Cunoașterea adevăratei științe înseamnă putere, iar dorința lui Dumnezeu este ca această cunoaștere să fie dobândită în școlile noastre, ca o pregătire pentru lucrarea ce va preceda scenele finale ale istoriei acestui pământ. Adevărul trebuie dus până la cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, prin agenți pregătiți pentru această lucrare.
Dar dacă, în general, cunoașterea înseamnă putere, cunoașterea faptului că Isus a venit personal pe pământ pentru a Se jertfi înseamnă o și mai mare putere. știința salvării este cea mai importantă știință ce poate fi învățată în școlile pregătitoare de pe pământ. Înțelepciunea lui Solomon este de dorit, dar înțelepciunea lui Isus este cu mult mai de dorit și mai importantă. Nu-L putem cunoaște pe Isus printr-o pregătire exclusiv intelectuală. Prin El, însă, putem atinge cea mai înaltă treaptă a scării cunoașterii. Urmărirea unei bune cunoașteri în domeniul artei, literaturii, științelor și meseriilor nu trebuie descurajată, dar, în primul rând, elevul trebuie să-și asigure o cunoaștere practică a lui Dumnezeu și a voinței Sale.
știința mântuirii este accesibilă tuturor oamenilor. Rămânând în Hristos, împlinind voia Lui și exercitând simpla credință în Cuvântul Său, chiar și cei neînvățați în înțelepciunea lumii pot avea această cunoaștere. Sufletului umil și încrezător, Domnul îi descoperă că toată adevărata știință este îndreaptă spre cer.
Stăpânind știința
Există o știință creștină ce trebuie stăpânită -- o știință cu atât mai adâncă, mai vastă și mai înaltă decât oricare știință a omului, cu cât cerurile sunt mai sus decât pământul. Mintea trebuie disciplinată, educată, antrenată, pentru că oamenii au de slujit lui Dumnezeu într-un chip care nu se potrivește cu înclinațiile lor înnăscute. De multe ori, pregătirea și educația de o viață trebuie date la o parte pentru a deveni elev în școala lui Hristos. Inima trebuie învățată să fie statornică în Dumnezeu. Bătrânii și tinerii trebuie să-și formeze obiceiuri de gândire, care să-i facă în stare să reziste ispitei. Ei trebuie să învețe să privească în sus. Principiile Cuvântului lui Dumnezeu -- principii înalte cât cerul și cuprinzând veșnicia -- trebuie înțelese în relația lor cu viața de zi cu zi. Orice faptă, orice cuvânt, orice gând trebuie să fie în armonie cu aceste principii.
Nici o altă știință nu este egală cu aceea care dezvoltă în elev caracterul lui Dumnezeu. Aceia care devin urmași ai lui Hristos descoperă noi motive de acțiune, noi gânduri și noi preocupări. Dar progresul este posibil numai prin luptă, pentru că există un vrăjmaș care întotdeauna li se opune, aducând ispite care să facă sufletul să se îndoiască și să păcătuiască. Sunt înclinații ereditare și înclinații cultivate spre rău, care trebuie învinse. Pofta și pasiunea trebuie aduse sub controlul Duhului Sfânt. Starea aceasta de război nu are sfârșit aici pe pământ. Dar fiind de dus lupte continue, sunt și biruințe prețioase de câștigat. Iar biruința asupra eului și a păcatului este de o valoare pe care mintea nu o poate estima.
Adevăratul succes în educație
Adevăratul succes în educație, ca de altfel în toate celelalte, se află în menținerea în atenție a vieții veșnice. De-abia născut, omul începe să moară, iar continua lui zbatere nu are nici un rezultat, dacă nu a dobândit o adevărată cunoaștere a celor ce privesc viața veșnică. Cel care consideră acest timp de probă drept școală pregătitoare a vieții, îl va folosi pentru a-și asigura un titlu pentru curțile cerești, o prezență în școala cea mai înaltă. Pentru această școală trebuie educați, disciplinați și pregătiți tinerii, prin formarea unor caractere apreciate de Dumnezeu.
Dacă elevii sunt făcuți să înțeleagă faptul că motivul aducerii lor la existență este acela de a-L onora pe Dumnezeu și de a-i binecuvânta pe semeni, dacă ei recunosc dragostea pe care Tatăl din cer a manifestat-o față de oameni și înalta menire pentru care disciplina acestei vieți trebuie să-i pregătească -- demnitatea și onoarea de a deveni fii ai lui Dumnezeu -- mii de oameni se vor întoarce de la aspirațiile mărunte și egoiste și de la plăcerile ușoare, care i-au acaparat până în prezent. Ei vor învăța să urască păcatul și să-l evite, nu în speranța unei răsplătiri sau de frica pedepsei, ci dintr-o conștiință a indiscutabilei lui josnicii -- pentru că el le degradează capacitățile date de Dumnezeu și este o pată care le mânjește calitatea de om. Trăsăturile de caracter, care asigură unui om succesul și stima celorlalți -- dorința nestăvilită după ceva mult mai bun, voința nestrămutată, activitatea consecventă, neobosita perseverență -- sunt indestructibile. Prin harul lui Dumnezeu, ei vor fi îndreptați spre ținte tot atât de înalte față de interesele vremelnice și egoiste, cât sunt cerurile față de pământ.
„De la început, Dumnezeu v-a ales pentru mântuire”, spune apostolul Pavel „în sfințirea Duhului și credința adevărului” (2 Tesaloniceni 2, 13). În acest text, sunt menționați cei doi agenți ai lucrării de salvare -- influența divină și credința puternică și vie a celor care-L urmează pe Hristos. Sfințirea prin Duhul și credința în adevăr sunt cele prin care devenim împreună lucrători cu Dumnezeu. Hristos așteaptă colaborarea bisericii Sale. El nu intenționează să aducă îmbunătățiri Cuvântului Său. El și-a terminat lucrarea în ceea ce privește inspirarea acestui Cuvânt. Sângele lui Isus Hristos, Duhul Sfânt, Cuvântul Sfânt, sunt ale noastre. Obiectivul acestei oferte a cerului se află înaintea noastră -- mântuirea sufletelor pentru care a murit Hristos. Depinde însă de noi dacă ne vom bizui pe făgăduințele lui Dumnezeu și vom deveni împreună lucrători cu El. Agenții divini și umani trebuie să coopereze în lucrare:
„Oricine este din adevăr, ascultă glasul Meu”, afirma Isus (Ioan 18, 37). Fiind participant la consiliile cerești ale lui Dumnezeu și o prezență în veșnicele înălțimi ale Sanctuarului, toate elementele adevărului se aflau în El. El era cu Dumnezeu. A-L prezenta în orice demers misionar pe Isus, răstignit, înseamnă mai mult decât pot înțelege mințile mărginite. „El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre, pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți” (Isaia 53, 5). „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5, 21). Hristos răstignit pentru păcatele noastre, Hristos înviat din morți, Hristos înălțat la cer ca Mijlocitor al nostru -- aceasta este știința mântuirii pe care trebuie s-o învățăm și s-o posedăm. Aceasta trebuie să fie sarcina lucrării noastre.
Crucea lui Hristos! Învățați-l și iar învățați-l pe elev despre ea. Cât de mulți cred ceea ce trebuie despre cruce? Cât de mulți o au în studiu și-i cunosc adevărata însemnătate? Ar putea exista vreun creștin în lumea noastră, fără crucea lui Hristos? Faceți din cruce temelia adevăratei educații în școala voastră. Crucea lui Hristos este la fel de apropiată învățătorilor noștri -- și trebuie înțeleasă de ei -- cum era pentru Pavel, care a putut spune: „departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume” (Galateni 6, 14).
De la cel mai de seamă și până la cel mai mic dintre ei, învățătorii trebuie să caute să înțeleagă ce înseamnă slava crucii lui Hristos. Apoi, prin sfat și exemplu, ei pot să-și învețe elevii despre binecuvântările pe care aceasta le aduce acelora care o poartă bărbătește și temerar. Mântuitorul afirmă: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze” (Matei 16, 24). și pentru toți cei care o ridică și o poartă, urmându-L pe Isus, crucea este o chezășie a coroanei nemuririi pe care o vor primi.
Educatorii care nu vor lucra în această direcție, nu sunt demni de numele lor. Învățători, întoarceți-vă de la exemplul lumii, încetați cu vizibila glorificare a marilor oameni; întoarceți mintea elevilor voștri de la tot ceea ce nu glorifică crucea lui Hristos. Mesia cel răstignit este punctul central al întregului creștinism. Lecțiile cele mai importante de învățat pentru educatori și studenți sunt acelea care arată nu spre lume, ci dinspre lume spre crucea de pe Calvar.
A ajunge divin, a ajunge asemenea lui Dumnezeu -- iată ținta de atins. Înaintea școlarului stă deschisă o cărare de continuu progres. El are de atins o țintă, de întruchipat un caracter, care cuprinde în sine tot ce este bun, curat și nobil. El va face cât mai repede și mai departe progrese în fiece ramură de adevărată cunoștință. Dar eforturile sale vor fi îndreptate spre dobândirea unor lucruri care sunt cu atât mai pe sus de interesele egoiste și lumești, pe cât este de sus cerul față de pământ.
Cine lucrează împreună cu intențiile divine, ca să dea tineretului cunoștința de Dumnezeu și să formeze caracterul în conformitate cu al Domnului, face o lucrare mare și înaltă ca cerul și întinsă ca universul; o educație, care nu poate fi terminată în viața aceasta, ci care se va continua și în viața viitoare; o educație care asigură elevului doritor de succes un certificat al școlii pregătitoare de pe pământ, spre a fi admis în înalta școală de sus.