Vă cer, vouă, care vă aflați în chiar inima lucrării, să vă revedeți experiența de ani de zile și să vedeți dacă, într-adevăr, poate să vi se spună: „Bine, rob bun”. Cer profesorilor din școlile noastre să se gândească atent și în rugăciune dacă au vegheat la propriul suflet ca la al unuia care colaborează cu Dumnezeu pentru curățirea de orice păcat și pentru deplina sfințire în El.
V-a fost frică de Duhul Sfânt? De câteva ori, El a venit cu influența Sa atotcuprinzătoare în școala de la Battle Creek și în școlile noastre din ale localități. L-ați recunoscut? I-ați acordat onoarea cuvenită unui mesager ceresc? Când vi s-a părut că Duhul se ocupa de tineri, ați spus: „Să lăsăm, deocamdată, studiul, pentru că, după cum se vede, avem printre noi un Oaspete ceresc Să-i dăm slavă și onoare!”? V-ați plecat, împreună cu elevii voștri, capetele, cu inimi pocăite, în rugăciune, pentru a putea primi binecuvântarea pe care Domnul v-o oferea?
Însuși Marele Învățător era printre voi. Cum L-ați onorat? A fost El un străin pentru unii dintre educatori? Ați crezut că este nevoie de cineva, desemnat anume să-L întâmpine sau să-L respingă pe acest sol din cer? Deși nevăzut, El era prezent printre voi. Dar nu s-a exprimat ideea că, în școală, timpul se cuvine dedicat învățării și că toate au timpul lor, ca și cum orele dedicate învățăturii obișnuite ar fi prea prețioase pentru a fi acordate lucrării Mesagerului ceresc?
Dacă ați respins astfel pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, vă rog fierbinte să vă smeriți cât se poate de urgent. Dacă ați închis și ferecat ușa inimii voastre pentru Duhul lui Dumnezeu, vă sfătuiesc să o descuiați și să vă rugați în mod insistent: „Rămâi la mine!” Când Duhul Sfânt Își face simțită prezența în clasa în care predați, spuneți-le elevilor voștri: „Domnul dă semne că are azi o lecție de importanță cerească pentru noi, mult mai valoroasă decât lecțiile obișnuite. Să-L ascultăm! Să ne plecăm înaintea lui Dumnezeu și să-L căutăm cu toată inima!”
Dați-mi voie să vă spun ceea ce știu despre acest Oaspete ceresc. Duhul Sfânt plana deasupra elevilor în timpul orelor de clasă. Unele inimi, însă, au fost atât de reci și întunecate, încât nu au dorit prezența Lui, și atunci lumina lui Dumnezeu a fost retrasă. Vizitatorul ceresc ar fi putut oferi înțelepciune și ar fi putut aduce cunoașterea în orice ramură a învățăturii, care ar putea fi folosită spre slava lui Dumnezeu. El a venit să convingă de păcat și să ușureze inimile împovărate de lunga înstrăinare de Dumnezeu; a venit să descopere marea iubire cu care Dumnezeu îi iubește pe acești tineri.
Un principiu de origine divină trebuie să ne marcheze conduita și să ne lege de Dumnezeu. Acest principiu nu este în nici un caz o piedică în calea studierii adevăratei științe. „Începutul înțelepciunii este frica de Domnul.” (Proverbe 9, 10); și omul care consimte să fie modelat după asemănarea divină este cea mai nobilă realizare a lui Dumnezeu. Toți cei care trăiesc în comuniune cu Creatorul vor înțelege intenția Sa în crearea lor. Ei vor avea conștiința propriei responsabilități față de Dumnezeu în ceea ce privește folosirea posibilităților lor în cel mai bun scop. Ei nu vor căuta nici gloria proprie, nici compromiterea....
Idealul lui Dumnezeu pentru om
Niciodată religia lui Hristos nu-l degradează pe cel care o primește. Ea nu-l face niciodată aspru sau necuviincios, urâcios sau mândru, mânios sau violent. Dimpotrivă, ea rafinează gusturile, sfințește rațiunea, purifică și înnobilează gândurile, ducându-le în robia lui Isus Hristos.
Idealul lui Dumnezeu pentru copiii Săi este mai înalt decât ar putea crede omul. Viul Dumnezeu a lăsat în Legea-I sfântă o transpunere a caracterului Său. Cel mai mare Învățător pe care lumea L-a cunoscut vreodată este Isus Hristos. și care este standardul pe care El l-a lăsat pentru toți cei care cred în El: „Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” (Matei 5, 48). Așa cum Dumnezeu este desăvârșit în sfera Sa, și omul trebuie să fie desăvârșit în sfera lui.
Idealul caracterului creștin este asemănarea cu Hristos. În fața noastră se află deschisă o cale de continuă înaintare. Avem un obiectiv de atins, un standard de dobândit, incluzând tot ce este bun, curat și nobil. Trebuie să existe o străduință continuă și un progres constant în aspirația spre perfecțiunea caracterului.
Fără ajutor divin, omul nu poate să realizeze ceva bun. Dumnezeu îl cheamă pe orice om la pocăință, dar omul nu se poate pocăi, dacă Duhul Sfânt nu lucrează la inima lui. Domnul, însă, vrea ca nici un om să nu aștepte până ce va crede că s-a pocăit și după aceea să facă primii pași spre El. Mântuitorul îi conduce necontenit pe oameni la pocăință. Ei au nevoie doar să se lase conduși și atunci inimile lor vor fi topite în pocăință.
Omului îi este încredințată o parte în marea bătălie pentru viața veșnică -- el trebuie să răspundă la acțiunea Duhului Sfânt. Este nevoie de luptă pentru a da la o parte puterile întunericului, și Duhul Sfânt lucrează în om pentru această realizare. Dar omul nu este o ființă pasivă, care va fi mântuită prin inactivitate. El este chemat să-și încordeze toți mușchii și să-și activeze orice facultate în bătălia pentru nemurire. Dumnezeu este Cel care îi dă eficiență. Nici o făptură omenească nu poate fi mântuită prin inactivitate. Domnul ne spune: „Nevoiți-vă să intrați pe ușa cea strâmtă. Căci, vă spun că mulți vor căuta să intre și nu vor putea.” (Luca 13, 24). „Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, și mulți sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață, și puțini sunt cei ce o află” (Matei 7, 13.14).
Influențe nesfinte la lucru
Îi rog insistent pe elevii din școlile noastre să fie serioși. Frivolitatea tinerilor nu este pe placul lui Dumnezeu. Jocurile și distracțiile lor deschid ușa unui val de ispite. Ei se bucură de înzestrare cerească de la Dumnezeu, cu facultăți intelectuale, și nu trebuie să îngăduie gândurilor să fie ieftine și mici. Un caracter format în conformitate cu preceptele Cuvântului lui Dumnezeu va da pe față principii ferme, aspirații nobile, curate. Duhul Sfânt cooperează cu puterile minții omenești, și atunci dorințele înalte și sfinte sunt un rezultat sigur....
Sufletul meu este adânc tulburat de lucrurile care mi-au fost arătate. Simt o indignare în duh, pentru că, în școlile noastre, a fost dată atât de puțină slavă viului Dumnezeu și atât de multă slavă așa-zisului talent superior, dar cu care Duhul Sfânt nu are nici o legătură. Duhul lui Dumnezeu nu este recunoscut și respectat. Oamenii L-au judecat și acțiunile Lui au fost acuzate drept fanatism, exces de zel, exaltare nepotrivită.
Dumnezeu vede ceea ce ochii orbiți ai educatorilor nu observă -- imoralitatea de orice fel și în orice grad se zbate pentru supremație, împotrivindu-se manifestărilor puterii Duhului Sfânt. Ușurătatea în conversație și idei de duzină sunt urzite în țesătura caracterului și pângăresc sufletul.
Reuniunile pentru plăceri mărunte, pentru mâncare și băutură, pentru muzică și jocuri, sunt inspirate de un duh de jos. Ele sunt o ofrandă adusă lui Satana. Exhibițiile pe bicicletă sunt o ofensă la adresa lui Dumnezeu. Mânia Lui se aprinde împotriva celor ce fac aceste lucruri, pentru că, prin ele, mintea se amețește ca de băutură, fiind deschisă ușa spre asociații vulgare. Lăsate să umble pe unde nu trebuie, în scurtă vreme, gândurile pervertesc toate puterile ființei. Ca și în Israelul din vechime, iubitorii de plăceri mănâncă, beau și se distrează. În toate acestea, tinerii urmează exemplul autorilor profani ai cărților puse în mâna lor pentru studiu. Toate aceste lucruri au efectul lor asupra caracterului.
Cei care dau curs acestor frivolități aduc asupra cauzei lui Dumnezeu o pată care nu se șterge ușor. Ei își rănesc propriile suflete și vor purta cicatricea tot timpul vieții. Este posibil ca acela care face rău să-și dea seama și să se pocăiască, iar Dumnezeu îl va ierta, dar puterea lui de discernământ, care ar fi trebuit păstrată ascuțită și sensibilă, rămâne în mare parte afectată.
Îi sfătuiesc pe toți cei la care pot ajunge aceste cuvinte: Revizuiți-vă mersul și „Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură, și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laț peste toți cei ce locuiesc pe toată suprafața pământului.” (Luca 21, 34.35). (Special Testimonies On Education, 202-212, scrise profesorilor de la colegiul Battle Creek.)
Menținerea în stare de alertă pentru a rezista răului este o continuă luptă, dar merită să obții biruință după biruință asupra eului și asupra puterilor întunericului. și, dacă tinerii sunt încercați așa cum a fost Daniel, ce onoare pot ei să-I aducă lui Dumnezeu prin ferma rămânere la principii!