Adevărata educație înseamnă mai mult decât urmarea anumitor studii. Ea este cuprinzătoare, incluzând o armonioasă dezvoltare a tuturor capacităților fizice și mintale. Ea învață dragostea și temerea de Dumnezeu și este o pregătire pentru achitarea cu credincioșie a îndatoririlor vieții.
Există o educație care este în mod esențial lumească. Ea vizează reușita în lume, satisfacerea ambiției egoiste. Pentru a dobândi această educație, mulți cheltuiesc bani, aglomerându-și mintea cu multe cunoștințe inutile. Lumea îi socotește învățați, dar Dumnezeu nu este în mintea lor. Ei mănâncă din pomul cunoștinței lumești, care hrănește și întărește mândria. În inima lor, ei devin nesupuși și străini față de Dumnezeu, iar darurile încredințate lor sunt trecute de partea vrăjmașului. Mare parte din educația zilelor noastre este de acest gen. Lumea poate să o considere de dorit, dar ea îl pune în pericol pe cel care o urmează.
Există un alt fel de educație, foarte diferită. Principiile ei de bază, după cum declară cel mai mare Învățător pe care lumea L-a cunoscut vreodată, sunt: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui” (Matei 6, 33). Scopul ei nu este egoist -- a-L onora pe Dumnezeu și a-L sluji în această lume. Pregătirea teoretică și, în aceeași măsură, cea practică au în vedere acest obiectiv. Cuvântul lui Dumnezeu este studiat; o legătură vitală se păstrează cu Dumnezeu și se nutresc sentimente și trăsături de caracter superioare. Acest gen de educație dă rezultate durabile cât veșnicia. „Începutul înțelepciunii este frica de Domnul” (Proverbe 9, 10), și mai bună decât orice cunoaștere este o înțelegere a Cuvântului Său.
Care să fie caracterul educației date în școlile noastre? Va fi ea racordată la înțelepciunea acestei lumi sau la înțelepciunea de sus? Învățătorii trebuie să facă mai mult decât o predare a științei cărților pentru discipolii lor. Poziția lor de ghid și instructor al tinerilor este una de mare răspundere, pentru că le este dată lucrarea de formare a unor minți și caractere. Cei care își asumă această lucrare trebuie să aibă un caracter echilibrat. Ei vor avea maniere alese, vor fi ordonați în îmbrăcăminte, atenți în tot ceea ce fac. și vor manifesta adevărată amabilitate creștină, care câștigă încrederea și respectul. Învățătorul trebuie să fie el însuși ceea ce dorește ca elevii săi să devină.
Profesorii trebuie să vegheze asupra elevilor lor, așa cum păstorul îngrijește de turma încredințată lui. Ei trebuie să aibă grijă de sufletele discipolilor ca de unele de care au de dat socoteală.
Se poate ca profesorul să aibă multe cunoștințe în ceea ce privește natura înconjurătoare, viața animală, descoperirile științei, invențiile tehnice sau artele, dar el nu se poate numi învățat, nu este bun pentru această lucrare de educator al tinerilor, dacă nu are în suflet o cunoaștere a lui Dumnezeu și a lui Hristos. El nu poate fi un adevărat educator până nu este el însuși un discipol în școala lui Hristos, unde primește învățătura de la Instructorul divin.
Dependența noastră de Dumnezeu
Dumnezeu este izvorul întregii înțelepciuni. El este infinit de înțelept, de drept și de bun. Fără Hristos, nici cei mai înțelepți oameni nu Îl pot înțelege pe Dumnezeu. Ei se pot considera deștepți, se pot felicita pentru ceea ce știu, dar simpla cunoaștere intelectuală, fără marile adevăruri aflate în Hristos, nu înseamnă nimic. „Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui ci cel ce se laudă, să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul care fac milă, judecată și dreptate pe pământ” (Ieremia 9, 23.24).
Dacă oamenii ar putea pentru o clipă să privească dincolo de limita viziunii lor, dacă ar putea avea o vedere a celui Veșnic, orice gură s-ar opri din lăudăroșenia ei. Oamenii care trăiesc în această lume ca un atom, sunt mărginiți. Dumnezeu are nenumărate lumi care Îi sunt ascultătoare și-I aduc slavă. Când, în domeniul științei, oamenii au ajuns la cel mai înalt grad permis de puterile lor limitate, dincolo încă se află un infinit nepătruns de înțelegerea lor.
Înainte de a fi cu adevărat înțelepți, ei trebuie să-și dea seama că sunt dependenți de Dumnezeu și să se umple de înțelepciunea Lui. Dumnezeu este izvorul puterii intelectuale și spirituale. Oamenii cei mai mari, care au atins ceea ce lumea consideră minunate culmi ale științei, nu se pot compara cu Ioan, ucenicul iubit, sau cu apostolul Pavel. Când puterea intelectuală și cea spirituală se împletesc, atunci este atins cel mai înalt standard omenesc. Cei care fac acest lucru vor fi admiși de Dumnezeu ca împreună lucrători cu El în educație.
A te cunoaște pe tine însuți este o mare știință. Educatorul care se auto estimează corect. Îl va lăsa pe Dumnezeu să-i formeze și disciplineze intelectul și va recunoaște sursa puterii lui. Cunoașterea de sine conduce la umilință și la încredere în Dumnezeu, dar nu ține locul eforturilor de autoperfecționare. Acela care își cunoaște deficiențele, nu-și va cruța strădaniile atingerii celui mai înalt standard fizic, intelectual și moral. Nici unul care e mulțumit cu un standard mai scăzut nu trebuie să aibă de-a face cu lucrarea de pregătire a tinerilor.
Un ajutor efectiv
Adevăratul educator va încerca, prin sfat și exemplu, să aducă suflete la Hristos. El trebuie să primească adevărul dragostei care să-i curețe inima și să-i modeleze viața. Orice învățător trebuie să se afle sub deplinul control al Duhului Sfânt. Atunci Hristos poate să-i vorbească inimii lui, cu glasul iubirii. Iar dragostea lui Dumnezeu, primită în inimă, este o putere activă spre bine, însuflețind și înnobilând mintea și sufletul. Cu propria inimă caldă de dragostea divină, educatorul Îl va înălța pe Omul de pe Calvar nu pentru a le oferi discipolilor Săi o informație, ci pentru a-i face atenți la Hristos, până ce El le va apărea „deosebindu-se din zece mii”, cu toată ființa lui, „plină de farmec” (Cântarea Cântărilor 5, 10-16).
Duhul Sfânt este un ajutor efectiv în refacerea chipului lui Hristos în sufletul omenesc, dar eficiența și puterea Lui nu au fost prețuite în școlile noastre. El a fost prezent în școlile profeților, punând chiar și gândurile în armonie cu voința lui Dumnezeu. Există o legătură vie între cer și aceste școli, iar bucuria și mulțumirea inimilor în iubire își găseau expresie în cântările de laudă la care se alăturau și îngerii.
Duhul Sfânt vine în lume ca reprezentat al lui Hristos. El nu doar vorbește despre adevăr, El este adevărul -- Martorul adevărat și credincios. El este marele Cercetător al inimilor, cunoscând caracterele tuturor.
Duhul Sfânt a venit deseori în școlile noastre și nu a fost recunoscut, fiind tratat ca un străin, poate chiar ca un intrus. Orice profesor trebuie să-L cunoască și să-L întâmpine frumos pe acest Oaspete ceresc. Dacă își vor deschide inimile pentru a primi Duhul, educatorii vor fi pregătiți pentru a colabora cu El în lucrarea pentru elevii lor. și când Duhului i se dă cale liberă, El va determina transformări minunate. El va lucra în orice inimă, vindecând de egoism, modelând și cizelând caracterul și supunându-i lui Hristos chiar și gândurile.
Marea năzuință a educatorului trebuie să fie desăvârșirea caracterului lui Hristos în el și în elevii lui. Învățători, lămpile voastre să fie bine puse la punct, și ele vor fi nu numai lumină pentru elevii voștri, ci vor trimite raze clare și în căminele în care aceștia locuiesc, în vecinătatea lor și mult mai departe, în întunecimea morală a omenirii. (Special Testimonies On Education, 47-52, 15 mai 1896).
Unii frați afirmă că există o mulțime de tineri în biserica noastră care au nevoie de beneficiile pregătirii în școlile noastre, dar care nu le pot frecventa, dacă nu vor fi micșorate taxele.
Aceia care pledează pentru taxe reduse trebuie să analizeze problemele atent, pe toate fețele. Dacă elevii nu dispun de suficiente mijloace proprii pentru a plăti costul real al unei lucrări conștiincioase pentru educarea lor, nu ar fi mai bine ca părinții, prietenii sau comunitățile lor, de care aparțin, ori frați generoși din teritoriul conferinței lor să-i ajute, decât să lase ca asupra școlii să apese numeroase datorii? Ar fi mult mai bine ca mai mulți patroni de instituții să sponsorizeze împreună cheltuiala, pentru ca școala să nu devină datoare.
Bisericile din diferite localități ar trebui să simtă că asupra lor se află o solemnă responsabilitate în pregătirea tinerilor și educarea talentelor spre o angajare în lucrare misionară. Atunci când se găsesc în comunitate tineri promițători, ca viitori buni lucrători, acestea să-și asume răspunderea de a-i trimite la una dintre școlile noastre de pregătire. În comunitățile noastre, se află capacități extraordinare, care trebuie puse la lucru. Există persoane care ar putea sluji bine în via Domnului, dar mulți sunt prea săraci pentru a putea dobândi educația necesară, fără ajutor material. Comunitățile trebuie să simtă că a contribui la susținerea materială a acestora este un privilegiu.
Aceia care au adevărul în inimă sunt totdeauna dispuși să ajute cu generozitate acolo unde este nevoie, determinându-i și pe alții să le urmeze exemplul. Dacă sunt tineri care ar putea beneficia de școlile noastre, dar nu pot plăti în întregime taxele, biserica trebuie să-și arate generozitatea, ajutându-i. În plus, în fiecare conferință trebuie strâns un fond de împrumut pentru elevii buni, dar săraci, care doresc să se dedice lucrării misionare. În unele cazuri, acești elevi trebuie chiar să beneficieze de donații. Când a fost deschis pentru prima dată colegiul din Battle Creek, exista la Review and Herald un fond destinat celor care doreau să obțină o educație, dar nu aveau mijloace. El era la dispoziția unor elevi, până ce aceștia reușeau să-și facă o situație, apoi, din câștigul lor, ei aveau să restituie ceea ce folosiseră, astfel încât și alții să poată beneficia.
Asemenea rezerve trebuie făcute și în prezent pentru întreținerea unui fond de împrumut al elevilor buni, dar săraci, care doresc să se pregătească pentru lucrarea misionară. Tinerilor li se va arăta clar că trebuie, pe cât posibil, să-și aibă contribuția proprie la costul educației lor, pentru că ceea ce costă puțin va fi puțin apreciat, dar ceea ce are un preț relativ apropiat de adevărata valoare va fi apreciat corespunzător.
Avantajele profesorului nostru pot fi reduse, dar, dacă el are o adevărată pătrundere a naturii umane, dacă apreciază măreția lucrării sale, pentru care are o dragoste adevărată, dacă are dorința de a lucra în mod serios, umil și perseverent, el va înțelege nevoile elevilor săi și, printr-un spirit simțitor, le va câștiga inima, și-i va conduce înainte și în sus. Eforturile lui vor fi atât de bine direcționate, încât școala va deveni o putere vie în creșterea spre bine, plină de duhul adevăratei propășiri.
Principii generale
„Domnul îți dă pricepere în toate lucrurile.”