școala căminului este aceea în care băieții și fetele noastre trebuie pregătiți pentru a urma în școala patronată de biserică. Părinții trebuie să țină permanent cont de asta și, ca profesori în căminul lor, ei trebuie să-și dedice toate capacitățile lui Dumnezeu, pentru a putea îndeplini nobila și sfânta lor misiune. O instruire atentă, făcută cu credincioșie în cămin, este cea mai bună pregătire pe care copiii o pot primi pentru viața de școlar. Părinții înțelepți își vor ajuta copiii să înțeleagă că, în viața de elev ca și în cămin, trebuie să-și dea silința să-I placă lui Dumnezeu, să fie o onoare pentru El.
Pentru a-și feri copiii de influențe nesănătoase, părinții trebuie să-i educe în principiile purității. Acei copii care, în cămin, se obișnuiesc cu ascultarea și cu autocontrolul vor avea mai puține dificultăți în viața de școală și vor evita multe dintre ispitele care-i asaltează pe tineri. Părinții să-și educe copiii în așa fel, încât să fie fideli lui Dumnezeu în orice împrejurare și în orice loc. Ei trebuie să creeze în jurul lor influențe ce duc la fortificarea caracterului. Cu o astfel de educație, când vor fi trimiși departe, la școală, copii nu vor fi o pricină de tulburare sau neliniște. Ei vor fi un sprijin pentru profesori și un exemplu și stimulent pentru colegii lor.
Cum trebuie să fie un profesor
În alegerea profesorului pentru copii, trebuie dovedită o mare atenție. Profesorii școlilor noastre trebuie să fie bărbați și femei modești, lipsiți de vanitate. Ei trebuie să fie lucrători conștiincioși, plini de adevăratul spirit misionar, slujitori care au învățat să-și pună încrederea în Dumnezeu și să lucreze în numele Lui. Ei trebuie să posede atributele caracterului lui Hristos -- răbdare, bunătate, milă și iubire. Iar în experiența zilnică, ei trebuie să evidențieze dreptatea și neprihănirea Mântuitorului. Apoi, lucrând cu o influență plină de parfum, ei vor demonstra ce poate reuși harul prin agenții omenești, care Îl fac pe Dumnezeu încrederea lor.
Fiecare dintre școlile bisericii noastre să fie astfel administrată, încât Hristos să poată onora sălile de clasă cu prezența Sa. El nu va accepta o lucrare superficială, de mântuială. Profesorii să fie ei înșiși niște ucenici care să-și dea toată silința pentru a învăța cum să-și facă slujba cât mai eficientă. Ei trebuie să simtă permanent povara sufletelor -- nu ca și cum ei înșiși ar putea salva suflete, ci ca ajutoare ale lui Dumnezeu, având privilegiul de a-și câștiga elevii pentru Hristos.
Profesori, să nu existe nechibzuință în vorbirea voastră. În școlile în care vă asumați rolul de educatori, fiți în fața elevilor un exemplu, prezentându-i în fiecare dimineață lui Dumnezeu în rugăciune. Apoi, așteptați de la El putere pentru orice oră și credeți că El vă ajută. Făcând astfel, veți avea afecțiunea copiilor. Nu este o treabă atât de grea a lucra cu copiii, și pentru aceasta Îi mulțumim lui Dumnezeu. Avem un Ajutor infinit mai puternic decât suntem noi. O, sunt atât de recunoscătoare că nu trebuie să depindem de noi, ci de puterea de sus!
Dacă viața voastră e ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, un Ajutor divin se află alături și veți fi una cu Mântuitorul și una cu aceia pe care îi învățați. Niciodată nu vă scoateți în evidență pe voi, ci pe Hristos. Slăviți-L, onorați-L înaintea lumii. Spuneți: „Sunt sub steagul însângerat al Prințului Emanuel. Sunt cu totul de partea Domnului.” Arătați simpatie și delicatețe în relațiile cu elevii voștri. Dați pe față dragostea lui Dumnezeu. Cuvintele pe care le rostiți să fie blânde și încurajatoare. Apoi, lucrând pentru elevii voștri, ce transformare va fi făcută în caracterele acelora care nu au fost corect educați acasă! Domnul îi poate face chiar și pe profesorii mai tineri canale prin care să-și arate harul, dacă ei I se consacră.
Cerând ascultare
Profesorul trebuie să manifeste un adevărat respect de sine, în tot ceea ce face. El nu-și va permite să fie impulsiv, nu-i va pedepsi cu asprime pe copiii care au nevoie de o schimbare. El trebuie să înțeleagă că eul trebuie supus și să nu uite niciodată că, mai sus de el, se află un Profesor divin, al cărui elev este și sub al cărui control trebuie să fie întotdeauna. Umilindu-și inima înaintea lui Dumnezeu, aceasta îi va fi înmuiată și copleșită la gândul propriilor deficiențe. El va înțelege ceva din conținutul cuvintelor: „și pe voi care odinioară erați străini și vrăjmași prin gândurile și prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină.” (Coloseni 1:21, 22).
Uneori, există în școală câte un element de dezordine, care face lucrarea foarte dificilă. Copiii care nu au primit acasă o bună educație provoacă multă tulburare și, prin obrăznicia lor, întristează inima profesorului. Dar profesorul nu trebuie să se descurajeze. Încercările înseamnă experiență. Dacă elevii sunt neascultători și nesupuși, este cu atât mai multă nevoie de efort susținut. Tocmai faptul că există astfel de elevi este unul dintre motivele pentru care au fost înființate școlile noastre. Copiii ai căror părinți au neglijat să-i educe și să-i disciplineze trebuie, dacă e posibil, să fie salvați.
În școală, la fel ca și în cămin, trebuie să existe o disciplină bine gândită. Profesorul trebuie să instituie reguli pentru conduita elevilor săi. Acestea trebuie să nu fie multe, dar să fie bine cumpănite și apoi impuse. Fiecare principiu implicat în aceste reguli trebuie astfel prezentat elevului, încât acesta să fie convins de justețea lui. Astfel, el se va simți responsabil, văzând că regulile la stabilirea cărora și el a ajutat sunt respectate.
Părinții să întărească mâinile profesorului
Profesorul nu trebuie lăsat să poarte de unul singur povara lucrării sale. El are nevoie de simpatia, bunătatea, conlucrarea și dragostea oricărui membru al bisericii. Părinții trebuie să-l încurajeze pe educator, arătând că-i apreciază eforturile. Niciodată ei nu trebuie să rostească sau să facă ceva ce ar încuraja nesupunerea copiilor lor față de profesor. Dar eu știu că mulți părinți nu cooperează cu profesorul. Ei nu întrețin în cămin buna influență exercitată în școală. În loc să adopte în cămin principiile ascultării, învățate în școală, ei își lasă copiii să facă ce vor, să umble de colo-colo, fără nici o restricție. Iar dacă profesorul își exercită autoritatea, cerând ascultare, copiii vin la părinți cu o relatare exagerată, deformată, a felului în care au fost tratați. Profesorul se poate să nu fi făcut decât ceea ce era datoria lui dureroasă de făcut, dar părinții dau dreptate copiilor, chiar dacă aceștia sunt vinovați. și, de multe ori, acei părinți care ei înșiși sunt aspri cu copiii, sunt cei mai nerezonabili atunci când aceștia sunt disciplinați la școală.
Sunt unii membri ai bisericii noastre care s-au grăbit să facă presupuneri nefavorabile și să vorbească defăimător la adresa profesorului în fața altor membri și chiar în prezența copiilor. Unii au vorbit necontrolat și urât despre profesor, fără a fi înțeles bine problema care era în cauză. Așa ceva nu trebuie să existe. Acela care crede că profesorul a greșit trebuie să urmeze instrucțiunile Cuvântului: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur” (Matei 18, 15). Până nu a făcut acest pas, nimeni nu are dreptul să spună și altora greșeala unui frate de-al său.
Părinți, când un profesor al școlii noastre încearcă să vă educe și disciplineze copiii, pentru ca ei să poată obține viața veșnică, nu-i criticați activitatea în prezența acestora, chiar dacă considerați că el este prea sever. Dacă doriți ca ei să-și predea inima Mântuitorului, sprijiniți eforturile profesorului pentru salvarea lor. Este mult mai bine pentru copii ca, în loc de critică, să audă de pe buzele mamei cuvinte de apreciere la adresa lucrării profesorului! Astfel de vorbe formează impresii durabile în mintea copiilor și-i influențează pentru respectul față de profesor.
Nu trebuie să ne frământăm atât de mult cu privire la ce fac alții, ci să fim atenți la ce facem noi. Dacă, urmând o școală a noastră, copiii nu dau rezultate bune, părinții nu trebuie să-l acuze pe nedrept pe profesor. Mai degrabă să se cerceteze pe ei înșiși, pentru a vedea dacă sunt sau nu niște educatori după voia lui Dumnezeu. În multe cazuri, copiii sunt neglijați în cămin și aici sunt mult mai dezonorați decât la școală. Dacă unii copii, care ani de zile au fost lăsați la voia dorințelor și înclinațiilor lor, sunt acum, prin eforturile profesorului, conduși la o viață asemenea vieții lui Hristos, vor face părinții, din această cauză, critici răuvoitoare cu privire la acest profesor?
Metoda de guvernare a lui Dumnezeu este un exemplu de cum trebuie educați copiii. Nu există oprimare în lucrarea Domnului și nu trebuie să existe nici în cămin, nici în școală. Nici părinții și nici educatorii nu trebuie să admită ca nerespectarea cuvântului lor să fie ignorată. Dacă ei nu-i îndreaptă pe copii atunci când fac rău, Dumnezeu le va cere socoteală pentru această neglijare. Trebuie să fie însă atenți, la admonestări. Blândețea să facă legea în cămin și legea în școală. Copiii să fie învățați să țină Legea Domnului, și o fermă, dar iubitoare influență să-i oprească de la rău.
Părinții trebuie să nu uite că mult mai mult va fi realizat prin lucrarea școlilor noastre, dacă ei sunt conștienți de avantajul de care se vor bucura copiii lor în aceste școli și vor colabora din toată inima cu profesorul. Prin rugăciune, răbdare și îngăduință, părinții pot anihila mult din răul produs de lipsa răbdării și de indulgența neînțeleaptă. Părinții și profesorul trebuie să lucreze împreună. Părinții să nu uite că ei înșiși vor fi ajutați de prezența în comunitate a unui profesor serios și temător de Dumnezeu.
Părinți, faceți tot ce vă stă în putință, pentru a forma în copiii voștri caractere după voia lui Dumnezeu. Folosiți-vă orice capacitate în efortul de a vă salva mica turmă. Puterile iadului se unesc pentru pieirea ei, dar Dumnezeu vă va înălța un standard împotriva dușmanului. Rugați-vă mai mult. Blând și iubitor, învățați-vă copiii să vină la Dumnezeu ca la un Tată ceresc. Prin exemplul propriu, învățați-i stăpânirea de sine și altruismul. Învățați-i că Isus nu a trăit pentru Sine.
Adunați razele luminii divine, ce strălucesc în calea voastră. Umblați în lumină, după cum Hristos este în lumină. Lucrând pentru a vă ajuta copiii să-I slujească lui Dumnezeu, cele mai provocatoare încercări vor veni asupra voastră; dar, să nu vă pierdeți, curajul ci agățați-vă de Isus. El spune: „Dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine” (Isaia 27, 5). Când apare vreo problemă, întrebați-L pe Domnul ce să faceți. Dacă vreți să nu recurgeți la vorbe aspre, Domnul vă va arăta calea. El vă va ajuta să vă folosiți darul vorbirii într-o manieră atât de creștinească, încât pacea și dragostea vor domni în cămin. Urmând un plan consecvent de acțiune, veți putea fi niște evangheliști în cămin, niște slujitori ai harului, pentru copiii voștri.
O înțelegere plină de compasiune
Acolo unde a fost înființată o școală a noastră, nu trebuie cu nici un chip să se renunțe la lucrarea de educație, decât în cazul în care Dumnezeu arată clar că trebuie să se facă astfel. Poate părea că influențe adverse conspiră împotriva școlii, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, profesorul poate face o mare lucrare de salvare, schimbând mersul lucrurilor. Dacă operează cu răbdare, seriozitate și perseverență, urmând direcțiile lui Hristos, lucrarea de reformă, pe care o face în școală, se poate extinde în căminele copiilor, creându-le o atmosferă mai pură, mai cerească. Aceasta înseamnă cu adevărat lucrare misionară la cel mai înalt nivel.
Dacă părinții își fac cu credincioșie partea, lucrarea educatorului va fi mult ușurată. Speranța și curajul lui vor crește. Părinții ale căror inimi sunt pline de iubirea lui Hristos se vor abține de la vânarea de greșeli și vor face tot ce le stă în putere pentru a-l încuraja și ajuta pe acela pe care l-au ales ca educator pentru copiii lor. Ei vor fi dispuși să aibă încredere că acesta este la fel de conștiincios în lucrarea cu copiii lor, cum sunt și ei.
Educatorii din cămin și educatorii din școală trebuie să aibă o înțelegere plină de simpatie, fiecare pentru munca celuilalt. Ei trebuie să conlucreze armonios, plini de același spirit misionar, străduindu-se împreună pentru binele fizic, mintal și spiritual al copiilor și pentru formarea în ei a unor caractere ce vor rezista la testul ispitei.