se mulțumește cu o minte leneșă și indolentă (delăsătoare) sau uitucă. El caută în permanență ținte mai înalte și metode mai bune. Viața sa este o continuă creștere. În lucrarea unui astfel de profesor vei găsi prospețime, putere înviorătoare care inspiră și stimulează pe elevii săi.
Este nevoie de profesori ageri în a discerne și îmbunătăți orice posibilitate de a face bine; care îmbină entuziasmul cu adevărata demnitate; capabili să controleze, să conducă și înzestrați cu darul de a învăța pe alții, a inspira gândirea, a trezi energiile, a împărți curaj și viața în jurul lor.
Poate că un instructor (educator) a avut posibilități reduse, astfel că nu posedă calificări prea înalte, așa cum s-ar dori, totuși dacă înțelege bine natura umană, dacă își iubește cu adevărat lucrul său și îi apreciază importanța, dacă este hotărât să se perfecționeze și este gata să lucreze cu sârguință și perseverență, atunci va înțelege nevoile elevilor și prin atitudinea lui progresistă și plină de simpatie îi va atrage să-l urmeze în timp ce el îi conduce înainte și în sus.
Copiii și tinerii aflați în grija unui profesor, diferă foarte mult între ei în ceea ce privește înclinațiile, obiceiurile și pregătirea. Unii nu au nici un scop anume în viață și nici principii fixe. Aceștia trebuiesc treziți să-și vadă responsabilitățile și posibilitățile.
Cel care își dă seama de șansele și privilegiile muncii sale nu va îngădui nimănui să-i bareze calea spre perfecționare. Nu va precupeți nici un efort spre a ajunge la cel mai înalt standard. Tot ceea ce va dori să vadă în elevii săi, se va strădui el însuși să facă. (Testimonies on Sabbath-School Work, 118, 119.)
Provizii pentru dezvoltarea capacităților
Avem nevoie de educatori consacrați care-L iubesc pe Dumnezeu, iar pe aproapele ca pe sine însuși. Domnul nostru a făcut provizii suficiente ca instructorii (educatorii) să-și dezvolte capacitățile, în fiecare sabat ca lucrarea să reziste timpului, pentru veșnicie. Este nevoie în școlile noastre de tineri, băieți și fete, caracterizați de sfințenie vie, având nu o experiență superficială ci o evlavie profundă care se obține învățând zilnic în școala lui Hristos, fiind astfel în stare să predea altora lecțiile învățate de ei înșiși de la Hristos.
Cei care sunt mulțumiți să urmeze un ordin dat să-și facă lucrarea ca pe o rutină vor avea de pierdut și nu-și vor îndeplini misiunea unui instructor al școlii de Sabat. Dar cei care se angajează în această activitate ca niște creștini adevărați, îndeplinindu-și partea în temere de Dumnezeu și lucrând cu dragoste pentru sufletele salvate de Hristos, vor fi lucrători împreună cu Dumnezeu.
Profesorii să fie exemple
Educatorii să fie un exemplu bun pentru tineri, în spirit, comportament și îmbrăcăminte. Să fie îmbrăcați în haine simple care să nu atragă privirea, iar spiritul lor, tot atât de umil ca al unui copil, să fie curat și nobil căci stau în prezența lui Dumnezeu ca să reprezinte caracterul lui Hristos înaintea elevilor. Să-și îndeplinească responsabilitățile cu devotament, cu inimă plină de tandrețe, amintindu-și de cuvintele lui Isus: „Aveți grijă să nu disprețuiți pe niciunui dintre acești micuți, căci îngerii lor văd pururea fața Tatălui meu din ceruri”.
Dacă instructorii ar purta mereu în minte faptul că Duhul Sfânt este Cel care trebuie să descopere sufletului strălucirea lucrurilor cerești și că în timp ce ei lucrează, Acest trimis al cerului imprimă adevărul în minte; dacă realizează că îngerii sunt lângă ei, că stau pe loc sfânt, atunci mult mai eficientă ar fi lucrarea din școala de Sabat. Instructorii n-ar mai fi lipsiți de har și putere pentru că ar avea prezența divină, ar înțelege că sunt doar unelte umane prin care Hristos împarte lumina cerească. Ei vor avea putere și vor cunoaște că Duhul Sfânt ajută în neputințele lor.(Testimonies on Sabbath-School Work, 41, 43.)
Hristos este modelul nostru și nu un om
Instructorii școlii de Sabat să nu urmeze exemplul celor care nu cresc în cunoașterea Domnului și Salvatorului, Isus Hristos, chiar dacă un astfel de exemplu îl dau chiar slujitorii altarului. Cel care vrea să lucreze împreună cu Dumnezeu nu trebuie să copieze tonul, manierele sau ideile nici unui alt om, ci să învețe de la Dumnezeu ca să fie înzestrat cu înțelepciune cerească. Dumnezeu a dăruit fiecărui om putere de gândire și judecată și trebuie să-și pună talentele la schimbător, potrivit cu capacitățile sale. Domnul nu va primi ca lucrător pe cel care este doar umbra altora, pe care ci îi admiră. Instructorul să crească până la statura plinătății lui Hristos,nu până la nivelul unei ființe umane finite și care poate oricând greși. Trebuie să creșteți „în har” -- și unde găsești acest har? -- numai în Hristos, Modelul divin.
Deci, fiecare sa privească la Hristos, copiind Modelul divin. Orice lucrător să-și încerce puterile la maxim și să lucreze în armonie cu planul lui Dumnezeu. Să învețe în școala lui Hristos că și el poate fi înțelept și priceput în a învăța pe alții. Să învețe de la Hristos „căci este blând și smerit cu inima”, ca apoi să poată fi un profesor adevărat, să câștige pe elevii lui la Hristos, iar aceștia să devină, la rândul lor, misionari credincioși în marele lan al secerișului. (Testimonies on Sabbath-School Work, 76, 77.)
Dragostea -- puterea constrângătoare
În general vorbind, se dă pe față prea puțină compasiune pentru sufletele cu care lucrăm. Nu se vede acea putere care caută să înduplece, să obțină simpatia, să atragă suflete ca ele să se împace cu Dumnezeu. Dacă adevărul este prezentat așa cum este el în Isus atunci religia n-o să mai fie privită ca o corvoadă ci ea o plăcere. Educatorii să pună în lucrarea lor strălucire, un spirit plin de mulțumire și o inimă plină de tandrețe și compasiune, asemenea lui Hristos, ca inima elevilor să se umple cu dragoste neegoistă. Căci aceasta este spiritul care umple cerul. Nu merită oare ca profesorii să se dezbrace de orice egoism și mândrie și să devină împlinitori din toată inima ai Cuvântului? Rămâneți în isus și nu vă faceți griji de trupul muritor ca să-i treziți poftele. Credința adevărată, originală, vie strânge la Hristos și dă naștere la supunere și la dorința de a-L urma pe El oriunde merge, și când se va realiza acest lucru, ca urmare a eforturilor noastre, bine direcționale, multe suflete prețioase vor veni ia Domnul lor.
Părinți și educatori să căutați să imprimați în mintea copiilor, chiar din fragedă copilărie, importanța salvării lor. Copiii să fie învățați că Dumnezeu este Tatăl lor ceresc și că El și-a arătat dragostea față de ei dăruind pe singurul Lui Fiu, iar Salvatorul și-a făcut cunoscută iubirea Lui, venind în lumea noastră și murind ca noi să trăim. Dacă aceste lecții vor fi prezentate cu dragoste și amabilitate, ele vor lăsa o urmă adâncă în mințile și inimile tinere. Așa cum imaginile și obiectele sunt reflectate de oglinda luminată, tot așa și aceste teme vor fi reflectate de oglinda luminată a minții, prin dragostea lui Isus Hristos. (Testimonies on Sabbath-School Work, 100, 101.)
Simplitate și compasiune
Cât de important este ea să deschidem Biblia înaintea copiilor, vorbindu-le în cuvinte simple, asemenea lui Hristos. Educatorii să lase acasă cuvintele pompoase și grele, să folosească cele mai simple vorbe care vor fi repede înțelese de mințile tinere.
Ca să fi un instructor cu succes, nu numai metoda de predare trebuie să fie simplă ci să aduci cu tine dragoste și compasiune. Copiii vor sesiza acest element și vor reacționa ca atare. Cei mari sunt și ei copii în creștere, și inima lor (oamenilor mari), răspunde la dragoste și compasiune. Isus, Marele învățător, i-a convins pe ucenicii Săi de dragostea Lui pentru ei. Isus a luat asupra Sa natura umană cu un singur scop, să arate oamenilor mila, dragostea și bunătatea lui Dumnezeu concretizate în găsirea unei soluții pentru salvarea lor, ca ei să fie fericiți. Pentru aceasta a murit El. în timp ce rostea cuvintele Sale pline de tandrețe, inima Lui sălta de bucurie la gândul că va face mult mai mult decât puteau cere sau gândi cei ce ascultau. În fiecare zi prin lucrarea de binecuvântare a oamenilor, El arăta cât de mult ținea la rasa umană, căzută. Inima Sa era o fântână de compasiune fără sfârșit din care inima însetată putea să bea apa vie.
Când Isus a vorbit mulțimii, oamenii au fost uimiți de învățătura Lui, pentru că îi învăța ca Umil care avea putere, nu cum învățau cărturarii. Aceștia căutau să instaureze teoriile lor și ca să le susțină și să-și mențină influența asupra minților oamenilor, au repetat la nesfârșit fabule și tradiții copilărești. Cele mai de seamă metode de instruire, constau mai ales din parcurgerea unui șir de ceremonii nemiloase, fără sens și din repetarea unor opinii lipsite de greutate. învățătura lui Isus inspira ideile cele mai mari și frumoase, cele mai deosebite adevăruri erau expuse înțelegerii în cel mai simplu mod, iar oamenii simpli îl ascultau cu bucurie. Această metodă ar trebui folosite în școlile noastre de Sabat. Reflectați lumină, lumină cerească de la Isus, ca sufletele copiilor și tinerilor să fie luminate de slavă divină. Astfel copiii pot fi conduși, în simplitate la „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii”. (Testimonies on Sabbath-School Work, 39, 40.)
Să fie prezentate teme noi
Sufletul ar trebui să fie ca o cutie de bijuterii, plină de lucrări scumpe și frumoase. La amvon, în școala de Sabat, la adunările de rugăciune și în societate, să prezentăm noi și noi teme, cu care să luminăm pe alții. Să urmăm exemplul „Profesorului perfect” El a instruit pe oameni descoperindu-le caracterul viului Dumnezeu. El a zis: „Viața veșnică este aceasta, să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”. Acesta este cel mai important subiect ce trebuie imprimat în mintea tinerilor pentru ca ei să aibă cunoștință de caracterul părintesc al lui Dumnezeu și să ajungă să-și subordoneze interesele temporare celor veșnice. În timp ce privesc la caracterul lui Dumnezeu, în inimile lor va apare dorința de a spune și altora despre frumusețea și puterea adevărului.
Puterea transformatoare a religiei
Fie ca orice bărbat, femeie sau copil care are de a face cu mințile umane, să aibă adevărul încrustat în suflet, ca acesta să se dea pe față în spirit și cuvinte, în caracter, în fapte. Puterea sfințitoare a adevărului ar trebui să conducă pe fiecare instructor al școlii de Sabat sau pe cel ce ocupă o poziție în instituțiile noastre să aibă o astfel de experiență încât să spună:
„știu în cine am crezut”. Religia lui Isus Hristos are putere transformatoare și aceasta trebuie să poată fi văzută în noi. într-o umilință mai mare, mai multă convingere, o credință mai mare, mai vie, ca să putem deveni lumina lumii. Eul să cadă și Hristos să fie înălțat. De ce oare cei cărora le-a fost încredințată lucrarea în via morală se înalță pe ei înșiși așa de ușor?
Întrebări cercetătoare
De ce sunt atât de mulți care cred că poziția de răspundere este cea care înalță pe om? De ce devin atât de satisfăcuți cu ei înșiși, când în realitate sunt atât de dependenți de sacrificiul expiator? Răspunsul este pentru că cei care sunt mulțumiți de starea lor nu au căzut pe Stâncă pentru a fi zdrobiți de ea. De aceea este așa puțină încredere în Dumnezeu, așa puțină seriozitate și pocăință sinceră și o lipsă atât de mare de rugăciuni fierbinți? Fiecare instructor să se întrebe: „Am primit eu Duhul Sfânt, de când am hotărât să merg pe această cale? L-am primit pe Hristos ca fiind Salvatorul meu personal?” Răspundeți la aceste întrebări cu toată seriozitatea.
Fiecare moment -- o ocazie de aur
Dacă fiecare dintre cei angajați în lucrarea lui Dumnezeu ar fi creștin adevărat, atunci acest lucru s-ar vedea în faptele lor. Ei vor vorbi cu cei din jur despre Hristos. La școala do Sabat instructorii nu vor mai pierde vremea cu lucruri neimportante, pentru că știu că fiecare moment este o ocazie de aur și trebuie folosit pentru a lucra cu sârguință în grădina lui Dumnezeu. Să ne rămână adânc înfipt în minte faptul că Hristos stă ca Mijlocitor înaintea tronului harului, prezentând în fiecare clipă sângele Său și astfel să realizăm importanța și valoarea fiecărui moment pe care-l trăim, Isus trăiește ca să facă mijlocire pentru noi, dar fiecare clipă trăită fără băgare de seamă nu mai poate fi recuperată niciodată. Profesori și elevi, luați în considerare acest fapt deosebit și anume ca Hristos nu încetează să-și facă lucrarea Sa din Sanctuar; dacă purtați jugul lui Hristos, dacă ridicați povara Lui, voi nu faceți altceva decât lucrarea pe care însăși Capul cel Viu o face.(Testimonies on Sabbath-School Work, 85, 86.)
Expresia feței, un index al caracterului
Instructorii să poarte fiecare copil în inima lor și să-i acorde atenție și grijă deosebită.
Este imposibil să faci acest lucru ca să reziste în timp fără să existe o legătură cu Dumnezeu. Isus a spus:„Cercetați Scripturile pentru că socotiți că în ele aveți viață veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine”. Nu încurajați o cercetare superficială a adevărului. Explicați clar fiecare punct. Nu îngrămădiți în mințile tinere multe învățături deodată. Cuvântul prețios al lui Dumnezeu să fie o lampă pe cărarea lor și o lumină pentru piciorușele lor. Imprimați în mintea lor că este un privilegiu pentru ei să umble în lumină.
Calea păcii, a curăției și sfințeniei este pentru cei răscumpărați de El. Hristos merge înainte pe această cale, El este adevăratul Păstor; urmându-L, ei vor evita cărările pustii și capcanele.
Din Cuvântul lui Dumnezeu ei vor putea învăța că toți cei care vor intra în ceruri trebuie să aibă un caracter perfect pentru ca să poată să se întâlnească cu Domnul lor în pace. Mulți copii și tineri au caracterul imprimat pe expresia feței lor. Istoria vieții lor o poartă pe trăsăturile feței. Adevărații educatori vor imprima în mintea copiilor un caracter asemenea lui Hristos, frumos și curat, care va transforma fața lor. Dacă Hristos locuiește în inimă vei citi puritate, rafinament, pace și dragoste în trăsăturile feței. Pe alte fețe, își atârnă semnul un caracter rău egoism, viclenie, înșelăciune, falsitate, dușmănie și gelozie. Cât de greu este pentru astfel de caractere să primească amprenta adevărului.
Cultivarea caracterului
Acum avem nevoie să dăm o atenție specială cultivării caracterului. Să aveți în voi gândul care era în Hristos ca astfel fiecare lucrător al școlii de Sabat, mare sau mic, să fie înălțat și înnobilat, ca Isus să nu fie dat de rușine când îi va numi conlucrătorii Lui. Hristos a pus la dispoziție toată cultura spirituală necesară. Dacă El locuiește în suflet, inima va fi umplută cu Duhul Sfânt care își face simțită prezența prin transformarea trăsăturilor feței. Legea divină trebuie scrisă în inimă și respectată în viața de zi cu zi ca să ajungem să avem un caracter frumos și atrăgător. (Testimonies on Sabbath-School Work, 20-22.)
Prezentați lecțiile practic
Fie ca instructorii să cerceteze cu toată inima problema prezentată de lecție. Să-și facă planuri pentru a prezenta o aplicație practică a lecției și să trezească interesul în mintea și inima copiilor. Elevii să fie antrenați în activități în care să rezolve diferite probleme (întrebări) din Biblie. Instructorii să se îngrijească să nu ajungă la lucruri aride și neinteresante.
Educatorii nu depun o muncă serioasă pe cât ar trebui; în ceea ce privește activitățile, ei nu s-au apropiat de inimile copiilor prin metode adecvate, cu compasiune, răbdare și eforturi hotărâte de a interesa pe fiecare elev de salvarea sufletului lui. Activitățile (exercițiile) să fie ceea ce Dumnezeu ar fi făcut din ele moment potrivit pentru o profundă convingere de păcat și de nevoia de schimbare. Dacă lucrarea e făcută corect, cu dibăcie, suflete vor fi convinse și se vor întreba: „Ce să fac pentru a fi mântuit?” (Testimonies on Sabbath-School Work, 12, l3.)
Folosirea de lucruri ajutătoare
Pentru a interesa pe copii, s-au depus ceva eforturi dar nu suficiente. școlile de Sabat ar trebui tăcute mai interesante. școlile publice, în ultimii ani, și-au îmbunătățit foarte mult metodele de predare. Sunt folosite diferite obiecte, ilustrații, tabla pentru a explica lecțiile grele minților tinere. Tot așa și adevărul poate fi prezentat într-un mod simplu și deosebit de interesant minților active ale copiilor.
Deseori prin copii se poate ajunge la părinți care altfel sunt foarte greu de abordat. Instructorii școlii de Sabat învață pe copii adevărul și aceștia îl duc acasă. Dar sunt puțini instructori care realizează importanța acestei ramuri a lucrării. Metodele de învățare folosite în școlile publice pot fi utilizate cu același succes și în școala de Sabat, ca mijloace de a aduce copiii la Isus și a-i educa în adevărul biblic. Aceasta va produce mai mult bine decât manifestările religioase cu caracter emoțional care trec tot atât de repede pe cât vin.
Ar trebui cultivată dragostea lui Hristos. E nevoie să folosim mai multă credință în lucrarea ce credem că trebuie terminată înainte de revenirea lui Isus, mai multă renunțare de sine, mai multă muncă făcută cu jertfire de sine, în direcția cea bună. Este nevoie de un studiu profund, făcut cu rugăciune, despre cum să lucrăm mai bine. Să faceți planuri cu grijă și să le studiați în amănunțime. Sunt printre voi minți care pot inventa și duce la bun sfârșit planurile, numai să fie puse la lucru. Eforturile bine direcționale și făcute în mod inteligent, vor avea mari rezultate. (Testimonies on Sabbath-School Work, 9.)
Scoaterea în evidență a greșelilor
Dacă este bine condusă, școala de Sabat este unul din mijloacele importante folosite de Dumnezeu pentru a aduce suflete la cunoașterea adevărului. Nu este bine ca numai instructorul să vorbească ci să antreneze și clasa, să spună ce știe. Apoi cu câteva remarci scurte și ilustrații să întipărească lecția în mintea elevilor. Sub nici o formă nu ar trebui ca instructorii să treacă, în mod mecanic prin lecție și apoi să stea jos, lăsând elevii să se uite pe pereți, sau să se joace, așa cum am văzut uneori. O astfel de metodă nu va da rezultate, ba este chiar dăunătoare. Dacă instructorul este bine pregătit, fiecare moment poate fi utilizat cu folos. Mințile active ale copiilor trebuiesc folosite mereu, să cereți părerile lor, să-i aprobați sau să-i corectați după caz, dar niciodată să nu te așezi pe scaun spunând: „Gata, am terminat”. Nu se poate spune așa ceva despre o lecție. (Testimonies on Sabbath-School Work, 18, 19.)
Indolență spirituală
În unele școli de Sabat se dau posturi unora care nu au aptitudini de a preda și nici dragoste sinceră pentru suflete. Ei înșiși nu înțeleg tot adevărul. Cum ar putea atunci conduce suflete la fântâna vieții? Trebuie ca mai întâi instructorii să bea din apa salvării și apoi îngerii lui Dumnezeu vor lucra pentru ei ca să vadă ce cale să ia spre a câștiga tinerii la Isus. Este nevoie de aptitudini, dorință, perseverență și un spirit ca al lui Iacov, care atunci când s-a luptat în rugăciune a strigat:„Nu te voi lăsa până nu mă vei binecuvânta”. Când binecuvântarea lui Dumnezeu se va revărsa asupra instructorilor, aceasta se va reflecta asupra celor peste care sunt puși. Niciodată să nu plasați tinerii în grija unora care sunt nepăsători din punct de vedere spiritual, care nu au aspirații înalte, sfinte, superioare, pentru că aceeași minte indiferentă, fariseism, o formă lipsită de putere se va vedea curând și în elevi. (Testimonies on Sabbath-School Work, 13.)
Discuții contradictorii în clasă
Lecțiile școlii de Sabat să fie astfel prezentate încât să arunce lumină în camerele inimii și minții. Ca să se realizeze acest lucru, instructorul trebuie să fie sub controlul Duhului Sfânt, ca orice pornire egoistă să fie supusă, nici un cuvânt repezit să nu fie rostit, nimic nepotrivit să nu fie făcut, ci harul lui Dumnezeu să se vadă lucrând prin eforturile umane, la salvarea sufletelor. Aceasta să fie ținta școlii de Sabat, care n-ar trebui să fie locul pentru discuții contradictorii.
Toate acestea să fie ținute în afara școlii ca să mențineți armonia. Dacă cineva ridică o problemă asupra căreia sunt păreri diferite, nu lăsați să se manifeste un spirit combativ, după care să apară discuții contradictorii.(Testimonies on Sabbath-School Work, 51, 52.)
Citind lecțiunea
Îmi pare rău să spun, dar în unele locuri predomină obiceiul de a citi lecțiunea din carte. Așa ceva n-ar trebui să existe. Nu s-ar întâmpla așa dacă timpul care deseori se folosește pentru croșetări sau activități păcătoase, ar fi folosite pentru studiul Scripturilor. Nu există nici un motiv pentru care lecțiunea să fie mai slab pregătită, atât de instructori cât și de elevi, decât lecțiile de la școala biblică. Ele ar trebui să fie mai bine învățate pentru că tratează subiecte de o mai mare importanță, una infinit mai mare. Neglijența în această privință este neplăcută lui Dumnezeu.(Testimonies on Sabbath-School Work, 10.)
Superficialitate
Fiecare educator ar trebui să se considere un misionar pentru Dumnezeu. El să valorifice fiecare clipă, fiecare capacitate spre a cunoaște bine Cuvântul lui Dumnezeu, ca să fie în stare să împartă din el și elevilor. Educatorii se descalifică singuri dacă nu învață ei înșiși mereu. Au nevoie de prospețime în idei, de înțelepciune în a face planuri, de tact, duh și viață în tot ceea ce întreprind. Ei trebuie să fie apți în a învăța pe alții.
Deși un profesor dorește să stăpânească la perfecție cuvintele și ideile ce le prezintă clasei, totuși n-ar trebui să se rezume la repetarea unui set de cuvinte. Înainte de a sta înaintea clasei, să stabilească clar în minte un plan cu privire la ce vrea să prezinte cu acea ocazie. A preda o lecție nu înseamnă a o recita înaintea elevilor. Asigurați-vă că ei v-au înțeles. Dacă nu vă pot înțelege, atunci munciți în zadar. Nu fiți superficiali; lucrați profund. Biblia este regula și ghidul vieții. Mințile și inimile elevilor trebuiesc aduse în contact cu învățăturile solide și bune ca apoi să apară fructele -- rodul muncii voastre. (Testimonies on Sabbath-School Work, 24.)
Remarci lungi și plictisitoare
Cei care se ocupă de educarea copiilor să evite observațiile plictisitoare. O influență bună vor avea cele scurte și la obiect. Dacă este nevoie să spui mai multe lucruri, compensează prin remarci scurte și dese. Câteva cuvinte spuse din când în când, sunt mai folositoare decât cele spuse toate odată. Discursurile lungi apasă greu pe mințile mici ale copiilor. Vorba multă îi face să desconsidere chiar și învățătura spirituală, așa cum mâncarea peste măsură încarcă stomacul și micșorează apetitul, ducând până acolo încât să refuze orice mâncare. Mințile oamenilor pot fi saturate de prea multă vorbire. Atât cu biserica cât și cu tinerii să se ia linie cu linie, precept cu precept, puțin aici, puțin acolo. Dați posibilitatea minților să digere ceea ce li se prezintă. Copiii trebuiesc atrași spre cer, nu în grabă ci încet, cu multă atenție.(Testimonies on Sabbath-School Work, 107.)
Ce înseamnă să lucrezi împreună cu Dumnezeu
„Sfătuiește de asemenea, pe tineri să fie cumpătați și dă-te pe tine însuți pildă de fapte bune, în toate privințele. Iar în învățătură, dă dovadă de curăție, de vrednicie, de vorbire sănătoasă și fără cusur, ca potrivnicul să rămână de rușine și să nu poată spune nimic rău de noi”.
Acolo unde lipsește evlavia sfântă, unde comuniunea zilnică cu Dumnezeu este neglijată, instructorul va avea un mod plictisitor și neatractiv de prezentare. Cuvintele lui nu vor putea atinge inimile ascultătorilor. A fi lucrător împreună cu Dumnezeu înseamnă mult mai mult decât să participi la școala de Sabat, la serviciile divine, să iei parte la lucrarea de a învăța pe alții și să dai mărturie celor cu care vi în contact la servici.
A fi lucrător cu Dumnezeu înseamnă să ai în inimă o puternică dorință de a lucra pentru salvarea sufletelor păcătoase pentru care a murit Hristos.
Înseamnă să ai în permanență grijă de cum lucrezi, mereu te gândești cum să-ți prezinți învățătura într-un mod interesant, să cauți noi căi prin care, folosind toate puterile încredințate, să atragi suflete așa cum și Hristos face, ca astfel ele să vină la Isus și să fie legate de El prin legăturile dragostei Lui infinite.
Muncă distrusă de eforturi neconsacrate
Cei ce lucrează împreună cu Dumnezeu nu se dau înapoi de la obligațiile sacre; de dragul lui Hristos vor fi gata să îndure greutăți, să sufere lipsuri și reproșuri.. Ei sunt gata să dea piept cu respingeri deși este greu, și să se poarte cu umilință în fața mândriei umane, căci își amintesc că Isus a suportat rușinea și insulta, respingerea și moartea, ca să poată salva pe cei pierduți. În orice parte ai lucra, aceasta înseamnă sacrificiu și renunțare de sine. Înseamnă că timpul care de obicei este consumat pentru probleme de importanță minoră, să fie folosit în cercetarea Scripturilor, ca să ști cum să lucrezi cu succes în lucrul încredințat. Înseamnă să cunoști Duhul lui Dumnezeu, să te rogi mult mai mult decât înainte de a intra în lucrare și să te gândești mai serios cum să-ți folosești fiecare capacitate spre lauda lui Dumnezeu.
Sunteți lucrători angajați de Dumnezeu, având mandat de a reclădi împărăția Sa pe pământ și trebuie să vă faceți partea în salvarea sufletelor pentru care s-a plătit prețul răscumpărării. Nu este un lucru lipsit de importanță să predai în școala de Sabat, fără o pregătire potrivită a inimii pentru această lucrare mare. Mulți care prezintă lecțiunea înaintea elevilor, de fapt nu prea sunt interesați de acest lucru și ei distrug mult din cauza eforturilor lor neconsacrate. (Testimonies on Sabbath-School Work, 67, 68).
Ispita de a se scoate în evidență pe sine
La orice nivel atât în clasele primare cât și la cei mai mari, instructorii au nevoie să privească mereu la sursa de lumină pentru a primi înțelepciune, har și putere să modeleze sângele lui Hristos. Fiecare educator să fie un urmaș al Său, căci El este blând și smerit cu inima. Nimeni n-ar trebui să studieze sau să lucreze pentru a fi considerat superior celorlalți, sau un profesor cu capacități neobișnuite, ci ca să poată conduce suflete la Hristos. Va veni ispita de a preamări omul pentru faptele lui, dar dacă se va ceda ispitei, lucrarea va avea de suferit pentru că va conduce la comentarii lungi și lipsite de substanță care nu va interesa și nici nu va fi de vreun folos pentru mințile copiilor. (Testimonies on Sabbath-School Work, 35.)
Făcând un serviciu din toată inima
Domnul are nevoie de instructori care pot lucra cu toată inima, care își dezvoltă talentele prin exercițiu și îmbunătățesc ceea ce deja s-a făcut. El caută creștini care să lucreze în comunitate, pentru că cel care lucrează este asaltat de mai puține ispite decât cel care n-are mai nimic de făcut.
Cei care cred cu adevărat în Hristos vor deveni conlucrători cu Dumnezeu, ei vor fi conduși de Duhul Sfânt, sentimentele vor fi curățite, pasiunile controlate și apoi vor apare fructe de mare preț în viața lor spre Slava lui Dumnezeu, pentru că cei care cred cu adevărat în Hristos, vor reflecta lumina Sa. (Testimonies on Sabbath-School Work, 53.)
Cea mai înalta țintă -- salvarea sufletelor
Răspunderile educatorului sunt deosebit de grele și sfinte, dar cea mai importantă parte este să vegheze asupra tinerilor cu grijă plină de dragoste și tandrețe, ca ei să simtă că sunt priviți ca niște prieteni. Odată ce le-ați câștigat încrederea, puteți să-i învățați mai ușor. În viața noastră trebuie să se observe, la lucru, principiile creștine. ținta cea mai înaltă pusă în fața educatorului temător de Dumnezeu, este salvarea de elevilor noștri. El este lucrătorul lui Hristos și scopul primordial al eforturilor lui speciale și hotărâte este aducerea la Isus a sufletelor celor mântuiți de El. Dumnezeu va cere sufletele lor din mâna instructorilor. Fiecare să aibă o viață evlavioasă, curată și să fie deplin hotărât de a-și îndeplini datoria lui. Dacă inima este înălțată și încălzită de dragostea lui Dumnezeu, atunci vor exista rugăciuni fierbinți și vor fi date avertizări credincioase. Dacă toate acestea sunt neglijate, sufletele din grija ta vor suferi. Pierde mai puțin timp în discuții interminabile și pentru preocupările tale „captivante” și mergi să-ți îndeplinești datoriile neglijate.
Perseverența este răsplătită
După toate eforturile depuse, se poate ca instructorul să ajungă la concluzia că unii elevi nu se dezvoltă bine. Lipsa de morală este deseori rezultatul exemplului rău și a lipsei unei discipline adevărate în familie. Se poate ca toate eforturile educatorului să dea greș în a-i aduce la o viață de curăție și sfințenie. După rugăciuni fierbinți, muncă făcută cu multă răbdare și dragoste, se poate ca instructorul să fie dezamăgit de cei în care își pusese speranțe mari. Pe deasupra vor veni și reproșurile părinților întrucât ei n-au putut contracara efectul propriului lor exemplu și a educării neînțelepte. Se poate foarte bine ca profesorul să treacă prin astfel de momente grele. Dar el trebuie să meargă înainte, să încredințeze cazul lui Dumnezeu, să stea cu curaj la post și să lucreze mai departe cu credință. Alții vor fi salvați pentru Dumnezeu și aceștia își vor exercita influența lor asupra altora. Fie ca păstorii, instructorii și profesorii de la școlile noastre să-și unească inimile, sufletele și scopurile în lucrarea de salvare a tinerilor de la ruină. (Fundamentals of Christian Education, 116, 117.)
Înălțați pe Hristos
Evanghelia este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu, dacă cei ce se numesc creștini o vor reprezenta corect. Hristos crucificat pentru păcatele noastre ar trebui să umilească pe fiecare. Hristos înviat și înălțat la cer, unde mijlocește pentru noi, este știința salvării care ar trebui învățată și predată copiilor. Hristos a spus: „M-am sfințit ca și ei să fie sfințiți”. Aceasta cade în sarcina fiecărui educator. În acest domeniu nu ar trebui făcut nimic la întâmplare, căci chiar lucrarea de educare a copiilor în școala publică are nevoie de mult har și de supunerea eului. Cei care în mod natural sunt arțăgoși, ușor de provocat și cărora le place să critice, să gândească rău, să-și caute altă activitate decât cea de educator, ca niciuna din trăsăturile lor rele să nu se reproducă în copii și tineri, pentru că au costat prea mult. Cerul vede în copii, oamenii de mâine cu capacități și puteri care dacă sunt corect călăuzite și dezvoltate cu înțelepciune de sus, vor deveni mijloacele umane cu care influențele divine pot coopera, spre a fi lucrători împreună cu Dumnezeu. Cuvintele tăioase și o continuă blamare va zăpăci copilul și niciodată nu-l va ajuta să se îndrepte. Feriți-vă să folosiți un ton ridicat tot timpul. Isus Hristos să vă stăpânească firea și atunci veți învăța cum să înveți milă și dragoste pentru cei mai mici. (Testimonies on Sabbath-School Work, 87, 88.)
Clase întregi să fie convertite
Ca lucrători pentru Dumnezeu, să se vadă mai mult Isus în noi și tot mai puțin eul. Să purtăm mai mult din povara pentru suflete și să ne rugăm zilnic pentru tărie și înțelepciune. Instructorul să se roage cu elevii și să-i învețe și pe ei să se roage. Să folosiți puține cuvinte, dar bine alese; ajutați-i să învețe de pe buzele voastre și din exemplul vostru că adevăratul Dumnezeu trebuie să fie înrădăcinat în inimă altfel nu vor face față ispitelor. Aș vrea să văd clase întregi de tineri întorcându-se la Dumnezeu și crescând ca membri de folos în comunitate. (Testimonies on Sabbath-School Work, 19, 20.)
Nu îngăduiți ca tăria și energia voastră să fie absorbită de lucruri lumești și trecătoare, în timpul săptămânii, iar în Sabat să nu mai aveți ce să puneți în serviciul lui Dumnezeu. Este mult lucru de făcut. Noi nu avem nici O clipă de pierdut pentru scopuri egoiste. Tot ceea ce facem să fie numai spre lauda lui Dumnezeu. Nu vă odihniți până când fiecare copil în parte, n-a fost adus la cunoașterea lui Hristos. (Testimonies on Sabbath-School Work, 14.)
Bucuria supremă
Celor care sunt acceptați ca educatori în școlile noastre, li se deschide un câmp larg pentru aruncarea seminței și strângerea grânelor bogate. Ce poate da o satisfacție mai mare decât cooperarea cu Dumnezeu în educarea și instruirea copiilor și tinerilor, ca ei să ajungă să iubească pe Dumnezeu și să păzească poruncile lui? Condu copiii pe care îi ai în grijă atât în timpul săptămânii cât și pe cei de la școala de Sabat, la Isus. Ce bucurie mai mare poți avea decât să vezi copii și tineri urmând pe Hristos, marele Păstor. Ce poate să aducă mai multă lumină în sufletul lucrătorului devotat decât convingerea că munca sa făcută cu perseverență nu este zadarnică. Ce bucurie mai mare poate fi decât să vezi fețele elevilor radiind de bucurie că Hristos le-a iertat păcatele? Ce satisfacție mai mare poate avea conlucrătorul cu Dumnezeu decât aceea de a vedea copii și tinerii acceptând lucrarea Duhului Sfânt care să le formeze caractere nobile și să restaureze pe Dumnezeu în inima lor -- copii care caută pacea ce vine de la Prințul Păcii? (Fundamentals of Christian Education, 271.)