Recente experiențe care au avut loc în colegiile și sanatoriile noastre mă fac să revin asupra soliei pe care mi-a dat-o Domnul pentru profesorii și elevii școlii adventiste din Cooranbong -- Australia.
În aprilie 1900, la „Avondale School”, s-a hotărât câteva zile libere pentru lucrătorii creștini. Programul primei zile prevedea o întâlnire la capelă, dimineața, întâlnire la care eu și alți câțiva profesori ne-am adresat elevilor, amintindu-le ce a făcut Dumnezeu pentru construirea acestei școli și vorbindu-le despre privilegiile și posibilitățile lor de a fi elevii ei.
După adunare, restul zilei a fost petrecută de către elevi în diferite jocuri și distracții, unele dintre ele frivole, lipsite de bună cuviință și grotești.
În noaptea care a urmat, am revăzut cele întâmplate în timpul după-amiezii. Imaginea era clară înaintea ochilor mei și am primit o solie pentru directorul și profesorii școlii.
Mi s-a arătat că, prin jocurile desfășurate în acea după-amiază în școală, vrăjmașul câștigase o victorie și că profesorii fuseseră cântăriți și găsiți ușori. Am fost mâhnită și împovărată de gândul că aceia care se aflau în poziții de răspundere deschiseseră poarta, invitându-l pe vrăjmaș, pentru că asta au făcut atunci când au îngăduit să se petreacă ceea ce s-a petrecut. Ca educatori, ei trebuia să fi fost fermi împotriva pătrunderii vrăjmașului printre elevi. Prin îngăduința lor, ei L-au întristat pe Duhul lui Dumnezeu. Elevii au fost încurajați într-o activitate ale căror efecte nu puteau fi ușor șterse. Calea distracțiilor deșarte nu are capăt și orice pas făcut pe ea este un pas pe care Isus nu l-a făcut niciodată.
Această insinuare a răului era exact lucrul de care ei trebuia să păzească școala. „Avondale School” fusese înființată nu pentru a fi la fel ca școlile din lume ci, așa cum Dumnezeu arătase, ea trebuia să fie o școală model. și, pentru că trebuia să fie o școală model, cei care răspundeau de ea trebuia să aranjeze totul potrivit planului lui Dumnezeu, eliminând tot ce nu era în acord cu voia Lui. Dacă ochii lor ar fi fost unși cu alifie cerească, ei și-ar fi dat seama că nu puteau îngădui să aibă loc manifestările din acea după-amiază, și nu L-ar mai fi dezonorat pe Dumnezeu.
Miercuri dimineața, când le-am spus elevilor și celorlalți care se adunaseră cuvintele pe care Domnul mi le dăduse să le transmit, nu cunoșteam programul din după-amiaza acelei zile, pentru că nu primisem nici o informație. Cum au putut cei din conducerea școlii să armonizeze ceea ce le spusesem cu activitățile care au urmat, activități cu un caracter ce făcea fără efect învățătura pe care tocmai o primiseră de la Dumnezeu? Dacă puterea lor de percepție n-ar fi fost puternic întunecată, ei ar fi înțeles că această învățătură dezaproba asemenea manifestări.
Am simțit pe deplin importanța cuvintelor pe care Domnul mi le dăduse atunci pentru profesori și elevi. Această solie punea înaintea elevilor sarcini înalte. A șterge, prin distracțiile ce au urmat, bunele impresii ale soliei lui Dumnezeu însemna, practic, a spune: „O, Doamne, nu dorim calea Ta. Vrem calea noastră, vrem să urmăm înțelepciunea noastră”.
Noaptea, mi-a fost arătat din nou ceea ce se desfășurase pe terenurile școlii. Mi-a fost prezentată o imagine în care elevii jucau tenis și crichet. Apoi, mi s-a dat o solie cu privire la caracterul acestor distracții, ele fiindu-mi prezentate ca un gen de idolatrie, ca idolii neamurilor.
Pe teren nu se aflau numai spectatorii vizibili. Satana și îngerii lui erau și ei acolo. De asemenea, îngerii lui Dumnezeu, care slujesc celor ce trebuie să fie moștenitori ai mântuirii, erau prezenți acolo nu pentru a aproba, ci pentru a dezaproba cele ce se petreceau. Ei erau rușinați de faptul că asemenea manifestări erau activitatea unor pretinși copii ai lui Dumnezeu. Forțele vrăjmașului câștigau o importantă victorie, și Dumnezeu era dezonorat. Cel care Își dăduse viața pentru a curăți, înnobila și sfinți viața făpturilor omenești, era mâhnit de ceea ce se întâmpla acolo.
Auzind un glas, m-am întors să văd cine îmi vorbea. Atunci, demn și solemn, Cineva mi-a spus: „Este aceasta sărbătoarea aniversării deschiderii școlii? Este aceasta jertfa de mulțumire pe care o oferiți lui Dumnezeu pentru binecuvântările pe care vi le-a dat? Lumea ar putea oferi la fel de bine o astfel de jertfă, cu această ocazie aniversară. Educatorii fac aceeași greșeală care a fost făcută de atâtea și atâtea ori. Ei ar trebui să învețe din experiențele trecutului. Lumea aceasta nepăsătoare, nereligioasă, ar putea oferi din abundență asemenea jertfe, și încă într-un chip mult mai acceptabil.”
Întorcându-Se către profesori, El mi-a spus: „Ați făcut o greșeală ale cărei efecte vor fi greu de șters. Domnul Dumnezeul Israelului nu este slăvit în această școală. Dacă ar îngădui ca acum viața voastră să se încheie, mulți ar fi pierduți, despărțiți veșnic de Dumnezeu și de cei drepți.”
Consecința abaterii de la ce este corect
Aceste lucruri sunt o repetare a experienței lui Aaron când, la picioarele Sinaiului, a îngăduit începutul relelor, permițând ca în tabăra lui Israel să pătrundă un spirit lumesc, de petrecere. Moise era pe munte cu Dumnezeu și Aaron fusese lăsat să aibă grijă de popor. El și-a dovedit slăbiciunea, neopunându-se cu fermitate propunerilor poporului. El ar fi putut să-și exercite autoritatea, reținând adunarea de la comiterea răului. Dar, ca și în cămin, unde a dat greș cu copiii săi, el a dovedit o defectuoasă conducere a oamenilor. Slăbiciunea, în calitate de conducător, s-a văzut în dorința lui de a fi pe placul poporului, chiar și cu prețul sacrificării principiilor. El și-a pierdut puterea de a conduce chiar de prima dată, când le-a permis să se abată de la poruncile lui Dumnezeu. și, drept rezultat, spiritul idolatru a pătruns în tabără și curentul produs n-a putut fi stăvilit până nu au fost luate măsuri drastice.
A fost nevoie de timp și multă muncă pentru a șterge influența celor petrecute la „Avondale School”, în acea după-amiază de miercuri. Dar experiența a constituit o lecție folositoare celor răspunzători, pentru a-și da seama de efectele acelor distracții.
Ce experiență de spus și altora! Aceasta era o mărturie a ceea ce nu Dumnezeu face în școală, ci Satana. Grave sunt chiar și consecințele numai ale unei singure abateri de la învățătura pe care Dumnezeu a dat-o cu privire la școlile noastre. Odată barierele rupte, înaintarea vrăjmașului va fi sigură, dacă Domnul nu smerește inimile și nu îndreaptă mințile.
Efortul redobândirii a ceea ce s-a pierdut prin manifestările din acea după-amiază i-a costat multă muncă pe profesori. Ei au fost greu puși la încercare. La elevi, s-a văzut o dorință de mai multă distracție și mai puțină considerație pentru învățătura din Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul cerului era astfel dezonorat, iar îngăduința față de dorințele inimii firești după păcat și plăceri era educația primită.
Cei care lucrează la educarea tinerilor trebuie să se conducă după înaltele și sfintele principii pe care le-a dat Isus prin Cuvântul Său. Să nu uite că, pe cât posibil, ei trebuie să recâștige terenul pierdut, pentru a putea aduce în școlile noastre spiritualitatea existentă în școlile profeților.
Biblia, sfătuitorul nostru
Profesorii au nevoie de o cunoaștere profundă a Cuvântului lui Dumnezeu. Biblia și numai Biblia trebuie să fie sfătuitorul lor. Cuvântul lui Dumnezeu este ca frunzele pomului vieții. În el este satisfăcută orice dorință a celor care iubesc învățăturile lui și le pun în aplicare în viața lor practică. Mulți dintre elevii ce vin în școlile noastre sunt neconvertiți, deși se poate să fi fost botezați. Ei nu știu ce înseamnă să fii sfințit printr-o credință a adevărului. Ei ar trebui învățați să cerceteze și să înțeleagă Biblia, pentru a-i primi învățăturile în inimă și a le aplica în viața de zi cu zi. Astfel, ei vor deveni tari în Domnul, pentru că tăria și puterea spirituală se hrănesc cu pâinea vieții.
Domnul dorește ca ispravnicii Săi să-și îndeplinească datoria cu credincioșie, în Numele și în puterea Lui. Crezând în Cuvântul Său și acționând potrivit învățăturilor Sale, ei pot merge din biruință în biruință. Dar când se depărtează de principiile neprihănirii, ei își formează o părere înaltă despre valoarea și priceperea lor și, inconștient, se glorifică pe ei înșiși. Domnul îi lasă pe aceștia să meargă singuri pe propria cale. Astfel, El le dă ocazia să se vadă așa cum sunt și să-și arate altora slăbiciunile. El caută să-i învețe că, întotdeauna, calea Sa trebuie urmată îndeaproape, că Scriptura, Cuvântul Său, trebuie luată așa cum e și că oamenii nu trebuie să-și facă planuri potrivit judecății lor, respingând sfatul Său.
școlile noastre trebuie să fie ca și școlile profeților. În ele, trebuie studiate în mod serios adevărurile Bibliei. Dacă sunt prezentate minții în mod corect și respectate cu grijă, aceste adevăruri vor crea elevilor o dorință infinit mai nobilă decât aceea după distracțiile lumești.
Venind aproape de Dumnezeu, devenind părtași ai naturii divine, pentru ei distracțiile pământești nu vor mai însemna nimic. Mintea elevilor va tinde mai sus și, privind caracterul lui Hristos, ei se vor strădui să fie asemeni Lui.
Activitate folositoare, nu plăcere egoistă
În locul activităților recreative, care doar distrează, trebuie găsite acțiuni din care să rezulte ceva bun. Copiii sunt trimiși la școlile noastre pentru a primi o educație care să-i califice pentru a merge lucrători pentru cauza lui Dumnezeu. Satana vrea să-i facă să creadă că distracțiile sunt necesare pentru sănătatea fizică. Domnul, însă, a declarat că o cale mai bună pentru ei este aceea de a face mișcare, muncind fizic și lăsând ca activitățile folositoare să ia locul plăcerilor egoiste. Dacă este îngăduită, dorința după distracții va dezvolta repede o aversiune față de exercițiul sănătos al trupului și minții, pe care îl fac cei eficienți în a-i ajuta pe alții și pe ei înșiși.
Dumnezeu îi binecuvântează pe oamenii cu talente nu pentru a rămâne nefolosite sau pentru a fi folosite în scopul satisfacerii de sine, ci pentru a le folosi spre binele altora. Domnul oferă oamenilor talantul timpului, pentru ca, prin el, aceștia să-I aducă, slavă. Când acest talant este folosit pentru plăceri egoiste, orele astfel consumate sunt pierdute pentru întreaga veșnicie.
Tineretul nostru are nevoie să fie înconjurat de influențe sănătoase, înălțătoare. El trebuie păstrat în dragostea de adevăr. Standardul pus înaintea tinerilor trebuie să fie înalt.
Duhul Sfânt în școlile noastre
„De asemenea, Tu dai bunul Tău Duh, pentru ca să-i învețe”.