Urmărind obiectivul pus în față
Scopul școlii de Sabat n-ar trebui pierdut din vedere din cauza aranjamentelor organizatorice, care pot ocupa timpul necesar pentru alte probleme mai importante. Totdeauna să ne ferim de ceremonii și forme care ar putea eclipsa scopul real pentru care lucrăm. Este plictisitor să ajungem!a punctul în care școlile de Sabat sunt plictisitoare când de fapt ele ar trebui să aducă odihnă, înviorare și binecuvântare.
Simplitatea și puritatea școlii de Sabat să nu fie înghițite de multitudinea de forme, fără sfârșit astfel încât să nu se mai realizeze scopurile ei, religioase. Succesul și frumusețea școlii constă în servirea lui Dumnezeu în simplitate și seriozitate. Nimic nu se poate face fără ordine și reguli dar acestea să fie aranjate astfel încât să se poată îndeplini obiectivul pus în față. Elevilor să li se spună mai mult despre salvarea sufletelor lor și mai puțin despre măsuri exterioare, pregătitoare. Acestea să fie ca un principiu călăuzitor în lucrarea școlii de Sabat.
Pericolul formalismului rece
Repetarea vechii istorisiri a dragostei lui Isus, de către instructorii și conducătorii școlii de Sabat va avea putere să convingă și să convertească suflete. Dacă iubirea și tandrețea lui Isus ți-a atins inima atunci vei putea să lucrezi pentru elevii tăi. Simplitatea Evangheliei trebuie avută în vedere. Primind ajutor de sus, noi putem face o lucrare buna pentru Domnul. Reamintiți mereu elevilor că fără un lucru făcut din toată inima, toate eforturile noastre sunt zadarnice.
În tot ceea ce fac instructorii și administratorii școlii de Sabat, trebuie să se vadă afecțiune și dragoste. Iubirea lui Isus să străbată întreaga școală, ca elevii să ajungă să considere educația primită ca fiind cea mai înaltă educație. Asprimea sau găsirea de greșeli n-ar trebui să se găsească în școala de Sabat și nici în școlile noastre. Aceste lucruri să fie îndepărtate din inima instructorilor sau a celor care conduc școala.
Să se dea pe față mai degrabă, lucruri bune pentru salvarea de suflete și nu mândrie. Mașinile pot fi făcute să meargă cu exactitate, după voința omului dar ele nu pot face nimic pentru suflet, Tot așa, acolo unde este multă formalitate viața este rece ca marmura, dar unde toți cei ce lucrează în școală sunt uniți și își îndeplinesc datoriile și depun eforturi nu numai pentru viața aceasta ci și pentru veșnicie, se va vedea armonie și ordine. (Testimonies on Sabbath-School Work, 89, 90.)
Urmările rele ale formalismului
Răul nu vine din cauza existenței organizației ci din faptul că din orice s-a făcut organizație și sfințenia vitală a primit puțină importanță. Când forma și tot felul de formalități trec în față ca importanță și o lucrare simplă este transformată într-o muncă laborioasă, atunci se vor face puține lucruri și răul va crește. Scopul organizației nu este acesta și a strica organizația înseamnă să distrugem tot ce am clădit până acum. S-au obținut rezultate rele atât în departamentul școlii de Sabat cât și în cel misionar pentru că s-a acordat importanță mai mult formalităților iar experiența vie s-a pierdut din vedere. Toate îmbunătățirile care au fost aduse și acceptate au datorat (posibilitatea) modelării omului unor anumite metode. Au fost acceptați drept conducători și instructori în școala de Sabat bărbați și femei care nu au un viu interes pentru ceea ce fac. Ori toate problemele pot fi rezolvate numai cu ajutorul Duhului Sfânt.
Noi însă, trebuie să vedem altfel lucrurile; mai întâi oamenii sa se consacre pe ei înșiși, cu totul, lui Dumnezeu și apoi să-și dedice talentele lor lucrării școlii de Sabat, căutând să crească mereu în cunoștință, să se educe pe ei întâi ca să poată instrui și pe alții; Instructorii să nu caute să facă un spectacol ia clasă, folosind timpul pentru piese de teatru și manifestări muzicale din care nimeni nu va câștiga nimic. Nu le este de nici un folos sa-i învățați pe copii să prezinte discursuri pentru ocazii speciale. Ei să fie câștigați la Hristos și în loc de a cheltui bani, timp și eforturi pentru diferite prezentări, lăsați ca toate eforturile să meargă pentru a strânge snopi în grânar.
Se pare că mulți gândesc că principalul în școala de Sabat este să organizezi școala, să-i faci pe elevi să acționeze conform regulilor și dacă unele persoane ar fi întărite ca instructori, atunci școala de Sabat ar merge bine de la sine. Deseori sunt întăriți ca instructori unii care nu pot conduce suflete la Hristos, întrucât ei nu știu ce înseamnă ca Hristos să fie ceva prețios pentru suflet; cel care nu pune preț pe suflete și nu lucrează pentru ele așa cum face Hristos, se va depărta în cele din urmă de Isus. Notează aceste cuvinte, „Cel ce nu adună cu Mine, împrăștie”. Dacă instructorii nu poartă povara salvării de suflete pentru Isus, vor ajunge indiferenți față de adevăr, neglijenți și atmosfera cu care-și înconjoară sufletele îi va duce departe de Hristos. Cu asemenea persoane în școala de Sabat, mereu vor fi conflicte și dificultăți, pentru că, dacă profesorul angajat într-o lucrare nu este interesat de ea, atunci și elevii vor da pe fată același spirit. (Fundamentals of Christian Education, 253, 254.)
Nevoia de consacrare a lucrătorilor din școala de Sabat
Cei angajați în lucrarea școlii de Sabat trebuie să fie oameni care s-au consacrat lui Dumnezeu; bărbați și femei cu credință puternică, cu inimi calde, cu un spirit înflăcărat și interesați de tot ceea ce ține de cauza lui Hristos. Ei trebuie să depună eforturi neegoiste, să fie gata de sacrificiu, predându-se pe altarul jertfirii de sine și mijlocind cu strigăte și lacrimi pentru salvarea tinerilor de care răspund. Printre ei să nu existe ambiții egoiste, „nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă, ci fiecare, în umilință, să dea întâietate altora”. Ambiția instructorului școlii de Sabat, să fie educarea tineretului astfel încât să-și facă lucrul lor în temere de Dumnezeu și în simplitate.
Marea nevoie a școlii de Sabat este nevoia cunoașterii lucrurilor spirituale. Cât de mult au nevoie lucrători de botezul cu Duhul Sfânt pentru a deveni adevărați misionari pentru Dumnezeu. Ei ar trebui să-și folosească la maxim mințile pentru a acumula o mai bună cunoaștere a adevărului biblic. Instructorii să se roage zilnic pentru luminare cerească, ca să fie în stare sa prezinte bogățiile Cuvântului Sacru, minților tinere. De ce nu vă umiliți înaintea Domnului și nu lăsați Duhul Sfânt să lucreze la caracterul vostru și să-și lase amprenta și pe lucrarea voastră? Printre cei angajați în școala de Sabat, este prea multă mulțumire de sine, prea multă rutină și repetare mecanică a unor tipuri; toate aceste tind să îndepărteze sufletul de fântâna cu apă vie (Testimonies on Sabbath-School Work, 73, 74.)
Instruirea pentru lucrarea școlii de Sabat
Există o mare lipsă de abilități educate și nu avem oameni suficienți de instruiți care să facă dreptate, și să conducă bine școlile de Sabat și comunitățile. Mulți dintre cei care cunosc adevărul, nu-l înțeleg astfel încât să-l poată prezenta înaintea altora și cei ce-l aud să poată pricepe caracterul lui sacru și maiestuos. Ei au nevoie de mai multă disciplină obținută printr-o bună instruire. Nu poți să treci ușor cu vederea datoria încredințată. Se poate ajunge în situația în care va fi nevoie de discernământ rapid și argumente echilibrate și de aceea, pentru onoarea lui Hristos, ar trebui să se înmulțească printre noi lucrătorii bine educați. Aceștia să fie capabili să prezinte adevărul într-un mod clar, inteligent și cât se poate de perfect. (Fundamentals of Christian Education, 256, 257).
Dependența de Dumnezeu
școlile noastre de Sabat nu sunt ceea ce Domnul ar vrea să fie ele pentru că, în general, se depinde prea mult de forme și formalități, în timp ce nu se dă pe față puterea plină de viață a lui Dumnezeu pentru convertirea sufletelor pentru care a murit Hristos. Aceste lucruri trebuiesc schimbate dacă vrem ca școala de Sabat să-și atingă scopul pentru care a fost creată. Când conducătorii și instructorii se vor preda lui Dumnezeu fără rezervă, ei nu numai că vor rezolva problemele dar și hotărârile lor vor avea efecte bune. De îndată ce educatorii școlilor de Sabat și din școlile noastre își vor face datoria cu o deplină conștientă a dependenței lor de Dumnezeu, vor fi binecuvântați și cerul se va ani cu ei la lucru. Este important ca fiecare lucrător să înțeleagă că convingerea și convertirea vin în urma unirii eforturilor umane cu puterea divină.
O lucrare câștigătoare de suflete
Atât conducătorii și instructorii școlii de Sabat cât și slujitorii amvoanelor au nevoie de o consacrare deplină pentru că toți, deopotrivă, sunt angajați în lucrarea de câștigarea de suflete la Hristos. Fiecare să-și facă partea sa. Aceasta ar vrea să vadă Hristos. îngerii lui Dumnezeu care văd pururea fața Sa se interesează de copiii și tinerii pe care voi, ca niște unelte vii ale lui Dumnezeu, îi învățați cale salvării. Gândiți-vă la acest lucru: voi Stați în prezența îngerilor din ceruri, făcând o lucrarea al cărui caracter va mărturisi credincioșia sau necredincioșia voastră față de Hristos.
Ajutați de Duhul Sfânt
Conducătorii și instructorii școlii de Sabat trebuie să fie oameni noi, transformați, salvați din obiceiurile naturale, prezentate într-un mod lipsit de viață și nesărat. Comunicând zilnic cu Dumnezeu, primind razele soarelui dreptății, ei pot primii putere să participe la salvarea sufletelor. Ei trebuie să-și mențină gândul îndreptat la Hristos, ca orice pornire să fie curată și felul lor de a prezenta să poată fi inspirat de Duhul Sfânt. Lucrarea Duhului Sfânt este să ajute pe oameni să-și folosească puterile lor, în timp ce Dumnezeu lucrează prin ei voința și înfăptuirea spre împlinirea voii Sale.
„Fără Mine nu puteți face nimic” zice Hristos. Lucrătorul nu va fi lăsat singur. Îi este dat Duhul lui Dumnezeu ca să vrea și să poată face buna plăcere a lui Dumnezeu și să nu se îngrijească de firea pământească spre a-i trezi poftele. Deci, educatori, urmați pe Duhul lui Dumnezeu care vă conduce. în timp ce el atrage inimile copiilor și tinerilor, voi lucrați cu dragoste și amabilitate, invitându-i și îndemnându-i să-și predea inima lor lui Dumnezeu.
Acești copii și tineri sunt cumpărați de Hristos, cu un preț nespus de mare și El îi iubește pe cei micuți. Îi este milă de tineri pentru că știe că Satana va căuta să-i atragă pe calea cea largă, făcând-o să pară de dorit înaintea ochilor lor; Isus a trimis îngeri ca să aibă grijă deosebită de aceste suflete neexperimentate, acasă, la școală și la școala de Sabat. Duhul Sfânt se luptă mereu pentru ci, căutând să-i atragă la Dumnezeu; lucrătorul împreună cu Dumnezeu își va da seama de datoria lui și va lucra serios pentru salvarea sufletelor. (Testimonies on Sabbath-School Work, 41-44.)
Este nevoie de credincioșie perseverentă
Așa credincioșie plină de răbdare, rugăciune și perseverență cum au avut acești sfinți ai lui Dumnezeu, (Caleb, Hanania și Tabita) mai rar întâlnești și totuși biserica nu poate prospera dacă nu are așa ceva. Este nevoie de ea în comunitate, în școala de Sabat și în societate (Testimonies on Sabbath-School Work, 109.)
Succesul adus de cooperare
Cei ce lucrează în cadrul școlii de Sabat au nevoie, în mod special, să fie umpluți cu Duhul lui Hristos. Ei nu pot lucra împreună cu Isus dacă El nu locuiește în inimile lor prin credință. Pentru copii este nevoie să se depună eforturi mai hotărâte în ceea ce privește cultura religioasă. Conducători și instructori lucrați împreună, în armonie. Părinții să coopereze cu copiii și cu instructorii. Fiecare educator să lucreze cu tact și înțelepciune pentru ca să facă ceea ce Dumnezeu cere. Să cultivăm tact și discernământ ascuțit, ca să observăm repede ocaziile de a face bine și a le folosi la maxim. (Testimonies on Sabbath-School Work, 20.)
Duhul Sfânt este esențial în obținerea succesului
Diriginții și instructorii școlii de Sabat au nevoie de călăuzirea și îndrumarea Duhului Sfânt ca să poată fi adevărați educatori, capabili să inspire și să reamintească lucrurile necesare elevilor. Lucrarea Duhului Sfanț este să reamintească clar anumite cuvinte și fapte ale lui Hristos ca cei care prezintă pe Mântuitorul lumii să aibă putere în a aduce pe Hristos în mințile elevilor. Oriunde în școala de Sabat este nevoie de Duhul Sfânt, pentru ca să se poată alege bărbați și femei care să fie în stare să poarte răspunderi.
Nu este bine ca școala să fie administrată mereu de aceeași persoană pentru că ea va tinde să o modeleze după propriile idei. Să fie aduși lucrători cu idei proaspete care să ducă la înaintarea spirituală. Se poate ca școala să se fi atașat de cineva care a slujit-o mai multă vreme, cu credincioșie, dar trebuie avut în vedere binele școlii mai presus de preferințele personale ale profesorilor și elevilor. Când este clar faptul că școala are do câștigat în urma unei schimbări, prin ridicarea unor lucrători care știu ce înseamnă să porți povara pentru suflete, atunci nimic să nu împiedice schimbarea. Cei mai în vârstă și cu experiență în lucrare, posedă lucruri care ar putea ajuta cauza lui Dumnezeu. Cei tineri, care nu sunt cu totul pregătiți pentru lucrare, să urmeze exemplul celor mai în vârstă care s-au dovedit credincioși în lucruri încredințat și astfel să se educe în înțelepciune și cu tact ca să poată asigura și ei succesul lucrării.
Întrebări importante
Din ce motiv sunt așa de mulți în bisericile noastre care nu au rădăcini în adevăr? Cum de sunt printre noi din cei care merg în întuneric, fără lumină, care dau o mărturie cu jumătate de inimă, o mărturie rece și plină de nemulțumiri? Cum de există din cei a căror picioare par gata să apuce pe cărări oprite și greșite, care tot timpul vorbesc compătimitor despre ispită și înfrângere? Membrii bisericii simt ei responsabilitatea ce o au? Diaconii și prezbiterii au grijă de cel slab și rătăcit? își dau ei seama că cel șovăitor este gata să se piardă? Au încercat ei prin cuvânt și prin exemplu să așeze picioarele celui rătăcitor, pe Stânca Veacurilor? Instructorii școlii de Sabat sunt ei conștienți că partea lor constă în a conduce picioarele tinerilor pe calea sigură și că trebuie să îndepărteze orice interes egoist din inima lor ca să fie adevărați câștigători de suflete pentru Hristos? Cu siguranță că este nevoie de reformă în fiecare ramură a lucrării.
Putere dătătoare de viață
În cadrul lucrării școlii de Sabat, trec pe lângă noi ocazii minunate, neexploatate la maxim. încurajați bărbați și femei cu diferite daruri să intre în lucrare și, în temere de Dumnezeu, să facă tot ce pot pentru salvarea tineretului nostru. Nu îngăduiți ca cei care fac lucrurile doar din obișnuință, să preia conducerea școlii și să-i imprime un caracter formal și anumite obiceiuri; sufocând-o cu o mulțime de reguli. Este foarte important să fie ordine, dar avem nevoie de mult mai multă cunoaștere a „celor duhovnicești”, pe lângă toate regulile și reglementările. Avem nevoie de putere dătătoare de viață, entuziasm plin de zel ca în școli să existe o atmosferă de adevărată evlavie și curăție, să se observe o reală înaintare religioasă și în temere de Dumnezeu. Liderii și conducătorii să nu se mulțumească cu un proces formal și mort, ci să folosească fiecare unealtă la lucru, ca școala să devină cea mai nobilă și eficientă instituție de acest fel din lume. Acesta ar trebui să fie obiectivul și ambiția fiecărui lucrător.
Nevoia de adevărați conducători
Conducătorii școlii noastre să fie bărbați și femei caracterizați de o minte ageră și intuitivă, care au Duhul lui Dumnezeu pentru a-i ajuta în citirea caracterului, care au capacitatea de gestionare, care pot înțelege diferitele faze ale caracterului și care manifestă tact și înțelepciune în a trata cu diferite minți omenești. Aceștia trebuie să dovedească capacitate de conducere și înțelegere a metamorfozei dezvoltării caracterului și să fie conduși de Duhul lui Dumnezeu care să-i ajute să înțeleagă orice caractere.
Sunt oameni care pot ocupa aceste posturi doar cu numele dar trebuiesc persoane care să fie conducători în adevăratul sens al cuvântului. Sunt mulți care pot îndeplini destul de bine forma dar nu pot împărtăși curaj și speranță, nu inspiră gândirea, nu stimulează energiile și nu împart viață astfel încât școala să devină o putere spre bine, plină de viață, mereu crescând.
Instructorii au un câmp mare înaintea lor, și este necesar să caute să înțeleagă cum să lucreze astfel încât mintea copiilor să se dezvolte. Au nevoie să caute înțelepciunea de sus ca să aibă succes atunci când abordează diferite probleme, cu copiii și tinerii. Sunt mulți educatori care nevăzând prea departe, pornesc pe un drum ce nu va duce spre bine și în loc să avanseze, se va obține regres. Atât elevii cât și educatorii au nevoie ca Duhul Sfânt să locuiască în ei și aceasta să ducă nu la niște reforme făcute din când în când ci la o creștere continuă în har și la o ascensiune uniformă a puterii și vieții spirituale. (Testimonies on Sabbath-School Work, 91-94.)
O conducere paralizantă
școlile noastre de Sabat, menite să instruiască pe copii și tineri, sunt prea superficiale. Administratorii acestora au nevoie să sape mai adânc, să cugete mai mult și să depună mai mult suflet și interes în ceea ce fac. Este necesar ca educatorii să studieze cu mai multă atenție Biblia, să aibă o viață religioasă mai profundă ca să știe cum să conducă școala de Sabat, conform poruncii lui Dumnezeu și cum să călăuzească tinerii la Salvatorul lor. Lucrarea acestui departament este frânată din lipsă de bărbați și femei care să lucreze eficient, să aibă capacitate de discernământ, care să simtă responsabilitatea lor înaintea lui Dumnezeu, de a utiliza puterile lor nu spre a se scoate în evidență pe ci sau din slavă deșartă ci spre a face bine. (Testimonies on Sabbath-School Work, 111.)
Doar o formă lipsită de viață
Noi trebuie să ajungem la un nivel mai înalt de lucru. Lăsați Domnului Isus sa dea viață sufletelor celor care lucrează. Ca urmare planurile și metodele de lucru vor aduce ca roade câștigarea de suflete la Hristos. În comunitățile noastre mari, unde sunt mulți copii și tineri, există un mare pericol de a conduce în așa fel școala de Sabat încât aceasta să devină o formă lipsită de viață, pe care ne-am obișnuit s-o îndeplinim. Lipsește Isus. (Testimonies on Sabbath-School Work, 14.)
Alegerea diriginților școlilor de sabat
Femeile creștine pot avea o influență spre bine asupra tinerilor și copiilor. Capacitățile lor sunt talente date lor de Dumnezeu și ar trebui consacrate cu totul în serviciul Său. Multe au discernământ, o minte ageră și eficiență la lucru, dar au nevoie să fie în legătură mai strânsă cu Dumnezeu. Să caute metode noi și noi căi prin care prin care să-și dezvolte caracterul și să educe pe tineri cum să-și folosească talentele primite de la Dumnezeu.
Să nu alegeți diriginții școlii de Sabat după preferințe, ci să puneți oameni despre care sunteți convinși că se tem de Dumnezeu, care vor face din El consilierul lor personal O minte strălucită fără temere de Dumnezeu duce la eșec. Isus spune: „Fără Mine nu puteți face nimic”. Alegerea acestor persoane nu trebuie lăsată sub controlul elevilor școlii de Sabat. A-i schimba deseori este un avantaj pentru că o minte nu trebuie să ajungă să modeleze pe altele. Poate că o persoană are unele calificări excelente și totuși poate fi deficitară în altele. O altă persoană poate fi mai bună unde prima n-a putut face prea mult. Calități diferite și minți diferite va face posibilă împrospătarea ideilor și aceasta este esențial. Dar deasupra tuturor lucrurilor, alegeți pe cei care cu simplitate, merg în adevăr, care iubesc și se tem de Dumnezeu și care sunt gata să învețe în școala Sa. De aceasta depinde direcția în care vor fi atrași copii, înainte sau înapoi. Sub supravegherea unor profesori înțelepți, elevii vor avea un interes din ce în ce mai mare pentru Cuvântul lui Dumnezeu și vor pătrunde adânc în Scriptură. Hristos să fie tema fiecărei lecții. Lecțiile date de Hristos ucenicilor sunt de cea mai mare importanță. (Testimonies on Sabbath-School Work, 83, 84).
Sfat pentru directori
școala de Sabat reprezintă o lucrare importantă și serioasă iar cei care se ocupă cu administrarea ei ar trebui să facă mișcări înțelepte și cu tact. Este frumos dar și multă răspundere în lucrul cu mințile oamenilor, ca să lași o impresie corectă și să influențezi în direcția cea bună. Educatorul înțelept va căuta să trezească aptitudinile studenților și nu se va mulțumi doar să împartă cunoștințe.
Din când în când, am primit scrisori de la persoane care se întrebau asupra datoriilor directorului școlii de Sabat. Cineva se plângea că nu putea să trezească un interes mai profund din partea elevilor și educatorilor. Zicea că pierdea mult timp explicându-le ceea ce credea că este important de știut și totuși părea să fie o mare lipsă de interes. Din punct de vedere religios ei nu înaintau. Acestui frate și altora, care ca și el se zbate cu astfel de dificultăți, le spun cercetează-te întâi pe tine și vezi dacă nu ți se datorează ție această lipsă de interes.
Remarci obositoare
Mulți încearcă să facă prea mult ei și nu încurajează pe instructori și elevi să-și facă și ei partea. Directorii școlii de Sabat au nevoie de o mare simplitate și seriozitate religioasă. Ei țin discursuri lungi și iară substanță în ele atât la școala de Sabat cât și la întâlnirile cu instructorii și astfel obosesc mințile ascultătorilor. Observațiile făcute în acest fel nu-și au rostul. Ei nu-și adaptează instructajul la nevoile reale ale școlii și nu reușesc să atragă simpatia, căci propriile inimi sunt lipsite de simpatie. Nu-și dau seama că vorbind mult ucid interesul și dragostea pentru școală.
Când inimile lucrătorilor sunt aduse la același numitor cu cea a lui Hristos, care locuiește în ei prin credință, ei nu vor mai vorbi nici pe jumătate cât acum și nici nu se vor arăta ca și când ar fi mai înțelepți decât alții, așa cum fac unii. Ci ceea ce vor spune cu dragoste și simpatie va ajunge ia inima celor ce ascultă iar inimile instructorilor, elevilor și membrilor bisericii se vor apropia unele de altele.
Putere în simplitate
Un adevărat educator va purta grijă de mințile ascultătorilor. Cuvintele vor fi puține dar sincere și serioase. Spunându-le din inimă vor fi pline de împreună simțire cu sufletele prețioase. Poate că el (educatorul) n-a avut posibilitatea să studieze în școli, prea mult și se poate să aibă capacități naturale limitate, dar dragostea pentru această lucrare și dorința de a lucra în umilință îl va face în stare să trezească un interes atât în instructori cât și elevi.. Inimile tinerilor vor fi atrase la sine. Lucrarea sa nu va fi o formalitate. Se poate ca el să știe cum să scoată, atât de la elevi cât și de la instructori, adevăruri spirituale și intelectuale și astfel, în timp ce învață pe alții, el însuși să fie învățat. Elevii nu sunt impresionați de etalarea cunoștințelor, ce impresie face o lecție spusă în cuvinte simple. Rezultatul va fi un interes viu și profund pentru școală. Instructorul caută pe elev acolo unde este el, prin simplitatea Evangheliei. Astfel inimile sunt înmuiate și apoi modelate după imaginea Domnului lor.
Un intelect deosebit poate să constituie un avantaj dar puterea educatorului constă în legătura personală cu Lumina și Viața lumii. Atunci va putea să iubească pe oameni și va căuta mereu să-i aducă la un nivel mai înalt, nu va învinovății pe alții, ci va fi plin de milă. Nu se va vedea mare în ochii proprii și nici nu va încerca în permanență să-și apere și să-și întărească demnitatea și autoritatea lui, ci viața sa va fi caracterizată de umilința lui Isus și va simți cât de adevărate sunt cuvintele Lui: „Fără Mine nu puteți face nimic”. De astfel de profesori este mare nevoie. Dumnezeu va lucra cu ei. „Învățați dela Mine căci Eu sunt blând și smerit cu inima”. Mulți dintre cei angajați în lucrarea școlii de Sabat, au nevoie de iluminare cerească, pentru că au profunzime spirituală care să-i facă în stare să-și dea seama de nevoile celor pentru care lucrează.
Evitați critica și asprimea
Directori, niciodată să nu mustrați aspru, nici să nu vă plângeți în fața instructorilor sau elevilor. Dacă vreți să influențați spre bine școala, puneți deoparte biciul și exercitați o influență cerească. Veți vedea curând rezultatul. în unele școli există un spirit critic foarte ascuțit. Acest lucru se datorează mult formalităților și regulilor pentru că mila și dragostea lui Dumnezeu sunt neglijate. Toți să fie veseli. Dacă cineva are sufletul înconjurat de nori, să meargă să lucreze afară în lumina soarelui și apoi să vină la școala de Sabat. O mamă care tot timpul vorbește despre descurajările ei și se plânge mereu de lipsa de apreciere din partea copiilor, nici nu poate sa aibă un control asupra lor. Tot așa se va comporta și cu voi, instructorii. Dacă întâlniți o asemenea situație, nu micșorați puterea voastră de a o influența să se schimbe, vorbind despre acest defect, ci ușor lăsați influența să lucreze spre a corecta răul. Plănuiți și studiați cum să păstrați o școală bine organizată și disciplinată.(Testimonies on Sabbath-School Work, 16-19.)
Observația făcută de un copil
Într-o ocazie, un director, se adresa elevilor și instructorilor, ținând un discurs lung, plictisitor și neinteresant. La sfârșit o mamă o întreabă pe fetița ei dacă i-a plăcut ce a auzit și ce a spus de fapt directorul. Fetița a răspuns:„El a spus, și a spus, și a spus și n-a spus nimic”. Noi nu vrem o asemenea remarcă tăcută în dreptul lucrării noastre. Noi vrem ca să fim cât mai bine instruiți posibil ca să putem învăța și pe alții ceea ce știm. (Testimonies on Sabbath-School Work, 111, 112).
Punctualitate
Este trist de remarcat faptul că mulți întârzie sâmbăta de dimineață. Aceștia sunt foarte pretențioși când e vorba de propriul timp și nu-și permit să piardă nici o oră; dar timpul lui Dumnezeu, o singură zi din șapte pe care Domnul o cere pentru El, o mică porțiune de timp când El dorește să ne consacrăm cu totul Lui, este risipit, dormind mai mult dimineața. Prin această atitudine ei jefuiesc pe Dumnezeu iar în ceea ce-i privește pe ei, îi face să fie mereu în urmă cu toate, să semene confuzie în familie și în final, toată familia va întârzia la școala de Sabat și la serviciile divine. De ce să nu ne sculăm noi de dimineață, să ne rugăm și să-i mulțumim întâi lui Dumnezeu? Încercați să faceți așa, frații mei. Faceți toate pregătirile cu o zi înainte și veniți la timp la școala de Sabat și apoi la serviciul divin. Astfel veți fi de folos altora, iar voi înșivă veți culege roade bogate. (Youth’s Instructor, 19 martie, 1879.)
Punctualitatea, hotărârea în muncă pentru cauza lui Dumnezeu sunt lucruri deosebit de importante (Testimonies for the Church 3:500).
Începeți la ora fixată
Întâlnirile pentru conferințe sau rugăciune nu ar trebui să devină plictisitoare. Totul să aibă loc la ora fixată. Chiar dacă unii mai leneși întârzie 15 sau 30 de minute, nu ar trebui să fie așteptați, chiar dacă sunt adunați doar 2, ei pot cere împlinirea promisiunii. întâlnirea să înceapă la ora anunțată.(Review and Herald, 30 mai, 1871).
Cum să-i tratăm pe cei greșiți
Lucrarea școlii de Sabat presupune să lucrezi și cu cei ce fac greșeli, cu cei care sunt eronați și căzuți în păcat. Hristos, în Cuvântul Său, ne-a dat lecții clare cum trebuie să ne comportăm cu cel greșit, dar mulți n-au reușit să practice aceste lecții. Ei nu le-au studiat și nu le-au păstrat în inimă ca Duhul Sfânt să lucreze, să lumineze lucrurile neînțelese și să topească, să zdrobească inima de piatră a instructorului și a elevului. Duhul Sfânt poate să facă inima sensibilă, capabilă să simtă cu altul și o curăță de mândrie și egoism.
În școala de Sabat elevii pot necăji pe profesori printr-o purtare rea, dar educatorii nu trebuie să spună cuvinte tăioase, aspre și să dea pe față un spirit necontrolat, pentru că făcând așa nu vor folosi sabia iui Dumnezeu, ci armele lui Satana.. Deși purtarea rea a elevilor pune la încercare, deși răul trebuie corectat, iar regulile respectate,totuși educatorul să țină calea Domnului și să amestece mila cu dreptatea și pacea. Să privească la crucea lui Hristos, să vadă acolo cum harul și adevărul s-au întâlnit, cum dreptatea și pacea s-au sărutat. Acolo, prin sacrificiul divin, omul poate să fie împăcat cu Dumnezeu. Contemplând dragostea lui Isus, inima se va înmuia și va fi gata să trateze pe tinerii membrii ai familiei lui Dumnezeu, ca pe cei mai buni prieteni. Amintește-ți că ei sunt proprietatea lui Hristos și atunci vei tinde să-i tratezi așa cum Hristos a făcut cu tine.
O comportare dură și cuvintele aspre nu-i va ajuta niciodată pe tineri să-și vadă greșelile și să se schimbe. Aplicarea regulamentelor școlare să se facă în spiritul lui Hristos și când trebuie spusă o mustrare, faceți acest lucru cu durere îmbrăcată în dragoste. Nu te comporta ca și când ar fi datoria ta să mustri deschis și astfel copilul să fie umilit în fața clasei. Acesta nu este un exemplu bun dat copiilor pentru că este o sămânță care va aduce tot astfel de roade. Niciodată nu face cunoscute greșelile unui elev într-un cerc prea larg, altfel vei putea crea simpatie pentru cel greșit, lăsând impresia că a fost nedreptățit. Arătându-l pe cel greșit el poate fi aruncat pe terenul lui Satana și din acel moment poate să meargă tot în jos. Hristos are multă răbdare cu noi și noi trebuie să fim ca El. Hristos nu ne-o retează dintr-odată, atunci când greșim, ci ne mustră cu bunătate și prin dragoste ne atrage la El.
Nevoia de răbdare și înțelepciune
Dacă nu reușiți să-l faceți pe un elev să respecte regulile, mutați-l în altă clasă unde poate alt profesor va ști cum să procedeze cu ei. Poate alt profesor posedă abilități pe care nu ic are un altul; dacă reușiți să obțineți încrederea tânărului și să-i legați de inima voastră cu funii de iubire și simpatie, este posibil să salvați un suflet de la moarte.
Deși trebuie să vă purtați cu iubire și înțelegere față de elevi totuși părtinirea este o dovadă de slăbiciune care duce la gelozie și suspiciuni. Copiii observă repede preferințele profesorului și deseori cel favorizat se ia la întrecere cu educatorul în ceea ce privește tăria, priceperea și iscusința de a conduce clasa. Se poate să vrea ca el să fie „clovnul” și educatorul care nu dă pe lată harul lui Hristos va fi slab, nerăbdător, pretențios și sever. Elevul care tinde să conducă clasa își va găsi adepți și împreună vor căuta să obțină controlul. Dacă instructorul, prin harul lui Hristos, dovedește stăpânire de sine și ține frâul cu o mână hotărâtă și cu răbdare, el va potoli elementele turbulente, își va menține demnitatea și autoritatea și va impune respect. Odată ordinea restabilită, purtați-vă cu amabilitate, bunătate și dragoste. Se poate ca rebeliunea să se repete iarăși și iarăși, dar nu cedați provocării, fiind irascibil. Nu vorbiți aspru celui care face rău și nu-l descuraja pe cel care luptă cu puterile întunericului. Fii calm și inima ta să fie înălțată în rugăciune către Dumnezeu, cerând ajutor. Îngerii vor veni aproape și vă vor ajuta să ridicați din nou stindardul; în loc de a-l repezi pe cel greșit, veți fi făcuți în stare să câștigați un suflet la Hristos. (Testimonies on Sabbath-School Work, 77-80).
Cum să câștigi respectul
Instructorii să știe că orice dificultate ar întâmpina trebuie s-o rezolve în felul lui Hristos. Nu răspunde cu împotrivire la împotrivire. Vei avea de a face cu încăpățânare, indolență și lipsă de seriozitate, dar în orice situație critică poartă-te cu bunătate și dragoste. Prin răbdare și control de sine, păstrează afecțiunea elevilor. Fă-i să priceapă că în tot ceea ce faci urmărești binele lor. Arată-le că ai încredere în ei. Vizitează-i în casele lor și invită-i pe la tine. Arată-le că-i iubești nu numai în cuvinte ci în fapte și adevăr.
Instructorul nu are nevoie să lupte pentru prestigiul lor, singura cale prin care poate câștiga prestigiul elevilor, este printr-un comportament asemenea lui Hristos, purtându-se cu bunătate și curtoazie creștinească. Educatorul să-i învețe pe elevi așa cum a făcut Hristos cu ucenicii Lui. Să lase o impresie asupra minților pe care timpul să n-o poată șterge. Influența instructorului trebuie sa modeleze pe elevii lui după modelul divin. Dacă va face așa numai veșnicia va putea arăta valoarea acestei lucrări. Profesorul trebuie să trezească în elevi firea duhovnicească și să-i îndemne să răspundă cerului.
Înfrângând voința
Cei egoiști, supărăcioși, poruncitori, nepoliticoși și aspri, care nu țin cont de ceea ce simt ceilalți, n-ar trebui niciodată să fie folosiți ca instructori. Ei vor avea o influență dezastroasă asupra elevilor, aceștia ajungând în cele din urmă ca ci, și astfel răul se perpetuează. Aceste persoane vor face tot ce pot să zdrobească voința unui băiat care a încălcat regula, dar Hristos n-a autorizai o astfel de purtare față de cel greșit. Prin înțelepciunea cerească, umilință și smerenie a inimii, educatorii pot fi în stare să canalizeze voința și s-o conducă pe calea ascultării. Nimeni să nu-și imagineze vreodată că poate câștiga afecțiunea elevului prin amenințări, Noi trebuie să lucrăm așa cum a lucrat Hristos.
Autodisciplina
Educatorul care vrea ca elevii lui să se supună disciplinei, trebuie ca el însuși să se supună controlului lui Hristos. Isus spune: „Cel care Mă urmează, nu va umbla în întuneric și va avea lumina vieții”. Cu iluminare de sus poți să lucrezi ca și Hristos, căci lumina Sa poate străluci prin tine pe cărarea oricărui păcătos nepocăit cu care ai de-a face. Ești cu adevărat un instructor pentru calea lui Dumnezeu? Dacă ești un instructor convertit vei fi în stare să câștigi și nu să pierzi, să atragi și nu să respingi pe cei pentru care a murit Hristos. Vei avea grijă și vei păzi oile și mielușeii din turma Lui. Dacă se vor rătăci, nu-i vei lăsa să piară ci vei căuta să-i salvezi. Tot cerul va fi doritor să te ajute într-o astfel de lucrare. îngerii te vor ajuta să găsești cheia chiar și pentru cel mai răzvrătit și incorigibil individ. Vei primi binecuvântări speciale și putere de la Hristos, care îți poate da din belșugul Său. Astfel vei fi făcut capabil să fi conlucrător cu Hristos pentru salvarea celui pierdut, iar rezultatul muncii tale va rezista timpului și va străluci în veșnicie.(Testimonies on Sabbath-School Work, 80-82).
Amintindu-ne de experiența propriei copilării
Unii părinți și instructori par să uite că și ei au fost odată copii. Acum ei sunt importanți, reci și neagreabili. Oriunde vin în contact cu tinerii -- acasă, la școală, la școala de Sabat, sau în biserică -- își mențin același aer autoritar și au o expresie solemnă și respingătoare a feței. Râsul copilăresc sau năzdrăvănia, activitatea lor fără răgaz, nu au nici o scuză în fața lor. Micile „infracțiuni” copilărești sunt tratate ca păcate grave. O astfel de disciplină nu este asemenea celei a lui Hristos. Copiii crescuți în acest fel se tem de părinții și de profesorii lor și nu-i iubesc, nu le împărtășesc experiențele lor copilărești. Unele dintre cele mai valoroase calități ale minții și inimii sunt ucise ca o plantă plăpândă prinsă de suflarea rece a iernii.
Zâmbiți părinți, zâmbiți instructori. Dacă inima voastră e tristă, nu lăsați să se vadă pe fața voastră. Lăsați ca strălucirea soarelui dintr-o inimă iubitoare, plină de recunoștință să lumineze fața. Dezlegați legăturile sobrietății reci, adaptați-vă nevoilor celor mici și faceți-vă să va iubească. Trebuie să le câștigați afecțiunea, ca să puteți să le imprimați adevărurile în inimile lor tinere.(Fundamentals of Christian Education, 68).
Puterea tăcerii
Cei care vor să vegheze pe alții, trebuie să vegheze mai întâi asupra lui. Dacă încerci să tratezi o problemă cu copilul, atunci când tensiunea este destul de mare, aceasta doar va trezi resentimentul lui. Când părintele devine nerăbdător și este în pericol să spună cuvinte neînțelepte, mai bine să tacă. Este o putere minunată în tăcere.
Instructorul să se aștepte să întâlnească firi încăpățânate și inimi insensibile. Să nu uite că și el a fost copil care avea nevoie de disciplinare. Chiar și acum cu toată vârsta înaintată, cu avantajul pe care îl dă educația și experiența, deseori greșește și are nevoie de har și iertare. Instruind pe tineri, să nu uite că lucrează eu unii care au aceleași înclinații spre rău ca și el. Ei au nevoie să învețe aproape orice și unii învață mai greu, unii mai ușor. Cu elevul rău să se poarte cu răbdare, fără să condamne neștiința și folosind ocaziile pentru a-l încuraja. Cu elevii foarte sensibili, chiar nervoși, trebuie lucrat cu multă grijă. Conștientizarea propriilor defecte să-l facă să dea pe față un spirit înțelegător și îngăduitor față de cei care se luptă cu greutăți.
Regula Mântuitorului -- „Faceți și voi altora așa cum v-ar place să vă facă și vouă oamenii” să fie regula respectată de toți cei care se ocupă cu instruirea copiilor. Ei sunt cei mai tineri membrii ai familiei lui Dumnezeu, moștenitori împreună cu noi, ai harului. Regula lui Hristos ar trebui respectată cu strictețe față de cei mai răi, cei mai tineri, față de cei care greșesc și chiar față de rebeli.
Brațele întinse ale lui Hristos
Învățătorul Divin suportă pe cei greșiți, în toată perversitatea lor. Dragostea Lui nu se răcește și nu încetează să încerce să-i câștige. Cu brațele întinse așteaptă să primească pe cel rătăcitor, răzvrătit și apostat. Inima Sa este îndurerată de neajutorarea celor mici care sunt obiectul unui tratament aspru. Niciodată strigătul omului suferind n-a trecut pe lângă urechea Sa. Deși toți sunt scumpi în ochii Săi, cel aspru, ursuz și încăpățânat este obiectul compasiunii și dragostei Sale speciale.
Fiecare părinte și instructor ar trebui să îndrăgească atributele lui Hristos care a făcut din pricina celui lovit suferind și ispitit, povara Sa. El (instructorul) ar trebui să aibă milă de cel neștiutor și de cei care rătăcesc, pentru ca și el să găsească milă pentru infirmitățile lui. Isus ne tratează mult mai bine decât am merita noi. Așa cum se comportă El trebuie să facem și noi cu alții. Nu se justifică nici un comportament care nu se aseamănă cu cel al lui Hristos, dacă ar fi azi în aceeași situație ca noi. (Testimonies on Sabbath-School Work, 119-121.)
Importanța ordinii și disciplinei
În școala de Sabat ar trebui să existe ordine și disciplină. Copiii care participă la aceste școli să prețuiască privilegiul de care se bucură și să li se ceară să respecte regulamentul școlii. (Testimonies on Sabbath-School Work, 7-8).
Dacă Hristos locuiește în inima instructorului prin credință, păcatul va fi ceva revoltător în ochii săi. Deși va avea dragoste, bunătate și amabilitate față de elevii săi, el va ști că un serv credincios trebuie să păstreze ordinea și disciplina în clasă. Dacă îndrăgește dragostea Mântuitorului se va vedea în cuvintele și comportamentul său. Pentru el Cuvântul lui Dumnezeu nu este o literă moartă și va face un serviciu din inimă, nu doar vorbe. (Testimonies on Sabbath-School Work, 25, 26).
Stăpânirea de sine
Se poate ca elevii din clasa ta să fie răi și încăpățânați, înclinați spre rău, încercându-ți mereu răbdarea și totuși inimile lor sunt ca un pământ în care poți pune sămânța cerească ce va aduce o recoltă bogată spre bine. Dacă instructorul nu este plin de Duhul Sfânt, se va descuraja, își va pierde controlul de sine și prin cuvinte nerăbdătoare și mustrări aspre își poate distruge influența iar toată munca sa o parte transforma într-un total eșec. (Testimonies on Sabbath-School Work, 44.)
Mustrări, reproșuri, spirit iritat -- nefolositoare
Atunci când copiii sunt neastâmpărați, nu folosește la nimic să mustri, să faci reproșuri și să fi iritat. Nu uita, tu trebuie să fi un lucrător răbdător împreună cu Hristos și că tot cerul este interesat de ceea ce faci tu; orice ramură a activității pentru Dumnezeu, înseamnă să dai peste capcane și să trudești pentru suflete. Poartă-te ca un bărbat, fi tare. Întreabă pe Domnul tău care a suferit umilința și moartea pe cruce, ce trebuie să faci tu. Pune la lucru toate talentele dăruite, pune-le la schimbător. Prin harul lui Hristos vei fi în stare să faci o lucrare prețioasă pentru Domnul tău. Bogăția resurselor divine este la dispoziția ta și prin rugăciune și credință te vei ține de promisiunile lui Dumnezeu și le vei adapta nevoilor tale.
Dragostea o putere care supune
Consacră-te pe tine și tot ce ai în serviciul Celui care te-a iubit și S-a dat pe Sine pentru tine. Isus spune:„Aduceți multă roadă, ca Tatăl să fie slăvit și voi să fiți ucenicii Mei” Aceasta se aplică atât la lucrarea școlii de Sabat cât și la întreaga lucrare de slujire a lui Dumnezeu. Acum este ocazia de aur să semeni sămânța vieții care va aduce roadă ce va rămâne pentru veșnicie. Acum poți fi un salvator de vieți pentru viață; atunci când poți împărtăși altora adevărul descoperit de tine în urma unei profunde experiențe, aceasta are putere să dea viață, să impresioneze inimi și să le atragă la Isus. Când Hristos atrage inimi și lucrători lucrează împreună cu El, atunci inima este cucerită de dragostea divină și se supune. Numai o inimă prea rău împietrită ar putea rămâne, neimpresionată de iubirea cerească. (Testimonies on Sabbath-School Work, 69, 70.)
Competiții și premii
Sâmbătă dimineața (în Marshalltown, Iowa, 16 august 1884) au fost multe persoane prezente pentru școala de Sabat. S-au format grupele care au cuprins pe toți cu excepția unora care și-au așezat scaunele în afara cortului. Dar n-au fost lăsați singuri, au fost numiți câțiva instructori și s-au format alte 2 sau 3 grupe. Toți erau ocupați. În cort și afară se auzea un zumzet de voci. școala a fost bine și ordonat condusă, iar eu cred că a fost o experiență interesantă.3.
Fiind solicitată am vorbit 30 de minute, atrăgând atenția ca școala de Sabat să nu ajungă un serviciu formal. Să nu căutăm să imitam școlile de duminică ținute duminica de celelalte biserici protestante și nici să menținem interesul prin oferirea de premii. Oferirea de recompense va avea rivalitate, invidie și gelozie. Cei care sunt printre cei mai silitori și de valoare vor primi credit. Elevii nu trebuie să caute să se întreacă în reținerea de texte, să vadă câte versete a putut memora și reproduce, pentru că aceasta va duce la o prea mare solicitare a minților copiilor ambițioși, iar ceilalți se vor descuraja.
Nu încercați nici una din aceste metode în școala de Sabat, ci directorii și instructorii să facă tot ce pot ca să aducă viață în școală și să trezească interesul elevilor. Ce binecuvântare se va revărsa dacă toți ar învăța elevii așa cum a făcut Hristos. El n-a atras atenția prin oratorie (arta vorbirii) sau prin sentimente copleșitoare. Din contra limbajul Lui era clar, gândurile Sale exprimate în cuvinte simple și vorbea cu seriozitate plină de dragoste. În modul de a împărți învățătură caută să fi cât mai aproape de felul lui Isus. Tot ceea ce prezinți să fie interesant. Instructorii să arate ca știu bine lecțiunea și sunt foarte interesați de ceea ce cuprinde ea. Să nu existe interpretări ușoare și superficiale ale Scripturii, ci fiecare instructor să meargă până la miezul problemei prezentate. (Testimonies on Sabbath-School Work, 110, 111.)
școala de Sabat și serviciul în comunitate
școala de Sabat de la _____ a fost atracția principală împreună cu fratele E. Ea a absorbit mințile tinerilor în timp ce alte datorii religioase au fost neglijate. Deseori, după ce școala de Sabat se încheia, directorul, un anumit număr de instructori și destul de mulți elevi plecau acasă ca să se odihnească. Ei credeau că datoria lor pe acea zi se terminase și că nu mai aveau nimic de făcut. Când ceasul suna pentru serviciul divin și oamenii veneau la biserică, mulți plecau acasă. Oricât de importante erau acele întâlniri, o mare parte din cei ce participau la școala de Sabat nu putea fi făcută să aibă plăcere de ceea ce pastorul spunea cu privire la diferite teme biblice. După ce că mulți copii nu participau la serviciul divin, unii dintre cei rămași nu aveau nici ei mare folos din ce auzeau pentru că gândeau că este ceva plictisitor acel program.(Testimonies on Sabbath-School Work, 7.)
școala de Sabat -- O mică asociație
Asociații (adunări) de păzitori ai sabatului se pot forma oriunde. De multe ori ele nu sunt adunări mari, dar nu trebuie să fie neglijate, să nu fie lăsate să moară din lipsă de eforturi personale corespunzătoare și de instructaj potrivit. Când mergi în aceste locuri nu te grăbi să pleci repede. Caută ca toți să fie inteligenți în ceea ce privește adevărul, înrădăcinați bine în credință și interesați de toate ramurile lucrării lui Dumnezeu, înainte de ai părăsi pentru a merge în alt câmp....
În lucrarea misionară s-a constatat că oricât de mare ar fi talentul de a predica, dacă se neglijează partea de lucru, dacă oamenii nu sunt învățați cum să lucreze, cum să conducă întâlnirile, cum să abordeze cu succes oamenii, lucrarea va fi aproape un eșec. Mai este mult de făcut și în cadrul școlii de Sabat, ajutând pe oameni să-și dea seama de obligațiile lor și că trebuie să treacă la îndeplinirea părții lor de lucru. Dumnezeu îi cheamă să lucreze pentru El, iar păstorii ar trebui să-i călăuzească în eforturile lor. (Testimonies on Sabbath-School Work, 109.)
Întâlnirea celor care lucrează în școala de Sabat
Dragi frați și surori adunați la această întâlnire, am vrea să vă adresăm câteva cuvinte cu privire la școlile de Sabat. școala de Sabat este una dintre cele mai importante ramuri ale lucrării noastre și nu trebuie neglijată sau lăsată pradă unei conduceri necorespunzătoare. Dacă ele ar fi conduse cum trebuie, atunci s-ar depune eforturi mai serioase în prezentarea adevărului înaintea tinerilor. Nu este suficient să faci ca școala de Sabat să meargă ca o mașinărie bine reglată. Ar trebui să existe lucrători practici, e nevoie de cei care au o legătură vie cu Dumnezeu, care sunt dornici să studieze pentru ei înșiși, care vor sacrifica timp și vor acorda atenție acestei lucrări, care nu vor cunoaște liniște până când nu vor vedea ceva realizat.
Este important ca ceea ce se va face cu această ocazie să se desfășoare în ordine și să fie eficient pentru noi, ca apoi școlile de Sabat din diferite locuri să primească influențe bune aduse de aici, de cei prezenți la întâlnire. Nu îngăduiți ca afacerile sau alte interese să ne îndepărteze de scopul școlii de Sabat ca și când aceasta (școala de Sabat) n-ar fi o chestiune care să aibă consecințe deosebite.(Testimonies on Sabbath-School Work, 12-14.)
Sugerarea de întâlniri locale
Instructajul cu privire la conducerea școlii de Sabat ar trebui făcut în mare parte, în fiecare comunitate, pentru ca informațiile să se transmită direct și să se obțină rezultate mai bune. școala de Sabat nu necesită serviciul pastorilor, ei să fie însă liberi să participe, să învețe pe alții ce să facă, să instruiască oamenii. De exemplu să-i învețe cum să vină la Domnul și cum să conducă și pe alții la Hristos. (Testimonies on Sabbath-School Work, 113-114).
Congresul școlii de Sabat
În data de 14 iulie 1890, la Laice Goguac, aproape de Batlle Creek, Michigan, s-a întrunit comitetul Conferinței Generale. Cu această ocazie Ellen White a făcut câteva observații, după care diferiți pastori au pus mai multe întrebări. Ellen G. White a răspuns acestor întrebări. Aici menționăm întrebările cu privire la școala de Sabat.
Întrebare: Sora White, crezi că în școala de Sabat ar trebui să aibe loc și instruirea lucrătorilor?
Răspuns: Acesta(școala de Sabat) nu este locul potrivit. Instruirea aceasta trebuie făcută, dar la timpul și locul potrivit. (Este vorba de instruirea lucrătorilor misionari și a celor care țin clasele de bucătărie cu ocazia sărbătorii corturilor)
Întrebare: Se poate organiza un congres al școlii de Sabat, având ca temă principală școala de Sabat?
Răspuns: Da este bine. Dar cei care se angajează la aceasta, să-și îndeplinească datoria și să nu țină oamenii să asculte lucruri care n-au nimic de-a face cu această ramură de activitate. Timpul este prețios ca să-l risipim din neglijență.(Testimonies on Sabbath-School Work, 114).