Dacă există ceva în lumea noastră, care ar trebuie să inspire entuziasm, aceasta e crucea de pe Calvar. „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.” (1 Ioan 3, 1). „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (Ioan 3, 16). Hristos trebuie primit, crezut și glorificat. Aceasta trebuie să fie tema conversației noastre -- însemnătatea lui Hristos.
Reuniunile de plăcere
În vreme ce există atâta teamă de prea mult entuziasm în slujirea lui Dumnezeu, entuziasmul se manifestă în altă direcție, ce multora le pare pe deplin normală. Mă refer la reuniunile de plăcere, care au avut loc printre membrii noștri. Aceste ocazii au consumat mult din timpul și atenția celor care se declară servi ai lui Hristos. Dar au vizat aceste adunări slava Numelui Său? A fost Isus invitat să le prezideze?
Întâlnirile cu caracter social pot fi folositoare și instructive în cel mai înalt grad atunci când cei ce se adună la un loc au vie în inimă dragostea lui Dumnezeu. Ei se întâlnesc pentru a analiza căi de avansare a lucrării Lui și de a face bine semenilor. Atunci când nimic din ceea ce se spune și se face nu-L întristează pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, El este un oaspete binevenit la întâlnire, Dumnezeu este onorat și cei care participă vor fi înviorați și revigorați.
„Atunci cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, și a ascultat; și o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul și cinstesc Numele Lui. «Ei vor fi ai Mei» zice Domnul oștirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujește” (Maleahi 3, 17.18).
Dar au avut loc un fel de reuniuni de plăcere, având cu totul altfel de caracter, întâlniri de plăcere, care au însemnat o dezonoare pentru instituțiile și pentru biserica noastră. Ele au încurajat mândria vestimentară, satisfacerea sinelui, ilaritatea și conversația ușoară. Satana este întreținut ca un oaspete de seamă și îi acaparează pe cei ce patronează astfel de reuniuni.
Mi-a fost prezentată o imagine a unei asemenea reuniuni, în care s-au întâlnit dintre cei care pretind a crede adevărul. Cineva cânta la un instrument muzical, iar cântecele care se auzeau îi făceau pe îngerii veghetori să lăcrimeze. Era veselie, erau râsete, entuziasm din abundență și însuflețire. Dar veselia era o veselie cum numai Satana știe să creeze. De acest fel de entuziasm și bună dispoziție trebuie să se rușineze toți cei care-L iubesc pe Dumnezeu. Ele inspiră participanților gânduri și acțiuni nesfinte. Am motive să cred că unii dintre cei angajați în acea reuniune s-au căit din inimă pentru rușinoasa lor performanță.
Multe astfel de reuniuni mi-au fost arătate. Am văzut veselia, etalarea vestimentară, podoabele Toți vor să pară strălucitori și se dedau la ilaritate, flecăreli, glume proaste și râsete zgomotoase. Ochii sclipesc, obrajii se îmbujorează, conștiința doarme. Mâncând, bând și veselindu-se, ei fac totul ca să-L uite pe Dumnezeu. Plăcerea e paradisul lor, iar cerul privește, vede și aude.
Mersul conversației evidențiază comoara din inimă. Discuția ieftină, banală, cuvintele ușoare, spiritele proaste, făcute pentru a stârni râsul sunt bunurile lui Satana și toți care se dedau la astfel de discuții îi fac jocul. Cei care aud aceste lucruri, primesc impresii asemănătoare cu aceea a lui Irod, când fiica Irodiadei a dansat înaintea lui. Toate aceste sunt înregistrate în cărțile cerului și, în ultima și măreața zi, ele vor apărea în adevărata lor lumină înaintea celor vinovați. Atunci toți vor discerne în acestea seducătoarele și înșelătoarele lucrări ale diavolului pentru a-i aduce pe calea și poarta cea largă, care se deschide spre ruină.
Satana și-a înmulțit capcanele; și pretinși creștini, superficiali în caracter și experiență religioasă, sunt folosiți de ispititor ca momeală. Aceștia sunt întotdeauna gata pentru reuniuni de plăcere sau pentru petreceri, iar influența lor îi atrage și pe alții. Tineri și tinere care încearcă să fie creștini biblici, sunt convinși să participe la petrecere și sunt antrenați în ea. Ei nu consultă în rugăciune standardul divin, pentru a afla ce a spus Hristos în legătură cu roada ce trebuie adusă de pomul creștin. Ei nu-și dau seama că aceste distracții sunt adevărate banchete ale lui Satana, pregătite să împiedice sufletele să răspundă invitației la masa de la Nunta Mielului și să primească haina cea albă de nuntă, a caracterului, care este neprihănirea lui Hristos. Ei devin confuzi față de ceea ce trebuie să facă în calitate de creștini. Nedorind să fie considerați aparte, ei înclină în mod natural să urmeze exemplul celorlalți și astfel ajung sub influența celor care niciodată n-au simțit în inimă sau în minte atingerea divină....
Atitudinea corectă a creștinului
Dumnezeul cel veșnic a trasat linia de demarcație între sfinți și păcătoși, între convertiți și neconvertiți. Aceste două categorii nu se întrepătrund imperceptibil, așa cum o fac culorile curcubeului. Ele sunt la fel de distincte ca amiaza de miezul nopții.
Aceia care caută neprihănirea lui Hristos vor zăbovi asupra temelor măreței mântuiri. Biblia este izvorul de hrană pentru sufletele lor. Ei meditează la întruparea lui Hristos, contemplă marea jertfă care a avut loc pentru a-i salva de la pieire, aducându-le iertare, pace și neprihănire veșnică. Sufletul este sensibilizat de aceste teme înălțătoare. Sfințenia și adevărul, harul și neprihănirea sunt cele ce preocupă gândul lor. Atunci eul moare și Hristos trăiește în servii Lui. Contemplând Cuvântul, inimile lor ard așa cum ardea inima în cei doi ucenici, care mergeau spre Emaus cu Isus alături, deschizându-le Scripturile referitoare la El.
Cât de puțini realizează că, nevăzut, Isus merge alături de ei! Cât de rușinați ar fi mulți să audă vocea Sa vorbindu-le și să știe că El ascultă conversația lor ușoară! și câte inimi ar arde de bucuria sfântă, numai dacă ar ști că Mântuitorul merge alături, că sfânta atmosferă a prezenței Lui îi învăluie și că El îi hrănește cu pâinea vieții! Cât de bucuros ar fi Mântuitorul să-i audă pe urmașii Lui vorbind despre valoroasele Sale învățături și să știe că ei au plăcere în lucrurile sfinte!
Atunci când adevărul se află în inimă, nu mai este loc pentru critici sau pentru vânătoare de greșeli. Ceea ce este în inimă va curge de pe buze fără opreliște. Lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru aceia care-L iubesc vor fi tema conversației. Dragostea lui Hristos este în inimă ca un izvor de apă, curgând vioi spre viața veșnică și trimițând unde vii, aducătoare de viață și voioșie, pretutindeni pe unde ajung. (Special Testimonies to the Battle Creek Church, 18 noiembrie, 1896).
Creștinii au la dispoziție multe surse ale fericirii și pot spune precis care plăceri sunt corecte și îngăduite. Ei se pot bucura de recreații care nu rătăcesc mintea sau înjosesc sufletul, care nu dezamăgesc, nu influențează spre distrugerea respectului de sine și nu barează calea spre utilitate.