Viața nu este dată pentru a o trăi în lenevie și plăceri egoiste. Fiecăruia dintre cei care își vor dezvolta capacitățile date de Dumnezeu, îi stau înainte mari posibilități. Din acest motiv, instruirea tineretului este o chestiune de maximă importanță. Fiecare copil născut în cămin este un credit sacru. Dumnezeu le spune părinților: „Luați acest copil și creșteți-l pentru Mine, pentru a putea fi o onoare la adresa Numelui Meu și un canal prin care binecuvântările Mele să se reverse asupra lumii”. Pentru a-l face pe copil potrivit pentru o astfel de viață, se cere ceva mai mult decât o educație parțială, unilaterală, care îi va dezvolta intelectul, în paguba capacităților fizice. Dezvoltarea necesită toate facultățile -- ale minții și ale trupului -- și asta este lucrarea pe care părinții, ajutați de educator, trebuie să o facă pentru copiii și tinerii aflați în grija lor.
Primele lecții sunt de mare importanță. Se obișnuiește trimiterea copiilor de foarte mici la școală, cerându-li-se să învețe din cărți lucruri care le forțează mintea și, adeseori, să învețe muzică. În multe cazuri, părinții au posibilități limitate și este nevoie de un efort financiar căruia foarte greu îi fac față, dar ei consideră că trebuie făcut totul pentru a asigura această linie artificială de educație. Nu este înțelept. Copilul nu trebuie suprasolicitat în nici o direcție și nu trebuie să învețe muzică până nu este bine dezvoltat din punct de vedere fizic.
Mama trebuie să fie profesorul, iar căminul școala în care orice copil primește primele lecții.
Însă aceste lecții trebuie să includă obiceiuri practice. Mamelor, lăsați-vă micuții să se joace în aer liber, lăsați-i să asculte cântecele păsărelelor și să afle dragostea lui Dumnezeu, exprimată în frumoasele lucrări ale mâinilor Lui. Învățați-i lecțiile simple din cartea naturii și din lucrurile din jurul lor. Apoi, pe măsură ce mintea lor se dezvoltă, pot fi adăugate și imprimate solid lecții din cărți. Dar învățați-i, de asemenea, încă din cei mai timpurii ani, să fie folositori. Învățați-i să fie conștienți că, în calitate de membri ai gospodăriei, ei trebuie să-și facă, fără nici o pretenție, partea în ceea ce privește treburile casei și să vadă un exercițiu sănătos în îndeplinirea acestora.
Este foarte important pentru părinți să găsească sarcini utile pentru copiii lor, implicând responsabilități potrivite puterii și vârstei. Copiilor trebuie să li se dea ceva de făcut, care nu doar să le asigure o ocupație, ci să-i și intereseze. Mâinile și mințile lor active trebuie puse la treabă din cei mai timpurii ani. Dacă părinții neglijează să canalizeze energiile copiilor pe făgașe utile, le fac un mare rău, deoarece Satana este gata să le găsească el ceva de făcut.
Cooperarea părinte -- educator
Când copilul este destul de mare pentru a fi trimis la școală, profesorul trebuie să conlucreze cu părinții și pregătirea practică trebuie să continue ca o parte a studiilor școlare. Sunt mulți care se opun acestui gen de lucru manual în școli. Ei consideră că solicitările practice -- de pildă, învățarea unei meserii -- sunt umilitoare, dar au o idee greșită despre adevărata demnitate.
Exemplul lui Hristos
În viața Sa pe pământ, Hristos a fost un exemplu pentru întreaga familie omenească, fiind ascultător și de folos în cămin. El a învățat meseria de tâmplar și a lucrat cu mâinile Lui în micul atelier din Nazaret. Biblia spune despre El: „Iar Pruncul creștea și Se întărea; era plin de înțelepciune și harul lui Dumnezeu era peste El.” (Luca 2, 40). Lucrând în copilărie și-n tinerețe, mintea și trupul Lui se dezvoltau. El nu-și folosea puterile fizice fără chibzuință, ci astfel încât să și le mențină în formă și să poată face cea mai bună lucrare în orice privință.
În copii și-n tineri trebuie trezită ambiția de a acționa în direcția realizării a ceva benefic lor și util celorlalți. Exercițiul care dezvoltă mintea și caracterul, care obișnuiește mâinile să fie folositoare, care-l învață pe tânăr să-și facă partea în rezolvarea sarcinilor căminului, este acela care asigură putere fizică și care stimulează orice facultate. De asemenea, există o răsplată pentru hărnicie, pentru cultivarea obiceiului de a trăi pentru a face bine.
Copiii celor care sunt mai bogați nu trebuie lipsiți de marea binecuvântare de a avea ceva de făcut, ceva ce le sporește vigoarea minții și a mușchilor. Munca nu este un blestem, ci o binecuvântare. Dumnezeu a dat lui Adam și Evei, necăzuți în păcat, o frumoasă grădină de îngrijit. Era o lucrare plăcută și, dacă prima pereche de oameni n-ar fi călcat porunca lui Dumnezeu, nici o lucrare altfel decât plăcută n-ar fi existat în lumea noastră Cei bogați nu trebuie lipsiți de privilegiul și binecuvântarea unui loc printre lucrătorii lumii. Ei trebuie să înțeleagă că sunt răspunzători de felul cum folosesc ceea ce le-a fost încredințat, că energia, timpul, și banii lor trebuie folosiți în mod înțelept, nu în scopuri egoiste....
Aprobarea lui Dumnezeu este împărtășită cu dragoste pentru copiii care își asumă bucuros partea în îndatoririle gospodăriei, împărtășindu-se din sarcinile tatălui și ale mamei. Ei vor fi răsplătiți cu sănătate fizică și pace a minții și se vor bucura de plăcerea de a vedea cum părinții participă și ei la distracțiile lor, prelungindu-și astfel viața. Copiii care sunt obișnuiți cu îndatoriri practice vor ieși din cămin ca niște membri utili ai societății, cu o educație mult superioară celei obișnuite printr-o închidere de timpuriu în sala de clasă, când nici mintea și nici trupul nu sunt suficient de tari pentru a suporta așa ceva.
Acasă și la școală, prin sfat și exemplu, copiii trebuie învățați să fie corecți, neegoiști, harnici. Ei nu trebuie lăsați să-și petreacă timpul în trândăvie, mâinile lor nu trebuie să rămână inactive. Părinții și educatorii trebuie să conlucreze pentru îndeplinirea acestui obiectiv -- dezvoltarea tuturor capacităților și formarea unui caracter bun. Când părinții își vor da seama de răspunderile lor, educatorii vor avea de făcut mult mai puțin.
Cerul este interesat în această lucrare pentru tineri. Părinții și educatorii care, printr-o instruire înțeleaptă, și într-o manieră calmă și decisă își obișnuiesc copii să se gândească și să se îngrijească de alții, îi vor ajuta să-și biruie egoismul și le vor închide ușa în fața multor ispite. Îngerii lui Dumnezeu vor coopera cu acești instructori credincioși. Ei nu sunt mandatați să facă această lucrare singuri, în schimb, vor da putere și eficiență celor care, în temere de Dumnezeu, caută să-și educe copiii pentru a fi utili în viață.
școlile noastre sunt mijlocul special prin care Domnul îi califică pe copii și pe tineri pentru lucrare misionară. Părinții trebuie să-și înțeleagă responsabilitatea și să-și ajute copiii să pună preț pe marile privilegii și binecuvântări pe care Dumnezeu le oferă prin aceste instituții.
Dar educația lor în cămin trebuie să țină pasul cu educația în aspectele misionare. În copilărie și în adolescență, învățătura practică și cea teoretică trebuie să fie împletite. Copiii trebuie învățați să li se arate cum să-i ajute pe tată și pe mamă în micile treburi pe care sunt și ei în stare să le facă. Mintea lor trebuie învățată să gândească și să rețină ceea ce au de făcut. Familiarizați cu obiceiuri practice în cămin, ei sunt învățați să facă lucrări adecvate vârstei lor.
Dacă sunt bine educați acasă, copiii nu vor fi găsiți pe stradă, pentru a primi acea educație, la întâmplare, pe care o primesc atâția. Părinții care-și iubesc în mod răspunzător copiii nu-i vor lăsa să crească cu obiceiuri de lenevie și ignoranță față de treburile casei. Ignoranța nu este admisibilă la Dumnezeu și nici favorabilă lucrării Sale.