Lucrul cu mintea oamenilor este cea mai delicată misiune încredințată vreodată muritorilor, și educatorii au nevoie în permanență de ajutorul Duhului Sfânt pentru a-și putea face treaba așa cum se cuvine. Printre tinerii care frecventează școala noastră se va găsi o diversitate de caractere și educații. Educatorul va întâlni impulsivitate, lipsă de răbdare, mândrie, egoism, îngâmfare. Unii dintre ei au trăit, poate, într-un mediu de asprime și constrângere arbitrară, care a dezvoltat în ei un spirit încăpățânat și negativist. Alții au fost tratați cu răsfăț, fiindu-le permis de către părinții lor să urmeze propriile înclinații. Defectele lor au fost scuzate până ce caracterul le-a fost deformat.
Pentru a avea succes în lucrul cu aceste mentalități diferite, educatorul trebuie să aibă mult tact și multă finețe în acțiune, precum și fermitate în conducere. Adeseori, vor fi manifestate antipatie și chiar dispreț față de bunele rânduieli. Unii vor fi ingenioși în evitarea pedepselor, în timp ce alții vor afișa o indiferență disprețuitoare față de urmările greșelii lor. Toate acestea reclamă răbdare, îngăduință și înțelepciune din partea celor cărora li s-a încredințat educarea tinerilor.
Partea elevului
școlile noastre au fost înființate pentru ca, în ele, tinerii să poată învăța ascultarea de Dumnezeu și de Legea Lui, și să poată deveni apți pentru slujire. Regulile pentru conduita elevilor în școală sunt necesare și ei trebuie să se comporte în conformitate cu aceste reguli. Nici unul nu trebuie să creadă că, dacă acasă i-a fost permis să dicteze, poate dicta și la școală. Să presupunem că s-ar îngădui așa ceva. Cum ar putea atunci tinerii să fie pregătiți ca misionari? Orice tânăr intrat în vreuna dintre școlile noastre trebuie să se supună disciplinei. Aceia care refuză să respecte regulile trebuie să se întoarcă acasă.
Educatorii trebuie să-și lege elevii de inima lor cu firul iubirii, al blândeții și al disciplinei riguroase. Dragostea și blândețea nu sunt bune la nimic, dacă nu sunt asociate cu disciplina despre care Dumnezeu a spus că trebuie păstrată. Tinerii vin la școală pentru a fi disciplinați în vederea slujirii, pregătiți pentru cea mai bună folosire a capacităților lor. Dacă ei vin hotărâți să coopereze cu profesorii lor, școala le va fi mult mai utilă decât dacă s-ar abandona tendinței de a fi împotrivitori și neascultători. Elevii trebuie să le acorde profesorilor simpatia și colaborarea lor. Să se apuce strâns de brațul puterii divine, hotărâți să nu se abată de la calea datoriei. Să-și țină în frâu obiceiurile rele și să-și exercite influența spre bine. Să nu uite că succesul școlii depinde de consacrarea lor, de sfințenia lor, de influența pe care se simt datori să o exercite. Să-și fixeze un standard înalt și să fie hotărâți a-l atinge. Iar atunci când li se cere să se împotrivească regulilor școlii, să răspundă cu un categoric NU.
Partea educatorului
Orice educator are propriile sale trăsături de caracter greșite, asupra cărora trebuie să vegheze, pentru ca vrăjmașul să nu-l folosească drept un agent de distrugere a sufletelor. Siguranța educatorului stă în învățarea zilnică în școala lui Hristos. Cel ce învață la această școală va fi ascuns în Isus și va ține minte că, lucrând cu elevii Lui, lucrează cu o moștenire cumpărată cu sânge. Mâna modelatoare a lui Dumnezeu îi va plăsmui în caracter o imagine divină.
Față de cei care greșesc, trebuie să fie aplicate metodele lui Hristos. Măsurile neînțelepte, manifestarea unei necuvenite severități din partea profesorului, pot să-l împingă pe elev pe terenul lui Satana. Fiii risipitori au fost îndepărtați din Împărăția lui Dumnezeu de necreștinismul unora dintre cei ce se pretind creștini. „Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți care cred în Mine”, spune Isus, „ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării.” (Matei 18, 6). Mai bine să nu fii decât să trăiești zilnic fără a avea acea iubire pe care Isus a recomandat-o pentru copiii Săi.
Firea creștinului nu este egoistă, lipsită de simpatie, rece. Ea pătrunde în sentimentele celor asaltați de ispită și-l ajută pe cel căzut să facă din încercare o treaptă spre mai sus. Educatorul creștin se va ruga cu și pentru elevul care greșește și nu se va mânia pe el. El nu îi va vorbi aspru, descurajând astfel un suflet aflat în luptă cu puterile întunericului. El își va înălța inima către Dumnezeu pentru ajutor și îngerii vor veni și-l vor sprijini în ridicarea standardului contra vrăjmașului. Astfel, în loc să-l priveze de ajutor pe tânărul greșit, el va fi capabil să câștige un suflet pentru Hristos.
Prezentarea publică a greșelii
O mare atenție trebuie dovedită în ceea ce privește arătarea în public a greșelilor elevilor. A i se face publică abaterea este dureros în orice privință pentru cel greșit și nu prezintă nici o influență benefică asupra școlii. Niciodată nu este de ajutor tânărului să fie umilit în fața colegilor săi. Asta nu rezolvă nimic, ci produce rană ce poate fi mortală.
Dragostea care este îndelung răbdătoare și blândă nu va face dintr-o indiscreție o jignire de neiertat, nici capital din greșelile altora. Scriptura învață clar că acela care greșește trebuie tratat cu îngăduință și compasiune. Dacă este urmată calea corectă, inima aparent încăpățânată poate fi câștigată la Isus. Dragostea Lui acoperă o mulțime de păcate. Harul Său nu conduce niciodată la evidențierea greșelilor cuiva, dacă aceasta nu e o necesitate spre bine.
Trăim într-o lume dificilă, lipsită de sentiment și de bunătate. Satana și îngerii lui folosesc toate mijloacele care le stau în putere pentru a distruge suflete. Binele pe care-l va face un educator elevilor săi va fi proporțional cu încrederea lui în ei. Educatorul trebuie să țină minte că aceia care au cel mai mult nevoie de iubire, de compasiune și de ajutor sunt chiar cei cu un comportament dezagreabil, cei necizelați, încăpățânați și ursuzi. Aceia care ne pun cel mai mult răbdarea la încercare au cel mai mult nevoie de dragostea noastră.
Nu trecem decât o dată prin lumea aceasta. Orice bine pe care-l putem face, să-l facem neobosit, neabătut, în spiritul pe care-L avea și Isus în lucrarea Sa. Cum pot elevii care se află în mare nevoie de ajutor să fie încurajați pentru a o apuca pe drumul bun? Numai tratându-i cu dragostea arătată de Hristos. Ați putea spune că trebuie să-i tratăm cum merită. Dacă Isus ne-ar fi tratat așa? El, Cel fără de păcat, a fost tratat așa cum meritam noi, pentru ca noi, căzuți și păcătoși, să putem fi tratați așa cum merita El. Educatori, tratați-i pe elevii voștri fără perspectivă după cum credeți că merită și atunci le veți tăia speranța și vă veți strica influența. Merită? Nu, de o sută de ori nu. Apropiați-vă iubitor de cel care are nevoie de ajutorul vostru și veți salva un suflet de la moarte, prevenind o mulțime de păcate.
Exmatricularea elevilor
Mare atenție trebuie avută în problema exmatriculării elevilor. Sunt cazuri când trebuie luată această măsură. Lucrarea de a da afară din școală pe cel care îi instigă și pe alții la neascultare este dureroasă, dar, pentru binele celorlalți elevi, uneori este necesară. Dumnezeu a văzut că, dacă Satana nu era exclus din cer, oștirea îngerilor ar fi fost în pericol. Atunci când văd că a păstra în școală pe un elev înseamnă a-i expune pe ceilalți influențelor răului, educatorii cu temere de Dumnezeu îl vor îndepărta din școală. Dar trebuie să existe o abatere foarte gravă pentru a se aplica această măsură.
Când, ca o consecință a neascultării, pentru Adam și Eva era tăiată orice speranță, când dreptatea cerea moartea păcătosului, Hristos S-a dat pe Sine ca jertfă. „și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 4, 10). „Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor” (Isaia 53, 6).
În lucrul cu elevii, profesorii trebuie să arate dragostea lui Hristos. Fără această dragoste, ei vor fi aspri și dictatoriali, conducând sufletele afară din staul. Ei trebuie să fie niște lucrători în permanență atenți la ei înșiși, care folosesc orice ocazie pentru a face bine celor aflați în grija lor. Profesorii nu trebuie să uite că oricare din școlile noastre trebuie să fie un refugiu pentru tinerii greu ispitiți, un loc unde greșelile lor vor fi înțelese și tratate cu răbdare.
Profesorii și elevii trebuie să devină mai apropiați printr-o comuniune creștină. Tinerii fac multe greșeli, iar educatorul nu trebuie niciodată să uite să fie înțelegător și prietenos. El niciodată nu trebuie să caute să-și arate superioritatea. Cei mai buni profesori sunt aceia care sunt cei mai răbdători și mai blânzi. Prin simplitatea și disponibilitatea lor de a învăța, ei își încurajează elevii să urce din ce în ce mai sus.
Profesorii trebuie să-și amintească de propriile lor greșeli și să se străduiască să fie ceea ce doresc să devină elevii lor. În felul lor de a-i trata pe tineri, să fie înțelepți și plini de compasiune. Să nu uite că acești tineri au nevoie de cuvinte bune, de încurajare și de fapte de ajutor. Educatori, purtați-vă cu elevii voștri precum cu niște copii ai lui Dumnezeu, pe care El dorește să-i ajutați în orice vreme de nevoie. Faceți-vi-i prieteni. Oferiți-le dovada practică a interesului vostru dezinteresat față de ei. Ajutați-i la greu. Cu răbdare și blândețe, străduiți-vă să-i câștigați pentru Isus. Doar veșnicia va dezvălui rezultatele unui asemenea efort.
Practica acordării de premii și recompense a adus mai mult necaz decât rezultate bune. Ea îl provoacă pe elevul ambițios la un efort și mai mare. Cei ale căror puteri mintale sunt deja prea active față de puterile fizice sunt împinși să abordeze materii prea dificile pentru tânărul lor intelect. Examenele sunt și ele o corvoadă istovitoare pentru astfel de elevi. Mulți elevi buni la învățătură au suferit grav din punct de vedere fizic și au murit, poate, datorită efortului solicitărilor de acest gen. Părinții și educatorii trebuie să fie atenți față de asemenea pericole.
Grija pentru formă și ceremonial ar trebui să nu consume timpul și energia care, de drept, se cuvin unor lucruri mai importante. În acest veac la stricăciunii, totul este afectat afișării și aparențelor, dar acest spirit nu trebuie să-și găsească loc în școlile noastre. Noi trebuie să învățăm manierele biblice, curățenia gândului, integritatea perfectă. Aceasta este educația de valoare. Dacă educatorii Îl urmează pe Hristos și sunt modelați de Duhul Sfânt, vor fi buni, atenți și cu adevărat amabili. Dacă lucrează ca pentru cer, ei vor fi doamne și domni creștini. Conduita lor aleasă va fi o permanentă demonstrație pentru elevii care, deși la început se poate să fi fost cam needucați, vor fi zi de zi modelați de această influență.
Studiul și munca
Cei care descoperă știința și-n cea mai umilă muncă vor vedea în aceasta noblețe și frumusețe și vor găsi plăcere în înfăptuirea ei cu credincioșie și eficiență.