Munca fizică folositoare este o parte din planul Evangheliei. Învăluit în norul de iubire, Marele Învățător a dat instrucțiuni Israelului, ca fiecare să învețe să facă ceva folositor. Prin urmare, obiceiul evreilor era ca atât cei din păturile bogate, cât și cei din păturile mai sărace ale poporului, să-și învețe fiii și fiicele meserii folositoare, astfel încât, dacă se iveau situații potrivnice, ei să nu depindă de alții și să fie capabili să-și asigure cele necesare. Ei erau învățați în domeniul culturii, dar trebuia, de asemenea, să fie pregătiți și într-o meserie. Aceasta era o parte indispensabilă a educației lor.
Acum, ca și în zile lui Israel, orice tânăr trebuie să fie instruit în îndeletnicirile vieții practice. Fiecare trebuie să dobândească cunoașterea unei meserii prin care, dacă va fi nevoie, să-și poată câștiga existența. Aceasta este ceva esențial nu numai ca o protecție față de vicisitudinile eventuale ale vieții, ci și drept sprijin pentru dezvoltarea fizică, intelectuală și spirituală. Chiar dacă ar exista certitudinea că niciodată tânărul nu va fi nevoit să recurgă la munca fizică pentru a se întreține, el tot trebuie învățat să muncească. Fără exercițiu fizic, nimeni nu poate avea o constituție sănătoasă și viguroasă. Iar disciplina unei munci bine organizate nu este mai puțin importantă pentru asigurarea unei minți viguroase, active și a unui caracter nobil.
Elevii care au dobândit cunoașterea cărților, fără o cunoaștere a lucrului practic, nu pot pretinde că au o educație completă. Educația nu constă doar în folosirea creierului. Întrebuințarea fizică este o parte a educației, importantă pentru oricare tânăr. O importantă fază a educației este sărită atunci când elevul nu este învățat cum să se angajeze într-o activitate fizică, utilă.
Exercițiul sănătos al întregii ființe va sigura o educație largă și cuprinzătoare. Fiecare elev trebuie să dedice zilnic un timp pentru muncă fizică. Astfel ia naștere hărnicia și se încurajează un spirit de încredere în sine, tânărul fiind, în același timp, ferit de multe practici rele și degradante, care sunt atât de frecvent rezultatul inactivității. și asta este în ton cu obiectivul primordial al educației, deoarece, încurajând activitatea, perseverența și curăția, sunt în armonie cu Creatorul.
Cel mai mare beneficiu din exercițiul fizic nu se obține când acesta e luat ca un joc sau ca un simplu antrenament. Există un oarecare beneficiu datorat ieșirii în aer liber și, de asemenea, exersării mușchilor. Dar, mai bine, aceeași energie trebuie să fie alocată realizării unei munci utile și beneficiul va fi mai mare. Va exista un sentiment de satisfacție, pentru că acest gen de exercițiu aduce cu sine și un sentiment al utilității și aprecierea conștiinței pentru o îndatorire bine îndeplinită.
Elevii trebuie să iasă din școlile noastre pregătiți, pentru ca atunci când vor fi pe picioarele lor, să aibă cunoștințe pe care să le poată folosi și care să fie necesare reușitei în viață. Studiul silitor este important, dar la fel de importantă este și munca fizică, sârguincioasă. Joaca nu este esențială. Dedicarea capacităților fizice amuzamentului nu este cea mai favorabilă dezvoltării unei minți bine echilibrate. Dacă timpul petrecut în exercițiu fizic care, pas cu pas, duce la excese, ar fi folosit în lucrarea potrivită cu instrucțiunile lui Hristos, atunci binecuvântarea lui Dumnezeu ar plana asupra lucrătorului. Pregătirea pentru viața practică, obținută prin munca fizică împletită cu activitatea minții, califică mintea și trupul pentru realizarea lucrării pe care Dumnezeu a hărăzit-o oamenilor. Cu cât înțeleg mai bine cum să-și îndeplinească îndatoririle vieții practice, cu atât mai mare va fi bucuria tinerilor, slujind zi de zi în folosul altora. Mintea care este învățată să se bucure de munca utilă sporește. Prin antrenament și disciplină, ea se califică pentru a fi de folos, obținând știința esențială care-l face pe cel care o posedă o binecuvântare pentru alții.
Nu reușesc să găsesc nici un moment în viața lui Hristos, în care El să fi dedicat timp jocului și amuzamentului. El era Marele educator al vieții prezente și viitoare și totuși n-am putut să găsesc nici o secvență în care să-i fi învățat pe ucenici să se angajeze în jocuri, pentru a face exercițiu fizic. Răscumpărătorul lumii dă din lucrarea Lui fiecărui om. „Puneți-i în negoț până mă voi întoarce”, îndeamnă El pe cei cărora le-a dat talanții. (Luca 19, 13). și inima robului se încălzește la lucru și toate resursele ființei se angajează în efortul ascultării. Avem o chemare înaltă și sfântă. Educatorii și elevii trebuie să fie ispravnici ai harului lui Hristos și întotdeauna ei trebuie să dea dovadă de seriozitate.
Munca utilă
Construindu-se școli în afara orașelor, vom oferi elevilor atât posibilitatea punerii mușchilor la lucru, cât și aceea a punerii creierului să gândească. Elevii noștri trebuie învățați cum să planteze, cum să recolteze, cum să clădească și cum să devină buni lucrători misionari în aspectele practice ale vieții. Prin cunoașterea unor practici folositoare, ei vor fi deseori capabili să dărâme prejudecăți și să se facă folositori oamenilor, aceasta constituind o recomandare pentru adevăr.
În școala noastră din Australia, i-am educat pe tineri în acest fel, arătându-le că, pentru a avea o pregătire completă, trebuie să-și împartă timpul între învățătura din cărți și învățătura din lucrul practic. În fiecare zi, trebuie petrecut un timp cu munca manuală. Astfel cursanții au învățat cum să curețe un teren, cum să cultive pământul, cum să zidească. și toate acestea au fost în mare parte realizate într-un timp care altfel ar fi fost petrecut în jocuri și căutare de distracții. Domnul i-a binecuvântat pe elevii care și-au dedicat timpul învățării unor lecții practice, utile. Conducătorilor și educatorilor acestei școli, am fost îndrumată să le spun:
„Diferite lucrări practice trebuie să se desfășoare în școala voastră. Instruirea practică trebuie să includă contabilitate, tâmplărie și tot ceea ce înseamnă agricultură. De asemenea, elevii trebuie învățați diferite meserii, ca de exemplu: fierărit, zugrăvit, cizmărie, gătit, brutar, spălat, reparat, dactilografiat și tipărit. Orice resursă aflată la dispoziția noastră trebuie pusă la lucru, pentru ca elevii să poată deveni bine instruiți în aspectele practice ale vieții.
Elevii trebuie să primească o educație practică și în domeniul agriculturii. Aceasta va fi de o inestimabilă valoare pentru mulți în viitoarea lor activitate. Educația practică, pe care trebuie să o primească tinerii noștri, este cea obținută prin munca de doborâre a copacilor sau lucrarea pământului, precum și prin acumularea de cunoștințe teoretice. Agricultura va deschide posibilități de autofinanțare. De asemenea, și alte activități pot fi recomandate diferiților elevi, dar cultivarea pământului va aduce o binecuvântare deosebită celor ce o practică. Trebuie să ne educăm tinerii astfel, încât să le placă să se angajeze în această lucrare. Tinerilor trebuie să li se asigure, pe timpul școlarizării, posibilitatea de a învăța tâmplăria.
Sub îndrumarea unor tâmplari experimentați, ce-i pot învăța cu răbdare și blândețe pe tineri, acestora trebuie să li se arate cum se construiește rapid și economic. Căsuțe și alte clădiri necesare instruirii practice trebuie să fie ridicate chiar de mâna elevilor. Acestea nu vor fi îngrămădite una lângă alta sau ridicate lângă clădirile propriu-zise ale școlii. Pentru coordonarea activităților practice școlare, trebuie formate mici companii, care să fie învățate să-și asume pe deplin această responsabilitate. Toate acestea nu se pot realiza dintr-o dată, dar, prin credință, putem începe lucrarea.”
Având o pregătire practică, elevii vor fi capabili să ocupe poziții utile în multe locuri. Dacă în providența lui Dumnezeu apare necesitatea ridicării unui locaș de închinare în vreo localitate, Domnul Se bucură dacă în poporul Său se află oameni cărora El le-a dat înțelepciune și îndemânare pentru a realiza această lucrare.
Lăsați elevii care sunt angajați în lucrarea de construcție, să-și facă partea lor cu grijă și să învețe din această activitate lecții care-i vor ajuta în zidirea caracterului lor. Pentru a avea caractere desăvârșite, ei trebuie să-și facă lucrarea cât se poate de bine. Dacă în școlile noastre pământul ar fi mai bine cultivat, dacă clădirile ar fi mai atent îngrijite de către elevi, pasiunea pentru sporturi și distracții care produc atâtea neplăceri în activitatea pedagogică ar dispărea.
Pentru eleve, există multe lucrări pe care le pot face pentru a putea primi o educație practică și cuprinzătoare. Ele trebuie să învețe croitoria și grădinăritul. Ele pot cultiva flori și căpșuni, învățând o activitate folositoare și făcând în același timp exerciții în aer liber.
Legătoria de cărți și multe de alte meserii trebuie învățate, meserii care nu oferă doar posibilitatea exercițiului fizic, ci asigură și cunoștințe de valoare.
În toate școlile noastre trebuie să existe instructori în măsură să-i învețe pe elevi să gătească. Trebuie înființate clase pentru învățarea acestei discipline. Aceia care primesc o educație pentru slujire suferă o mare pierdere, dacă nu capătă cunoștința preparării unei hrane sănătoase și gustoase.
știința gătitului nu este o materie măruntă. Pregătirea cu pricepere a alimentelor este una dintre cele mai esențiale arte. Ea trebuie privită ca una dintre cele mai prețioase dintre toate artele, deoarece este atât de strâns legată de viață. Vigoarea fizică, ca și vigoarea minții depind într-o mare măsură de hrana pe care o mâncăm. Prin urmare, acela care pregătește hrana ocupă o poziție importantă și înaltă.
Atât tinerii, cât și tinerele, trebuie învățați cum să gătească economic și cum să se dispenseze cu totul de alimentele din carne. Să nu se încurajeze în nici un chip pregătirea de meniuri compuse într-o oarecare măsură din carne, pentru că aceasta ține mai degrabă de întunecimea și ignoranța din Egipt, decât de curățenia reformei sanitare.
Îndeosebi tinerele trebuie să învețe să gătească. Ce parte a educației unei fete este mai importantă decât aceasta? Oricare i-ar fi condiția de mai târziu, știința gătitului îi va fi utilă. Gătitul este o latură a educației care are o puternică influență asupra sănătății și a fericirii. O pâine bună înseamnă religie practică.
Educația în toate aspectele practice ale vieții îi va face pe tinerii noștri utili, după ce vor termina școala și vor merge în alte țări. Ei nu vor fi nevoiți să depindă de oamenii la care merg în privința gătitului, cusutului sau construirii de locuințe. și vor avea mult mai multă influență, demonstrând că-i pot învăța pe cei neștiutori cum să lucreze cu cele mai bune metode și rezultate. Pentru susținerea unor astfel de misionari va fi nevoie de fonduri mai mici, pentru că ei și-au folosit foarte bine resursele fizice în activități practice îmbinate cu învățătura. Aceasta va fi de folos acolo unde mijloacele sunt greu de obținut. Ei vor demonstra că misionarii pot deveni educatori, învățându-i pe alții să lucreze.
și, oriunde merg, tot ceea ce au învățat în școală le va fi de folos.
Meșteșugurile
Îndemânarea este un dar de la Dumnezeu. El dă atât darul, cât și înțelepciunea de a-l folosi corect. La facerea tabernacolului, El a spus: „Să știi că am ales pe Bețaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur din seminția lui Iuda. L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înțelepciune, pricepere și știință pentru tot felul de lucrări.” (Exod 31, 2.3). Iar prin profetul Isaia: „Plecați-vă urechea, și ascultați glasul Meu! Fiți cu luare aminte, și ascultați Cuvântul Meu! Cel ce ară pentru semănătură, ară oare necontenit? Necontenit își brăzdează și își grăpează el pământul? Oare după ce a netezit fața pământului, nu aruncă el măzăriche și seamănă chimen? Nu pune el grâul în rânduri, orzul într-un loc deosebit, și alacul pe margini? Dumnezeul lui l-a învățat să facă așa, El i-a dat aceste învățături.
Măzărichea nu se treieră cu leasa și roata carului nu trece peste chimen; ci măzărichea se bate cu bățul, și chimenul cu nuiaua. Grâul se bate, dar nu se bate necontenit; împingi peste el roata carului și caii, dar nu-l fărâmi. și lucrul acesta vine de la Domnul oștirilor; minunat este planul Lui și mare este înțelepciunea Lui.” (Isaia 28, 23-29).
Dumnezeu oferă darurile Sale după cum voiește. El revarsă un dar peste cineva, alt dar peste altcineva, dar toate spre binele tuturor. Este orânduiala lui Dumnezeu ca unii să slujească într-un domeniu, alții în alte domenii, dar toți în același spirit. Recunoașterea acestui plan va fi o pavăză împotriva rivalității, mândriei, invidiei sau disprețului reciproc. Ea va întări unitatea și dragostea reciprocă.
Mult mai mulți tineri au nevoie de avantajele școlilor noastre. Ei au nevoie de pregătire practică, pregătire care-i va învăța cum să ducă o viață activă, energică. Sub îndrumarea unor directori drepți, înțelepți și temători de Dumnezeu, elevii trebuie învățați diferite munci.
Profesorii noștri trebuie să-și dea seama de importanța acestui lucru și să învețe agricultură și alte ocupații care sunt esențiale pentru înțelegerea elevilor și să caute ca în orice domeniu al muncii să obțină cele mai bune rezultate. știința Cuvântului lui Dumnezeu să fie pusă în practică, pentru ca elevii să poată înțelege corect principiile și să poată atinge cel mai înalt standard.
Se merită?
În multe minți se va ridica întrebarea: Poate fi rentabilizată activitatea practică în școlile noastre? Dacă nu, trebuie ea desființată? Ar fi o surpriză ca activitatea practică să poată da imediat rezultate notabile. Uneori, Dumnezeu îngăduie să apară pierderi pentru a ne învăța unele lecții care ne vor feri de greșeli care ar atrage după ele pierderi mult mai mari. Aceia care au avut pierderi financiare în activitatea practică trebuie să caute cu atenție cauza și să-și dea silința să administreze astfel treburile, încât, pe viitor, să nu mai existe pierderi.
Să nu uităm, de asemenea, că Satana și întreaga lui oștire caută întruna să ne forțeze să facem greșeli, pentru ca încrederea în noi și în ceilalți să ne fie distrusă. Dar atunci când apar neajunsuri, ne vom așeza pe scaunul ignoranței și nu vom face nimic? În nici un caz!
Vor fi aparente regrese în lucrare, dar asta nu trebuie să ne descurajeze. Evidențele contabile pot arăta că școala a suferit oarecare pierderi financiare în ceea ce privește activitățile practice. Dar, dacă în această ramură elevii au învățat lecții ce vor contribui la întărirea construcției caracterului lor, evidențele din cer vor arăta un câștig ce compensează de departe pierderea financiară. La salvarea câtor suflete a ajutat această lucrare nu se va ști niciodată până la ziua judecății. Satana găsește ceva rău de făcut pentru mâinile leneșe. Dar atunci când elevii sunt ocupați cu activități folositoare, Domnul are ocazia să lucreze pentru ei.
Dacă după un an de instruire practică se înregistrează o pierdere, conducătorii școlii trebuie să caute să descopere motivul ei și să-l evite în viitor. Dar să nu primeze spiritul de cenzură, deoarece Duhul lui Hristos se mâhnește atunci când sunt rostite cuvinte aspre de critică la adresa unora care au făcut tot ce au putut. În Cuvântul lui Dumnezeu există încurajare, precum și avertizare. Dumnezeu nu îngăduie ca mâinile celor ce încearcă să ducă înainte această ramură de activitate să fie slăbite.
Sugerez ca școlile noastre să fie încurajate în eforturile de a desfășura proiecte pentru pregătirea tinerilor în domeniul agriculturii și al altor direcții de activități practice. Atunci când în afaceri obișnuite se face pionieratul și pregătirea pentru viitoarea dezvoltare, apar frecvente pierderi. Dar să nu uităm binecuvântarea pe care o aduce elevilor exercițiul fizic. Mulți copii au murit, străduindu-se să obțină o educație, pentru că s-au făcut singuri prizonieri ai efortului intelectual.
Nu trebuie să fim înguști în planurile noastre. În instruirea practică există avantaje nevăzute, care nu pot fi măsurate sau estimate. Nimeni să nu regrete efortul pentru dezvoltarea planului care de ani de zile ne-a fost prezentat ca având o importanță esențială.
Educatorii vor trece prin încercări. Descurajarea îi va apăsa, văzând că lucrarea lor nu este apreciată. Satana se va strădui să-i lovească cu infirmități trupești, sperând să-i facă să murmure împotriva lui Dumnezeu, să-i facă să-și închidă ochii la bunătatea, mila și dragostea Lui și la slava ce îl așteaptă pe biruitor. În aceste situații, ei nu trebuie să uite că Dumnezeu îi conduce la o mai mare încredere în El. Dacă, la necaz, se vor uita la El cu credință, El îi va scoate din cuptorul încercării purificați cum este aurul trecut prin foc.
Să spună cel din greu încercat: „Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” (Habacuc 3, 17.18).
Educatorii nu trebuie să aibă favoriți printre elevii lor sau să le acorde celor mai buni mai multă atenție. Aceia care, aparent, sunt cei mai lipsiți de perspectivă, au cel mai mult nevoie de tact și de cuvinte blânde, care să-i lege sufletește de profesorul lor.
Primele impresii sunt înșelătoare. Elevii care, la început, par greoi și înceți la minte pot, în final, să facă progrese mai mari decât aceia care sunt, în mod natural, mai ageri. Dacă sunt atenți și sistematici în lucrarea lor, ei vor prinde mult din ceea ce alții nu reușesc să prindă. Cei care își formează obiceiul de a lucra cu răbdare și perseverență vor realiza mai mult decât aceia care deși au o minte ascuțită, vioaie, deși înțeleg repede, uită la fel de repede. Cei răbdători, deși mai înceți la învățat, vor sta înaintea celor care învață atât de repede, încât nu au nevoie de studiu.
Elevii nu trebuie presați cu învățătura, astfel încât să neglijeze cultivarea manierelor. și, mai presus de toate, ei trebuie să nu lase nimic să interfereze programul lor de rugăciune, care îi aduce în legătură cu Hristos. În nici un caz ei nu trebuie să se lipsească de privilegiile religiei.
Recrearea
„Orice veți face, în vorbă sau în faptă, să faceți totul în Numele Domnului Isus.”