Cel mai mare talent pastoral trebuie pus la lucru pentru a conduce învățarea Bibliei în școlile noastre. Cei care sunt aleși pentru această lucrare trebuie să fie atenți cercetători ai Bibliei. Să fie bărbați cu o profundă experiență creștină, iar salariul lor va fi plătit din zecime.
Profesorul biblic va fi capabil să-i învețe pe elevi cum să prezinte adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu într-un mod limpede, cuceritor, în public, și cum să facă o lucrare evanghelistică eficientă, din casă în casă. Este esențial ca el să fie iscusit în a-i învăța pe aceia care au dorința de a lucra pentru Domnul cum să folosească în mod înțelept ceea ce au învățat. El îi va instrui pe elevi să abordeze studiul Bibliei în spiritul umilinței, să-i cerceteze paginile, nu pentru a găsi dovezi cu care să susțină idei omenești, ci cu dorința sinceră de a cunoaște ceea ce a zis Dumnezeu.
De timpuriu, elevii noștri trebuie învățați să devină lucrători biblici. Aceia care sunt consacrați și capabili pot avea succes într-o slujire activă pentru Hristos, concomitent cu urmarea cursurilor la școală. Dacă vor petrece mult timp în rugăciune, dacă, în umilință, vor învăța de la instructorii lor, elevii vor crește în cunoștința despre cum să lucreze pentru suflete. Iar când vor merge la marele seceriș, ei se vor putea ruga cu încredere: „Fie peste noi bunăvoința Domnului Dumnezeului nostru! și întărește lucrarea mâinilor noastre, da, întărește lucrarea mâinilor noastre” (Psalmii 90, 17).
În școlile noastre, lucrarea de predare a învățăturilor Bibliei tinerilor nu trebuie lăsată în întregime unui singur profesor, pentru un lung șir de ani. Profesorul biblic poate fi foarte bun pentru prezentarea adevărului și, totuși, pentru elevi nu este cea mai bună experiență ca studiul Cuvântului lui Dumnezeu să le fie condus de un singur om, trimestru după trimestru și an după an. Diferiți profesori trebuie să ia parte la această lucrare, chiar dacă s-ar putea ca nu toți să aibă o atât de deplină înțelegere a Scripturilor. Dacă în școlile noastre mai mari se unesc mai mulți în lucrarea de învățare a Scripturilor, elevii s-ar putea bucura de beneficiul talentului mai multora.
De ce a fost nevoie de Matei, de Marcu, de Luca, de Ioan, de Pavel și de toți scriitorii care au mărturisit despre viața și lucrarea Mântuitorului? De ce nu a putut un singur ucenic să scrie un raport complet și astfel să avem o relatare unică a vieții de pe pământ a lui Isus? De ce unul dintre scriitorii Evangheliei ne prezintă ceva ce altul nu ne spune? De ce, dacă aceste aspecte sunt esențiale, nu sunt menționate de toți scriitorii? Pentru că mințile oamenilor sunt diferite, nu toți înțeleg lucrurile exact în același fel.
Anumite adevăruri ale Scripturii impresionează mult mai puternic mintea unora decât pe a altora. Același principiu se aplică și vorbitorilor. Unul insistă asupra unor aspecte peste care alții ar trece mai repede sau nici nu le-ar menționa. Adevărul întreg este prezentat mai clar de mai mulți decât de unul singur. Evangheliile diferă, dar relatările se leagă perfect într-un tot armonios.
La fel și azi, Domnul nu impresionează toate mințile în același fel. Adesea, prin experiențe neobișnuite, în împrejurări speciale, El arată unor cercetători ai Bibliei vederi ale adevărului pe care alții nu le prind. Este posibil ca și cel mai învățat instructor să nu reușească să prezinte elevilor tot ceea ce trebuie să afle.
Ar fi de mare folos școlilor noastre dacă s-ar ține în mod regulat întruniri în care toți profesorii să se poată uni în studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Ei trebuie să cerceteze Scripturile, așa cum au făcut-o nobilii bereeni. Ei trebuie să-și învingă orice idei preconcepute și, luând Biblia drept manualul lor și comparând scriptură cu scriptură, să afle ce să-i învețe pe elevii lor și cum să-i pregătească pentru o slujire primită de Dumnezeu.
Reușita profesorului va depinde mult de spiritul în care lucrează. Simpla declarare a credinței nu-i face pe oameni creștini. Dar, dacă profesorii își vor deschide inima pentru studiul Cuvântului, ei vor fi capabili să-și ajute elevii la o mai bună înțelegere. Să nu apară spiritul de contrazicere, ci fiecare să caute sârguincios lumina și cunoștința de care are nevoie.
Cuvântul lui Dumnezeu este adevărata filozofie, adevărata știință. Ideile omenești și predicarea de senzație valorează foarte puțin. Aceia care sunt plini de Cuvântul lui Dumnezeu îl vor prezenta în același mod simplu, în care îl făcea Hristos. Cel mai mare Învățător al lumii folosea cel mai simplu limbaj și cele mai clare simboluri.
Domnul cere păstorilor Lui să hrănească turma cu hrană curată. El ar dori ca ei să prezinte adevărul în simplitatea lui. Când această lucrare este făcută cu credincioșie, mulți vor fi convinși și convertiți prin puterea Duhului Sfânt. Este nevoie de învățători biblici, care se vor apropia de cei necredincioși, care vor căuta oaia pierdută, care vor lucra de la om la om și care vor da o învățătură clară și precisă.
Nu creați niciodată îndoieli. Învățătura lui Hristos a fost întotdeauna pozitivă în natura ei. Cu un ton de asigurare, prezentați o solie afirmativă. Înălțați-L cât se poate de mult pe Omul de pe Calvar și țineți-L sus. Există putere în înălțarea crucii lui Hristos.
Privilegiul elevului este acela de a primi idei clare și curate despre adevărul Cuvântului, pentru a putea fi pregătit să prezinte aceste adevăruri și altor minți. El trebuie înrădăcinat și ancorat în credință. Elevii trebuie conduși să gândească singuri, să vadă puterea adevărului pentru ei și să prezinte orice cuvânt dintr-o inimă plină de dragoste și bunătate. Imprimați în mintea lor adevărurile vitale ale Bibliei și puneți-i să redea aceste adevăruri în cuvintele lor, pentru a fi siguri că le-au înțeles bine. Asigurați-vă că orice aspect al adevărului este fixat în mintea lor. Acesta poate fi un proces încet, dar este de zece ori mai bine așa decât să treceți peste subiecte importante, fără a le acorda cuvenita considerație. Nu este destul ca elevul să creadă adevărul pentru sine. El trebuie să fie în stare să mărturisească limpede acest adevăr, în cuvintele lui, pentru a putea fi evident că vede puterea lecției și o pune în aplicare.
În toată învățătura voastră, nu uitați niciodată că lecția cea mai mare, care trebuie predată și învățată, este lecția cooperării cu Hristos în lucrarea de salvare de suflete. Învățătura ce trebuie asigurată prin cercetarea Scripturilor este o cunoaștere practică a planului de mântuire. O astfel de educație va reface chipul lui Dumnezeu în sufletul omului și va fortifica mintea împotriva ispitelor și-l va califica pe cel ce învață ca să devină un lucrător cu Hristos în misiunea Sa, a milei, prin lume. Ea îl va face un membru al familiei cerului și-l va pregăti să împărtășească moștenirea sfinților în lumină.
Învățătorul adevărului poate împărtăși eficient numai ceea ce el însuși cunoaște prin experiență. Hristos învăța adevărul, pentru că El era adevărul. Gândirea Lui, caracterul Lui, experiența vieții Lui, toate erau incluse în învățătura Lui. La fel este și cu servii săi. Aceia care predau Cuvântul trebuie să-L cunoască prin experiență personală. Ei trebuie să știe ce înseamnă a-L avea pe Hristos ca înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare. Orice slujbaș al lui Hristos și orice învățător al Lui trebuie să poată spune împreună cu Ioan, ucenicul preaiubit: „Pentru că viața a fost arătată și noi am văzut-o și mărturisim despre ea și vă vestim viața veșnică, viața care era la Tatăl și care ne-a fost arătată” (1 Ioan 1, 2).
Adeseori, învățătorului i se va părea că, în mintea și în inima multor elevi, Cuvântul lui Dumnezeu a avut puțin efect. Dar dacă El și-a făcut lucrarea cu credincioșie, unele lecții ale adevărului divin vor rămâne și în mintea celor mai neatenți elevi. Duhul Sfânt va uda sămânța semănată și ea va încolți după multe zile, aducând roadă pentru slava lui Dumnezeu.
Simplitatea în învățare
Profesorii pot învăța o lecție din experiența acelui fermier care a pus hrana pentru oi într-o iesle atât de înaltă, încât tineretul turmei nu putea să ajungă la ea. Unii profesori prezintă elevilor lor adevărul într-un mod asemănător. Ei folosesc o iesle atât de înaltă, încât cei pe care îi învață nu pot ajunge la mâncare. Ei uită că elevii lor au doar o mică parte din experiența lor în ceea ce privește obținerea unei cunoașteri a lui Dumnezeu. Acești profesori se află prea sus, pe scară, pentru a întinde o mână de ajutor în jos, o mână caldă, plină de iubire, blândețe și interes profund. Ei trebuie să mai coboare câteva trepte și să le spună elevilor:
„N-am să mai stau atât de mult mai sus. Hai să urcăm împreună și să vedem ce se poate obține printr-un studiu al Scripturilor. Hristos este Cel care dă toată cunoașterea. Să căutăm într-un efort susținut să învățăm de la Dumnezeu cum să înțelegem adevărurile Cuvântului Său și cum să prezentăm aceste adevăruri înaintea altora, în frumusețea și simplitatea lor.
Să studiem împreună. Nu există nimic din ceea ce am eu, pe care voi să nu-l puteți primi, dacă deschideți mintea pentru învățăturile lui Hristos. Biblia este călăuza voastră și călăuza mea. Punând întrebări, voi îmi puteți sugera idei care pentru mine să fie noi. Diferitele căi de exprimare a adevărului, pe care le studiem, vor aduce lumină în clasa noastră. Dacă vreo explicație a Cuvântului diferă față de înțelegerea voastră anterioară, nu ezitați să vă prezentați părerile față de subiectul respectiv. Lumina va străluci peste noi când, în smerenia și simplitatea lui Hristos, vom studia împreună.”
Acesta este felul în care erau conduse școlile profeților. În clasă, exista un timp dedicat studiului credincios al gândurilor prezentate. Inimile erau încălzite și glasul laudei și al mulțumirii se făcea auzit. Adevărul sacru era umanizat, așa că în învățăturile lui Hristos se realiza mult, atât pentru profesori, cât și pentru elevi. Fiecăruia îi era acordat timp să ia parte activ la ospățul ceresc, să studieze adevărurile prezentate și apoi să adauge ceea ce el primise de la Dumnezeu.
Când profesorii și elevii vor nutri spiritul cel bun, ei vor avea har de la Dumnezeu, destul pentru fiecare, destul pentru toți, destul pentru totdeauna. Atunci când profesorul învață de la divinul Învățător, Biblia devine un manual, așa cum a intenționat Dumnezeu, un manual care dă concepții clare celor ce își dau silința să-i prindă mărețele adevăruri. Atunci când elevii caută adevărul ca pe o comoară ascunsă, mintea lor este îmbogățită cu cea mai înaltă cunoștință, fiind inundată de un șuvoi de lumină cu privire la problemele vieții. Ei văd cum este posibil ca oamenii să fie sfințiți prin credința adevărului, care este credința în Isus.
Bijuteriile adevărului stau împrăștiate pe ogorul revelației. Dar ele au fost îngropate sub tradiții omenești, sub afirmații și rânduieli ale oamenilor, iar înțelepciunea din cer a fost, practic, uitată. Satana a reușit să facă lumea să creadă că realizările și cuvintele omului au o mare importanță. Există filoane de adevăr ce încă trebuie descoperite, dar cele spirituale se descoperă prin spiritualitate. Un pasaj din Scriptură va fi cheia pentru dezlegarea altor pasaje și, în acest mod, lumina este revărsată asupra înțelesului ascuns al cuvintelor. Comparând diferite texte care tratează același subiect, analizându-le din orice unghi, adevăratul înțeles al Scripturilor va fi scos în evidență.