Biblia ne învață modestia în îmbrăcăminte. „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios” (1 Timotei 2, 9). Așa ceva exclude podoaba în îmbrăcăminte, stridența culorilor, abundența ornamentelor. Orice încercare de a atrage atenția către cel care le poartă sau de a stârni admirația nu corespunde modestiei recomandate de Cuvântul lui Dumnezeu.
Îmbrăcămintea noastră nu trebuie să fie scumpă -- fără aur, fără mărgăritare, fără haine scumpe. Banii sunt un credit de la Dumnezeu. N-avem dreptul să-i cheltuim pentru satisfacerea mândriei sau a ambiției. În mâna copiilor lui Dumnezeu, banii înseamnă hrană pentru cei flămânzi și haine pentru cei goi, apărare pentru cei oropsiți, posibilitate de însănătoșire pentru cei bolnavi, mijloace de predicare a Evangheliei către cei săraci. Folosind în mod înțelept banii cheltuiți acum pentru etalare, puteți aduce fericire multor suflete. Priviți viața lui Hristos. Cercetați-I caracterul și fiți părtași cu El în renunțarea la sine.
În lumea creștinilor declarați se cheltuie pentru podoabe și haine scumpe, inutile, atât cât să poată fi hrăniți cei flămânzi și îmbrăcați toți cei goi. Moda și etalarea înghit mijloacele care ar putea aduce mângâiere celor săraci și suferinzi. Ele jefuiesc lumea de Evanghelia și dragostea Mântuitorului....
Dar îmbrăcămintea noastră, deși modestă și simplă, trebuie să fie de bună calitate, în culori potrivite și adecvată slujirii. Ea trebuie astfel aleasă, încât să fie mai degrabă durabilă, decât pentru atractivitate.
Îmbrăcămintea trebuie să asigure căldură și o protecție corespunzătoare.
Îmbrăcămintea noastră trebuie să fie curată. Lipsa de curățenie a hainelor este nesănătoasă și dăunează trupului și sufletului. „Voi sunteți Templul lui Dumnezeu Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu.” (1 Corinteni 3, 16.17).
În toate privințele, îmbrăcămintea trebuie să fie sănătoasă. Mai presus de toate, Dumnezeu dorește ca noi să fim sănătoși la trup și suflet. Iar noi trebuie să lucrăm împreună cu El atât pentru sănătatea sufletului, cât și a trupului. Ambele sunt favorizate de o îmbrăcăminte sănătoasă. Îmbrăcămintea trebuie să aibă grația, frumusețea și caracterul adecvat simplității naturale.
Hristos ne-a avertizat împotriva mândriei, nu împotriva grației și frumuseții naturale. El a arătat spre florile de pe câmp, spre crinul care se deschide în puritate și a spus: „Nici Solomon, în toată slava lui nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei” (Matei 6, 29). Astfel, prin lucruri din natură, Hristos ilustrează frumusețea pe care pune preț cerul: grația modestiei, simplitatea, puritatea, calitatea vor face îmbrăcămintea noastră plăcută Lui. Cea mai frumoasă îmbrăcăminte ne-o recomandă Isus pentru suflet. Nici o podoabă exterioară nu se poate compara cu podoaba „unui duh blând și liniștit”, care „este de mare preț înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3, 4).
Efectele fizice ale îmbrăcăminții necorespunzătoare
Vrăjmașul a tot ceea ce este bun inspiră mereu modele schimbătoare. El nu dorește nimic mai mult decât să-I aducă mâhnire și dezonoare lui Dumnezeu, lucrând la mizeria și ruina ființelor omenești. Unul dintre mijloacele prin care el realizează cel mai eficient acest lucru îl constituie moda. Ea afectează trupul și, în aceeași măsură, slăbește mintea și moralul.
Femeile sunt predispuse unor boli grave, iar suferințele lor sunt substanțial sporite prin felul de a se îmbrăca. În loc să-și menajeze sănătatea pentru încercările ce sigur vor apărea, prea adeseori, prin obiceiuri greșite, ele își sacrifică nu doar sănătatea, ci chiar viața, lăsând copiilor lor drept moștenire o constituție ruinată, obiceiuri rele și idei greșite despre viață.
Una dintre cele mai păgubitoare și vătămătoare născociri ale modei este fusta care atinge pământul. Se murdărește, nu este confortabilă, nu este sănătoasă -- toate acestea și încă altele sunt adevăruri despre fusta-trenă. Oricine a văzut o femeie cu fusta lungă, chinuindu-se să o țină cu mâinile când urcă sau coboară pe scări, sau când se urcă în mașină, când merge prin mulțime sau prin ploaie, pe un drum noroios, nu mai are nevoie de o altă dovadă a inconvenienței și disconfortului acestei îmbrăcăminți.
Un alt rău considerabil este acela al purtării fustelor, astfel încât greutatea lor să fie susținută de șolduri. Această greutate presează organele interne, le trage în jos și produce neajunsuri stomacului și un simțământ de istovire, care determină o poziție aplecată, care, mai departe, dăunează plămânilor, făcând mult mai dificilă o respirație corectă.
În ultima vreme, s-a discutat atât de mult despre pericolele ce rezultă din strângerea taliei, încât puțini sunt cei ignoranți în această privință, însă, atât de mare este puterea modei, încât acest rău persistă. Prin strângerea taliei, femeile și fetele își fac un rău inimaginabil. Este esențial pentru sănătate ca toracele să aibă unde să se extindă la maximum, pentru ca plămânii să poată inspira total. Atunci când plămânii sunt îngrămădiți, cantitatea de oxigen primită de ei este mai mică. Sângele nu este așa cum trebuie vitalizat, iar ceea ce este în plus și otrăvitor, trebuind să fie dat afară din plămâni, este reținut. În plus, circulația sângelui este împiedicată și organele interne sunt atât de presate, încât nu-și pot face cum trebuie lucrarea.
Strângerea taliei nu înfrumusețează aspectul. Unul dintre cele mai importante elementele ale frumuseții fizice este simetria, armonia proporțiilor. Iar modelul corect pentru aspectul fizic trebuie găsit nu în reclamele de modă din Franța, ci în corpul uman, dezvoltat potrivit cu legile lui Dumnezeu, din natură. Dumnezeu este autorul frumuseții și, numai conformându-ne idealului Său, putem atinge standardul adevăratei frumuseți.
Un alt rău al modei este distribuția inegală a veșmintelor, astfel încât, în vreme ce unele părți ale trupului sunt îmbrăcate mai mult decât este necesar, altele sunt insuficient învelite. Aflându-se mai distanțate de organele vitale, brațele și picioarele ar trebui să fie în mod deosebit păzite de frig, printr-o îmbrăcare mai substanțială. Este imposibil să fii sănătos atunci când, de regulă, extremitățile sunt reci, pentru că, dacă în ele se află prea puțin sânge, în alte părți ale corpului va fi prea mult. Sănătatea perfectă reclamă o circulație perfectă. Dar așa ceva nu poate exista atunci când trunchiul (unde se află organele vitale) este de 3-4 ori mai îmbrăcat decât picioarele și mâinile.
O mulțime de femei sunt nervoase și îngrijorate din cauză că se privează singure de aerul curat, care le-ar putea purifica sângele, și de libertatea de mișcare, ce le-ar facilita circulația sângelui prin vene, aducând viață, sănătate și energie. Multe femei au devenit invalide, deși ar fi putut să se bucure de sănătate; au murit de tuberculoză și de alte boli, deși ar fi putut să-și trăiască zilele până la capăt, dacă s-ar fi îmbrăcat potrivit principiilor sănătății și ar fi făcut mișcare în aer liber.
Pentru a le sigura cea mai sănătoasă îmbrăcăminte, trebuie cercetate cu atenție nevoile oricăror părți ale organismului. Caracterul climei, împrejurările, starea sănătății, vârsta și ocupația, toate acestea trebuie luate în considerare. Orice articol de îmbrăcăminte trebuie să fie lejer, pentru a nu perturba nici circulația sângelui, nici respirația liberă, deplină și naturală. Tot ceea ce se îmbracă trebuie să fie atât de lejer, încât, la ridicarea brațelor, și haina să se ridice corespunzător.
Femeile cu probleme de sănătate pot face mult pentru ele însele, purtând o îmbrăcăminte ușoară și făcând exerciții fizice. Îmbrăcate corespunzător, ele trebuie să facă mișcare în aer liber, mai întâi cu grijă, sporind apoi numărul exercițiilor atât cât rezistă. Prin aceasta, multe femei și-ar putea redobândi sănătatea și ar mai putea trăi pentru a-și face partea în lucrarea mondială. (Ministry of Healing, 287-294).