Scopul lui Dumnezeu este acela de a prezenta prin poporul Său principiile Împărăției Lui. Pentru ca prin viața și caracterul lor să descopere aceste principii, El dorește să-i despartă de obiceiurile și practicile lumii. Dumnezeu caută să-i aducă mai aproape de El, pentru a le putea face cunoscută voința Sa. Scopul Său pentru poporul de azi este același pe care l-a avut cu Israel când l-a scos din Egipt. Văzând bunătatea, mila, dreptatea și dragostea lui Dumnezeu, descoperite în biserica Sa, lumea trebuie să aibă o reprezentare a caracterului lui Dumnezeu. și când Legea lui Dumnezeu este astfel exemplificată în viață, chiar lumea va recunoaște superioritatea celor care Îl iubesc, care se tem de El și Îi slujesc, față de oricare alt popor de pe pământ.
Mai presus de toți oamenii, adventiștii de ziua a șaptea trebuie să fie modele de evlavie, sfinți în inimă și vorbire. Lor le-au fost încredințate cele mai solemne adevăruri lăsate vreodată muritorilor. Fiecare dăruire cu har, putere și eficiență a fost generoasă. Ei așteaptă apropiata revenire a lui Hristos pe norii cerului. A da lumii impresia că această credință nu este o putere dominantă în viața lor înseamnă a-L dezonora mult pe Dumnezeu.
Datorită puterii crescânde a ispitelor lui Satana, vremurile pe care le trăim sunt pline de pericole pentru copiii lui Dumnezeu și avem nevoie să învățăm continuu de la Marele Învățător pentru a putea face orice pas în siguranță și neprihănire. În fața noastră se deschid minunate ocazii și, azi, o mărturie vie trebuie să existe în viața poporului care se declară a fi al lui Dumnezeu, astfel încât lumea să poată vedea că, în acest veac în care răul domnește la orice colț, există încă un popor care renunță la propria voie și caută voia lui Dumnezeu, un popor în a cărui inimă și viață este scrisă Legea lui Dumnezeu.
Reprezentanți ai lui Hristos
Dumnezeu așteaptă de la cei care poartă Numele lui Hristos să-L reprezinte. Gândurile lor trebuie să fie curate, cuvintele nobile și înălțătoare. Religia lui Hristos trebuie să se întrepătrundă cu tot ceea ce ei fac și spun. Ei trebuie să fie un popor curat și sfânt, care oferă lumină tuturor celor cu care intră în contact. Scopul lui Dumnezeu este ca, exemplificând adevărul în viața lor, creștinii să fie o laudă pe pământ. Harul lui Hristos este îndeajuns pentru asta. Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să uite că numai crezând și respectând principiile Evangheliei pot îndeplini acest scop. Numai predându-și capacitățile date de Dumnezeu, în slujba Lui, se vor bucura de plinătatea și puterea făgăduinței pe care biserica a fost chemată să se întemeieze.
Înainte de a merge spre conflictul final cu puterile întunericului, Isus și-a înălțat ochii spre cer și S-a rugat pentru ucenicii Săi, spunând: „Nu te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.” (Ioan 17, 15-17).
Urmașii lui Hristos trebuie să se despartă de lume în principii și interese, dar nu trebuie să se izoleze de lume. Mântuitorul a fost mereu printre oameni, nu pentru a-i încuraja în ceea ce nu era în concordanță cu voia lui Dumnezeu, ci pentru a-i înălța și înnobila. „și Eu Însumi Mă sfințesc”, spunea El, „ca și ei să fie sfințiți prin adevăr” (Ioan 17, 6-19). Astfel, creștinul trebuie să fie printre oameni, pentru ca savoarea iubirii divine să poată fi ca sarea, ferind lumea de stricăciune.
Putere în rugăciune
Zilnic asaltat de ispită, în permanentă opoziție cu fruntașii poporului, Hristos știa că trebuie să-și întărească natura umană prin rugăciune. Pentru a fi o binecuvântare pentru oameni, El trebuia să țină legătura cu Dumnezeu, cerându-I putere, răbdare și hotărâre. Astfel, El le-a arătat ucenicilor unde era puterea Lui. Fără această zilnică legătură cu Dumnezeu, nici o ființă omenească nu poate obține putere pentru slujire. Numai Hristos poate orienta corect gândurile. Doar El poate inspira aspirații nobile și poate modela caracterul după asemănarea divină. Dacă ne apropiem de El în rugăciune stăruitoare, El ne va umple inimile cu aspirații înalte și sfinte și cu dorințe adânci de puritate și neprihănire. Pericole ce mișună în preajma noastră reclamă celor cu experiență în Domnul o veghere atentă. Aceia care umblă smerit înaintea lui Dumnezeu, fără a se încrede în propria lor înțelepciune, își vor da seama de pericol și vor cunoaște oblăduirea Sa.
Puterea unei vieți mai înalte, mai curate și mai nobile este marea noastră nevoie. Lumea este atentă să vadă ce roade poartă cei care se declară creștini. Ea are dreptate să aștepte renunțare și sacrificiu de sine de la aceia ce cred adevărul. Lumea privește gata să critice usturător și aspru vorbele și faptele noastre. Oricine are o parte în lucrarea lui Dumnezeu este cântărit pe cântarul discernământului omenesc. Impresii favorabile sau nefavorabile despre religia biblică se formează continuu în mintea celor cu care avem de-a face.
și Dumnezeu, dar și îngerii veghează. Dumnezeu dorește ca oamenii din poporul Său să demonstreze prin viața lor avantajul creștinismului asupra lumescului, să arate că ei lucrează într-un plan înalt și sfânt. El dorește să-i vadă arătând că adevărul pe care l-au primit i-a făcut copii ai Regelui ceresc. și dorește să-i facă niște canale prin care El să poată revărsa nemărginita Sa dragoste și harul Său.
Hristos așteaptă doritor manifestarea spiritului Său în biserica Sa. Atunci când caracterul Mântuitorului va fi perfect reprodus în poporul Său, El va veni să ceară ce-I aparține. Este privilegiul oricărui creștin nu doar să aștepte, ci să grăbească venirea Domnului nostru. Dacă toți cei care-I poartă Numele ar manifesta roadele slavei Sale, cât de repede întreaga lume ar fi semănată cu sămânța Evangheliei! Ultimul mare seceriș ar fi strâns degrabă și Isus ar reveni.