Inteligența supremă din confederația răului lucrează necontenit pentru a pune în umbră Cuvântul lui Dumnezeu și a scoate la lumină părerile oamenilor. El vrea să nu auzim glasul lui Dumnezeu, spunând: „Iată drumul, mergeți pe el.” (Isaia 30, 21). Prin procese educaționale corupte, el face tot posibilul pentru a eclipsa lumina cerului. Speculația filozofică și cercetarea științifică, în care Dumnezeu nu este recunoscut, fac sceptici cu miile. În școlile de azi, concluziile la care au ajuns oamenii învățați, ca rezultat al investigațiilor științifice, sunt atent predate și explicate integral, dându-se clar impresia că, dacă acești oameni au dreptate, Biblia nu o poate avea.
Scepticismul este atrăgător pentru mintea omenească. Tinerii văd în el o independență ce captivează imaginația și sunt amăgiți. Satana triumfă. El alimentează orice sămânță a îndoielii, semănată în inimile tinere, făcând-o să crească și să rodească și, în scurtă vreme, un seceriș plin al necredinței va fi adunat.
Tocmai pentru că inima omului este înclinată spre rău este atât de periculos a semăna sămânța scepticismului în tinerele minți. Tot ce slăbește credința în Dumnezeu jefuiește sufletul de puterea de a rezista ispitei, înlăturând singura protecție împotriva păcatului. Avem nevoie de școli în care tinerii să fie învățați că măreția constă în a-L onora pe Dumnezeu, descoperind caracterul Său în viața de toate zilele. Prin Cuvântul și lucrurile Sale, noi trebuie să învățăm de la Dumnezeu, pentru ca viața noastră să-și împlinească menirea.
Autori profani
Pentru a obține o educație, mulți cred că este esențială studierea scrierilor autorilor profani, pentru că aceste lucrări conțin multe perle ale gândirii. Dar cine a fost inspiratorul acestor perle ale gândirii? Domnul și numai Domnul. El este Izvorul întregii lumini. De ce, să înotăm atunci din greu prin mulțimea de erori din lucrările autorilor profani de dragul unor fărâme de adevăr, când întregul adevăr ne stă la dispoziție?
Cum se face că oameni aflați în conflict cu guvernarea lui Dumnezeu intră în posesia înțelepciunii pe care, uneori, ei o manifestă? Satana însuși a fost educat la curțile cerești și cunoaște atât binele, cât și răul. El amestecă răul cu ceea ce este de valoare și asta îi dă puterea de a amăgi. Dar, fiindcă s-a îmbrăcat în haine de strălucire cerească, îl vom primi noi pe Satana ca pe un înger de lumină? Ispititorul are agenții lui, educați conform metodelor lui, inspirați de duhul lui și adaptați lucrării lui. Vom coopera noi cu ei? Vom privi lucrările agenților lui ca fiind esențiale pentru dobândirea unei educații?
Dacă timpul și efortul cheltuite în descoperirea ideilor strălucite ale profanilor ar fi acordate studiului prețiosului Cuvânt al lui Dumnezeu, mii dintre cei care acum sunt în întuneric și-n umbra morții s-ar putea bucura în slava Luminii lumii.
Cunoștințe istorice și teologice
Ca pregătire pentru lucrarea de creștin, mulți consideră că este esențială dobândirea unei largi cunoașteri a scrierilor teologice și istorice. Ei presupun că această cunoaștere le va fi de ajutor în prezentarea Evangheliei. Dar studiul laborios al părerilor unor oameni tinde mai mult să-i încurce decât să-i ajute în lucrare. Când văd librăriile pline de masive volume de cunoștințe istorice și teologice, mă gândesc de ce s-au cheltuit bani pentru ceva ce nu hrănește? Cap. 6 din Ioan ne spune mai mult decât poate fi găsit în asemenea lucrări. Hristos spune: „Isus le-a zis: «Eu sunt pâinea vieții. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; și cine crede în Mine, nu va înseta niciodată». Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta va trăi în veac; și pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii. Adevărat, adevărat vă spun, că cine crede în Mine, are viața veșnică. Duhul este Acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt duh și viață.” (Ioan 6, 35.51.47.63). -- Există un studiu de istorie, care nu trebuie condamnat. Istoria sacră era una dintre materiile de studiu în școlile profeților. În raportul relațiilor Sale cu națiunile sunt trasate urmele pașilor lui Iehova. Tot așa și astăzi, trebuie să analizăm relațiile lui Dumnezeu cu națiunile pământului, să vedem în istorie împlinirea profeției, să analizăm lucrările Providenței în marile mișcări reformatoare și să înțelegem evoluția evenimentelor în mersul popoarelor spre conflictul final al marii lupte.
Asemenea studiu va hrăni, oferind vederi cuprinzătoare asupra vieții. El ne va ajuta să înțelegem ceva din relațiile și interdependențele ei, cât de minunat suntem legați cu toții în marea frăție a societății și națiunilor și în ce măsură degradarea unui individ înseamnă o pierdere pentru toți.
Dar istoria, așa cum este ea studiată de obicei, se ocupă de realizările omului, de victoriile lui în bătălii, de succesul lui în atingerea puterii și a gloriei. Rolul lui Dumnezeu în afacerile oamenilor este pierdut din vedere. Puțini urmăresc mersul cauzei lui Dumnezeu în ridicarea și decăderea națiunilor.
Într-o mare măsură, și teologia, așa cum este studiată și predată, nu este decât o speculație omenească, slujind doar pentru a întuneca planurile „prin cuvântări fără pricepere” (Iov 38, 2). Prea adesea, motivul acumulării cunoștințelor multor cărți este nu atât o dorință de a găsi hrană pentru minte și suflet, cât o ambiție de a-i cunoaște pe filozofi și teologi, o dorință de a prezenta oamenilor creștinismul în termeni și propoziții erudite.
Nu toate cărțile scrise pot servi scopului unei vieți simple. „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima” (Matei 11, 29). Mândria intelectuală nu vă va ajuta în comunicarea cu sufletele care pier, dorind pâinea vieții. Studiind aceste cărți, lăsați ca ele să ia locul lecțiilor practice, pe care ar trebui să le luați de la Isus. Cu ceea ce rezultă din acest studiu, oamenii nu sunt hrăniți. Foarte puțin din acest studiu atât de istovitor pentru minte oferă ceea ce ajută să fii un lucrător de succes pentru suflete.
Mântuitorul a venit să vestească „săracilor Evanghelia” (Luca 4, 18). În învățătura Sa, El folosea cei mai simpli termeni și cele mai ușoare simboluri. și, se spune, „gloata cea mare Îl asculta cu plăcere” (Marcu 12, 37). Cei care vor să facă lucrarea Lui în această vreme au nevoie de o pătrundere mai adâncă a lecțiilor date de El.
Cuvintele viului Dumnezeu sunt cele mai înalte pentru întreaga educație. Cei care lucrează pentru oameni trebuie să mănânce pâinea vieții. Ea le va da tărie spirituală și atunci ei vor fi pregătiți să lucreze pentru toate categoriile de oameni.
Limbile clasice
În colegii și universități, mii de tineri dedică o bună parte a celor mai buni ani ai vieții studiului limbilor greacă și latină. și, angajați în aceste studii, mintea și caracterul lor sunt modelate după ideile literaturii păgâne, a cărei citire este, în general, privită ca o parte esențială a studiului acestor limbii.
Cei familiarizați cu literaturile clasice afirmă că tragediile grecești au din plin, în ele, incest, ucidere și jertfe umane, aduse zeilor însetați și răzbunători ai Antichității. Ar fi mult mai bine pentru lume dacă s-ar renunța la educația prin aceste surse. „Poate merge cineva pe cărbuni aprinși, fără să-i ardă picioarele?”
(Proverbe 6, 28). „Cum ar putea să iasă dintr-o ființă necurată un om curat?” (Iov 14, 4). Putem atunci să ne așteptăm ca tinerii să-și dezvolte un caracter creștin, în timp ce educația lor este influențată de învățăturile celor care disprețuiesc principiile Legii lui Dumnezeu?
În respingerea oricărei restricții și lansarea în distracții nepăsătoare, risipă și viciu, elevii nu fac decât să imite ceea ce le este predat prin aceste studii. Sunt cazuri în care cunoașterea limbilor greacă și latină este necesară. Cineva trebuie să studieze și aceste limbi. Dar cunoașterea lor, care este importantă din punct de vedere practic, ar putea fi obținută fără un studiu al unei literaturi care corupe.
Cunoașterea limbilor greacă și latină nu este necesară multor oameni. Studiul limbilor moarte trebuie făcut secundar studiului acelor obiecte care învață buna folosire a tuturor facultăților trupului și minții. Este nechibzuit ca elevii să-și dedice timpul însușirii limbilor moarte sau cunoașterii în vreun domeniu, pentru a neglija pregătirea pentru îndatoririle practice ale vieții.
Ce iau elevii cu ei când termină școala? Unde merg ei? Ce au ei de făcut? Au ei știința care îi face capabili de a-i învăța pe alții? Au fost ei pregătiți să fie buni tați și mame? Pot ei sta în capul unei familii, ca educatori înțelepți? Singura educație demnă de acest nume este aceea care-i face pe tineri să fie asemenea lui Isus, care-i pregătește să poarte răspunderile vieții, să conducă familiile lor. O asemenea educație nu se însușește prin studierea limbilor clasice păgâne....
Literatura de ficțiune
Există lucrări de ficțiune, scrise pentru învățarea adevărului sau pentru expunerea unui mare rău. Unele dintre aceste lucrări au făcut bine. Totuși, ele au produs și un mare rău. Ele conțin declarații și descrieri care excită imaginația și stârnesc gânduri periculoase, îndeosebi la tineri. Scenele descrise sunt retrăite iar și iar în imaginația lor. Asemenea lectură descalifică mintea pentru ce este util și pentru exercițiul spiritual. Ea distruge interesul pentru Biblie. Lucrurile cerești găsesc puțin spațiu în gândurile tinerilor. Zăbovind cu mintea asupra scenelor imorale descrise, pasiunea se trezește și, drept rezultat, apare păcatul.
Chiar și ficțiunea care nu conține sugestii imorale și care, poate, are intenția de a învăța principii bune este dăunătoare. Ea stimulează obiceiul unei lecturi grăbite și superficiale, interesate numai de firul povestirii, tinzând astfel să distrugă capacitatea de a gândi și a face legături și afectând dispoziția sufletului de a zăbovi asupra marilor probleme ale datoriei și destinului.
Întreținând pasiunea pentru simplul amuzament, citirea de ficțiuni creează un dezgust pentru îndatoririle practice ale vieții. Prin puterea sa incitantă și nocivă, nu de puține ori această lectură este cauza îmbolnăvirii mintale, și fizice. Multe cămine nefericite, mulți invalizi pe viață, mulți pensionari ai azilelor sunt rezultatul lecturii unor romane. Adeseori, pentru a-i îndepărta pe tineri de literatura de senzație, lipsită de valoare, trebuie să le oferim o literatură de ficțiune pozitivă.
Este ca și cum ai încerca să vindeci un alcoolic dându-i, în loc de whisky sau coniac, otrăvuri mai blânde, cum ar fi: vin, bere sau cidru. Folosirea acestora va întreține mai departe apetitul pentru stimulentele mai tari. Singura siguranță pentru alcoolic și singura pavăză pentru omul cumpătat este totala abstinență. și pentru amatorul de ficțiuni este valabilă această regulă. Abstinența totală este singura lui siguranță.
Basme și povestiri
În educația copiilor și a tinerilor, basmelor și povestirilor închipuite li se acordă, în prezent, mult spațiu. Asemenea cărți sunt folosite în școli sunt găsite și în multe cămine. Cum pot părinții creștini să le permită copiilor lor să folosească niște cărți atât de pline de falsități? Când copiii întreabă despre semnificația acestor povestiri atât de contrare învățăturii părinților lor, răspunsul este că acestea nu sunt adevărate, dar aceasta nu înlătură răul provocat de folosirea lor. Ideile prezentate în aceste cărți îi dezorientează pe copii. Ei își fac idei false despre viață și-și întrețin dorința față de ceva ireal.
Folosirea frecventă a acestor cărți este astăzi una dintre vicleniile lui Satana. El caută să distragă mintea tinerilor și a bătrânilor de la marea lucrare de zidire a caracterului, dorind ca tinerii și copiii noștri să fie luați de valul dezamăgirilor ce distrug sufletul, cu care umple lumea. Prin urmare, el caută să le distragă mintea de la Cuvântul lui Dumnezeu, împiedicându-i astfel să obțină cunoașterea acelor adevăruri care să le fie protectoare.
Niciodată să nu fie puse în mâinile copiilor sau ale tinerilor cărți ce conțin denaturarea adevărului. Tinerii noștri, aflați în plin proces de educație, nu trebuie să primească idei care se vor dovedi semințe ale răului. Dacă nici cei maturi nu au nimic de-a face cu asemenea cărți, ei vor fi mult mai în siguranță, iar exemplul și influența lor spre bine le va ușura mult ferirea tinerilor de ispite.
O ființă curată
„Pleacă-ți urechea și ascultă cuvintele înțelepților, și ia învățătura mea în inimă. Căci este bine să le păstrezi înăuntrul tău, și să-ți fie toate deodată pe buze. Pentru ca să-ți pui încrederea în Domnul, vreau să te învăț eu astăzi, da, pe tine. N-am așternut eu oare în scris pentru tine sfaturi și cugetări, ca să te învăț lucruri temeinice, cuvinte adevărate, ca să răspunzi cu vorbe adevărate celui ce te trimite?” (Proverbe 22, 17-21).
„Nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui și minunile pe care le-a făcut. El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel și a poruncit părinților noștri să-și învețe în ea copiii, ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naște și care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor; pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, și să păzească poruncile Lui.” (Psalmii 78, 4-7)
„Binecuvântarea Domnului îmbogățește și El nu lasă să fie urmată de nici un necaz.” (Proverbe 10, 22).
Învățătura lui Hristos
Tot așa, și Isus a prezentat principiile adevărului în Evanghelie. În învățătura Lui, putem bea din izvoarele curate, care vin de la tronul lui Dumnezeu. Hristos ar fi putut împărtăși oamenilor descoperiri care să depășească cunoștințele anterioare. El ar fi putut dezlega mister după mister și ar fi putut ocupa cu aceste minunate descoperiri mintea activă și insistentă a tuturor generațiilor, până la încheierea timpului. Dar El n-a putut să Se abată nici o clipă de la a învăța știința mântuirii. Timpul, capacitățile și viața Sa au fost considerate și folosite numai drept mijloace pentru mântuirea sufletelor oamenilor. El a venit să caute și să salveze ce era pierdut și nu S-ar fi abătut de la scopul Său. El nu a îngăduit nimic care să-L distragă.
Isus a împărtășit numai acea cunoștință care putea fi utilă. Instruirea poporului de către El era dedicată nevoilor lor practice. Curiozitatea care-i făcea pe unii să vină la El cu întrebări iscoditoare nu era satisfăcută. Toate întrebările de genul acesta erau pentru El ocazii pentru apeluri serioase, solemne, vitale. Celor care erau atât de nerăbdători să rupă din pomul cunoștinței, El le oferea fructul pomului vieții. Aceștia găseau orice drum închis, în afară de cel care duce la Dumnezeu. Oricare altă fântână era sigilată, exceptând-o pe cea a vieții veșnice.
Mântuitorul nostru nu a încurajat pe nimeni să frecventeze școlile de rabini ale vremii, pentru motivul că mintea lor ar fi putut fi coruptă cu formule repetate la nesfârșit: „Ei spun” sau „Ei au spus”. De ce să primim cuvintele schimbătoare ale oamenilor drept înțelepciune, când o înțelepciune sigură ne stă la dispoziție?
Ceea ce am văzut, referitor la lucrurile veșnice și la slăbiciunea omenirii, m-a impresionat adânc și mi-a influențat lucrarea vieții. Nu văd nimic pentru care omul ar trebui să fie lăudat sau glorificat. Nu văd nici un motiv pentru care părerile oamenilor înțelepți în felul lumii și ale așa-numiților oameni mari ar trebui elogiate și investite cu crezare. Cum pot cei lipsiți de iluminare divină să aibă idei corecte despre planurile și căile lui Dumnezeu? Ei fie Îl neagă total, ignorându-I existența, fie Îi circumscriu puterea concepțiilor lor mărginite.
Să alegem să fim învățați de Cel care a creat cerurile și pământul, de Cel care a așezat stelele în ordine pe firmament și care a pus soarele și luna să-și facă lucrul lor.
Cunoștința utilă
Este drept ca tinerii să simtă că trebuie să atingă cea mai înaltă dezvoltare a capacităților lor intelectuale. Nu trebuie să restrângem educația pentru care Dumnezeu n-a pus limite. Dar acumulările noastre nu aduc nimic, dacă nu sunt puse în folosul slavei lui Dumnezeu și spre binele omenirii.
Nu este bine să aglomerăm mintea cu studii care reclamă eforturi intense, dar care nu sunt aplicabile în viața practică. O asemenea educație va fi o pierdere pentru elev, căci astfel de studii îi slăbesc dorința și înclinația pentru studiile ce-l vor califica pentru a fi folositor și pentru a-și împlini responsabilitățile. O pregătire practică este mult mai de valoare decât orice cantitate de teorie exclusivă. Nu este destul să avem cunoașterea, trebuie să avem și priceperea de a folosi cum trebuie cunoștințele.
Timpul, mijloacele și studiul pe care atât de mulți le cheltuie pentru o educație fără folos ar trebui dedicate unei educații care să-i facă femei și bărbați practici, calificați pentru a purta responsabilitățile vieții. O astfel de educație va fi de cea mai înaltă valoare.
Educația sufletului
Ce nevoie avem de cunoașterea care ne va întări mintea și sufletul, și care ne-ar putea face mai buni. Educația sufletului este de departe mult mai importantă decât simpla învățătură acumulată din cărți. Este bine, chiar esențial, să avem o cunoaștere a lumii în care trăim; dar, dacă noi pierdem din vedere eternitatea, vom face o greșeală din care nu vom mai putea să ne revenim niciodată....
Dacă tinerii își recunosc propria slăbiciune, vor găsi puterea lor în Dumnezeu. Dacă ei caută să fie învățați de El, vor deveni înțelepți prin înțelepciunea Lui, și viețile lor vor fi o binecuvântare pentru lume. Dar dacă ei vor încerca să adune înțelepciunea lumii, separându-se astfel de Dumnezeu, ei vor pierde toată bogăția vieții. (The Ministry of Healing, 439-450).
A obține o educație mai înaltă înseamnă să devenim părtași ai naturii divine, să imităm viața și caracterul lui Hristos, astfel încât să ne situăm pe o poziție avantajoasă în bătăliile vieții și să obținem zilnic biruințe asupra păcatului. Când căutăm această educație, îngerii lui Dumnezeu ne însoțesc. Iar când vrăjmașul năvălește ca un torent, Duhul Domnului ridică pentru noi un stăvilar împotriva lui.