Îngerul al treilea este prezentat ca zburând prin mijlocul cerului, ceea ce arată că solia trebuie să umble de-a lungul și de-a latul pământului. Este cea mai solemnă solie dată vreodată muritorilor și toți cei care își propun să se implice în lucrare trebuie, mai întâi, să simtă nevoia unei educații, a celei mai atente pregătiri. Trebuie făcute planuri și depuse eforturi pentru pregătirea superioară a celor care intenționează să intre în orice ramură a lucrării.
Nu trebuie încredințată munca pastorală unor tineri și nici lucrarea de ținere de lecturi biblice unor tinere, pentru că își oferă serviciile și doresc să-și asume poziții de răspundere, având însă goluri în experiența religioasă și în pregătire. Ei trebuie probați, căci, dacă nu-și dezvoltă o conștiință fermă de a fi exact ceea ce Dumnezeu vrea ca ei să fie, nu Îi vor reprezenta corect cauza. Toți care sunt angajați în lucrare, în orice misiune, trebuie să aibă o profunzime a experienței. Cei care sunt tineri în lucrare trebuie să aibă ajutorul celor cu experiență și să înțeleagă cum se face lucrarea. Activitățile misionare suferă permanent din lipsă de lucrători devotați și pioși, care să ne reprezinte în mod corect credința.
Sunt mulți care ar trebui să devină misionari, dar care nu intră în lucrare, pentru că cei care se ocupă de ei în biserică sau în colegiile noastre nu-și fac datoria de a lucra cu ei, de a le prezenta ceea ce așteaptă Dumnezeu de la ei, și nu se roagă cu și pentru ei. Perioada optimă, care hotărăște cursul vieții trece, convingerile li se sting, alte influențe și ademeniri îi atrag, și tentația de a căuta poziții care, cred ei, le vor aduce câștig material îi duce în valul lumii. Aceștia ar fi putut fi câștigați pentru cauză.
școlile noastre trebuie să fie școli de pregătire. Dacă din ele ies tineri buni în orice domeniu al câmpului misionar, ei trebuie făcuți să-și dea seama de măreția lucrării. Religia practică trebuie făcută prezentă în experiența lor zilnică, dacă vor să fie buni în orice loc în cauza lui Dumnezeu.
școala continuă lucrarea din cămin
Aceia care frecventează colegiile noastre trebuie să primească o educație diferită de educația dată în școlile de azi. În general, dacă au părinți înțelepți și temători de Dumnezeu, tinerii noștri sunt învățați principiile creștine. Cuvântul lui Dumnezeu a fost la înălțime în căminele lor, iar învățăturile Lui au fost făcute lege în viață. Ei au crescut sub sfatul și îndrumarea Evangheliei. Ajunși în școala noastră, același fel de educare trebuie să continue. Preceptele, obiceiurile și practicile lumii nu sunt învățătura de care au nevoie. Ei trebuie să vadă că profesorii au grijă de sufletul lor, că îi interesează în mod categoric bunăstarea lor spirituală. Religia este marele principiu ce trebuie întronat, căci temerea de Dumnezeu este începutul înțelepciunii.
Plăcerea religiei
Oriunde se înființează o școală de-a noastră, trebuie să existe inimi calde, viu interesate pentru tineri. Este nevoie de tați și de mame care să ofere simpatie caldă și sfaturi blânde. Toată amabilitatea posibilă trebuie pusă în activitățile religioase. Cei care prelungesc aceste activități până la oboseală, lasă impresii urâte în mintea tinerilor, făcându-i să asocieze religia cu ceva uscat, nesociabil și neinteresant Religia vie, activă este esențială pentru educator. Dacă nu sunt practicate întotdeauna cu grijă și dacă nu sunt însuflețite de Duhul lui Dumnezeu, serviciul divin de dimineață și de seară, de la capelă, și adunările din Sabat vor deveni uscate, formale, împovărătoare și cele mai plictisitoare dintre activități. Aceste întâlniri trebuie astfel conduse, încât să devină ocazii nu numai de câștig spiritual, ci și de plăcere sfântă.
Cei care îi învață pe copii în școala lui Hristos trebuie să studieze și să-și însușească lecții pe care să le transmită elevilor lor. Este nevoie de o devoțiune sinceră și din inimă. Trebuie evitată orice ușurătate. Educatorul să fie atât de popular, încât să participe cot la cot cu elevii la activitățile și distracțiile lor, fără a le crea impresia că sunt supravegheați. Însăși prezența lui printre ei le va orienta acțiunile și-i va face să fie alături de el.
Tinerii au nevoie de simpatie, afecțiune și dragoste, altfel se descurajează și un spirit de „nu-mi pasă de nimeni și nimănui nu-i pasă de mine” pune stăpânire pe ei. Ei se pot declara urmași ai lui Hristos, dar în spatele lor se află un demon ispititor și sunt în pericol de a deveni apatici și căldicei, și de a se îndepărta de Dumnezeu. Iar unii se vor simți datori să-i blameze și să-i trateze cu răceală, ca și cum ar fi cu mult mai răi decât sunt în realitate. Puțini sau nici unul, poate, nu simt că este datoria lor să depună efort pentru a-i schimba și pentru a le alunga impresiile nefericite, venite asupra lor.
Îndatoririle educatorului sunt importante și sacre, dar nimic din lucrarea lui nu este mai important ca tratarea tinerilor cu o solicitudine plină de afecțiune. Odată câștigată încrederea elevilor, educatorul îi poate conduce și controla cu ușurință. Motivele sfinte, care marchează viața creștinului, trebuie aduse în viața lor. Mântuirea elevilor săi este cea mai înaltă țintă încredințată educatorului temător de Dumnezeu. El este colaboratorul lui Hristos, iar efortul său deosebit și hotărât trebuie să vizeze câștigarea copiilor la Hristos. Dumnezeu va cere asta din mâinile educatorului.
Fiecare profesor trebuie să ducă o viață sfântă și de efort susținut. Dacă inima pulsează de dragostea lui Dumnezeu, se va vedea în viață acea iubire esențială și curată. Rugăciuni aprinse se vor înălța, iar avertizările vor fi date cu credincioșie. Atunci când acestea sunt neglijate, sufletele încredințate educatorului se află în pericol....
și totuși, după ce toate aceste eforturi au fost făcute, educatorii ar putea observa că unii copii își formează caractere rele. Ei sunt slabi din punct de vedere moral, rezultat, în multe cazuri, al unor exemple greșite și al unei lipse de disciplină în cămin. Deși educatorii au făcut, probabil, tot ce le-a stat în putință, ei nu reușesc să-i conducă pe aceștia la o viață curată și sfântă. După o disciplină plină de răbdare, după o lucrare plină de afecțiune și după o rugăciune fierbinte, ei sunt totuși dezamăgiți de aceia de la care au sperat mult. Pe lângă aceasta, ei vor avea de suportat și reproșul părinților, că n-au avut puterea de a contracara influența exemplelor rele și a educației neînțelepte, primite de copiii lor în cămin! Dar, în ciuda acestor factori de descurajare, educatorul trebuie să lucreze în continuare, cu încredere că Dumnezeu este alături de el, făcându-și datoria cu fermitate și în credință. Vor fi și alții salvați, iar influența lor va acționa salvând pe alții și alții.
Stabilind un standard înalt
Ceea ce este demn de făcut trebuie bine făcut. În timp ce religia trebuie să fie elementul predominant în fiecare școală a noastră, ea nu va determina, totuși, o minimalizare a dobândirii celorlalte cunoștințe. Ea îi va face pe toți creștinii adevărați să simtă nevoia unei cunoașteri depline pentru a folosi cel mai bine facultățile ce le-au fost încredințate. Crescând în har și în cunoașterea Domnului nostru Isus Hristos, ei vor căuta în permanență să-și dezvolte capacitățile mintale, pentru a putea deveni niște credincioși inteligenți.
Domnul este dezonorat de idei și ținte mărunte din partea noastră. Acela care nu sesizează cerințele Legii lui Dumnezeu, care neglijează păzirea fiecăreia dintre ele, calcă toată Legea. Acela care se mulțumește să întrunească doar parțial standardul neprihănirii și care nu biruie orice inamic spiritual, nu va împlini scopul lui Isus. El devalorizează întregul curs la vieții sale religioase și-și slăbește caracterul. Sub presiunea ispitei, defectele sale de caracter obțin câștig de cauză, iar răul triumfă.
Pentru a atinge cel mai înalt standard posibil, avem nevoie să fim hotărâți și perseverenți. În multe cazuri, idei și obiceiuri prestabilite trebuie să fie depășite pentru a putea prospera în viața spirituală.... Lucrarea esențială este aceea de a conforma gusturi, motive, pasiuni și dorințe înaltului standard al neprihănirii. Ea trebuie să înceapă în inimă. Dacă inima nu este în întregime supusă voinței lui Hristos, o mică pasiune, sau un obicei rău, va deveni o putere distrugătoare.
Sfințenia și experiența religioasă stau la temelia adevăratei educații. Dumnezeu vrea ca educatorii din școlile noastre să fie eficienți. Dacă ei progresează în înțelegere spirituală, vor vedea cât de important este să nu fie deficitari în cunoașterea științelor generale. Ei trebuie să fie religioși, dar și culți....
Creștinul aspiră la cele mai înalte însușiri pentru a putea face bine altora. știința armonios împletită cu un caracter asemenea lui Hristos îl face pe om o lumină în lume. Dumnezeu lucrează prin efortul oamenilor. Aceia care își dau toată silința să răspundă chemării pe care le-a făcut-o Dumnezeu, vor simți în mod sigur că o cunoaștere superficială nu-i va califica pentru a fi utili în lucrare. Educația, aflată în echilibru cu o solidă experiență religioasă, îl califică pe copilul lui Dumnezeu pentru o lucrare fermă și plină de înțelegere. Acela care învață de la cel mai mare Educator pe care lumea L-a cunoscut vreodată, va avea nu numai un caracter creștin echilibrat, ci și o minte pregătită pentru o lucrare eficientă.
Dumnezeu nu vrea să ne mulțumim cu o minte leneșă, nedisciplinată, cu gânduri ușoare și cu memorie slabă. El vrea ca fiecare educator să nu se mulțumească cu o mică măsură de succes să-și dea seama de nevoia lui, de o permanentă străduință în obținerea cunoașterii. Trupul și sufletul nostru aparțin lui Dumnezeu, pentru că El le-a răscumpărat. El ne-a dat talente și posibilitatea înmulțirii lor, pentru a ne fi de folos nouă și altora, pe calea vieții. Lucrarea fiecăruia este aceea de a dezvolta și consolida ceea ce Dumnezeu i-a împrumutat. Dacă toți ar fi conștienți de aceasta, cât de deosebite ar fi școlile, comunitățile și misiunile noastre! Nevoia de bărbați ca Daniel, bărbați cu influență, bărbați ale căror caractere s-au evidențiat în lucrarea de binecuvântare a oamenilor și slăvire a lui Dumnezeu, este simțită de puțini și, drept rezultat, puțini sunt cei pregătiți pentru marea cerință a vremii.
Dumnezeu nu-i trece cu vederea pe oamenii neștiutori; dar, dacă aceștia vin în legătură cu Isus, dacă sunt sfințiți prin adevăr, ei vor acumula constant cunoașterea. Folosindu-și orice capacitate pentru a-L slăvi pe Dumnezeu, aceasta va spori. Aceia care sunt dispuși să rămână într-o sferă îngustă, pentru că așa erau când i-a acceptat Dumnezeu, sunt foarte neînțelepți. și totuși, sute și mii sunt cei care procedează așa.