De mici, tinerii trebuie să aibă construită o barieră solidă între ei și lume, pentru ca influența ei dăunătoare să nu-i atingă. Părinții trebuie să vegheze neîncetat, pentru ca astfel copiii lor să nu fie pierduți pentru Dumnezeu. Angajamentele lui David, consemnate în Psalmul 101, trebuie să fie angajamentele tuturor acelora asupra cărora se află răspunderile vegherii influențelor din cămin. Psalmistul declară: „Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei; urăsc purtarea păcătoșilor; ea nu se va lipi de mine. Inima stricată se va depărta de mine; nu vreau să-l cunosc pe cel rău. Pe cel ce clevetește în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici; pe cel cu priviri trufașe și cu inima îngâmfată, nu-l voi suferi. Voi avea ochii îndreptați asupra credincioșilor din țară, ca să locuiască lângă Mine; cel ce umblă pe o cale fără prihană acela Îmi va sluji. Cel ce se dedă la înșelăciune nu va locui în casa Mea; cel ce spune minciuni nu va sta înaintea Mea.” (Psalm 101, 3-7).
Copiii nu trebuie lăsați să cunoască binele și răul de-a valma, în ideea că, în viitor, binele va precumpăni, iar răul își va pierde influența. Răul evoluează mai rapid decât binele. Este posibil ca răul învățat de copii să fie eradicat după mulți ani, dar cine ar putea garanta că se va întâmpla asta? Părinții trebuie ca, în nici un caz , să nu-și lase copiii să hoinărească liber pe căile păcatului.
Alegând tovarășii
Părinții trebuie să nu uite că întovărășirea cu aceia care prezintă un moral slab și defecte de caracter va avea o influență nefastă asupra tinerilor. Dacă dau greș în alegerea unei companii potrivite pentru copiii lor, dacă-i lasă să se asocieze cu tineri de un moral îndoielnic, ei îi plasează sau îi lasă să se plaseze singuri într-o școală a învățării și practicării lecțiilor viciului. Este posibil ca ei să-și considere copiii destul de tari pentru a putea rezista ispitei, dar cum pot fi siguri de asta? Este mult mai ușor să cedezi influențelor răului decât să le reziști. Înainte de a-și da seama, copiii lor pot fi contaminați de spiritul tovarășilor lor, pervertiți și ruinați.
Părinți, vegheați la principiile și obiceiurile copiilor voștri ca la lumina ochilor din cap. Nu-i lăsați să se asocieze cu nici unul al cărui caracter nu-l cunoașteți bine. Nu le permiteți împrietenirea cu cineva până nu vă asigurați că asta nu-i poate afecta în vreun fel. Obișnuiți-i pe copii să aibă încredere în judecata și experiența voastră. Arătați-le că aveți o mai clară percepție a realității caracterelor decât o pot avea ei, cu lipsa lor de experiență, și că hotărârile voastre nu trebuie să fie neluate în seamă.
Alegerea lecturii
Părinții să-și dea silința să țină departe de cămin orice influență care nu duce la bine. În această privință, unii părinți au mult de învățat. Celor care se simt liberi să citească povești și romane, le pot spune: Semănați o sămânță al cărei seceriș nu-l veți pune în hambar. Dintr-o astfel de lectură nu se obține putere spirituală. Ea distruge mai degrabă dragostea de puritatea adevărului Cuvântului. Prin acest agent al său -- lectura romanelor și a poveștilor -- Satana lucrează la umplerea cu gânduri irealiste și josnice a minții ce ar trebui să studieze sârguincios Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, el jefuiește mii și mii de oameni de timpul, energia și autodisciplina pe care le reclamă importantele probleme ale vieții.
Mintea impresionabilă și avidă a copilului tânjește după cunoaștere. Părinții trebuie să fie bine informați pentru a putea oferi minții copiilor lor o hrană potrivită. Asemeni trupului, mintea își asigură puterea din hrana pe care o primește. Ea se lărgește și se înalță prin gânduri curate, tonifiante, dar se îngustează și degradează prin gânduri josnice.
Părinți, voi sunteți aceia care decideți dacă mintea copiilor voștri va fi plină de gânduri înălțătoare sau de gânduri stricate. Nu puteți ține neocupată activa lor minte, nici nu puteți alunga răul doar încruntându-vă. Numai prin imprimarea principiilor bune puteți alunga gândurile rele. Dacă părinții nu sădesc sămânța adevărului în inima copiilor lor, vrăjmașul va semăna neghină. Învățătura bună, sănătoasă, este singurul antidot pentru sugestiile răului care strică bunele obiceiuri. Adevărul va apăra sufletul de nenumăratele ispite de care trebuie să se țină cont.
Tinerii noștri să fie învățați să acorde o atenție deosebită Cuvântului lui Dumnezeu. Primit în suflet, el se va dovedi o solidă barieră în calea ispitei. „Strâng”, spune psalmistul, „Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmii 119, 11), „Cât privește legăturile cu oamenii, eu, după cuvintele buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori” (Psalmii 17, 4).
Învățându-i pe copii să fie folositori
Una dintre cele mai sigure protecții pentru tineri este ocuparea lor cu ceva folositor. Copiii învățați cu obiceiuri practice, astfel încât tot timpul lor să fie folosit util și plăcut, nu sunt tentați să se plângă de mulțimea treburilor și nici nu au timp de lenevie și visări la lumina zilei. Pericolul ca ei să-și formeze obiceiuri și tovărășii rele este mic.
În școala căminului, copiii trebuie învățați cum să îndeplinească îndatoririle practice de zi cu zi. De mici, mama trebuie să le dea sarcini ușoare, pe care ei să le rezolve zilnic. Îi va lua ceva mai mult timp să-i învețe pe copii cum să facă o treabă decât să o facă ea, dar să nu uite că, pentru zidirea caracterului lor, trebuie să așeze temelia utilității. Să nu uite că „acasă” este o școală în care ea este dirigintele. Ea este cea care trebuie să-i învețe pe copiii ei să rezolve treburile gospodărești rapid și cu îndemânare. Cât de timpuriu posibil, copiii trebuie învățați să participe la treburile gospodăriei. De mici, băieții și fetele trebuie învățați să poarte poveri din ce în ce mai grele, ajutând plini de înțelegere în activitățile familiei.
La vârsta potrivită, copiii pot primi și scule. Se va vedea că ei sunt buni de ucenici. Dacă tatăl este tâmplar, el le va oferi băieților lui lecții de tâmplărie.
De la mamă, copiii trebuie să învețe ordinea, grija, și expeditivitatea. A lăsa copilul să piardă o oră sau două pentru o treabă ce ar putea ușor fi făcută în jumătate de oră înseamnă a-i permite să-și formeze obiceiul tărăgănării. Vrednicia și isprăvnicia vor fi o nespusă binecuvântare pentru tineri în școala mai mare a vieții, în care va trebui să intre când vor crește.
Copiii nu trebuie lăsați să creadă că totul din casă este jucăria lor cu care pot să facă ce poftesc. În această direcție, trebuie educați chiar și cei mai mici copii. Dumnezeu dorește ca înclinațiile rele, naturale copilăriei, să fie smulse din rădăcină înainte de a deveni obiceiuri. Nu dați copiilor jucării care se strică ușor. Dându-le, îi învățați distrugători. Dați-le jucării puține, dar bune și rezistente. Aceste sugestii, oricât de mărunte ar părea, înseamnă mult în educarea copilului.
Mamele trebuie să se ferească de a-i învăța pe copiii lor să fie dependenți și egocentriști. Nu-i faceți niciodată pe copii să creadă că ei sunt centrul și că totul trebuie să graviteze în jurul lor. Unii părinții acordă mult timp și multă atenție distracției copiilor lor. Dar copiii trebuie învățați să se distreze singuri, să-și antreneze propria ingeniozitate și îndemânare. Astfel ei vor fi învățați să se mulțumească cu bucurii simple. Ei trebuie învățați să-și suporte cu demnitate micile dezamăgiri și încercări. În loc să dați importanță oricărui neînsemnat neajuns, distrageți-le atenția spre altceva mai interesant, învățați-i să treacă ușor peste micile neplăceri ale vieți.
Căutați cum să-i învățați pe copii să fie grijulii cu alții.
Tinerii trebuie obișnuiți din timp cu supunerea, cu tăgăduirea de sine și cu grija pentru fericirea altora.
Ei trebuie învățați să-și supună ieșirile necontrolate, să-și reprime cuvintele mânioase, să manifeste o constantă blândețe, amabilitate și autocontrol.
Copleșită de multe griji, mama poate simți uneori că nu-și poate lua timp pentru a-i învăța cu răbdare pe micuții ei și pentru a le arăta dragoste și simpatie. Dar ea nu trebuie să uite că, dacă nu vor găsi la părinți și în căminul lor ceea ce le satisface nevoia de simpatie și tovărășie, copiii vor căuta alte surse care pot fi periculoase atât pentru minte, cât și pentru suflet.
Acordați din timpul vostru liber copiilor voștri. Alăturați-vă lor în munca și joaca lor și câștigați-le încrederea. Cultivați-le prietenia. Dați-le să poarte răspunderi -- mici, mai întâi și, pe măsură ce cresc, mai mari. Lăsați-i să vadă că îi considerați de folos. Niciodată, să nu vă audă spunând: „Mai rău mă încurcă decât mă ajută.”
Dacă este posibil, căminul să fie în afara orașului, acolo unde copiii să poată avea teren pe care să-l cultive. Fiecare să aibă peticul lui de pământ. și, arătându-le cum se îngrijește o grădină, cum se pregătește solul pentru semănat, și cât de important este să fie îndepărtate buruienele, învățați-i totodată cât de important este să ne ferim viața de obiceiurile și practicile urâte, dăunătoare. Învățați-i să smulgă din rădăcină obiceiurile rele, așa cum smulg buruienele din grădina lor. Vă va lua timp predarea acestor lecții, dar merită, merită cu prisosință.
Spuneți-le copiilor voștri despre puterea miraculoasă a lui Dumnezeu. Studiind marele manual al naturii, Dumnezeu va impresiona mintea lor. Agricultorul își ară ogorul și seamănă sămânța, dar el nu o poate face să crească. El trebuie să depindă de Dumnezeu, care va face ceea ce nici un om nu poate face. Domnul pune puterea Sa de viață în sămânță, făcând-o să încolțească. Sub grija Sa, germenul vieții străpunge scoarța care-l ține închis și răzbate afară pentru a purta rod. Mai întâi un fir, apoi spicul și, după aceea, bobul plin, în spic. Aflând despre lucrarea pe care Dumnezeu o face cu sămânța, copiii învață și secretul creșterii în har.
Nespusă valoare există în muncă. Copiii să fie învățați să facă ceva folositor. Este nevoie de mai mult decât înțelepciune omenească, pentru ca părinții să înțeleagă cum să-și educe cel mai bine copiii pentru o viață folositoare, fericită, aici și pentru o slujire mai înaltă și o bucurie mai mare, dincolo.
Bunăstarea fizică
Părinții trebuie să caute să trezească în copiii lor interes pentru studierea fiziologiei. De la mijirea primilor zori ai rațiunii, mintea omului trebuie să înceapă să înțeleagă structura lui fizică. Putem privi și admira lucrarea lui Dumnezeu în natura înconjurătoare, dar natura umană este cea mai minunată. Este deci, de cea mai mare importanță ca, între materiile alese pentru studiul copiilor, fiziologia să ocupe un loc important. Toți copiii trebuie să studieze fiziologia. Apoi, părinții vor adăuga igiena practică.
Copiii trebuie învățați să înțeleagă că orice organ al corpului și orice facultate a minții este darul unui Dumnezeu bun și înțelept și că fiecare dintre ele trebuie folosite spre slava Lui. Trebuie insistat asupra obiceiurilor corecte în ceea ce privește mâncarea, băutura și îmbrăcămintea. Obiceiurile rele îi fac pe tineri mai puțin sensibili la învățătura Bibliei. Copiii trebuie păziți de îngăduirea apetitului și, în mod special, de folosirea stimulentelor și a narcoticelor. Mesele părinților creștini nu trebuie încărcate cu alimente care conțin ingrediente și condimente.
Există puțini tineri care au o cunoaștere clară a tainelor vieții. Studierea minunatului organism omenesc, a legăturii și dependenței tuturor complexelor lui componente, este ceva pentru care mamele acordă, dacă acordă, puțin interes. Ele nu înțeleg influența trupului asupra minții sau a minții asupra trupului. Ele se ocupă cu lucrări mărunte, nefolositoare, și, după aceea susțin că nu au timp să-și culeagă informația de care au nevoie pentru a se îngriji corespunzător de sănătatea copiilor lor, fiindu-le mai comod să-i lase pe seama doctorilor. Mii de copii mor datorită ignoranței părinților cu privire la legile igienei.
Dacă înșiși părinții ar obține cunoștințe în acest domeniu și ar fi conștienți de importanța aplicării lor în practică, am constata o stare mai bună a condiției fizice a copiilor lor. Învățați-vă copiii să judece de la cauză la efect. Arătați-le că, dacă violează legile ființei lor, va trebui să plătească cu suferință. Dacă nu veți observa o îmbunătățire rapidă pe cât doriți, nu vă descurajați, ci învățați-i în continuare cu răbdare, insistând până ce veți obține biruința. Nepăsarea față de sănătatea trupească duce la nepăsare față de cele morale.
Nu neglijați să vă învățați copiii cum să prepare o hrană sănătoasă. Dându-le aceste lecții de fiziologie și bucătărie, îi învățați primii pași în cele mai utile aspecte ale educației și le fixați principii care se constituie în elemente necesare în viața lor religioasă.
Învățați-i încă din leagăn pe copiii voștri să practice tăgăduirea de sine și autocontrolul. Învățați-i să se bucure de frumusețile naturii și să-și întrebuințeze toate puterile minții și ale trupului în activități folositoare. Faceți-i să aibă o constituție robustă și un moral bun, să fie veseli și blânzi. Învățați-i că a ceda ispitei înseamnă slăbiciune și viciu și că a-i rezista este nobil și uman.
Cu toții, atât tineri, cât și bătrâni, trebuie să acorde atenție deosebită celor scrise de înțelept cu trei mii de ani în urmă: „Fiule nu uita învățăturile mele, și păstrează în inima ta sfaturile mele! Căci ele îți vor lungi zilele și anii vieții tale, și-ți vor aduce multă pace. Să nu te părăsească bunătatea și credincioșia; leagă-ți-le la gât, scrie-le pe tăblița inimii tale. și astfel vei căpăta trecere și minte sănătoasă înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor” (Proverbe 3, 1-4).
Unitate în conducere
În unitate și rugăciune, tatăl și mama trebuie să-și poarte marea responsabilitate a călăuzirii drepte a copiilor lor. Lucrarea de formare a copilului revine mai cu seamă mamei, dar tatăl nu trebuie să fie atât de absorbit de problemele vieții sau de studiul cărților, încât să nu-și poată lua timp pentru a cerceta caracterele și nevoile copiilor săi. El trebuie să ajute la găsirea de căi prin care copiii să fie ocupați cu activități folositoare și plăcute, potrivit diferitelor lor disponibilități.
Tatăl trebuie să aibă o legătură strânsă cu fiii săi, oferindu-le beneficiile experienței lui mai bogate și vorbindu-le atât de simplu și prietenos, încât să-i apropie mult de inima sa. El trebuie să le arate că întotdeauna are în vedere cele mai bune interese ale lor și, totodată, fericirea lor. Ca preot al casei, el este responsabil în fața lui Dumnezeu pentru influența pe care o exercită asupra oricărui membru al familiei.
Mama trebuie să fie conștientă de nevoia ei de călăuzire a Duhului Sfânt, pentru ca ea însăși să aibă o experiență reală, de supunere față de voința Domnului. Prin harul lui Hristos, ea poate fi un educator înțelept, blând și iubitor. Pentru ca ea să-și facă lucrarea așa cum trebuie, este nevoie de talent, pricepere și răbdare. Se cere jertfire de sine și rugăciune stăruitoare. Fiecare mamă trebuie, prin efort perseverent, să-și dea silința, să-și îndeplinească obligațiile, aducându-i pe micuții ei la Isus, pe brațele credinței, spunându-i Lui marea ei nevoie și cerându-I înțelepciune și har. Cu seriozitate, răbdare și curaj, ea trebuie să caute să-și perfecționeze abilitățile pentru a se putea folosi corect de cele mai nobile capacități ale minții în educarea copiilor ei.
Ca niște guvernatori uniți ai regatului căminului, tatăl și mama trebuie să demonstreze bunătate și amabilitate unul față de celălalt. Niciodată comportamentul lor să nu fie în contradicție cu preceptele pe care caută să le impună. Ei trebuie să păstreze puritatea inimii și a trăirii, dacă vor să aibă copii curați. Să-și educe și disciplineze eul, dacă vor să aibă copii supuși și disciplinați; să le așeze în față un exemplu demn de imitat. Dacă vor neglija acest aspect, ce vor răspunde ei atunci când copiii lor vor sta la bara cerului, ca martori ai acestei neglijențe? Ce teribilă va fi pentru ei realizarea pierderii și eșecului propriu, când vor sta în fața Judecătorului întregului pământ!
Una dintre cauzele pentru care azi există atâta rău în lume este aceea că părinții își ocupă mintea cu alte treburi, străine de lucrarea cea mai importantă dintre toate -- blânda și răbdătoarea îndrumare a copiilor pe calea Domnului. Părinții trebuie să nu lase nimic să-i rețină, să acorde copiilor lor tot timpul necesar pentru a-i face să înțeleagă ce înseamnă să asculți și să te încrezi pe deplin în Domnul.
Înainte de musafiri, înainte de orice altceva, copiii voștri trebuie să aibă prioritate. Timpul pe care-l petreceți semănând fără rost, Dumnezeu vrea să-l petreceți în educarea copiilor în lucrurile esențiale. Mai degrabă lăsați la o parte haina, pe care o faceți în plus sau desertul extraordinar, pe care vă gândiți să-l gătiți, decât educația copiilor voștri. Lucrarea ce trebuie făcută cu copilul în primii lui ani nu admite neglijență. Nu există perioadă în viața copilului în care disciplina să fie neglijată. Punct cu punct, sfat după sfat, puțin câte puțin, ea trebuie imprimată copilului. Lipsiți-vă copiii de orice altceva, dar nu de învățătura care, urmată cu credincioșie, îi va face membri buni și folositori ai societății și-i va pregăti pentru a deveni cetățeni ai Împărăției cerului.
Pregătirea ca misionar
Asupra părinților stă responsabilitatea dezvoltării în copiii lor a acelor capacități care-i fac să fie buni în serviciul lui Dumnezeu. Dumnezeu vede toate posibilitățile existente în fărâma de om care este copilul. El știe că, printr-o pregătire corectă, copilul va deveni o putere spre bine în lume. El privește cu îngrijorare să vadă dacă părinții vor urma planul Său, sau dacă, printr-o indulgență greșită, se vor opune planului Său, spre ruina prezentă și viitoare a copilului. A transforma această neajutorată și aparent neînsemnată ființă într-o binecuvântare pentru lume și onoare pentru Dumnezeu este o lucrare mare și grandioasă.
Părinți, ajutați-vă copiii să împlinească scopul lui Dumnezeu cu ei. În cămin, ei trebuie antrenați să facă lucrare misionară, ceea ce îi va pregăti pentru sfere mai largi de utilitate. Educați-i să fie o onoare Celui care a murit pentru a le oferi viața veșnică în Împărăția slavei. Arătați-le că Dumnezeu are pentru ei un rol în marea Sa lucrare. Domnul îi va binecuvânta atâta timp cât ei lucrează pentru El. Ei pot fi mâna Lui de ajutor.
Căminul vostru este primul câmp în care sunteți chemați să lucrați. Prețioasele plante din grădina căminului reclamă prima voastră grijă. Analizați-vă cu atenție misiunea, natura ei, suportul ei, rezultatele, neuitând vreodată că privirile, vorbele, faptele voastre au un impact în viitorul celor dragi vouă. Lucrarea voastră nu este o înfiripare a frumosului pe pânză sau o scoatere a lui dintr-o bucată de marmură, ci aceea de a imprima în sufletul omenesc imaginea divinului.
Oferiți-le copiilor voștri cultură intelectuală și educație morală. Fortificați-le mintea fragilă cu principii ferme, curate. Puneți, câtă vreme aveți ocazia, temelia pentru o viețuire înaltă. Munca vă va fi răsplătită înmiit.
Este ziua voastră de credit, ziua voastră de răspundere și de acțiune. Curând va veni ziua de dat socoteală. Abordați lucrarea ce vă aparține cu sârg și rugăciune stăruitoare. Arătați-le copiilor voștri că privilegiul lor este acela de a primi în fiecare zi botezul Duhului Sfânt. Domnul să vă găsească ca fiind pentru El o mână de ajutor în urmărirea scopurilor Sale. Prin rugăciune, puteți obține o experiență care va face din lucrarea cu copiii voștri o reușită deplină.
Părinții adventiști de ziua a șaptea ar trebui să fie pe deplin conștienți de responsabilitățile lor, ca făuritori de caractere. Dumnezeu le pune înainte privilegiul de a-I sluji cauza prin pregătirea și consacrarea copiilor lor. El dorește să vadă recrutată din căminele noastre o mare armată de tineri care, datorită influențelor sfinte de acasă, și-au supus Lui inimile și sunt hotărâți să-I acorde cea mai înaltă slujire a vieții lor. Formați și orientați de educația sfântă din cămin, de influența altarului de dimineață și seară, de exemplul concret al părinților care-L iubesc pe Dumnezeu și se tem de El, ei au învățat să se supună lui Dumnezeu ca Învățător al lor și sunt gata să-I ofere o slujire benevolă, ca fii și fiice loiale. Tinerii de acest fel sunt pregătiți să reprezinte lumii puterea și harul lui Hristos.