Biblia este de cea mai mare valoare, pentru că este Cuvântul viu al lui Dumnezeu. Dintre toate cărțile din lume, ea este cea mai demnă de atenție și studiu, datorită înțelepciunii ei veșnice. Biblia este o istorie care ne vorbește despre crearea lumii și ne poartă prin veacurile trecute. Fără ea, am fi fost lăsați la voia presupunerilor și a legendelor în ceea ce privește întâmplările trecutului. Ea ni-L descoperă pe Creatorul cerurilor și al pământului, cu universul pe care l-a adus la existență, și aruncă o lumină plină de slavă asupra lumii care va veni.
Biblia este un ogor unde sunt ascunse comori cerești, care vor rămâne acolo până ce, printr-o atentă prospectare, vor fi descoperite și aduse la lumină. Biblia este o casetă, care conține bijuterii de o inestimabilă valoare, ce trebuie prezentate astfel, încât să li se vadă strălucirea ascunsă. Dar frumusețea și excelența acestor diamante ale adevărului nu este distinsă de ochiul firesc. Lucrurile frumoase ale acestui pământ nu sunt văzute până ce soarele nu le inundă cu lumina lui, risipind întunericul. La fel este și cu comorile Cuvântului lui Dumnezeu. Ele nu sunt apreciate până nu sunt puse în evidență de Soarele Neprihănirii.
Biblia conține un simplu și complet sistem teologic și filozofic. Ea este cartea care ne face înțelepți pentru neprihănire, vorbindu-ne despre dragostea lui Dumnezeu, așa cum apare ea în planul de mântuire și oferindu-ne cunoașterea esențială pentru orice învățăcei -- cunoașterea lui Hristos.
Pe lângă faptul că ne descoperă mântuirea și speranța vieții veșnice, Cuvântul lui Dumnezeu este mană din cer pentru hrana și tăria sufletului nostru. Biblia este marele standard al binelui și al răului, care definește în mod clar păcatul și sfințirea. Principiile ei vii, care ne străbat viața ca niște fire de aur, sunt singura noastră apărare în încercări și ispite.
Sfintele Scripturi erau studiul de bază în școlile profeților și trebuie să dețină primul loc în orice sistem educațional, pentru că temelia oricărei educații corecte este cunoașterea lui Dumnezeu. Folosită ca manual în școlile noastre, Biblia va face pentru minte și suflet ceea ce nu poate face cărțile de știință și filozofie. Ca și carte de disciplină și întărire a intelectului, care înnobilează, purifică și cizelează caracterul, Biblia nu are rival.
Dumnezeu Se îngrijește de noi, ca ființe inteligente, și de aceea ne-a dat Cuvântul Său ca o candelă pentru picioarele noastre și o lumină pe cărare. Învățăturile Bibliei au un rol vital în prosperitatea tuturor aspectelor vieții noastre. Chiar în afacerile noastre vremelnice, ea ne este un sfătuitor mai înțelept decât oricare altul. Învățătura ei divină ne arată singura cale spre adevăratul succes. Nu există poziție socială, nici fază a vieții omului, pentru care studiul Bibliei să nu fie o pregătire esențială.
Înțelepciunea mărginită
Doar simpla citire a Cuvântului nu va împlini scopul rânduit de cer. El trebuie studiat și păstrat în inimă. Bibliei nu i s-a acordat atenția cuvenită. Ea n-a fost onorată mai presus de orice altă carte în educarea copiilor și a tinerilor. Elevii dedică ani de zile dobândirii unei educații. Ei studiază diferiți autori și devin cunoscători ai științei și filozofiei prin cărți care conțin rezultate ale cercetării omenești. Dar Cartea care vine de la divinul Învățător a fost în mare parte neglijată. Valoarea ei nu este remarcată; comorile ei rămân ascunse.
O astfel de educație este deficitară. Cine sunt acești învățați, pentru ca mințile și caracterele tinerilor să fie modelate după ideile lor? Este posibil ca, în scris și oral, ei să publice cele mai bune roade ale gândirii lor; dar ei au atins doar o frântură din adevăr și, în mărginirea lor, numind această atingere „știință”, o ridică deasupra Dumnezeului științei.
Omul este limitat; nu există lumină în înțelepciunea lui. Rațiunea lui neajutorată nu poate explica nimic din adâncimea lucrurilor lui Dumnezeu, nici nu poate înțelege lecțiile spirituale pe care Dumnezeu le-a pus în lumea materială. Dar rațiunea este un dar de la Dumnezeu și Duhul Sfânt îi va ajuta pe cei care vor să fie învățați. Dacă au vreo valoare, cuvintele omului sunt ecoul cuvintelor lui Dumnezeu. În educația tinerilor, niciodată cuvântul omului nu trebuie să ia locul Cuvântului lui Dumnezeu.
Speculațiile reci, filozofice și cercetarea științifică, în care Dumnezeu nu este recunoscut, sunt sigur dăunătoare. și răul este și mai mare când, așa cum se întâmplă frecvent, cărțile puse în mâna tinerilor și considerate drept autoritate și indispensabile educației lor provin de la autori care s-au declarat fățiș necredincioși. Prin toate gândurile prezentate de acești oameni, sunt urzite ideile lor otrăvitoare. Studierea unor astfel de cărți este ca umblatul cu cărbuni; elevul nu poate rămâne curat la minte atunci când prin minte îi trec idei ale scepticismului.
Autorii acestor cărți, semănând semințele îndoielii și necredinței în lume, au fost în pregătirea marelui vrăjmaș al lui Dumnezeu și al omului, căpetenia recunoscută a întunericului acestei lumi. Cuvântul rostit de Dumnezeu despre aceștia este: „Fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gândiri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți, și au înnebunit.” (Romani 1, 21.22). Ei au respins adevărul divin în simplitatea și puritatea lui, pentru înțelepciunea acestei lumi.
Ori de câte ori cărți ale unor astfel de autori au prioritate, iar Cuvântul lui Dumnezeu este trecut pe plan secundar, pe porțile școlii vor ieși absolvenți care nu sunt mai pregătiți pentru slujirea lui Dumnezeu decât înainte de a primi educație.
Cauza atitudinii de opoziție față de Biblie
Nu din dorința de a brava se îndoiesc oamenii de adevărul divin; ei sunt necredincioși nu dintr-o necunoaștere a caracterului Cuvântului lui Dumnezeu, ci datorită faptului că, în urma păcatului, întregul organism uman s-a dereglat, mintea a fost pervertită, iar imaginația, coruptă. Ispitiri din afară găsesc o coardă cu rezonanță în inimă, iar piciorul alunecă imperceptibil spre păcat. și astfel se face că mulți urăsc Biblia. Unora nu le pasă dacă Biblia nu ar exista.
Când viața Fiului lui Dumnezeu era în cumpănă, evreii au strigat: „Ia-L, ia-L, răstignește-L!”, pentru că viața Sa curată și învățătura Lui sfântă îi acuza de păcat și-i condamna. Tot din același motiv, unii strigă azi în inima lor împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Mulți, chiar dintre copii și tineri, s-au învățat să iubească păcatul. Ei urăsc meditația, iar gândul la Dumnezeu este un bold pentru conștiința lor. Faptul că inima omului este înclinată spre rău este motivul pentru care semănarea seminței scepticismului în mințile tinere este atât de periculoasă.
știința și Biblia
Noi nu descurajăm educația și nici nu subestimăm cultura și disciplina minții. Dumnezeu ne vrea elevi atâta vreme cât rămânem pe acest pământ. Orice ocazie de cultivare trebuie exploatată. Facultățile au nevoie să fie întărite prin exercițiu, iar mintea trebuie antrenată și dezvoltată prin studiu; dar toate acestea pot fi făcute în timp ce inima devine o pradă ușoară a dezamăgirii. Înțelepciunea de sus trebuie transmisă sufletului. Descoperirea Cuvântului lui Dumnezeu „dă lumină, dă pricepere celor fără răutate” (Psalmii 119, 130). Cuvântul Său este dat spre învățătura noastră. Nimic în el nu este stricat sau corupător. Biblia nu trebuie verificată prin ideile oamenilor de știință, ci știința trebuie supusă testului standardului infailibil.
Dar studiul științelor nu trebuie neglijat. Cărțile pot fi folosite pentru studii, dar ele trebuie să fie în acord cu Biblia, pentru că Biblia este standardul. Astfel de cărți trebuie puse în locul celor care se află acum în mâinile tinerilor.
Dumnezeu este autorul științei. Cercetarea științifică deschide minții vaste câmpuri de informație și meditație, făcându-ne capabili să-L vedem pe Dumnezeu în lucrurile create de El. Ignoranța poate încerca să sprijine scepticismul, făcând apel la știință; dar, în loc să susțină scepticismul, adevărata știință descoperă noi dovezi ale înțelepciunii și puterii lui Dumnezeu. Corect înțeleasă, știința confirmă cuvântul scris, și amândouă aruncă lumină una asupra celeilalte. Împreună, ele ne conduc la Dumnezeu, învățându-ne legile înțelepte și benefice, prin care El lucrează.
Atunci când elevul Îl recunoaște pe Dumnezeu ca izvor al cunoașterii și-L onorează, supunându-și mintea și sufletul Cuvântului Său, el poate revendica făgăduința: „Căci voi cinsti pe cine Mă cinstește” (1 Samuel 2, 30). Cu cât mai studioasă e mintea, cu atât poate fi mai eficient folosită în slujba lui Dumnezeu, dacă se află sub controlul Duhului Sfânt. Talanții folosiți se înmulțesc. Experiența în cele spirituale lărgește viziunea sfinților și a îngerilor și atât unii, cât și ceilalți, sporesc în capacități pe măsură ce lucrează în sferele lor.
„O, adâncul bogăției înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!” (Romani 11, 33). (Special Testimonies On Education, 52-57, 16 mai, 1896).