„Isus le-a zis: «Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați ca unii care aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu știe unde merge. Câtă vreme aveți lumina printre voi, credeți în lumină, ca să fiți fii ai luminii». Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat și S-a ascuns de ei.” (Ioan 12, 35.36).
Unii bărbați din colegiul de la Battle Creek au o impresie greșită despre ceea ce înseamnă datorie. Domnul Dumnezeul cerurilor a trimis din când în când Duhul Său cel Sfânt asupra elevilor din școală, pentru ca ei să-L poată recunoaște în toate căile lor, astfel încât să le poată călăuzi pașii. Uneori, manifestarea Duhului Sfânt a fost atât de hotărâtă, încât studiile au fost uitate, și cel mai mare Învățător, pe care lumea L-a cunoscut vreodată, și-a făcut auzit glasul: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11, 28-30).
Domnul bătea la ușa inimilor și am văzut că îngerii lui Dumnezeu erau prezenți. Dar se pare că nu există din partea profesorilor un efort deosebit pentru a-i determina pe elevi să acorde atenția cuvenită lucrurilor lui Dumnezeu. Dumnezeu avea, însă, un Străjer în școală, care, deși era nevăzut, Își făcea simțită influența....
Domnul a așteptat mult să-i acorde inimii cea mai mare și mai adevărată bucurie. Pe toți aceia care privesc la El cu inimi neîmpărțite, Domnul îi va binecuvânta mult. Aceia care au privit astfel la El au prins imagini mai clare ale lui Isus, ca purtător al păcatelor lor, ca jertfă îndestulătoare pentru ei, și au fost ascunși în adăpostul Stâncii, pentru a-L vedea pe Mielul lui Dumnezeu cum ridică păcatele acestei lumi. Când vom înțelege jertfa lui Isus pentru noi, buzele ne vor fi inspirate cu cele mai înalte motive de laudă.
Când elevii Îl privesc astfel pe Isus, suspendarea cursurilor nu va fi considerată o pierdere. Ei prind imagini ale Celui nevăzut. Duhul Sfânt lucrează nu numai pentru cei care și-au pierdut dragostea dintâi, ci și pentru sufletele care nu au stat niciodată de partea Domnului. Dovezile harului Său stârnesc bucurie în inima celor astfel binecuvântați și se cunoaște că mântuirea lui Dumnezeu este în mijlocul poporului Său....
De ce nu L-am aștepta pe Sfântul Străjer să vină în școlile noastre? Tinerii noștri se află aici pentru a primi o educație, pentru a obține o cunoaștere a singurului Dumnezeu adevărat, pentru a învăța cum să-L prezinte pe Hristos ca Mântuitor ce ne izbăvește de păcate. Ei sunt aici pentru a aduna prețioase raze de lumină, pe care să le poată retransmite, pentru a arăta bunătatea iubitoare a Domnului, pentru a vorbi de slava Lui, pentru a-L preamări pe Cel care ne-a scos din întuneric la lumina Sa minunată.
În repetate rânduri, Solul ceresc a fost trimis la școală. Atunci când prezența Lui a fost recunoscută, întunericul a dispărut, iar lumina a strălucit cu putere și inimile au fost conduse la Dumnezeu. Ultimele cuvinte transmise de Isus lui Ioan au fost: „și Duhul și Mireasa zic: «Vino!» și celui ce îi este sete să vină, cine vrea să ia apa vieții fără plată” (Apocalipsa 22, 17). Atunci când Îi răspundem lui Dumnezeu, spunând „Da, Doamne, vin”, cu bucurie, El ne va scoate apă din fântânile mântuirii.
Să nu ne bucurăm noi pentru Dumnezeu? Să nu dovedim entuziasm în slujba Lui? Cu marea și înălțătoarea temă a mântuirii dinainte, să fim noi reci ca niște statui de marmură? Dacă oamenii se pot entuziasma atât de mult din cauza unei partide de crichet sau a unei alergări de cai, sau atâtor lucruri care nu aduc bine nimănui, să nu fim noi mișcați când planul de mântuire este desfășurat înaintea noastră? Să fie, de azi înainte, festivaluri ale bucuriei în Domnul în școala și în biserica noastră. (Special Testimonies On Education, 77-82.)
Pericolul profesorilor înțelepți lumește
Toate comorile cerului au fost încredințate lui Isus, ca să poată împărtăși aceste daruri căutătorului sârguincios, perseverent. „El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare” (1 Corinteni 1, 30). Dar chiar și rugăciunile multora sunt atât de formale, încât nu au prin ele nici o influență spre bine. Ei nu răspândesc o mireasmă de viață.
Dacă profesorii și-ar smeri inimile înaintea lui Dumnezeu și și-ar da seama de responsabilitățile pe care și le-au asumat, angajându-se în obiectivul educării tinerilor pentru viitoarea viață veșnică, s-ar vedea imediat o schimbare remarcabilă în atitudinea lor. Rugăciunile lor nu ar mai fi seci și fără viață, ci ei se vor ruga cu seriozitatea sufletelor care se simt în pericol. Ei ar învăța zilnic de la Isus, luând Cuvântul lui Dumnezeu ca manual al lor, având o vie conștiință că este glasul lui Dumnezeu, iar atmosfera din preajma lor s-ar schimba substanțial. Tentația de a fi primul va fi potolită prin lecțiile învățate zilnic în școala lui Hristos. Ei nu se vor mai sprijini cu atâta încredere pe propria lor înțelegere.
Profesorii din școlile noastre sunt azi în pericolul de a călca pe urmele iudeilor din vremea lui Isus. Oricare le-ar fi poziția, ei s-ar putea mândri cu propria lor iscusință de a învăța, dacă nu și-ar deschide încăperile templului sufletului pentru a primi razele strălucitoare ale Soarelui neprihănirii și ar fi înregistrați în cărțile cerului, ca fiind necredincioși. Prin ceea ce fac, ei opresc razele de lumină, care ar ajunge la studenți. Pericolul lor este acela de a deveni egocentriști și prea înțelepți pentru a mai primi învățătură.
Trăim într-o lume plină de corupție, și, dacă nu-L primim pe viul Isus în inimile noastre, crezând și împlinind cuvintele Sale, vom fi la fel de orbi ca și iudeii. Toți profesorii au nevoie să primească orice rază de lumină cerească, trimisă în calea lor; ca instructori, ei au nevoie de lumină. Unii spun: „Da, cred că doresc aceasta”, dar se amăgesc singuri. Unde îți este lumina? De la ce fântână ai luat apă?
Domnul mi-a spus că nu puțini dintre învățători au lăsat apele curate ale Libanului pentru cele tulburi din vale. Numai Dumnezeu poate să ne călăuzească în căile ce duc spre o țară mai bună. Dar profesorii care nu caută în mod serios și inteligent această țară mai bună îi conduc pe cei aflați sub influența lor spre ignorarea marii mântuirii, cumpărate pentru ei cu un preț infinit.
O strânsă legătură cu Dumnezeu trebuie păstrată de către profesorii noștri. Dacă Dumnezeu ar trimite Duhul Său cel Sfânt în școlile noastre pentru a transforma inimile, pentru a învăța mintea și pentru a da înțelepciune sfântă elevilor, vor fi și dintre aceia care, profitând de poziția lor, s-ar interpune între Dumnezeu și cei care au nevoie de lumină, care nu ar înțelege lucrarea Duhului Sfânt, care nu au înțeles-o niciodată, în trecut; aceasta a fost o mare taină, așa cum erau și lecțiile lui Hristos pentru iudei. Lucrarea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu nu este aceea de a stârni curiozitatea. Decizia de a aproba sau nu manifestările Duhului lui Dumnezeu nu aparține oamenilor. Noi trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze.
Atunci când profesorii sunt dispuși să frecventeze școala lui Hristos și să învețe de la Marele Învățător, ei se vor încrede mult mai puțin în ei înșiși decât acum. Când Dumnezeu devine profesorul, Numele Său va fi mărit. Elevii vor fi așa cum erau și tinerii din școlile profeților, asupra cărora venea Duhul Sfânt, iar ei profetizau.
Marele vrăjmaș al sufletelor caută să aducă în toate instituțiile noastre o atmosferă moartă, lipsită de viață spirituală. El se străduiește să întoarcă orice împrejurare în avantajul lui, spre respingerea lui Isus Hristos. Astăzi, Dumnezeu nu poate face multe lucruri mari, ca în vremea lui Hristos, datorită necredinței celor aflați în poziții de răspundere. Este nevoie de puterea de convertire a lui Dumnezeu, pentru ca ei să înțeleagă Cuvântul și să fie dispuși să se smerească înaintea Lui, ca învățăcei.
Definitivare în școlile lumii
Profeția ne spune că suntem aproape de încheierea timpului. Inteligența, istețimea nativă, presupusa lor judecată perfectă nu-i vor pregăti pe tineri să devină misionari pentru Dumnezeu. Nici unul, care caută pregătire pentru lucrarea și slujirea lui Dumnezeu, nu va fi desăvârșit în Isus Hristos, primind așa-zisa definitivare, într-o școală din lume, a studiului în cultura generală sau în domeniul medical. Mulți au devenit nepotriviți pentru lucrarea misionară, urmând asemenea cursuri. Ei L-au dezonorat pe Dumnezeu, dându-L la o parte pentru a căuta ajutorul oamenilor. „Voi cinsti pe cine Mă cinstește, dar cei ce Mă disprețuiesc, vor fi disprețuiți”, spune Domnul (1 Samuel 2, 30).
Cuvântul lui Dumnezeu trebuie primit ca temelia și desăvârșirea credinței noastre. El trebuie primit cu înțelegere și cu toată inima. El este viața și de aceea trebuie integrat în chiar existența noastră. Astfel primit, Cuvântul lui Dumnezeu îl va smeri pe om și-l va despărți de orice influență corupătoare.
„În anul morții împăratului Ozia”, relatează Isaia, „am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt, și poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, și fiecare avea șase aripi; cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. Strigau unul la altul și ziceau: «Sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!». și se zguduiau ușiorii ușii de glasul care răsuna, și casa s-a umplut de fum. Atunci am zis: «Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!»” (Isaia 6, 1-5). O, cât de mulți angajați în această lucrare de răspundere au nevoie să-L vadă pe Dumnezeu, așa cum L-a văzut Isaia! Căci în prezența slavei și maiestății Sale, eul cade în nimicnicie. (Special Testimonies On Education, 165-170; scrise din Melboure, Australia, 10 februarie 1894, profesorilor de la colegiul din Battle Creek.)
Numai atunci când ne este prezentată o viață mai înaltă, o viață conformă cu învățăturile lui Hristos, orice învățătură poate fi, pe bună dreptate, „o educație mai înaltă”. și numai cu ajutorul Duhului Sfânt poate fi obținută această educație. Studierea științelor naturii de către om, fără ajutorul Duhului Sfânt, este lipsită de prețioasele lucruri pe care Hristos dorește ca omul să le știe din lumea naturii, pentru că el nu reușește să descopere singur marile și importantele adevăruri referitoare la salvarea lui.
Înțelegerea omenească poate mult atunci când este legată de Adevăratul Învățător, care, în prezentarea lucrurilor naturii, a descoperit adevărul, prin mărturiile lui practice. Dumnezeu lucrează nevăzut la inima omului. Fără această putere divină, care acționează asupra înțelegerii, mintea omului nu poate prinde înălțătorul adevăr. Ea nu poate citi cartea naturii și nici nu poate înțelege simplitatea ei sfântă. Atunci când este liberată de influențele corupătoare, mintea omului poate primi lecțiile lui Hristos. Dar nici un om nu poate înțelege adevărata știință decât în cazul în care, în înțelepciunea Lui, Dumnezeu îi va sfinți capacitatea de a înțelege, prin Duhul Sfânt.
Dacă elevii care frecventează colegiile noastre ar fi hotărâți și integri, dacă nu s-ar asocia cu cei ce umblă pe cărările păcatului și nici n-ar fi fascinați de societatea lor, ei s-ar bucura, asemenea lui Daniel, de favoarea lui Dumnezeu. Dacă ar renunța la distracțiile nefolositoare și la pofte, mintea lor ar fi limpede pentru cunoaștere și ar avea astfel o putere care i-ar face în stare să nu se clintească atunci când sunt asaltați de ispită.
Aceia care sunt puși în poziții de răspundere, în instituțiile noastre, trebuie să ia asupra lor povara îngrijirii de sufletele celor aflați în sarcina lor.
Studiul folositor
„Minunea cunoașterii este că înțelepciunea dă viață celor care o au.”