Înalta educație este o cunoaștere practică a planului de mântuire, și această cunoaștere se dobândește prin studiul atent și sârguincios al Scripturilor. Ea va împrospăta mintea și va transforma caracterul, restaurând în sufletul omului imaginea lui Dumnezeu. Va fortifica mintea împotriva șoaptelor înșelătoare ale vrăjmașului și ne va face în stare să înțelegem glasul lui Dumnezeu. Ea îl va învăța pe ucenic să devină împreună lucrător cu Isus Hristos în risipirea întunericului moral din jurul său, aducând lumină și cunoștință oamenilor. Ea este simplitatea adevăratei sfințenii -- pașaportul nostru dintr-o școală de pregătire pe pământ, pentru școala mai înaltă din cer.
Nu există educație mai înaltă, pe care să o obținem, decât aceea dată primilor ucenici și descoperită nouă prin Cuvântul lui Dumnezeu. A dobândi înalta educație înseamnă, implicit, a urma acest Cuvânt; înseamnă a merge pe urmele lui Isus, a practica virtuțile Sale. Înseamnă a renunța la egoism și a-ți închina viața slujirii lui Dumnezeu. Înalta educație cere ceva mai măreț, mai divin decât cunoașterea ce se obține doar din cărți. Ea înseamnă o cunoaștere personală și practică a lui Hristos, o eliberare de ideile, obiceiurile și practicile dobândite în școala prințului întunericului, care este împotriva loialității față de Dumnezeu. Înseamnă învingerea încăpățânării, mândriei, egoismului, ambiției lumești și necredinței. Înalta educație este o solie a eliberării de păcat.
Secol după secol, curiozitatea oamenilor i-a făcut să caute pomul cunoștinței și, deseori, ei cred că au ajuns să culeagă fructul esențial când, în realitate, acesta este vanitate și nulitate în comparație cu acea știință a adevăratei sfințenii care le poate deschide porțile Împărăției lui Dumnezeu. Ambiția omenească umblă după cunoștința care aduce glorie, înălțare de sine și supremație. Influențați de Satana, Adam și Eva au negociat interdicția lui Dumnezeu, începându-și educația la școala profesorului minciunii. Ei au dobândit astfel cunoștința pe care Dumnezeu le-o refuzase -- cunoștința consecințelor păcatului.
Așa-numitul pom al cunoștinței a devenit un instrument al morții; Satana a țesut cu meșteșug dogmele sale, teoriile lui false în învățătura pe care o preda. Din pomul cunoștinței, el vorbește cât se poate de seducător despre o educație înaltă. Mii de oamenii s-au împărtășit din roadele acestui pom, dar ele au însemnat moarte pentru ei. Hristos spune: „De ce cântăriți argint pentru un lucru care nu hrănește?” (Isaia 55, 2). Vă folosiți talentele încredințate de cer pentru a dobândi o educație pe care Dumnezeu o declară nebunie.
În mintea fiecărui elev trebuie imprimat gândul că educația este un eșec, dacă înțelegerea nu s-a deprins cu adevărurile revelației divine și dacă inima nu primește învățăturile Evangheliei lui Hristos. Elevul care, în locul principiilor clare ale Cuvântului lui Dumnezeu, a acceptat idei minore și-și permite consumarea timpului și a atenției cu lucruri mărunte, își va descoperi intelectul redus și slăbit. El își va pierde puterea de a se dezvolta. Mintea trebuie pregătită să înțeleagă importantele adevăruri care privesc viața veșnică.
Mi s-a arătat că trebuie să înălțăm puterea de gândire a elevilor noștri mai mult decât se crede acum posibil. Mintea și inima trebuie învățate să-și păstreze puritatea, fiind alimentate zilnic din fântâna adevărului veșnic. Educația obținută printr-un studiu al Cuvântului lui Dumnezeu va lărgi hotarele înguste ale învățăturii omenești și va oferi minții o cunoaștere mult mai profundă, care se obține printr-o legătură vitală cu Dumnezeu. Ea îl va situa pe orice elev, care este un împlinitor al Cuvântului, într-o arie mai largă a gândirii și-i va asigura o bogăție nepieritoare a informației. Fără această cunoaștere, este sigur că omul își va pierde viața veșnică. Având această cunoaștere, el va fi bun pentru a deveni tovarăș cu sfinții, în lumină.
Mintea și mâna divină au păstrat, de-a lungul secolelor, raportul creațiunii în puritatea lui. Singur Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă un raport autentic al creării lumii noastre. Acest Cuvânt trebuie să fie știința de căpătâi în școlile noastre. Prin el, putem afla ce L-a costat mântuirea noastră pe Acela care, de la început, a fost egal cu Dumnezeu și care și-a jertfit viața pentru ca un popor să poată sta înaintea Lui, fiind eliberat de tot ce este pământesc și înnoit după chipul lui Dumnezeu.
Binele pe care Dumnezeu ni l-a făcut nouă nu are limite. Tronul de har este, el însuși, cea mai mare atracție și pe el stă Acela care ne dă voie să-L numim Tată. Dar Iehova n-a considerat complet planul de mântuire, investind în el doar dragostea Lui. El a pus la altarul Său un Avocat îmbrăcat în natura Sa. Ca intermediar al nostru, lucrarea lui Hristos este aceea de a ne prezenta lui Dumnezeu drept fii și fiice ale Sale. El mijlocește în favoarea celor care Îl primesc. Cu propriul sânge, El a plătit răscumpărarea lor. În virtutea propriilor merite, El le dă putere să devină membri ai familiei regale, copii ai Împăratului ceresc. Iar Tatăl Își demonstrează infinita dragoste pentru Hristos, primind și salutând, ca pe prietenii Lui, pe prietenii lui Hristos. El este bucuros de ispășirea făcută. Dumnezeu este slăvit prin întruparea, viața, moartea și mijlocirea Fiului Său.
știința mântuirii, știința adevăratei sfințenii, știința relevată din veșnicie, și care intră în planul lui Dumnezeu, exprimă intențiile Lui și descoperă ținta -- Cerul, considerat a fi lucrul cel mai important. Dacă tinerii noștri obțin această cunoștință, vor fi capabili apoi să dobândească și toate celelalte cunoștințe esențiale; dar, dacă nu obțin această cunoștință, toată știința pe care ei ar putea-o dobândi din lume nu va reuși să îi claseze în rândul aleșilor lui Dumnezeu. Ei pot acumula toată știința pe care o dau cărțile, fiind totuși ignoranți ai principiilor elementare ale acelei neprihăniri care le va asigura caractere apreciate de Dumnezeu.
Pericolul educației lumești
Peste mulți care își aduc copiii la școlile noastre vor veni puternice ispite, datorate dorinței lor de a le asigura copiilor ceea ce lumea consideră a fi educația cea mai bună. Acestor părinți, le-aș spune: „Aduceți-vă copiii la simplitatea Cuvântului și ei vor fi în siguranță. Această carte este temelia întregii științe adevărate. Cea mai înaltă educație pe care o pot primi este aceea de a învăța cum să unească credința lor «cu fapta; cu fapta, cunoștința, cu cunoștința înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni». «Căci dacă aveți din belșug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ce privește deplina cunoștință a Domnului nostru Isus Hristos căci dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta, vi se va da din belșug, intrare în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos».” (2 Petru 1, 5-11)
Atunci când Cuvântul lui Dumnezeu este lăsat la o parte în favoarea cărților care depărtează de Dumnezeu și întunecă înțelegerea în ceea ce privește principiile Împărăției cerului, educația este un sacrilegiu. Dacă elevului nu i se oferă hrană intelectuală, curată, cu totul separată de așa-numita „educație înaltă”, o educație în amestec cu sentimente neloiale, atunci el nu-L poate cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu. Numai aceia care cooperează cu cerul în planul de mântuire pot ști ce înseamnă în simplitatea ei adevărata educație.
Aceia care caută educația pe care lumea o apreciază atât de mult sunt îndepărtați din ce în ce mai mult de principiile adevărului, până ce devin lumești. Cu ce preț și-au procurat ei această educație! Ei s-au depărtat de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, alegând să accepte ceea ce lumea numește cunoaștere, în locul adevărurilor pe care Dumnezeu le-a încredințat oamenilor, prin slujitorii, apostolii și profeții Săi.
și sunt unii care, posedând această educație a lumii, cred că o pot introduce în școlile noastre. Există un constant pericol ca aceia care lucrează în școlile și spitalele noastre să întrețină ideea că trebuie să intre în rând cu lumea, să studieze ceea ce studiază lumea și să se obișnuiască cu lucrurile cu care se familiarizează lumea. Vom face greșeli grave dacă nu vom acorda o atenție deosebită cercetării Cuvântului. Biblia nu trebuie adusă în școlile noastre pentru a fi eclipsată de ceea ce este profan. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie fundalul de lucru și materia principală a educației. Este adevărat că acum cunoaștem mult mai mult decât în trecut din acest Cuvânt, dar încă mai avem multe de învățat din el.
Adevărata educație superioară este oferită de Acela ale căruia sunt „înțelepciunea și puterea” (Iov 12, 13), din a cărui gură „iese cunoștință și pricepere” (Proverbe 2, 6). În a-L cunoaște pe Dumnezeu se află izvorul întregii științe și creșteri adevărate. În orice parte ne-am îndrepta, în domeniul intelectual, în cel fizic sau în cel spiritual; oriunde am privi, cu excepția bolii nimicitoare a păcatului, această cunoștință este descoperită. Orice metodă de cercetare am folosi, cu scopul sincer de a ajunge la adevăr, suntem aduși în legătură cu Inteligența puternică, nevăzută, care lucrează în și prin toate. Gândirea omului este adusă în legătură cu gândirea lui Dumnezeu, cel mărginit cu cel Infinit. Efectul acestei comuniuni asupra corpului, minții și sufletului nu poate fi estimat. (Education, 14)
În Învățătorul trimis de Dumnezeu se află centrul oricărei activități cu adevărat educative. Despre această lucrare de astăzi, la fel de adevărat ca și despre lucrarea pe care a început-o El, acum aproape două mii de ani, vorbește Mântuitorul în cuvintele: „Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel viu”. „Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul” (Apocalipsa 1, 17.18; 21, 6).
În prezența unui astfel de Învățător, având aceste ocazii de a primi o educație divină, este o adevărată nechibzuință să căutăm educație departe de El, -- să căutăm să fim înțelepți departe de Înțelepciune; să căutăm să fim demni de încredere, respingând Adevărul; să căutăm iluminarea departe de Lumină și existența în absența Vieții; să ne întoarcem de la Izvorul apelor vii și să ne săpăm fântâni crăpate, care nu pot să țină apă! (Education, 83)
Dragi profesori, când vă gândiți la nevoia voastră de putere și de călăuzire -- nevoie pe care nu poate să o satisfacă nici un izvor omenesc -- vă implor să vă îndreptați atenția la făgăduințele Aceluia care este Minunat Sfetnic. „Iată”, spune El, „că ți-am pus înainte o ușă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide” (Apocalipsa 3, 8). „Cheamă-Mă, și-ți voi răspunde” (Ieremia 33, 3). „Te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta” (Psalmii 32, 8). „și iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28, 20).
Aceasta fiind pregătirea cea mai înaltă pentru lucrarea voastră, vă îndrept atenția spre cuvintele, viața și metodele celui mai mare Învățător. Vă implor, gândiți-vă la El. Iată adevărul vostru ideal. Priviți-L, meditați la El, până când Spiritul adevăratului Învățător va lua în stăpânire inima și viața voastră. Privind „ca într-o oglindă slava Domnului”, veți fi „schimbați în același chip al Lui” (2 Corinteni 3, 18) (Education, 282).
Avansarea în educația adevărată nu este compatibilă cu egoismul. Cunoașterea adevărată vine de la Dumnezeu și se întoarce la Dumnezeu. Copiii Săi primesc, pentru ca, la rândul lor, să poată da. Cei care, prin harul lui Dumnezeu, au primit binecuvântări intelectuale și spirituale trebuie să-i antreneze și pe alții spre un mai înalt grad de cunoaștere. Iar această lucrare, menită să contribuie la binele altora, va avea colaborarea agenților nevăzuți. și continuând cu credincioșie această lucrare, vom avea înalte aspirații spre neprihănire, sfințenie și o perfectă cunoaștere a lui Dumnezeu. În această viață, noi devenim desăvârșiți în Hristos, și aceste calități le vom lua cu noi în curțile cerului.